Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Drept

Aparate foto utilizate in criminalistica.

Fotografia judiciara

ELEMENTE DE STRUCTURA ALE MATERIEI

Profesor coordonator

Lector univ dr VIOREL ANITEI

Student Corbu Dumitru

MASTER
CRIMINALISTICA AN I

Aparate foto utilizate in criminalistica. Fotografia judiciara

Evolutia aparatelor fotografice

Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai
mari sau mai mici se afla observarea fenomenelor naturale, urmata de o imitatie inteligenta a
acestora. Nevoia, spiritul practice, curiozitatea l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa
reproduca fenomenele observate in alte conditii cu mijloace la indemana lui.
Nu se stie cand si unde s-au observat s-au zarit pentru prima data jocul unor forme
curioase pe perete. Desigur trebuie sa fi fost intr-o tara calda, scaldata in lumina puternica a
soarelui. Pentru a se feri de arsita, oamenii acopereau ferestrele si usile cu ceea ce astazi s-ar
numi perdele groase, pentru ca inauntrul incaperilor sa domneasca umbra deasa si racoroasa.
Dar iata ca se intampla sa fi ramas o mica crapatura intre perdele si se mai intampla ca cineva
sa treaca pe ulita. Stupoare! Pe peretele opus crapaturii se vede omul trecand, dar cu capul in
jos! Prima mentiune scrisa despre acest fenomen cunoscuta pana in zilele de astazi, se gaseste
in lucrarile carturarului arab Ibn Al Haitan. Dupa aceatsa data, referirile si scrierile despre
ceea ce se numea camera obscura au devenit din ce in ce mai frecvente. Fizicianul si
profesorul de matematica din Milano, Girolamo Cardano, introduce in gaura o rotunjime
facuta din sticla , o lentila convexa, obtinand o imagine mult mai luminoasa si mai clara.
Urmeaza alte ameliorari, cum ar fi cea a lui Daniel Barbaro care propune in 1568 acoperirea
marginilor lentilei, lasand numai o gaura mica la mijloc - diafragma de azi - pentru obtinerea
unor imagini mai clare. Igantio Danti recomanda la randul lui utilizarea unei oglinzi concave
pentru redresarea imaginii si in 1585 Giovani Battista Benedetti sugereaza adoptarea unei
lentile biconvexe.
Din descrierile facute pana acum, reiese faptul ca intr-adevar camera obscura era o
camera, o odaie intr-o cladire si ca imaginea putea fi vazuta numa de cei care se aflau in
incapere.Cu timpul camera obscura devine mai mica, portabila, putand fi instalata chiar si
intr-un cort. Dar micsorarea si portabilitatea camerei obscure merg si mai departe. Kaspar
Schott publica in Magia optica prima descriere a unei mici camere obscure, formata din
doua cutii din care una putin mai mica putea sa culiseze in cealalta pentru obtinerea claritatii.
Imaginea formata de un tub ajustabil care continea doua lentile convexe, putea fi vazuta din
exterior printr-o gaura, astfel ca nu mai era nevoie ca cineva sa intre in camera obscura. Astfel
de camere din ce in ce mai mici, la care imaginea era vazuta din afara, sunt semnalate din ce

in ce mai des in diferite parti.Johann Zahn prezinta desene si schite de tipuri diferite si este
primul care propune utilizarea geamului mat in formarea imaginii. In 1685 aparatul a fost gata
si astepta (aparitia) fotografiei.
Camerele obscure de cele mai diferite constructii si marimi, chiar si in stil rococo erau
foarte raspandite si utilizate in topografie in scopuri civile si militare, in reproduceri exacte de
desene, harti si gravuri la scari diferite, chiar si in medicina pentru desene anatomice cat mai
precise. Iata ca la mijlocul secolului XVIII aparatul era foarte cunoscut si raspandit. El avea
aproape toate componentele esentiale: obiective din ce in ce mai evoluate si cu distante focale
diferite, oglinda montata la 45 pentru reflex, posibilitatea de reglare a claritatii, geam mat din
sticla fina pentru redarea cat mai acurata a imaginii.
Principalele parti componente

Schematic, orice aparat fotografic este alcatuit din urmatoarele componente:Corpul

aparatului, magazia cu sistemul de antrenare a peliculei fotosensibile, obiectivul, sistemul de
obturare si vizorul. Corpul aparatului fotografic este format din camera obscura pe care sunt
fixate obiectivul, vizorul si alte accesorii. Camera obscura poate fi de tip rigid sau extensibil,
cu burduf.
Fiecare model constructiv a fost impus de formatul imaginii negative, sau de cel al
dimensiunii aparatului fotografic. Magazia cuprinde sistemul de inmagazinare si de transport
al materialului fotosensibil, format dintr-o serie de piese si dispozitive de mare importanta
pentru buna functionare a aparatului. Mgazia poate fi solidara cu carcasa aparatului sau
atasabila cand este denumita caseta. Casetele au rolul de a proteja emulsia materialului
fotosensibil impotriva luminii si sunt realizate in doua variante: pentru placi fotografice si
pentru planfilme, rolfilme,etc. Casetele pentru placi nu se pot incarca decat la intuneric, pe
cand acelea pentru planfilme, rolfilme sau filme inguste de cinematograf, se pot incarca si la
lumina zilei, ele avand ambalaje protectoare. Pentru unele tipuri de aparate fotografice se
furnizeaza casete speciale, etanse, care se pot schimba intre ele in orice moment, chiar la
lumina zilei. Dispozitivul de transport, asociat la aparatele moderne si cu armarea
orburatorului, cuprinde canalul filmului, placa presoare si rolele dintate, care asigura
avansarea filmului.
Aparatele de fotografiat la care magazia este solidara cu carcasa, au fie o fereastra contor,
fie un disc numerotat care indica numarul imaginii trase precum si felul materialului
fotosensibil.
Obiectivul este un sistem optic deosebit de complex, construit de mai multe elemente de
baza numite lentile. O lentila este un corp de sticla optica, limitata de doua suprafete sferice.

Intrucat cu o singura lentila nu se poate obtine o imagine de calitate, datorita unor defecte
ale acestora numite aberatii (aberatie cromatica, aberatie de sfericitate, distorsionare) s-a ajuns
la concluzia ca un obiectiv trebuie sa fie format din mai multe lentile, care sa reprezinte in
final echivalentul unei lentile convergente mai groase.
In scopul imbunatatirii imaginii, majoritatea obiectivelor sunt formate din 4-10 lentile,
dintre care unele dintre ele sunt lipite cu o rasina transparenta numita balsam de Canada.
Obiectivele moderne sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi antireflectante, ceea ce le
confera o culoare albastrui-rosiatica. Acest tratament impiedica producerea reflexelor pe
interfata lentilelor, fara a dauna in cazul in care se fotografiaza pe material sensibil in culori.

Exista o mare varietate de obiective. Important este gradul de corectare al aberatiilor

lor. In functie de caracteristicile lor specifice, putem mentiona: obiectivul aplanat, acromat,
anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portrete, peisaje).de multe ori pe
montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala. Luminozitatea, indicata de
primul grup de cifre, arata capacitatea maxima a unui obiectiv de a lumina materialul
fotosensibil.Aceasta depinde in principal de marimea deschiderii utile diafragmei si de
distanta focala F. Distanta focala reprezinta cea mai mica distanta intre lentila si planul
emulsiei fotosensibile la care se obtine clar imaginea unui obiect situat la infinit. Ea este
aproximativ egala cu lungimea diagonalei imaginii pentru cazul obiectivului normal. De
distanta focala a obiectivului depinde marimea elementelor din imagine.Cu cat distanta focala
este mai lunga cu atat scade unghiul vizual al imaginii cat si profunzimea adica intervalul in
care apare clar imaginea obicetelor aflate de o parte si de alta a distantei pentru care a fost
reglat obiectivul.
Sistemul de obturare are rolul de a doza durata iluminarii stratului fotosensibil in timpul
fotografierii.
Diafragma este dispozitivul destinat dozarii cantitatii de lumina care intra in aparat,
intocmai ca robinetul unei conducte de apa.Ea limiteaza deschiderea relativa a
obicetivului,aceasta fiind indicata pe montura lui sub forma unui sir de numere. Trecerea de la
o treapta la alta se face prin multiplicarea cu 1,41. O treapta admite de doua ori mai multa
lumina decat treapta precedenta.
Prin inchiderea si deschiderea diafragmei se realizeaza 2 operatii de o importanta esentiala
in fotografie:
a) se adapteaza luminozitatea obiectivului la conditiile de expunere impuse de iluminarea
subiectului fotografiat
b) se mareste profunzimea campului de claritate al obiectivului cu cat diafragma este mai
inchisa, si invers.

Tipurile de difragme obisnuite pot fi: o placuta cu orificii circulare, intalnita la aparatele
fotografice mai vechi, un disc cu orificii cu care sunt echipate aparatele simple si diafragma
iris, construita din mai multe subtiri metalice, sau din material plastic, astfel incat prin
inchidere sa formeze un orificiu de diametru variabil.Obiectivele moderne sunt dotate cu
diafragme perfectionate care regleaza automat deschiderea in raport cu sensibilitatea filmului
si iluminarea subiectului fotografiat.
Obturatorul este un mecanism care permite luminii sa patrunda prin obiectiv si sa
impresioneze materialul fotosensibil pentru un anumit timp. Numarul si ordinea timpilor de
expunere cuprind o gama de viteze incepand de la 1 s pana la 1/2000 s,uneori si mai scurte.
Timpii uzuali sunt cuprinsi insa intre 1/30-1/250 s.
Constructiv, obturatoarele se impart in 2 mari grupe:
a) obturatoarele dispuse in fata sistemului optic (obturatorul aditional cu perdea si
obturatorul disc) sau intre lentilele sistemului optic (obturatorul central)
b) obturatoarele dispuse pe suprafata de formare a imaginii (obturatoare de placa)
Obturatorul disc este cel mai simplu mecanism si se monteaza in fata sau in spatele
obiectivului, avand un singur timp de expunere 1/25 sau 1/30 s.Obturatorul central se
armeaza pentru declansare fie manual, fie odata cu avansarea filmului in aparat.
Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza neagra, cauciucata,
opaca, care se infasoara pe un tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre
un arc spiral. I se mai spune si obturator de placa sau focal. Perdeaua se afla in imediata
apropiere a stratului fotosensibil. La temperaturi mai scazute, perdeaua se misca mai incet,
iar la fotografierea subiectelor in miscare rapida, imaginea acestora poate aparea
deformata, si de asemenea marginea cliseelor poate aparea in anumite cazuri expusa
neuniform.
Perfectionarile recente au produs obturatoare electronice care indeplinesc si functia de
diafragma automanta, precum si obturatoare sincronizate care comanda, la deschiderea
lor, si iluminarea lampii blitz.
Anexele optice ale obiectivelor au fost create pentru a extinde aplicarea procedeelor
fotografice in diferite cazuri de fotografiere. Din categoria acestora fac parte:
~Lentilele aditionale care sunt montate in partea frontala a unui obiectiv in scopul
modificarii distantei focale a acestuia. Ele pot fi de mai multe feluri: convergente, care
scurteaza distanta focala a obiectivului fiind folosite la marirea imaginii obiectelor;
divergente, care maresc distanta focala a obiectivului, permitand folosirea lui ca
superangular, cu unghiul de camp marit.

~Tuburile si inelele de prelungire, confectionate de obicei din material usor, permit de

asemenea marirea distantei focale a unui obiectiv normal. Ele se monteaza prin

insurubare, intre aparatul de fotografiat si obiectiv, punerea la punct a imaginii facandu-se

fie pe baza de tabele oarbe, fie pe geamul mat la aparatele de tip reflex. In locul tuburilor
de prelungire si a inelelor intermediare se poate procura in acelasi scop un burduf
extensibil.
~Filtrele de lumina sau cele fotografice colorate au rolul de a corecta prin unele deficiente
a culorilor pe filmele alb-negru si de a obtine anumite efecte speciale.Asezate in calea
razelor de lumina incidente, lasa sa treaca radiatiile culorilor complementare.Filtrele
acestea sunt formate din lamele de sticla colorate in masa lor, sau dintr-o pelicula de
gelatina colorata montata intr-o rama metalica adaptata obiectivului.
~Ecranele de difuzare permit obtinerea la fotografiere, a unei imagini semidifuze, formata
in realitate din 2 imagini usor suprapuse, una din ele avand contururile absolut clare, iar
cea de-a doua usor estompate. Ecranele de difuzare pot fi constituite din lentile de sticla,
circulare sau patrate, cu suprafete gravate cu cercuri concentrice sau alte figuri geometrice
regulate. In lipsa lentilelor de sticla se pot folosi tesaturi de voal si matase.
~Parasolarul este o piesa cu aspect de palnie, care se monteaza in fata obiectivului pentru
a schimba directia razelor luminoase ce cad oblic, impiedicand reflexia lor care ar strica
claritatea imaginii.

2. Fotografia judiciara
2.1. Scurt istoric
Fotografia judiciara a fost folosita n anul 1840, n nchisoarea din Bruxelles, de politia
belgiana, dupa metoda Daguerre. Prima dagherotipie a fost obtinuta n anul 1822 de catre
Louis-Jacques Maude Daguerre si Nicphore Niepce, dar anul oficial al descoperirii
fotografiei este considerat 1839, cnd marele savant Franois Arago a facut o comunicare n
acest sens la Academia de Stiinte din Paris, atribuindu-i meritul doar lui Daguerre.
Elementul principal al dagherotipiei este constituit dintr-o foita subtire de argint aplicata pe o
placa de cupru; placa astfel combinata se supune unui tratament cu vapori de iod, la o lumina
foarte slaba, rezultnd iodura de argint. Placa acoperita cu iodura de argint, sensibila la
lumina, este introdusa ntr-un aparat fotografic si impresionata 345 minute, obtinndu-se o
imagine latenta, care se developeaza cu vapori de mercur. Iodura de argint neimpresionata
este eliminata cu hiposulfit de sodiu sau clorura de sodiu (sare de bucatarie). Imaginea se
obtine n pozitiv direct, avnd dezavantajul ca nu se pot scoate copii ca dupa negative (Mircea
Novac).
n majoritatea tarilor anglo-saxone, inventatorul fotografiei este considerat Sir Fox Talbot,
care a perfectionat, n 1844, procedeul fotografic pozitiv-negativ prin folosirea unei hrtii
translucide.
Ideile fundamentale ale fotografiei n culori au fost elaborate n anul 1869 de catre francezii
Ducos du Hauron si Charles Cros.
Primele servicii specializate sunt consemnate n Chicago (1855) si Paris(1872). Fotografia
judiciara va fi perfectionata de Alphonse Bertillon, dupa anul1879.
R.A. Reiss, 1911: Fotografia judiciara va permite magistratului nsarcinatcu ancheta de a
avea n fata ochilor, n orice moment, imaginea exacta a loculuisau a locurilor unde s-a
savrsit crima.
Romnia este printre primele tari care au beneficiat de aceasta descoperire:n 1843 se fac la
Bucuresti primele portrete dagherotip, iar dupa 1848 s-au remarcat:Carol Popp de Szatmari
(fotograful domnitorilor Bibescu, Stirbei siAlexandru Ioan Cuza), considerat primul
fotoreporter de razboi din lume; LudwigAngerer, un farmacist austriac si Costache Sturdza
Scheianu, primul fotografamator din tara noastra.
n 1879 se nfiinteaza serviciul fotografic la Politia Capitalei, iar n 1888, infractoriisunt
nregistrati alfabetic si fotografiati (Constantin Turai).
n anul 1904, dupa cum am mai subliniat, apare Manualul tehnic de medicinalegala al lui
Nicolae Minovici, unde, n capitolul IX, intitulat Fotografia judiciara,se stabilesc reguli
stiintifice pentru fotografia de semnalmente:E cunoscuta regula potrivit careia, astazi, n
antropometrie, este greu de a face o verificare la o vrsta mai jos de 21 ani, si absolut
imposibila la o vrsta de 18ani, fara ajutorul unei fotografii de profil alipita la celelalte
semnalmente.
n anul 1919, la Buzau s-a nfiintat un serviciu complet de identificare cufise mixte, care mai
trziu s-a generalizat n toata tara, iar n anul 1932 a fost creatcazierul central, cu o cartoteca
fotografica pentru condamnati.

2.2 Notiune
Fotografia judiciara poate fi definita ca un sistem de metode si procedee speciale de
fotografiere, cu aplicatii in activitatea de prevenire si descoperire a infractiuilor si autorilor
acestora, si in efectuarea actelor de urmarire penala, supravegherii operative, constatarii
tehnico-stiintifice si expertizei criminalistice.
In ceea ce priveste necesitatea si avantajele fotografiei judiciare in solutionarea cauzelor
penale putem aprecia urmatoarele:
- reprezinta metoda general-valabila de ridicare a urmelor din locul savarsirii infractiunii si de
fixare a rezultatelor diverselor activitati de urmarire penala
- inregistreaza in mod obiectiv, complet si fidel, toate obiectele cuprinse in campul vizual al
aparatului
- inregistreaza rapid si spontan, atat in spectrul vizibil cat si invizibil, un numar mare de stari
de fapt si imprejurari, oferind posibilitatea studierii ulterioare a acestora, fara a mai fi
necesara reproducerea lor
- constituie un important mijloc tehnic de examinare a urmelor si corpurilor delicte1
- este o metoda nedistructiva, inrucat subiectele supuse fotografierii nu sunt alterate in nici un
mod. Obiectele raman intacte, nemodificate, deoarece intre ele si aparatul fotografic nu are
loc un contract direct.2
- reprezinta mijlocul principal de ilustrare a rezultatelor activitatii de expertiza criminalistica
- are un evident caracter probatoriu. Atat fotografia cat si alte categorii de inregistrari de
imagini (video) sunt prevazute in mod expres de Codul de procedura penala ca mijloace de
proba.
- contribuie la prevenirea faptelor penale, prin mediatizarea aspectelor din timpul savarsirii
infractiunilor ori a urmarii acestora.
2.3. Clasificarea tipurilor de fotografie judiciara
Fotografia judiciara se clasifica in fotografia judiciara operativa si fotografia judiciara de
examinare (de laborator)
A. Fotografia judiciara operativa este un important mijloc de proba, utilizat in fixarea
rezultatelor unor activitati de urmarire penala, cum sunt cercetarea la fata locului, perchezitia,
reconstituirea, prezentarea pentru recunoastere.
In functie de scopurile in care se foloseste, fotografia judiciara operativa (de fixare) se
clasifica la randul ei in:
a. Fotografia la fata locului
Fotografiile executate cu prilejul cercetarii la fata locului au o mare importanta pentru
intelegerea si interpretarea corecta a descrierilor din procesul verbal. Pe langa aspectele care
pot fi usor percepute, ele redau si detalii, stari de fapt, imprejurari care pot fi omise din
1

Florin Ionecu, Criminalistica, Editura Universitaria, p. 43

Florin Ionescu, Op cit, p.43

diverse motive, cum ar fi: urme de dimensiuni foarte mici, urme sau mijloace materiale
mascate de obiecte voluminoase, amplasamentul anumitor obiecte.
Inregistrarea imaginilor in locul faptei se face pornind de la general la particular, respectand
reguile tactice din faza statica si dinamica a cercetarii. La fata locului se executa urmatoarele
genuri de fotorafii:
- fotografia de orientare: fixeaza imaginea locului faptei in ambianta mediului inconjurator,
astfel incat sa se permita identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea; fotografia
inregistreaza locul faptei in totalitatea sa, impreuna cu imprejurimile, caile de acces si de
parasire a acestui loc.
- fotografia schita: inregistreaza in exclusivitate imaginea locului faptei, redand totalitatea
urmelor si mijloacelor materiale de proba vizibile, pozitionarea lor reciproca si fata de diverse
repere existente in acest loc; ea fixeaza asadar numai locul faptei, fara cadrul inconjurator.
- fotografia obiectelor principale, a urmelor si a cadavrelor: fotografia se executa in faza
statica a cercetarii si fixeaza atat pozitia, forma si dispunerea individuala a fiecarei urme sau
obiect, cat si dimensiunile lor liniare si caracteristicile generale de identificare. Se efectueaza
doua fotografii, dintre care una fixeaza imaginea fiecarui obiect in raport cu celelalte obiecte
sau repere fixe, iar cealalta, imaginea singulara a acestuia, inregistrata la scara.
- fotografia de detalii: acest gen de fotografie se executa in faza dinamica a cercetarii la fata
locului cand este permisa examinarea amanuntita. Acest gen de fotografie se executa asupra
macro si microreliefului urmelor si obiectelor, pentru a iregistra caracteristicile de gen si
individuale care le particularizeaza.
b. Fotografia de pe pozitii contrare si incrucisate
Procedeul se aplica ori de cate ori in locul faptei exista obiecte voluminoase care mascheaza
urmele si mijloacele materiale de proba. Se recomanda utilizarea acestui procedeu si atunci
cand suprafata care trebuie cercetata prezinta diferente de relief relativ mari.
c. Fotografia de semnalmente
Este un mijloc eficient de fixare a semnalmentelor anatomice, a semnelor particulare ale
persoanelor si cadavrelor, in scopul identificarii lor ulterioare.

d. Fotografia de supraveghere operativa

Serveste la documentarea in conditiile legii 3 a activitatii ilicite desfasurate de diverse persoane
inainte, in timpul sau dupa savarsirea unor fapte penale grave, de genul omorului, traficului de
stupefiante. Ea fixeaza prezenta acestora intr-un anumit loc si la o anumita data, a intalnirilor
la care participa si a schimbului de bunuri, valori, instrumente, mesaje.

Codul de Procedura Penala, art.139, cu aplicarea prevederilor art.139 cu privire la

autorizarea si certificarea inregistrarilor de imagini.

e. Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere.

Fotografia este menita sa ilustreze conditiile in care s-a desfasurat prezentarea pentru
recunoastere si sa evidentieze si in acelasi timp sa convinga instantele judecatoresti ca
persoanele, animalele, obiectele care alcatuiesc grupul, au semnalmente ori caracteristici
asemanatoare cu ale persoanei, animalelor care urmeaza sa fie recunoscute.
f. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei
Fotografiile care se executa cu acest prilej trebuie sa inregistreze: situarea locului ori cladirii
care trebuie perchezitionate; suprafete de teren, incaperile, dependintele ce urmeaza a fi
perchezitionate; locurile in care au fost descoperite bunuri, valori, inscrisuri; totalitatea
bunurilor, valorilor descoperite; caracteristicile identificatoare ale obiectelor de valoare;
urmele evidentiate de bunurile, valorile gasite.
g. Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii
Fotografia inregistreaza momentele cele mai importante ale imprejurarilor care se produc in
mod artificial in timpul reconstituirii, contribuind astfel la stabilirea faptului daca infractiunea
putea sa se savarseasca in conditiile in care le-a relevat ancheta pana in acel moment.
B. Fotografia judiciara de examinare se executa in conditii de laborator, in scopul relevarii
si fixarii unor detalii slab perceptibile sau invizibile cu ochiul liber. Aceasta poate fi definita
ca un complex de metode si procedee de fotografiere, adaptate pentru cercetarea urmelor si
mijloacelor materiale de proba si pentru efectuarea constatarii tehnico-stiintifice si expertizei
criminalistice.
Obiectul fotografiei judiciare de examinare il formeza atat urmele si corpurile delicte supuse
cercetarii criminalistice, cat si modelele de comparatie ori materialele folosite pentru
experimentari in cursul constatarii si expertizei criminalistice.
In functie de lungimile de unda ale radiatiilor electromagnetice folosite la executarea ei,
fotografia de examinare se clasifica in:
a. Fotografia de examinare in radiatii vizibile.
Aceasta are la baza absorbtia, reflectarea sau refractarea diferentiata a luminii catre obiectele
supuse cercetarii. Metodele, procedeele si tehnicile utilizate variaza in functie de
caracteristicile obiectelor examinate si de scopul pe care il are cercetarea.
Fotografia de examinare in spectrul vizibil cuprinde:
- fotografia de reproducere
- fotografia de umbre
- fotografia de reflexie
- fotografia de contrast
- fotografia separatoare de culori
- fotografia de solarizare
- fotografia de comparare
- fotografia la mica distanta

- microfotografia
b. Fotografia de examinare in radiatii invizibile
Ochiul uman percepe doar o parte infima din totalitatea radiatiilor electromagnetice, respectiv
doar pe cele cuprinse intre rosu si violet. Dincolo de aceste radiatii se situeaza spectrul
invizibil. Pentru a observa ceea ce nu este vizibil din punct de vedere optic, sunt necesare
diverse instrumente, aparate ori instalatii.
Fotografia de examnare in radiatii invizibile se clasifica in:
- fotografia de examinare in radiatii ultraviolete
- fotografia de examinare in raze infrarosii
- fotografia de examinare in radiatii roentgen (radiatii X)
- fotografia de examinare in radiatii gamma si in radiatii beta
- holografia