Colectia Philosophia christiana Seria Iniferi Seria ,Inifieri” a colectiei ,Philosophia christ ana” intenfioneazd sit pund la dispozitia citito rului interesat prezentari de sintezi asupra gan- dirii si operelor celor mai importangi Péringi ai Bisericii, precum si ale altor figuri teologice reprezentative ale Traditiei crestine rasdritene si occidentale. Scrise intr-un limbaj modern si realicate de spe~ cialistirecunoscuti in domeniu, aceste lucréri vor fi rapide ludri de contact cu personalitatea si gandirea marilor Parinfi $i teologi ai Bisericii Ele urmaresc sa faciliteze contactul cu datele is- torice, operele si bibliografia esentiald de ultima ord ale acestor autori. Situéndu-se in cadrele unei vulgarizdri superioare, accesibile cititoru- lui cu 0 cultura medie solidé, ele sunt indispen- sabite deoporriva spectatistlor. Scopul lor este acela de a facilita accesul ulteri- or la insesi textele patristice, adeseori dificile si enigmatice pentru un cititor neprevenit Primele volume ale acestei serii sunt: A, Louth, Dionisie Areopagitul G. Bunge, Evagrie Ponticul S. Brock, Efrem Sirul H. Crowzel, Origen C. Stewart, Cassian monahul E. Citterio, Nicodim Aghioritul J. Bernardi, Grigorie din Nazianz JLN.D. Kelly, Toan Gura de Aur Jean Bernardi Profesgr emerit la Universitatea Paris-Sorbonne Grigorie din Nazianz Teologul si epoca sa (330-390) ‘Traducere: Cristian Pop Cu selectie a Poemelor autobiografice in traducerea diac, Toan I. Ica jr Editura Thy DEISIS Sibiu 200213 Teologul ‘Sfantul Grigorie Teologul: acesta este tilul atribuit eroului nos- tru de Bisericile risdritene si calificatival care figureaza in fruntea acestei cirti, Abordarea notiunii de sfintenie rezervi ined multe ssurprize, iar a vorbi despre teologie insemna pana in urmi cu cftiva ani o aventura, Din fericire, celebra ,furie a teologilor” a dispArut din orizontul nostru, dar termenul de teologie ascunde ine& multe ambiguititi in Occident. Mai mult, ajustarea acestor dow’ notiuni pe personalitatea atat de complexd a lui Grigorie din Nazianz ¢ 0 {ntreprindere dificilé. Agadar, ce este un sfant? $i prin ce anume este sffint Grigorie al nostra? Sfingii si sfingenia fn decursul secolelor, notiunea de sfintenie acumulat multiple ‘mudinte pind acolo ineat, cu timpul, esenfialul riscd sa dispara sub accidental. In traditia Bisericii Catolice ca si a celei Ortodoxe, Sfantil este tn personaj care apare in viala credinciogilor in forma ‘une statu sau sub trisdturile unei icoane. Existenta sa fiind soco- {itd exemplar, el este propus spre imitare. Apropierea de Dumne- zeu fl face sé primeasca un fel de delegatie de putere, astfel incdt este rugat si mijloceasca gi i se atribuie frecvent minuni, Portretele sale fi acordA © aureold si persoana sa se dizolva adeseori in sim- plificirile i norii legendei, Toate acestea contribuie la ascunderea esenfiatutu. Sit urcim spre ridacinile iudaice ale crestinismului. Ceea ce se nomeste sfinfenie este aici privilegiul lui Dumnezen Insugi. Numai Dumnezeu este Sfant. In Templul din lerusalim se numea ,loc al sfinfeniei" (magém ha qddesh) camera sobra si goald in care intra numai Marele Preot, cu cutremur, 0 singur& data pe an, de ziua =225-Ispasici, pentru a-L intalni pe Dumnezeu. Sfintenia e un alt nue al ui Dumnezeu 51 a-L numi sfant este un fel de a spune c& este cu totul altfl si neapropiat. Prin extensiune, poate fi numit sfant si tot ceea ce este transfigurat de prezenta lui Dumnezeu. Noul Testa- ‘ment nu va ezita, asadar, s4califice drept adunare a sfintilor totali- tatea celor botezati, pentru c& Botezul fi imbrac®, ca si spunem asa, fn persoana lui Dumnezeu'. A boteza pe cineva inseamn& a-l cu funda in Nume. Ceea ce se spune despre cei vii poate fi spus fn mai ‘mare misurd despre cei care au murit in prietenie eu Dumnezeu, Tot astfel, a inceput nu se spunea Sfantul Grigorie sau Sféntul Vasile, ci cel intr sfingi parintele nostru, Grigorie” Timp de aproape trei secole, persecuiile sporiseré aproape pre- tutindeni vietimele. Biserica le va pistra amintirea gi le va da drept cexemplu de credinfa si de generozitate. Era normal ca persecutiile data disparute in istoria indepactati si morfle singeroase transfor- mate in amintiri slavite, venerafia si se intoarc& si spre barbati si femeile care n-au avut ocazia s8-si verse sangefe, pentru c& nimeni nu le-o ceruse, dar car, dintr-un motiv sau altul, aveau figura nor ‘modele de imitat. Occidentul va spori numarulstatulor, in timp ce Risritul isi va incredinga marile figuri paletei meditative a zugra- vilor de icoane. Ruptura din 1054 dintre catolici 51 ortodocsi va avea drept rezultat sediderea numérului sfinflor venerafi att int-o Bisericd, cat gi in alta. Acesta e si cazul Sfiintului Grigorie din Nazian2 care figureaza in calendarul ambelor Biserici. leoana celot rei Ierarhi”, care pune chipul su aldturi de celal Iui Vasile gi al Jui Joan Hrisostom, a raspandit si popularizat chipul siu. Dac& ima- ginea lui e arareori reprezentatd in Biserica romana, Grigorie face insd parte din cercul foarte restrctiv al celor patra dascali greci care sunt propusi veneratiei in Biserica universal sia c&ror Invati- turd este prezentata ca fiind indeosebi normativa. Denumirea de .dascil” ne lanseaza o invitatie precisi, pentru c& pune accentul pe aspectul esential al acestei personalitigi: ea fl priveste pe teolog si Jacl se refera si capitolul de fafa. Pentru inceput ins, ar fi mai bine poate s8 confruntim ceea ce stim despre Grigorie cu conceptia cu- rent, chiar populari, de sfintenic. Un sfant care comite pitcate?” Daca sfantul trebuie definit ca o fiint& desavarsita din toate punctele de vedere, este evident c& Grigorie nu corespunde acestei ¥o 1 Co, 38 =226- definiti.. N-am putea spune daca face parte dintre acei sfinti care comit picate, evocati de Péguy intr-o formula celebra, dar nu este sreu s& arditim cusdegetul cutare sau cutare lacuna sau slabiciune. ‘Am spas destule despre viata sa si el insusi a stiruit indeajuns asupra diferitelor sale sentimente si asupra unora dintre faptele sale, pentru ca sa ne putem dispensa de a mai evoca incontesta- bilele umbre ale acestui tablou. Poate c& tocmai defectele sale gi mai cu seam omenescul lui sunt fn masura s8 reconcilieze spiritul moder cu nofiunea de sfinfenie. Un reformator Jn personalitatea sa mai distingem insd si unele triséturi care-1 fnrudese cu una sau alta din tipurile clasice de sfintiaflati in no- menclator. Ma gindesc la categoria reformatorilor, a celor care, {ntr-o epoct sau alta, intr-un mediu sau altul, au atacat defectele dominante si au incercat s& le inlature. De la inceputurile slujiri sale la Nazianz. si mai cu seama la Constantinopol, Grigorie a avut cconstiinfa acuta a tarelor episcopatului contemporan. Am vizut, ‘cum necesitifile incadrarii credinciosilor devenifi pe 2i ce trece tot ‘mai mumerosi au dus la recrutarea episcopilor din rndul notabiliti- tilor putin pregitite spiritual pentru sarcinile lor. Mai multe poeme si cuvantari abunda in formule percutante gi caustic pe cate-i numeste bucuros ,teologi improvizati”, ,protectori puter- nici” sau chiar ,casieri"... Va merge pana la a le reprosa c& vomit pe altare mancarea platita cu banii sfracilor’. Acestea sunt accen- tele, unui reformator. Dar ceea ce-I caracterizeaza pe reformator este grija de a oferi remedii pentru relele denuntate. Cuvantarea fanebra a lui Vasile nu este numai elogiul unui prieten disparut, {ntrucat cariera defunctului este ridicatt la rangul de model. Aristo- cratul si intelectualul care era Vasile se bucura din plin de toate calittile omenesti pe care oricine gi le dorea de la un episcop. Prin aceasta, Grigorie relua pe cont propriu nevoile resimtite de contem- poranii sai, dar se separa de ei prin aceea ci dorea ca preotii si fie alesi de acum inainte din randul monahilor, iar episcopii din rndul preofilor. in timp, acest program se va realiza in parte. Se stie c& Biserica s-a ingrijit si dea fiecérei corporatii un sfant patron, protector recunoscut si model de urmat in virtutea profesio- hala respectiva. In afara faptului c& a fost ridicat la rangul de dascal Ia adresa celor km susp 168, -27-universal, adic& model pentru teologi, fie ei preoti sau profesori, Grigorie nu pare s& fi fost insarcinat in mod special cu misiunea corespunzatoare acestui titlu. Totusi, acest episcop care stia si cap- teze multimile cu cuvantul si pe intelectuali cu pana sa, si care, mai mult, era in stare s& rationeze, ar merita astizi mai mult decdt ori- find sé fie luat ca sursa de inspiratie de catre pastor Eroismul Printre trisdturile care permit Bisericii si recunoasca sfinti prin- tre membri ei figureaza o notiune mai degraba discreditati in zilele noastre: si anume eroismul. Mai exact, ea calificd intr-o anume im- prejurare drept eroicé conduita celui care, crezsind c& discerne vo- inga lui Dumnezeu, face totul pentra a o implini triumfénd prin voinfi asupra rezistentelor sale cele mai subtile. Ei se ridic& brusc, dintr-o singura bataie de aripa, mult deasupra lipsurilor si neputin- telor propri . {in octombrie 378, Grigorie se bucura de aproximativ patru ani de pacea meditativa la care aspirase timp de douazeci de ani. E in- deajuns totusi s8i se ceara st-si fmprumate glasul si capacitatea sa de rationare Dumnezeului Treime pentru a accepta si intre fn cup- torul Constantinopolului. Acesta e faptul cel mai remarcabil, dar el revine in mod con- stant fn comportamental Iui. El viseaza (iertat imi fie anacromis- mul) lao chilie gi refuz& hotarat si-si asume orice responsabilititi pastorate, dar, de fiecare dati cfnd apare aceasta. posibilitate, se asa convins sa facd acest lucra ingrijindu-se sa-si implineascai da- toria, E adevarat, cum vom vedea, c& versurile sale au adus pana la noi urmele si dovezile chinurilor si suparailor indurate, dar astfel de confidente sunt rezervate cAtorva prieteni intimi, presupundnd c@ cle au fost intr-adevar comunicate inc& din timpul vietii auto- rului lor. Grigorie din Nazianz Numindu-l Grigorie de Nazianz, ceea ce, dact ne gindim bine, este un mod ciudat de a proceda, ma conformez uzului occidental. Cu foarte rare exceptii, toponimul care urmeaz numelui unui Pa rinte al Bisericii desemneaza scaunul episcopal pe care L-a ocupat’, * cand numele uns piscop et uma de cel al scauul sf eptcopalc de lcs! shu de orgie, aeastprocedud desenneazt de obi un epissep soa rt iis de Grigg Gheerghe din Capadocia pe seaunel ui Nanaia Alesana. 228 desi, exprimindu-ne astfel, lism s& se inteleaga c-ar fi fost epis- cop de Nazianz. Or, el n-a fost niciodaté aga ceva, ci s-a multumit doar sA gireze de,doui ori pentru cdteva luni un scaun vacant. Pen- tru a ne conforma obiceiului, ar trebui si-1 numim Grigorie al Con- stantinopolului, lueru pe care nimeni nu l-a cut niciodati. Merita dine intrebim de ce anume aceasta rasturnare a reguli ‘SA facem lumina asupra desfagurarii evenimentelor. Inte-o pri- ri faz, sind ea Grigorie avusese calitatea de episcop inainte de a se instala la Constantinopol, papa Damasus refuzase validarea aces- tui transfer si] nsaircinase pe Ascholius al Tesalonicului s& instin- {eze sinodul despre acest lucru. Nu stim cu certitudine dacé- soco- tea drept episcopul neinscaunat al Sasimei sau drept fostal episcop dde Nazianz, dar aceasta probabilitate exist. Orice pelerin occiden- tal care vizitase Seleucia, ta morméntul Sfintei Tecla, putea relata Ja Roma c& episcopul Grigorie s-a stabilit aici dupa ce si-a parasit scauinul, Episodul obscurei Sasima fusese indeajuns de scurt ca s& nu fie cunoscut Ia Seleucia. Se stia insA e& episcopal aflat aici in retragere venise din Nazianz si c& guvernase Biserica. Damasus i confunda probabil pe Grigorie cu batranul episcop de Nazianz. fntr-o a doua etapa, afacerea Sasima ar fi putut fi cunoscuté la Roma, fie si numai prin grija lui Maxim Cinicul. Intervine aici rolul decisiv in aceasta afacere al Iui leronim, care leaga de numele lui Grigorie pe acela de Nazianz. sim pe acela de Sasima. Fx plicatia cea mai probabila este ci Ieronim, care-1 vizuse pe Gr gorie la conducerea bisericii din Nazianz incepand cu 374" si care dupa sederea sa la Constantinopol devenise un apropiat al lui Damasus, il confundase intotdeauna pe Grigorie cu batranul episcop dde Nazianz. Asadar, Ieronim sta la originea viziunii romane asupra Iucnifilor. Oricum, Biserica Occidentald n-a admis niciodaté inscdunarea lui Grigoric la Constantinopol. Relatile dintre scaunul roman si cel in Constantinopol tensiondndu-se, e foarte probabil ci Roma nu dorea si fie nevoitd sA-si aminteased mere c& acest scaun fusese ilustrat de un sfant dascal al Bisericii. La fel se va proceda si cu oan de Constantinopol, al doilea succesor al lui Grigorie, cdruia i se va spune de toata lumea loan Hrisostom. Risaritenilor le revine meritul de a-i fi atribuit Iui Grigorie al nostra un tithu rar si pres- tigios pe care-] imparte numai cu Sfantul loan Evanghelistul. Pana astazi i se mai spune Grigorie Teologul Ch ms susp. 13 =229-Treimea Acesttitlu de teolog cere cateva explicatii, Inrucat folositea sa seculara in Occident i-a lirgit limitele. Cuvantul ,teologie” a primit aici o extensie considerabila. S-a publicat aici, de exemplu, 0 seologie a istoriei” sau chiar o ,teologie a muncii", ca si nu mai spunem nimic de celebra ,teologie a eliberarii”. Fari indoialA, pen- ‘ru un ginditor crestin intentia de a analiza o realitate complex confruntand-o cu ceea ce se considera a fi planul lui Dumnezeu nu ce nelegitima dar, in epoca lui Grigorie, cuvantul ,teologie” avea un sens mult mai restr, sens pistrat in Rasdrit. Se numeste ,teolo- aie” reflectia asupra insesi fiinfei Ini Dumnezeu, Lucratii lui Dum- nezeu in lume fi va fi rezervat numele de ,iconomie”. A spune ci Grigorie a fost ,teolog” inseamnd, agadar, c4 acesta a vorbit cum se cuvine despre insasi fiinfa lui Dumnezeu, asemeni lui Toan. Oamenii cate reflect’ in epoca noastea igi pun uneor intrebati cu privire la Dumnezeu. in general, ei se mulflimesc sa se intrebe despre existenta Sa. Oricirei confesiuni i-ar aparfine, crestinit de astizi sunt isptifi uneori s& subordoneze conceptia pe care gi-0 fac despre divinitate aspiratiilor lor omenesti. Dac dorim sé situam corect giindirea lui Grigori, trebuie sa sesizm bine problematica secolului IV cu privire la Dumnezeu. Ateismul a fost aproape ne- cunoscut in antichitate, Contemporanii necrestini ai lui Grigorie credeau cel mai adeseori in mai multe divinititi: acesta era, in ge- eral, cazul mediilor populare; dar, in afara lumii crestine, mediile cultivate credeau mai degraba tntr-un Dumnezeu unic sau intr-un Dumnezeu suprem. inainte de convertirea sa la erestinism, tata lui Grigorie n-a fost politeist: el aderase Ia secta monoteisté a hipsista- rienilor, adoratori ai Celui Preatnalt. Cat despre crestini, de bine de iu ei conciliaseré intotdeauna dow’ afirmatii aparent contradicto- rii, Din Vechiul Testament ei mostenesc afirmarea unui Dumnezeu “nic; dar, in cuprinsul Evangheliilor, Hristos le vorbeste despre tei fiinge, numite Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Botezul se face fntotdeau- na in numele Tatalui, al Fiului si al Dubului Sane". Oamenii sim- pli puteau s& nu-si pund intrebari in aceasta privin{a, dar intelec- ‘walii care primiser& o formate filozofica nu puteau ocoli aceast cchestiune. Prin urmare, ei au ciutat si concilieze aceste dou afir- ‘matii. Incepand cu secolul Ill, apar unele tentative de explicare Pentru salvarea unitati Divinitati, se ajunsese la formulri care par si reduc Treimea la simple modalitaf, la aspecte, daci putem si le numim astfel, ale unei fiinte unice. In primii ani ai secolului IV, =230- Ja Alexandria, se dezvolté invafatura preotului Arie, Nu e lipsit de folos si revenim asupra acestui subiect, tin find cont de extrema sa dificultate si de locul capital pe care il ocup& Grigorie fn rezolvarea unui conflict a carui faza acuta a durat mai bine de o jumatate de secol. Unul din aspectele dificultati actuale a accesului lael const {n faptul c& teologia dispune acum de un vocabular tehnic side for- mule care atunci ins tocmai erau elaborate incercindu-se reali- zarea unui acord general in jurul lor. in mediu crestin se obignuia asadar si se afirme c& exist Un singur Dumnezeu in Trei Per- soane. In fapt, a fost nevoie de mai mult de cincizeci de ani ca si fie acceptat cuvantal ,.persoana” (prosopon)*. Ceea ce ne interesea- 74 este evaluarea rolului lui Grigorie in elaborarea teologiei trini- tare, La inceputul secolului, Arie invata ci Fiul este diferit de ‘Tatil, c& El nu este cu adevarat Dumnezeu, ci cea dint dintre ere- aturi, o creatura atat de superioara celorlalte incat, in mainile Tati- lui atotputemic, El este instrumental creafiei lor. Sinodul de Ta Niceea din anul 325 a reactionat condamnand aceasta invatatur’ gi afirmaind c& Fiul este pe deplin Dumnezeu, Cuvantul-cheie al sim- bolului de la Niceea este grecescul homoousios, in traducere ,deo- fiinta” sau consubstantial. In realitate, Sinodul n-a reusit sa reali- zeze unitatea crestinilor in jurul deciziilor sale, pentru ci, odati {ntorsi in oragele lor, mai multi episcopi semnatari ai textului de la Niceea si-au schimbat pozitia iar conflictele au roizbuenit cu gi mai ‘multa tarie, Atunci, Constantin fnsusi si succesorii sAi au cButat un acord in jurul unei formule diferite, mai clara in aparenté, in reali- tate ins’ mai vagi si asadar mai susceptibila de a fi infeleasi de unii intr-un fel si de alfié im alt fel. Asadar, potrivit hotararilor sinoadelor de la Rimini si Constantinopol, de la sffrgitul domniei uj Constans, ei se vor multumi cu afirmatia cd Fiul este ,asemana- tor” Tatilui. Dupai paranteza domniei lui Tulian, imparatul Valens se va stridui din 365 pin in 378 sa impund aceasté formula tuturor episcopilor din Rasarit. Grigorie aparjinea taberei celor care rlmd- seserd fideli fntru totul formulei de la Niceea, formula pe care 0 gisise, int-un fel, in fas. Aceasta teologie o dezvolté de multe ori {in fragmente relativ scurte care apar brusc in cursul unei cuvéntari al cdtei subiect nu pare sf Ie implice®. Preocuparea sa devine obse- siva; in acelasi timp, o parte din publicul credinciosilor igi suprave- * Cundnuarea 42,16 afema echivalnta acest temen ow cel de portant, darn ‘vom nln dees de daub in Casdnte eologice * De excmply, Cundntarea 42 eae cupring lng iad tinier (§ 15-18), 21ghea banuitoare preofi, atenté la cel mai mic semn de deviere sau de indiferenfi. in aceste conditi, episcopii erau nevoiti si fie ga- ranfii a ceea ce plstoritii lor socoteau drept ortodoxie. De aici pro- vin expunerile trinitare care apar bruse in inima unei predici unde s-ar plea c& n-au ce clita Dar Grigotie igi dezvolta pe deplin conceptia fn ansamblul celor cinci Cuvantdri teologice’. Este vorba, reamintese, de opere initial autonome pe care autorul [or si-a propus si le adune intr-un intreg coerent, nemaiapucdnd si duct aceasta operatie la bun sfasit, Cuvantarea 21, prima din aceasta serie, crtic& arianismel propriu- zis, mai exact invatatura corifeului sectei epocii lui Grigorie, epis- ccopul Eunomie. A doua cuvantare® abordeaza problema trinitard in ansamblu; Cuantdrile 29 si 30, trateaza problema central, cea a Fiului care a rmasese timp indelungat unica problemi. Nici Arie, nici Sinodul de la Niceea mu s-au ocupat de problema Tatalui, a Cérui divinitate deplin& n-a fost contestata de nimeni. Mult timp nu s-a preocupat nimeni nici de Duhul Sfant” Un barbat ca Sféntul Vasile, convins de divinitatea Duhului Sfint, ezita s& recunoascé public acest lucru de teama si nu dezbine fortele niceenilor pier- And sprijinul celor care acceptau divinitatea Fiului, dar nu gi pe cea a Duhului Stan’. Divinitatea Dubului Sfitnt Cuvantarea 31 abordeaza fatis aceastt problema si afirma cu trie divinitatea Dubului Sfint. Aceasta este contributia cea mai originala a lui Grigorie la teologia trinitard. In ochii observatorului ‘modem, opera Sinodului din 381 pare sa fi fost fructul unei situatii pe care am putea-o califica drept providentiali. Un episcop dispo- nibil venit din Rasirit afirma si demonstreaza, bazandu-se pe texte, divinitatea Duhului Sfént. Un tmparat venit din extremul Occident i acestei invatituri sprijinul autoritatii sale atotputernice. De aici a rezultat formularea definitiva a unei dogme fundamentale care s-a ‘inradacinat in toate cugetele, Putea fi conceputé o mai mare reu- sit? Or, in retragerea sa, Grigorie va considera in curind c& a * Caydntrie 27-31; PG 36, 12-172 (trom. pr prof. D. Staite: Ale cel ftre ‘fini Paintlu nostra Grigoie de Nazina Cele 5 Cnt teoloic, Ed, Anastasia. Bu cure, 1993, VGuintares 28 ® Serisoarea 58 area ll Vasile ae cate xtc provost derezervaepiscopel Creare =232- esuat: el spune acest Iucru cu cuvintele sale". De ce acest senti- ‘ment care descumpaneste? Pentru c formula adoptat& de Sinod pentru definirga divinitatii Duhului Sfant i se pare ambigua si intentionat ambigua'". Ultima dintre Cuvdntarile teologice expune fnvititura cea mai originala a autorului lor fn aceasta privinta. Ea este simpli $i se cuprinde intr-un singur cuviint: el vrea e ca ter- menul ,deofiinta”, prin intermediul céruia sinodul de la Niceea definise divinitatea Fiulu, si fie aplicat $i Duhului Sfant. Ceea ce ne face si credem ca daca acest Sinod Ecumenic com- ppus numai din episcopi rasiriteni si-ar fi ascultat presedintele, dis- puta lui Filioque, care mai opune inca si astizi pe catolici si orto- docsi, n-ar mai fi avut ocazia s& apard. Dac& Duhul Sfant este, asemenea Fiului, deofiint& cu Tatil, este intr-adevar evident c& e in acelasi timp deofiinta cu Fiul si in felul acesta n-ar mai fi aparut nevoia unei preciziri suplimentare. Dar, fra indoiala, aceasta ar fi dovada unui optimism excesiv. Deofiing Grigorie sustine, agadar, cu tarie c& Fiul si Dubul Sfaint sunt éeofiint’ sau consubstantiali cu Tatil. Trebuie deci si Kimurim pe At posibil notiunea filozofica de fiinfi sau substanfd. Filozofia mo- demi nu o foloseste, iar evolutia limbii risc& si 0 faca in zilele noastre in mod special opacd pentru c& acest cuvant, ,substanta”, evoc’ indeosebi un produs de laborator. Sa spunem c& acest cuvaint fncerca si defineasca si sd izoleze ceea ce, intr-o realitate oarecare, 0 face originala gi ireductibild la orice aliceva. Spre deosebire de o naturi, 0 substanta este prin definitie unic& in genul si. Conceptul de‘aaturi umani, putem spune, se extinde la n+ 1 oameni. Sub- stanfa lui Dumnezeu este unica. Substanfa se defineste in raport cu »saccidentele” sale, care sunt contingente in sensul de accesorii. Prin Lurmare, a spune, cum a facut Sinodul de la Niceea, c& Tata se con- funda cu substanta divina, dar c& Fiul participa la aceeasi substanta, {nseamnd a lega dovd afirmatii contradictorii, inseamna a impinge and la maximum capacitatile logicii omenesti de a explica insagi fiinfa lui Dumnezeu i, in cele din urmé, a recunoaste si chiar a proclama ci Dumnezeu este nefnfeles pentru cd este definit printr- lun cuvaint care asociaza intim doua elemente perfect contradictori "® Marte posi anobigraic (I, 11: De vita sua) se nce practic eu acest cuvnt (1908. CE mais p. 17499 233-Bazele generale ale problemei fiind puse, se cuvine s& analizim {n linii mari fiecare dintre cele cinei cuvantdt. Analiza celor cinci ,Cuvaintari teologice” Cuvéintarea 27° — prima cuvantare teologics — stabileste principiul de baza c& nu toatd Iumea poate vorbi despre Dumnezeu, Nu este o problema de inteligenta sau de cultura, ci de curatie ‘moral. Activitatea intelectului mu poate fi desfésurata decat fntr-un ‘up $i intr-un suflet curate. Acestea fiind spuse, trebuie si ne gan- dim la Dumnezeu tot asa cum respira si acest giind se va preface {n rugiciune si contemplatie. Cea ce poate duce uneoti la desco- perirea unui aspect sau altul al Fiinfei dumnezeiesti. Cat despre discutia privitoare la problema lui Dumnezeu, aceasta e de obicei nefastd. Trebuie lasaté celor care au misiunea de a o face, adica pistorilor. Dar chiar si acestia trebuie sé-si impund in prealabil un demers contemplatv. > Dar aceeasi cuvaintare ingiduie auditorilor episcopului si se ‘coupe de probleme care fin de teologie, cuvant luat aici intr-un sens ‘mai larg. El defineste astfel opt chestiuni care-i preocupau pe con- temporanii sai si a cdror discutie le este ingéduiti: pluralitatea lu- milor, definirea materiei, natura sufletului, duhurile bune si rele, Snvierea, judecata, risplata, patimile lui Tisus. A doua cuvantare teologica” se retera 1a teologie in sensul cel ‘mai restrns. Problema care se pune este cea a cunoasterii pe care 0 putem avea despre Dumnezeu, Sunt expuse cinci idei privitoare la acest subiect: in primul rand, nu exista cunoastere de Dumnezeu decit prin intermediul creaturilor Sale; inal doilea rnd, daca poate fi inteles c& Dumnezeu exista, nu poate fi ineles ce anume este El: El nu este definibil; n al treilea rand, nici un cuvant nu poate defini cou adevarat natura lui Dumnezeu; in al patrulea rand, ordinea natu- ral ne ingiduie s& descoperim rational, prin intermediu! Iucrurilor vVazute, pe Autorul a toate; inal cincilea rand, rafiunea, care vine de a Dumnezeu, ne ridic& la El, dar 0 face prin intermedi lucrurilor sensibile. Cuvantarea se incheie asadar cu un fel de contemplatie admirativa a creatiei. A treia cuvantare teologica!* abordeaza problema Fiului gi este dlivizata in doua parti, expunerea doctrinei fiind urmata de rispun- ® aia Eunomlanous prodatrl; PG-36, 12-25, Guvanarea 28: Per theologias: PG 36, 25-72, ™ Curntarea 28 Peri Hyeu a: PG36, 73-10 234 suri la obiectiilor atienilor. E greu si rezumi un text foarte dificil fara al rida. Tdeea centrala este ci, atunci cAnd Je aplicém lui Dumnezeu, cuvingele pe care le avem la dispozitie sunt in mod ne- cesar neadecvate, chiar si numai pentra ca mu putem si ne debara- sim de cadral temporal. Or, Dumnezeu este fn afara timpului. Prin urmare, daca spunem c& Fiul este ndscut din Tatil, aceasta vrea si ‘nsemne, pur si simply, c& vine de la El, dar Tatal este Tata din vegnicie la fel ca Fiul. N-a existat nici un moment in care Dum- nezeu s& devina Tata sau Fiu, nefiind aga ceva mai inainte. Numele ‘Tata si Fiu definesc 0 relatie. Teologia ariana se sprijinea pe un numa de texte scripturistice. De exemplu, ,,Tatil este mai mare decdt Mine™"*. Grigotie va raspunde cé exista texte care vorbesc despre Cuvantul vesnic, altele despre Cuvantul fntrupat si cd tre- buie sa stim sa le deosebim pe unele de altele. ‘A patra cuvéintare teologicd'® continua studiul chestiunii Fiului. a ea lista pasajelor din Scriptura invocate de arieni si o comple- teazd, dup care analizeaz unul dupa altul zece astfel de texte. ‘A doua parte examineaza, pentru a desprinde toate implicatile, dife- ritele nume date Fiului ici si colo tn Scripturd, precum Cuvant, in- telepciune, Chip, Adevar, Viati, Om, Fiul Omului, Hristos etc. Eo ‘modalitate de lucru care vorbeste despre metoda de lucru a teologuli. # Cuvdntarea 31" ¢ a cincea si ultima din seria Cuvdntarilor fealogice In fntregime consacrati Duhului Sfint, ea incepe prin afirmatea credinjei ortodoxe: Sfantul Duh este Dumnezen si deofi- {nf cu Tatal. Vine apoi lista obiectiilor celor numiti pnevmatomahi sau adversari ai Duhului Sfnt. Acestia nu erau arieni; ei pornese, dimpotriva, de la divinitatea Fiului, Aceasta n-are sens, credeau ei, decdt daca inventim un al doilea nascut al Tatalui, un fel de gea- ‘min Sau fiw mai mic. Nu mai putem spune nici c& Duhul este nendiscut, fiindcd aceasta ar insemna sa vorbim de doi Tati. Prin urmare, Duhul nu este Dumnezeu. Grigorie le raspunde amintind catacterul neapirat metaforic al limbajului omenesc cu privire la Dumnezeu. Duhul nu este creat. El nu este néscut, pentru cé mu este Fil Situdndu-se ca un termen intermediar intre Tatal si Fiul, El este asadar Dumnezeu. Aceste cinci Cuvantari teologice pun o serie de probleme di- ficile: de exemplu, in ce imprejurare gi pentru ce public a fost 2808 Pr 8, 22, ° Cuvdnarea 30: Pei Hyon b's PG 36, 104-133 Peri Hagion Pheumetos; PG36, 138-172. ~235—compusa fiecare din ele? Divinitatea pe care o enunté lis ‘mari, dar numai in init mari, cea pe care a facut-o si triumfe Sin dul I Ecumenic“Totusi, pentru a infelege importanta istoricd a gindirii lui Grigori, trebuie s& operdm o distinefe. In ce priveste divinitatea Fiului, se poate spune ca Grigorie n-a ffcut decdt si avanseze argumente pentru a confirma invatétura definité odinioara Ja Niceca. In schimb, chestiunen Duhului Sfant este in intregime noua. Dac Sinodul n-a reluat la rdndul lui termenul ,deofiinga”, avansat de Grigorie in mod expres pentru Acesta, a retinut totusi teza divinitagii Duhului. Sau cel putin, asa a fost interpretaté det nitia pe care o elaborase} Numai Sfatul Vasile inaintase in aceasté directie in 375 prin tratatul stu Despre Duul Sféint, dar Vasile, care actiona in legatura permanenta cu prietenul sit Grigorie, n-a ‘mers niciodata in aceast& privinf& atat de departe ca el As vrea si fac o ultima observatie cu privire la aceasta contro- versi, Ea se referd la confinutul termenului ,grian". favatatura pe care Grigorie 0 atacd constant este cea a discipolilor iui Eunomie sau anomoienilor sau, altfel spus, a arienilor radicali. Pentra ei Fiul este ,neasemiinator” (anomoios) fatd de Tatal. Era un grup intelec- twal activ, dar foarte marginal din punet de vedere social. Ariani ‘mul epocii se exprima in termeni mult mai vagi. Acesta era ho- moian. Homoianismal era protejat de Valens si eta profesat de episcopul Demofil. Cum se face agadar o& Grigorie ataci 0 invl- Uitura' marginal abstndu-si privirea de la cea care a avut, de ani de zile, cca mai mare trecere”? La aceasta intrebare se poate re- plica, cred, cA succesul homoianismului se datora propriei sale inconsistenfe. Caracterul vag al cuvéntului homoios, ,asemiinator”, {i permitea si primeasca interpreta diferite. Asadar, el putea igno. 7 aceasti magmi intelectuald si ssi indrepte toate eforturile tm- potriva singurei teologii cu adevarat potrivnice invataturii de la Niceea, Cat despre partizanii homoianismului, ei puteau fi trata cu dispret: acestia fie urmau miscdrié fara si gandeasca, asa cum 0 facusera si inainte, fie aderau in secret la invatétura de la Niceea, raliindu-se Ia invafatura oficiala din slabiciune sau fricd; fie, in sfarsit,erau adevirati arieni, mai mult sau mai putin disimulati, i ™ Curd defi” nu figueas iced tn aces tata. Cu priv a Duh tn, 2 be vedea Cx. MOREScHIN, Asati dels paeumatoogi in Cregrio Nacianeznoe Bane Alt det Congress inteacionale su Basie dh Cearea la uae Baslanesn i Sia, Mesa, 1983, p. 567-578 ” Vasile st Grigori al Nyssel au ses, eae, hrs voluminasse Cora Eu 236 atunci respingerea anomoianismului fi descumpinea. Se crede ci anomoianismul fea ravagii in mediile intelectuale din Constanti- nopol si Nicomidia, Apolinarie si problema hristologicé A votbi si a scrie impotriva arianismutui sau adversarilor Du- hului Sfant era totuna cu a pune punct conflictelor din ajun. Pro- babil ci Grigorie se socotea constrns de numele pe eare-I purta — Veghetorul — la o obligatie cu totul speciala de a fi lucid. Sigur e faptul ca fost uml dintre cei dintai care s-a impotrivit invataturit uj Apotinarie al Laodiceei. Acesta din urma pregitea marea con- troversi care avea si se dezlantuie in secolul V si s& se incheie cu Sinoadele de la Efes (431) si Chalcedon (451). Dup& problema trinitard, incepe sa fie pusi problema hristologica. Cum sa explici prezenta in persoana lui lisus din Nazaret a unei fiinfe omenesti $i {n acelagi timp a Fiului lui Dumnezeu? Pornind de la antropologia lui Platon, Apolinarie era de parere cA in Tisus existau, ca in oricare ‘om, trei componente: trup, suflet si intelect. Pentru Apolinarie era suficient, pentru a rezolva problema, si se spund e& in fisus trupul si sufletul erau omenesti, dar intelectul era constituit de Logosul sau Cuvantul lui Dumnezeu, Imediat dupa 381, cele trei Serisori teologice vor respinge o teorie care facea din lisus un om incom plet. Astfel, Grigorie care refuzase sa participe la sinoadele reunite Ja Constantinopol in 382 si 383 continua si vegheze din locul re- tragerii sale provinciale asupra actualititii teologice. “Toate aceste detalii pot parea dificile si inactuale. Ag vrea astfel S& ibliniez cea ce mi se pare esential la teologul care a fost Grigori. Un teolog este un om care reflecteaz si care ,caut si inte leaga”, pottivit celebrei definitii pe care 0 datoram lui Anselm din Conterbury®, Aceasta reflexie se exercité asupra unui ansamblu de date bine precizate: multimea textelor biblice. Pentru teolog, Dum- nezeu a vorbit oamenilor prin intermediul Bibliei: ¢ important asa- dar s& fim atenti gi Ia cel mai mic detatiu al textului biblic, Trebuie si avem prezent in minte intregul acestor texte, si le compari si sé le apropiem unele de altele cum se face cu piesele unui puzzle. Un teolog ¢ in priroul rand un biblist, Dar aceasta nu este totul. El poartd aceste cuvinte in inima sa si mediteazA la ele neincetat. Un Fides quacrens inellectumteolog este un om de rugiciune care-I cere lui Dumnezeu s&-i dea infelegerea Cuvantului Siu, Mai exists si un al treilea element al activitatiiteologului: rationamental care compari, claseazi, triazi, asociaza, distinge si argumenteaza. Aici teologul este tributar nu ‘Cuvaintului Ini Dumnezeu, ci culturii oamenilor. Logica lui Atistotel este instrumental su preferat. Cu alte cuvinte, teologul parcurge {ntreaga Scriptura culegiind si cel mai mic cuvant ce poate fi tn corporat in dosarul pe care-I construieste. Prin urmare, el cauté si imterpreteze aceste texte folosind metodele de rafionament si conceptele puse la punct de filozofi. In Grigori, teologul este un biblist destivarsit dublat de un logician nemilos, dat si rugiciune care asculta neincetat ce fi spune Dumnezeu in adincul lm lui Dumnezeu" ‘Imprejurarile istorice |-au determinat pe Grigorie si abordeze problema tui Dumnezeu prin intermediul controverselor trinitare, Pentru el, Dumnezeu se situeaz mult dincolo de orice sistem de nofiuni: este vorba de o finfa tainick ce nu se lasé abordata decat prin mijlocirea a nenumarate precauti, o fiing& de o stralucire negritd care descumpéneste si in acelasi timp lnigteste. As vrea s& citez in aceasta privintt un foarte scurt poem intitulat fmm lui Dunnezeré'. Acesta ¢ deopotriva celebru si discutat. Autenticitatea Jui a fost pust la indoialé recent si in Germania’ in numele unor argumente care mi se par contestabile. Cel avansat de cele mai ‘multe ori spune cd in randurile acestui poem domneste o filozofie neoplatonicd care sti rau unui Pisinte al Bisericii precum Grigorie. ‘Acestui argument fi rispund cd intreaga operii a lui Grigorie e mar- cata de aceasté filozofie si intr-un mod inci si mai radical dectt aici. La urma urmelor,toti Parinfi greci au fost marcati de curentul filozofic care pleacd de la Platon. Mai serios ar fi argumentul care se intemeiazA pe absenfa oricérei note trinitare Ia un autor care se refera in mod constant la Treime; el ar fi valabil dacd n-ar exista gi multe pasaje in care Grigorie vorbeste de Dumnezeu fara a-Iasocia nofiunea de Treime. Speculatia teologick nu era la locul ei inten text cu caracter litic. Poem 3,2, = CLM, SicWER., Bin neuplatonscherHyrnos unter den Gaichten Gregos von Ni- lana", GONIMOS. Neoplatnic and Bzanyne Sales Presented a Leendert @ Western 12175, BufflosNew Yosk, 1988p. 61-83, = 238- fn schimb, n-a fost nfeles faptul c& acest poem ascunde o aluzie hristologicd suficient& pentra a interzice atribuirea sa unui filozof neoplatonic tarziu. In yersul 9, adresindu-se lui Dumnezeu, autoral declara: .Tie, tot cel’ce infelege ce unesti intra Tine iti inalta un imn fara glas". Expresia ce unestiintru tine” traduce aici greces- cul synthema son, altfel spus ,compusul pe care-I formezi”. Acest cuvant grec n-apare nictieri altundeva in toata literatura greacd cu © semnificajie compatibilé cu a textului de fata, dar apartine unei familii care ne ingiduie si-i degajam semnificatia. Literal, el de- semneaza fn general imbinarea a doua realitiji in modul cel mai conctet. Cea ce a Hisat si se creada ci autorul ar fi infeles si desemneze prin acest cuvant creatia, fapt care ridica ins o pro- blema: aceea c& ar face atunci din Dumnezeu nu un Creator ex nihilo, ci un simpla organizator. in fapt, cuvéintul synchema desem- neazA aici unirea in Persoana lui Hristos a dowd naturi, divind si uumand, asa cum demonstreazi mai multe apariti ale unor cuvinte in aceeasi familie la Grigorie insusi, la Vasile gi la Grigorie al Nyssei™, Prin urmare, este vorba de o formula antiapolinarista, in linia gAnditit lui Grigorie. As mai adauga doar c& existd in acest poem mai multe cuvinte rate, pe care le regisim peste tot in opera sa poetic’, fata a mai vorbi de unii termeni foarte comuni, cunos- uti ca fiind preferati de el. in sfarsit, daci e adevarat ck ma nuscrisele care confin acest poem sunt rare gi tarzi,totugi, accleagi manuserise ne dau lectiuni bune in privinfa multor pasaje din Poemul I, 1,11. Dar si trecem mai departe si s&citim acest scurt poem (Il, 1, 29) care n-are mai mult de saisprezece versuri. »Dincolo de toate — este ingiduit oare s& Te cAntam alteeva?, Cum Te va prizmui cuvantul, cénd nici un cuvant nu Te exprima? Cum Te va cuprinde mintea, cnd nici o minte nu'Te poate cuprinde? Tu, Cel Singur inexprimabil, fiindcd tot ceea ce este exprimat iese in Tine, Tu, Cel Singur de necunoscut, fiindc& tot ceea ce poate fi conceput iese din Tine? 2 Boon ce demonstra confuntrea eu Thesauri lnguaegraece. Ch mai ales Cavdntrie 2, 18,1, 23-24; 19,1, 1-25 Poem Lt 10,¥. 37-82, Acest sii poem este fadeepat n mod explicit pot apolinaismli, Cuvinte prcum melpen, hymen, rheton sa aphrases, par, fe lee, fn mai ‘multe 2c de oeu in opera posit a ai Grigoi 8 earl ul aden tndeosob poss (Sorin) = 239-Pe Tine Te proclama toate fiinfele, cele cuvantatoare si cele lipsite de cuvant, Pe Tine Te cinstese toate fiinfele, cele ganditoare si cele lipsite de giindire, Spre Tine tinde dorinta tuturor, spre Tine gestafia universala. Tie ii inalta rugaciune tot ceea ce exist, Tie, Mi inalfé un imn fra glas toti cei care infeleg ce unesti in Tine. Pentru Tine si numai pentru Tine subzisté toate, citre Tine se avant cao singura fiinté toate, Tu esti sfarsitul tuturor fiinfelor, esti unic, esti totul gi nimeni, Nu esti Unul gi nu esti Totul. Tu, Care ai toate numele, cum Te pe Tine, Cel Singur cu neputinté de numit? Valurile care sunt mai resus de nori, care minte cereasca le va pitrunde? Fi Dincolo de toate — e ingaduit oare si Te cdnijm altceva?” ~240 14 * Un poet crestin Daca cuvantarile si tratatele Sfantului Grigorie din Nazianz si ‘ndeosebi opera sa teologica i-au asigurat o notorietate imediata gi durabila atat in Rasdrit cdt si in Occidental latin, acesta din urma a fost mai putin familiarizat cu opera sa poetic’ considerabilé, a clrei difuzare pare s& fi fost limitata la teritoriul Imperiului bizantin. ‘Acest lucra se datoreazA probabil regresului cunoasteri limb gre~ cesti in Occident si dificultafii vocabularului poetic grec, atat de diferit de cel al prozei’. Singura editie completa raméine gi aici cea pregatita de benedictinii francezi in secolul XVIML Reimprimat in secolul trecut de catre J.-P. Migne*. acest text este insotit de o tra- ducere latin. Cateva poeme rare au facut in ultimii ani obiectul nei editii critice insotite de o traducere si un comentariu fn limba german’. Examinarea si clasficarea sistematica a manuscriselor sunt fn curs in Germania, asa incdt in Franfa putem spera sa vedem fncepntd in cétiva ani publicarea unei edifi bilingve’ Opere autentice si opere cu autenticitate discutabila Aceasti oper poetic’ are o amploare considerabilé, pentru c& ea cuprinde in jur de 20,000 de versuri. Trebuie s& utilizim ad- verbul ,n jur de” pentru c& autenticitatea mai multor poeme® este "E semnifictv fal fal mut dine manusersde poomelr vor feo, pete fia inelegerea, de oparated in proc * Poems ee fl eta In volumele 37s 38 din Patologia gracca * Cf aceasta paivini ibiogaa de la sry acestai vom, “die regia de 1. BERNARDI A TULIER ChB. Levieez, Suaion 2w Gregor von Neclaw, Bonn, 1958, p, 79-85: HM. WERKANS (Dubia und Spuria unter dn Cedichien Gregors von Naan (Stati Paistica 7,71 92,1966, p. 397-348) considerdneauenic un sneamla de 17 Poeme (L129: 11, 31-35, 37038; 11,3, 182,23, 32.3940, 0 91 99), 241 =Despre viata sa 0,1, 11% Intentia cuvantului meu ¢ aceea de a istorii calea relelor sau reusitelor mele, fiindcd unii ar putea vorbi despre unele, alti despre altele, dupa cum le este, socot, inclinarea lor. Cci voinfa nu e un criteriu sigur. Dar metrul poetic e un leac al durerii, deopotriva 0 educatie si o dulceapi pentra tineri, un indemn desfatétor. Dar cu- vantul meu este adresat voud, celor care o vreme afi fost ai mei, dar acum suntefi ai altuia, cffiavetiacelasi gind cu mine sau cai aveti un gfind fals, cic toti imi sunteti dragi mie, celui ce vietuiese in tacere, Birbati, care suntefi ochiul slivit al lumii, care locuiti, cum Vd, 0 a doua lume, imbracat find cu podoaba piméntulai sia mi- si, noua Romi, scaun al altor oameni nobili cetate a lui Constantin si stilp al imperiului, ascultafi, barbati, un barbat care nu minte 2 Pert son easton bon (De vita sa) PO 37, 1029-1166, BA i comentat a Chrisp ngs: GREGOR VON NAZtANE De vit so, Heer, 1978 ae fot pot. ‘nh pen ambit d lan Mog, chs altnes pe acest cae Acs maps “mautcbiogaic apologetic inp anes autobograte in itcatra ane 8 fost ses de hire dpe rerageres adel Avan in ape sacesve dp 381 pin 38. Cle 1989 de venue groper up moa an 1-50 — Prolog 51-551 — 1 Epoca dni echomares a Constntnopl 1-100: oe eon To1-tiostanie 1-210 eto Ate, arena 211-236 sta Aen. 287-716 nore seah 277-396: earn uel ve pouivite 337-385: prefs grew suscesive 396-185 episopm Saint 486-55: ign enoare 526-51: sean sett In Nang erageea a Seuia 52-1918 — IL Activate a Constannopol 382-56 tansive 5352-606: does prog: statin cpt 607-651: pinta patina 652-77: epg prinelr osu 728-111: niet Main cel 113-1272: sees napa pete Onedoie 1273-1395; nla tien Sa pst 1386-1505: evn up runs Onde 1506-1918: Stal de Ia Costantnope! 1506-154 decides: igor hein ol Constnoetl 1546-1702: ptt ested uecerunes i Melia Aichi 1919-1949 — Fpilog 296 niciodata si a suferit multe in multe fntorsdturi ale lucrurilor, din care fi vine gi cunoasterea sporita! Toate sfirsesc; chiar si cele bune si frumoase cu timpul sfér- ese. Nimic sau putin ramane, ca atunei cnd paméntul e spalat de revirsarea unei ploi puternice gi tot ceea ce rimane in urma e pie- trigul. Nu e un lucru mare daca spun Iucrurile ce se intémpla cu cei ‘multi care nici odinioar& nu erau in cinul celor buni, umbland ca niste oi cu capul plecat in jos. Noi suntem acel torent cumplit 1 repede; ordinea noastra e destramata, o spun pléngind cu jale, noi fi sedem nu frumos pe scauine tnalte, prezidand [ca episcopi] po- porul, invafétori ai binelui, c&rora ne-a fost harizit s& hranim sufle- tele cu hrand dumnezeiasca, flimanzim noi insine. Medici ai pati- milor, suntem cadavre fermentand de boli nenumirate, c&luze pe c&i abrupte, pe care nici n-am caliuzit pe cineva nici n-am umblat fined. A nu urma lor este structura cea mai concisa a mintuirii $i fnvatitura cea mai iscusita fn a atinge tinta; fiinded altarul e acu- zarea purtiii lor, grilajul Ini despartind mu vietle, ci trufille lor. Ce anume m-a facut si dau cuvéntului aceste lucruri — céci nnu-mi place sa tin multe rapsodii in zadar—, s& asculte tof, si cei de acum si cei ce vor veni mai pe urma. Dar e nevoie s-mi poves- tese peripetiile putin mai dinainte, chiar daca ar trebui si lungese ccuvantul, ca si n-aibé putere impotriva noastra cuvintele minciuni Cici color rai le place sf atribuic cauzele relelor pe care le fac ei {nsigi celor ce le suport, ca sé le faca si mai mult ru cu minciunile lor, iar ei s& scape de invinuiri. Acesta sa fie dar prologul cuvin- tului meu. ‘Am avut un périnte foarte frumos si bun, batran, simplu la pur- tare, Cuyiaté agezaté, un adevarat patriarh, al doilea Avraam, fiind, nu parfind, un om excelent, dar mu in felul de acum; fusese mai ina- inte prietenul ratacirii®, dar mai apoi s-a facut prietenul lui Hristos, dupa care a ajuns pastor si taria pastorilor. Jar mama, ca s4 fiu scurt, soata pe potriva a unui asemenea bir- bat si de aceeasi greutate morald, inci dinainte foarte eviavioas& din parinti evlaviosi, femeie la trup, dar mai malt decat un barbat prin purtare; amindoi era pe buzele tuturor prin viata lor deopo- Uciv. Ce anume este evident prin aceasta? Cum imi voi demonstra ccuvaintul? Pe ea, de care am vorbit, 0 voi chema martora, pe cea care m-a niscut, gurd a adevarului, obismuita mai degraba sf ascun- i ceva din cele evidente decit si facd publice cele ascunse de * Atuse a fapele& mutt vem Grigori cel Burn tna eerednipsistainio. ~297-dragul slavei: c&ci 0 conducea frica, un mare invatitor. Dorind ea sii vada in casa tn prune de parte barbateasca™, lucru drag multora, s-a adresat lui Dumnezen gi L-a rugat si-i implineasca dorinta [ef. 1 Rg 1, 10-11] lar pentru cA avea o fire navalnica, il face dar pe cel pe care cerea si-l primeasc& dnd din rivna darul insusi, Prin urmare, nu pfcituieste prin rugiciunea ei draga, ci in chip de pre- Iudin propice fi vine 0 vedenie care purta in ea umbra celor cerute, cici i se arata limpede chipul si numele meu; iar harul noptii s-a facut fapta. Caci m-am nascut lor eu. lar daca sunt demn de aceasta rugiiciune, acesta e darul lui Dumnezen Care I-a dat, dar dac& sunt detestabil, atunci e pacatul meu. Deci aga am venit in aceasta viata, amestecat cu lutul — vai mie, nenorocitul! — si in compunerea de care suntem stapanii sau pe care cu anevoie o stpAnim; am primit totusi aceasta nastere ca pe o arvund a oricérui lucru foarte bun, caci nu este ingéduit sa fim nerecunoscatori. Dar de cum am venit, {ndata am ajuns si strdin cu instrainarea cea bund; caci am fost in- fatisat lui Dumnezeu ca un miel sau un vitel drag, jertfé nobila gi cinstita cu ratiune, pentru cé-mi este greu sa spun ca un now Sa- muel [J Rg 1, 28), afar numai dact m-a5 vita la dorinja celor ce mea dart. CCrescut din fasa in toate cele bune — caci avem de-acasé cele ‘mai bune modele — aveam deja sfiala batranetii si, putin cate pu- tin, mi se stringea ea un nor din nor rvna de cele mai bune. Inain- tam avand drept tovaras& de alergare ragiunea, ma bucuram de cir- tile care pledau pentru Dumnezeu si-i frecventam pe barbatii cu purtarea cea mai bund, Acestea sunt deci astfel. Pentru celelalte insi mu stiu ce cérare s& croiese cuvantului. S& ascund oare lucrurile minunate spre care ‘m-a impins Dumnezet ludnd drept cel mai bun inceput ravna mea — cici aga stie El sa ne traga spre mAntuire —, sau si m& pun in mij- loc graindu-le cu inflacérare? Primul lucru inseamna nerecunos- {infG, al doilea nu e in afara de tnfumurare. Mai bine este a ticea— ici imi e de ajuns cd le stiu eu —, ca nu cumva cele de acum ale rele, si care sunt mult lipsite de ravna de odinioara, si mu para ci sunt fn lupta cu cuvaintul acesta. Voi face deci cunoscut celor multi ce este necesar. Fiind inca imberb, mi poseda o dragoste fierbinte de literatura Caci cdutam si vin in ajutor literaturii neautentice cu o literatura adeviratd, ca s& nu se inalfe cei ce nu invaté nimic altceva decat * Grigori ce Bani Nonna aveau ej ek pe Gorgon ~ 298 limbutia desartd si goald ce sti fh 2gomote fcute din gi, sisi n-am nevoie de sofisme impletite. Nu mi-a venit niciednd in minte s& pun ceva inaintea edycatiei mele [crestine]. Dar ceea ce paiteste vesnic {nflicaratea tinerilor smucité usor de pomiri dezordonate ca un mainz plin de infocare ce se avanta pe drumuri, acestea am patit si eu. Caci cu totul in afara timpului prielnic, e@nd marea nu mai era bland’ — cunosc&torii spun cé o anume coada a [constelatiei] Ta- urului”” nu e lipsita de primejdii, si c@ a pleca atunci cu corabia pe mare e un lucra cutezitor, nu infelept —, lésind eu atunci Ale- xandria — caci si de acolo imi strdnsesem o parte din educatia literaré —, strabiteam marea drept spre Elada. Trecind pe lang’ coastele Ciprului, o dezlantuire naprasnica de vanturi a izbit nava si toate: pamant, mare, eter, cerul intunecat, erau 0 noapte adancd, tunetele fulgerelor résunau cu zguduiri; lemndria trosnea cénd pan- zele erau umflate de vant, catargul se clatina iar c@rma nu mai avea nici o putere, cdci manerele ei erau smulse cu forta din maini; cala se umplea de apa ce se ridica mai inalta ca un zid. Se inaltau stri- gite amestecate si pline de tnguire ale marinarilor, vaslasilor si comandantilor lor, domnilor si pasagerilor care strigau cu. un glas, pe Hristos, intre care erau si citiva care nu-L cunoscusera mai fna- inte pe Dumnezeu; cdci frica e o invaiturd foarte oportuna. Dar riiul cel mai cumplit intre toate era ci nava rimésese fara apa [de but], efci fndati ce nava incepuse si sc clatine, butoaicle s-au spart si si-au varsat in adiine dulcea lor comoara, Foamea, furtunta si vanturile se intreceau s& ne omoare. Dar Dumnezen a gasit 0 dezlegare grabnicd a acestei situatii. Caci niste negustori din Feni- cia, apirand pe neasteptate, macar ca eran infticosati si ef, aflind in rugémintile noastre puterea primejdiei, gi eviténd ciocnirile sprijinindu-se de prajini si de maini — caci eran puternici — ne-au salvat din valuti deja morti ca pe niste pesti scosi din mare sau ca tun opait care moare nefiind alimentat. Marea ins a continuat si fie salbatic’ mugind ine& multe zile tmpotriva noastra, fairé ca noi cei care pluteam sa stim unde ne due multele ei risuciti, nici sa vedem veo mantuire de la Dumnezeu. $i desi tofi se temeau de moartea comund, eu eram fn ascuns cel mai fnfticosat dintre ei; cfici eram {nstrdinat prin apele omordtoare de strini [ale mati] de apele cur’- fitoare [ale Botezului] prin care ne indumnezeim. Aceasta era dure- rea mea, acesta era necazul meu, De aceea, intiizindu-mi mainile, * Luna niembri,penculoas® penta navigate prin frie, Calera avi oe = 299-scoteam strigite care fntreceau vuietul tare al valurilor, rupandu-mi hhaina si zAcdnd aplecat in fafé nenorocit. lar lucru care nu € poate credibil, dar ¢ cu totul nemincinos, laséndu-si necazul lor, tofi isi ‘uneau cu: mine strigitele de rugiciune, platind evlaviosi in relele comune si sufereau astfel impreund cu patimirile mele. Si Tu, Hristoase al meu, ai fost atunci Mantuitor mare, Tu Care si acum ma eliberezi din valurile vieti"! Caci atunci cfind nu-mi ‘mai rménea nici o speranti bund, nici insuld, nici uscat, nici vart dde munti, nici foc de semnalizare, nici stele caluze pentru naviga- {oti nici ceva mic, nici ceva mare din cele vizute, ce si mai planu- iesc? Ce iesire sa aflu din greutajile mele? Disperind de toate cele de jos privesc spre Tine: viata, résuflarea, lumina, tiria, mantuirea mea, care Infricosezi si lovesti, surizi blind si vindeci, impletind pururea fn cele contrare si cele de folos. Imi aduceam aminte de toate minunile Tale dinainte, prin care cunoastem mana Ta cea pputemic’, cand marea s-a despicat gi Israel a recut prin mijlocul ei [Us 14, 21 sq}, dugmanii au fost invingi de indltarea mfinilor [Us 17, 10 sq), egipteni au fost loviti de plagi, impreund cu conducitori provinciilor lor, creatura a fost robita, zidurile s-au prabusit la gla- sul trémbifelor i la inconjurul poporului {Jos 6, 20], si, adaugind la cele strigate odinioara, spuneam: Al Tau am fost inainte si sunt si acum, MA vei primi de dou ori, avutie scumpa Tie, dar al pi- maintuloi si al mari, inchinat Tie at&t de Régiduinja ussite, cgi de frica mea nemasurata. Pentru Tine voi trai, de voi scapa de acest indoit pericol”. Daci ma lasi, vei pierde un adorator. lati-ma acum ucenic al Tau in furtund, Alunga-mi somnul sau apropie-Te gi ‘opreste-mi frica!” Acestea le-am spus si razmerifa valurilor a ince- tat, marea s-a domolit si nava plutea usor. $i acesta a fost un rezul- tat al fagaduintei mele; cdci intreg echipajul si pasagerii au plecat creziind in Hristos primind de la Dumnezeu indoita méntuire™. $i depasind Rodosul, navigdnd cu vant favorabil, am ajuns in portal Egina; cici nava era eginezA. Dupa care @ venit Atena si studiile. Alfiis& spun aici si intai de toate cei ce cunose adevaiul, cum petreceam in frica hui Dum- nezeu; si cum, fiind in floarea tineretii si in navala indriznelii, in ‘veeme ce alfii erau ca intepafi de tun cu tovaragiile lor, noi du- ceam astfel 0 viatd linistita — ca un izvor de ape dulci in ape ® Alusie la eibrarea Iai Giga dn agitate sini care tsi epscopatal su ig Constantinople 379-381 ® De ener vii in fut ide marten nebotezat. Aurpolu sta sufetln, =300- amare, cum se crede™' —, nelasndu-ne tari de cei ce duceau spre vatémare, ci trigindu-ne noi ingine prietenii spre cele mai bune. Cici si in aceasta mia facut bine Dumnezeu, c&ci m-a unit cu un birbat prea infelept, unic prin viafi si mai presus de toti prin cu- vant. Cine e acesta? Dar il cunoastefi foarte bine: era Vasile, marele folos al viefi de acum. Cu acesta aveam in comun studiul, acope- rigul si gndurile, Tar dact trebuie si mi laud, eram o pereche nu nefnsemnaté in Elada, cAci toate le aveam comune si un singur suflet lega doua trupuri distincte, Ceea ce ne unea indeosebi era aceasta: Dumnezeu i dorul de cele mai bune. Cici de cénd am ajuns la atata ineredere fneat sé ne spunem si adincurile inimii, eram legafi unul de altul de un dor si mai mare; intrucét comuni- tatea in intentii era garantia cresteri in comun. Ce ne mai lipsea? Patria si modelele de viafl. CAci petrecusem deja mult timp in stu- dii; aveam deja aproape treizeci de ani. $i atunci am cunoscut ce dor $i ce pirere aveau despre noi colegii nostri. Sosise vremea ple- crit si era multé durere. Era nevoie de imbraislri si de triste cuvinte de adio si de aprindere a amintiri. De-abia i-am cedat {lui Vasile} cu de-a sila, pentru ci spunea multe motive pentru plecare. Chiar si acum ma napadesc lacrimile cfnd imi adue aminte de tulburarea de atunci. Tot: strini, obisnuiti, congeneri, invata- ‘ori, mé inconjurau cu mult grabé, cu juriminte si vorbe indure- rate, amestecfind in ele gi 0 anume violent cdi iubirea fi ficea si indriizneasca si aceasta — si ma tineau steins zicfind c&, orice s-ar intémpla, nu-mi vor da drumul si plec — céci nu se cade ca Atena si piarda asemenea lucruri de pret ca nei — atribuindu-mi prin vot intaietate in elocvent; pana c& aproape m-au induplecat — cAci.trebuia sa fi un om stejar si rezistiatator lamentajii si discur- suri ~, dar nu desivarsit; cici ma atrigea patria care prin credint& era aproape intaia sub soare si in care se puteau vedea filozofarea Iucrurilorfrumoase™ si niste paring ostenii de batrinete side timp. Deci, dupa ce am rimas putin timp in Atena, am plecat ceva tai térziu de aici in ascuns. Am venit acas, mi-am aritat elocinga, am implinit dorinfa celor ce-mi cereau aceasta ca pe o datorie, CAci cavantul meu nu era facut din batai din palme gi aplauze, nici din Jinguseli si inflexiuni, de care se bucur’ sofistit intro malfime de tineri. Ci mai inti mi-am propus si duc o via filozofica, si inchin Jui Dumnezeu intre celelalte si ostenelile elocintei, ca aceia care luz itl ani al ai Alou gi Aretas, ‘Pilesphein to halon: sez contemplating 301si-au lsat c€mpurile oilor sau si-au strns aurul tn adancurile my Tii, $i, cum spuneam mai inainte, m-am prins in dans ew prietenii Acestea erau ca niste exercitii pentru intreceri'sau ca niste rituri preliminarii naintea unor misterii mai mari Aveam insi nevoie de sfaturi barbatesti. $i atunei am sezut in ‘tibunalul prietenilor, indemnitori ai gandurilor mele autentice. Un vartej cumplit domnea fn cugetul meu pe cand céutam ce e mai bun fn cele mai bune. S& arune in adancuri cele ale trupului hotirasem, de mult si imi plicea mult. Dar cnd priveam caile dumnezeiesti rnu-mi era usor Si o giisesc pe cea mai bund. Caci altule binele sau raul pentru alfi, cum se arati peste tot cdnd ¢ vorba de actiunile ce trebuie fcute. Acest lueru mi se plea a fi asemenea cuiva care se gindeste sa faca o célétorie; scipasem de navigare si de chimurile ‘mirii, dar eram pe urmele caii cele mai ugor de parcurs. Aveam in ‘inte pe (lie) Tesviteanul i marele Carmel (3 Rg 18}, sau hrana Iui strdind, averea inainte-mergitorului: pustig [Mt 3, 1], si viata simpl& a fiilor lui Ionadav [Jr 35, 6-8]. Dar iarisi m& stapanea dorul cartilor dumnezeiesti si lumina Duhului intra contemplarea Cuvantului — lucru care nu e al pustiei nici al linigtirii — pana ce {nclindnd adeseori de ambele pit, tn cele din urmi petrec in acest ‘mod in dorurile mele si ratécirea mini s-a oprit oarecum. Caci vi- zandui pe cei pe care-i delecteaza viata activa c& sunt utili celor in mijlocul eérora ti care involbureaza obiceinl lin; iar pe cei ce sunt in afara acestora find oarecum mai stabili si privind spre Dumnezeu cu minte linig- tit, dar utili numai lor insisi cu 0 afectiune strdmt& si tind o viat& neobignuita gi aspra, am ajuns Ta o viat& de mijloc intre pustnici si cAsitorifi, luind de la uni reflectia, iar de la alti utilitatea. La care se adaugi' mai mult recunostinta fata de cei scumpi, adicd fata de paringi, cdrora le sunt dator. Am purtat de grija si am sprijinit cu {oati puterea batranefea lor — céci e lucra foarte evlavios a acorda prima cinstire dup Durmnezeu parintilor, de la care vine si eunoas- terea lui Dumnezeu —, i-am dus de mand ca simi asigur o bitrd- nete primita, veselind o batranete; cici secerdm ceea ce semnam. ‘Acest lueru ficea parte din educatia mea de filozof: nu aparenta de a suferi viata dint, ci faptul de a fi, mai degraba decat a pire: prieten lui Dumnezen, Deci mi se prea c& trebuie sii am afectiune si fata de cei activi carora li s-a hardzit de la Dumnezeu cinstea de a conduce popoarele in celebrarile dumnezeiesti, dar mai mare fmi era dorul de cele monabale, desi in aparenfa eram impreuna cu ‘multi; cXci mAndstirea sta in modurile de comportare, nu tn truputi c, dar lor ingigi sunt inutili gi riscoliti de rele =302- Altarul era venerabil pentru mine, dar stateam departe de el cum st lumina soarelui de ochii bolnavi. In multele intorsaturi ale vietii rele a5 fi sperat totul mai degraba decat si-| primese pe acesta. Pe scurt, $4 nul spui nici un lucra mare, eft esti om, Invidia doboar’ pururea inaltarile. Nu trebuie si iei pentru aceasta drept exemplu nimic din afara, ci uiti-te la mine. CAci celui ce cugeta agai se in- ‘amp o agitatie cumplita Caci tatal meu, desi stia foarte exact opinia mea, miscat mu stiu de ce anume, poate de afectiunea paterni — caci afectiunea unit cu autoritatea e un jucru formidabil —, ca si ma lege cu lanturile Duhului si si ma cinsteasc& cu ce ¢ mai bun, ma fmpingea cu de-a sila spre treapta a doua a scaunului siu episcopal”. Deci atit de mult m-a facut sa sufér aceasté tiranie — ci nu pot sa o numese altfel, s& ma ierte Duhul dumnezeiesc, dar asa stau lucrurile —, {net Kislind grimada prieteni, piinti, patrie, neam, ca boii muscati de taun am fugit in Pont pundndu-mi drept leac pe rand pe dumne- zeiescul meu prieten. Caci acolo se nevoia impreuni cu Dumnezeu fnvaluit de un nor ca un infelept din vechime, Vasile acesta, care ‘acum e intre ingeri® Cu aceasta mi-am muiat intristarea cugetului. Dar pentru c& bunul parinte, istovit de batranete si de dor, isi raga ‘mult copilul s&-i dea cinstirea ultimetor sale suflari, iar timpal tmi ‘muiase necazal — cum nu trebuia—, iardsi am alergat in praipas- tie temindu-ma ea suspinul pirintese si nu prefacé afectiumen pentru mine fn blestem:; fiindc& asa este simplitatea infuriata Dat, dupa un scurt interval de timp, a venit iarisi o furtund cum ‘nu se poate spune mai silbaticd. $i nu e nimic rau a face cunoscute priétenilor toate, Fratele meu detinea o functie publick — fratele ‘meu9, raule, ct esti de puternic! —; aceasta era vistieria publica. lar in mijlocul exercitiutui functiei moare si o muljime de cAini se ridic& asupra banilor si celor lasate in urma de cel mort. Servitori, strani, prieteni au jefuit toate. Caci cine nu taie stejaral atunci c&nd cade? In ce ma priveste, n-ag fi avut nicicdnd nevoie de vicisitudi nile afacerilor; cici sunt o pasire care zboara usor. Era necesar inst sH suport impreuna cu bunul meu tati toate, si cele utile si cele contrate, ficdndu-ma partas al afacerilor, nu al banilor. Dar asa cum cei ce n-au umblat mai intai pe teren ferm, o data ce alunecs, sii ® Grigor co Biri voia sb fat pe ul hu epic % Moise pe Sina ° Was el Mare mii pe 1 anusie 379 in vst de 49 dani Cigrie in Nasianz 1 vagost doi an mat au un eos exit fone aga desi Grizoie ntoarere seas Ia Nazi = 303 -