INCEPUTURILE SI DEZVOLTAREA CRIMINALISTICII IN ROMANIA

Si in tara noastra, inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupati de apararea
drepturilor si intereselor lor, luand masuri pertinente epocii respective, impotriva acelora care
atentau la valorile lor, pe care prin faptele lor nesabuite, le puneau in primejdie. O prima forma
de protectie a societatii a reprezentat-o editarea unor legi care prevedeau sanctiuni pentru cei
vinovati.
Pe parcursul trecerii timpului, viata a demonstrat insa ca numai normele de drept nu erau
suficiente, fiind nevoie de crearea unui mod de actiune care sa permita descoperirea actului ilicit
si a celor care-l comiteau.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat secolele XIX si XX au cunoscut si o accentuare a fenomenului
infractional.
Admitand ca „etapele gandirii contemporane se ridica pe fundatia gandirii creatoare anterioare” -
cum foarte inspirat s-a exprimat un autor roman1 - voi incerca sa prezint in continuare cateva
din cele mai sugestive incercari sau demersuri care au condus in timp la conturarea unor
momente ce pun in termeni de continuitate sau reflecta specificul romanesc si in dezvoltarea
criminologiei.
Desi despre criminologie in adevaratul inteles al cuvantului putem vorbi doar din momentul in
care aceasta s-a desprins de dreptul penal - atat cat a fost posibil - in realitate ideile ce au
anticipat, chiar si aparitia pozitivismului, au amplificat - asa cum rezulta atat din literatura mai
veche2, din doctrina unui trecut ceva mai apropiat3 sau din cea recenta4 - interesul pentru
cercetare sau pentru gasirea unor solutii care sa conduca cel putin la ameliorarea consecintelor

1 Petru Panzaru, Conditia umana din perspectiva vietii cotidiene, Editura Albatros, Bucuresti, 1981, p. 52
2 I Tanoviceanu, Un pericol national - cresterea criminalitatii in Romania, Iasi, 1896; I. Tanoviceanu, Mersul criminalitatii mari in Romania, in
„Curierul judiciar”, 1907; Gr. Dianu, Criminalitatea si cauzele ei in Romania, Bucuresti, 1907; S.G.Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu si
Prosper Farimacius, Bucuresti, 1908; Constantin Meissner, Copii cu rele porniri si Scoalele de indreptare, Tipografia Nationala, Iasi, 1909; I
Ionescu Dolj, O idee noua in penologie. Tribunalele de minori, Craiova, 1911 ; C. Balan, Cauzele criminalitatii, Focsani,
1928; Al.Rosca, Delincventul minor, Cluj, 1932; Petre Pandrea, Criminologia dialectica, Bucuresti, 1945.
3 Octavian Loghin, Curs de criminologie, partea I, Iasi, 1970 si Curs de criminologie si stiinta penitenciara, Iasi, 1973 ; Lucia Moldovan, Curs
de criminologie, Cluj, 1976; Rodica Mihaela Stanoiu, Metode si tehnici de cercetare in criminologie, Bucuresti, Editura Academiei, 1981 .

4Ion Gheorghiu-Bradet, Criminologie generala romaneasca, Brasov, 1993 ; Aurel Dincu, Bazele criminologiei, Editura Proarcadio, Bucuresti,
1993 ; Ortansa Brezeanu, Minorul si legea penala, Edit. All Beck, Bucuresti, 1998 ; Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Edit. All Beck,
Bucuresti.
criminalitatii daca nu la eliminarea ei si, in mod deosebit la umanizarea regimului executarii
pedepselor.
Inca in primele legiuiri romanesti - („Cartea Romaneasca de invatatura de la 1646” a lui Vasile
Lupu in Moldova si „Indreptarea Legii” din 1652 a lui Matei Basarab - in Tara Romaneasca),
gasim primele elemente de medicina legala . In aceste carti se fac referiri la expertiza in cazuri de
otravire, ranire, nebunie, deflorare, sodomie. Sunt indicati medicii care puteau sa faca expertize,
precum si modul cum acestea trebuiau executate.
De asemenea, sunt enumerate o serie de infractiuni cum ar fi pruncuciderea, atentatele impotriva
moravurilor, incestul, sodomia, violul, sugrumarea, ranirile si otravirile care fac parte din
preocuparile medicinei legale.
Tot in aceste carti apar o serie de reglementari cum sunt cele care trateaza minoritatea (cuprinde
3 etape de varsta) drept cauza care - apara de pedeapsa sau micsoreaza pedeapsa
Scoaterea fazei copilariei de sub incidenta legii penale, aplicarea unor pedepse mai usoare pentru
delincventii minori ca si o gradare a lor in functie de fiecare etapa de viata sunt numai cateva din
elementele a caror evolutie, in timp, reflecta deopotriva procesul de modernizare si perenitatea
unora dintre ideile traditionale.
Asa se intampla cu Legiuirea Caragea in Tara Romaneasca (1818 - cartile V si VI sunt rezervate
dreptului penal) in care pentru intaia oara apare masura incredintarii minorilor infractori
parintilor sau epitropilor - un fel de tutela - (inlocuieste bataia sau inchisoarea aplicata acestora
pentru anumite infractiuni care, in acea vreme se executa intr-o manastire), cu Condica
criminaliceasca a lui Ion Sandu Sturdza din 1826 care s-a aplicat in Moldova, sau Condica
Criminala a lui Barbu Stirbei de la 1852, aplicata in Tara Romaneasca - legiuiri ce marcheaza un
pas important spre trecerea la codurile penale moderne. Este de remarcat faptul ca institutia
incredintarii minorilor parintilor, tutorilor sau altor persoane de incredere a cunoscut o foarte
larga dezvoltare in intreg sistemul de ocrotire romanesc.
Separarea minorilor de majori in inchisori si infiintarea pentru prima oara la noi in tara a unui
penitenciar deosebit pentru minorii in varsta de 8 - 20 de ani - Penitenciarul nevarstnicilor5 -
potrivit celor doua regulamente (din 1862 si 1864 care reglementau organizarea serviciilor si
stabilimentelor penitenciare si de binefacere din Romania), constituie alte doua momente ce au

5 Prima inchisoare pentru minori a luat fiinta la Manastirea Cernica, Jud. Ilfov, in 1868 aceasta s-a mutat la Schitul Balamuci in vederea
infiintarii uni case de corectie, de aici s-a mutat la Manastirea Casciorei jud. Vlasca iar in 1878 la Manastirea Mislea. Din anul 1883 aceasta
inchisoare avea sa ramana si singura pentru minori pana la primul razboi mondial.
impulsionat preocuparile pentru modernizarea si chiar amplificarea reglementarilor lor in
materie.
Inca din anul 1847 oamenii de stiinta din Romania au incercat elaborarea si introducerea in
procesul judiciar a elementelor de criminalistica. Astfel, (pe vremea domniei lui Nicolae
Sutu)6 apare la Iasi lucrarea intitulata “Reguli ce urmeaza a se pazi in privegherea si cercetarea
vinovatilor“ cuprinzand unele elemente de ordin tactic si metodologic.
In anul 1856 Carol Davila7 infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala Nationala de
Medicina si Farmacie. Aici se preda s medicina legala
Primul Cod penal roman, intra in vigoare la 1 mai 1865, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza,
punand capat diversitatii teritoriale in materie penala la noi in tara .
Legea privitoare la regimul inchisorilor (care inlocuieste cele doua regulamente existente, din
1862 si din 1864) ce a fost adoptata la 1 februarie 1874, in aplicarea codului penal, prevedea
si crearea unor case de educatiune corectionala pentru minori, reglementare ce ar putea fi
considerata ca reprezentand actul de nastere al institutiilor de reeducare a minorilor delincventi la
noi in tara.
Pe fondul acestui interes general, se remarca - prin importanta si, mai ales, prin pionieratul
demersurilor in domeniu - multe din initiativele particulare.
Putem exemplifica, Institutul „Gregorian”, din Iasi, fondat de Gr. Ghica, in 1856 care avea o
sectie speciala pentru copiii gasiti pe langa biserici sau alte locuri (precum copii strazii de astazi),
ori nascuti in inchisoare sau proveniti din parinti decazuti din drepturile firesti etc., unde erau
tinuti 10 ani, dupa care erau trimisi pentru continuarea studiilor sau pentru invatarea unei
meserii; Institutul Manea Brutaru, fondat in 1798 care se ocupa de copii gasiti si orfani (40 de
fete si 40 de baieti) iar prima societate care s-a ocupat de asistenta copiilor prescolari a fost
infiintata la Arad in 1830. Primele institutii de stat de protectie a copiilor gasiti fara nici un
capatai si orfani, se pare ca sunt cele organizate potrivit prevederilor Regulamentului Organic din
1830 - 1848 , lege fundamentala pentru ambele Principate.
Desigur, dupa primul razboi mondial s-a amplificat numarul caminelor, azilurilor, orfelinatelor
etc. pentru copiii gasiti ori abandonati moral, pentru orfani, vagabonzi etc8.

6 Sutu, Nicolae. Memoriile Principelui Nicolae Sutu, mare logofat al Moldovei (1798-1871) (Les mémoires du Prince Nicolae Sutu, grand
chancelier de Moldavie).
7 Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra.
8 Gh. Banu - Protectia copilului in Romania, brosura editata in 1931 la Bruxelles (traducere)
Sunt demne de retinut, si initiativele care vizeaza organizarea unor institutii de reeducare a
minorilor avand un comportament delincvent sau deviant.
Notam doar doua dintre ele. Prima, priveste organizarea la propunerea Prefectului si a Sefului
Sigurantei Capitalei, in anul 1914, la Malureni (Arges) unei case de corectie - sau colonie
disciplinara, cum i se mai spunea - pentru vagabonzii si cersetorii minori, care populau strazile
capitalei - considerati a fi niste candidati ai temnitelor.
Conducerea tehnica era asigurata de un pictor care invata pe minori meseria olariei, produsele
fiind expuse ori vandute in Piata Sfantul Anton din Bucuresti.
Alti doi angajati (gradinari), introduceau pe minori in probleme de agricultura cu care cultivau 5
pogoane de zarzavaturi.
Cea de a doua, are ca protagonist pe Constantin Meissner (fost inspector scolar intre anii 1892 -
1901, la Iasi), care a initiat o ampla campanie in vederea infiintarii unor scoli speciale pentru
copiii cu rele porniri.
S-a adus drept argument in aceasta privinta cresterea ingrijoratoare a crimelor si delictelor
savarsite de minori. Proiectul initiat de Comitetul format din care facea parte si Mitropolitul
Moldovei, a putut fi realizat abia dupa razboi (1 aprilie 1921).
Scoala de indreptare de la Iasi a functionat mai bine de 30 de ani. Este de retinut, in plus faptul,
ca in traditia preocuparilor etiologice se inscrie si activitatea Consiliului Superior al
Penitenciarelor - infiintat in baza legii asupra inchisorilor si instantelor preventive din 1929 -
condus la inceput de Iulian Teodorescu.
Din consiliu facea parte si C.I. Parhon, cunoscut pentru studiul cauzelor delincventei9.
In anul 1930, era infiintat la Timisoara, un institut de observare a minorilor, departe de oras,
unde un institutor - locuind cu 10 minori - ii examina sub raportul capacitatilor lor de adaptare si
se ocupa impreuna cu medicul specialist de clasarea individului. De asemenea, Clinica
psihiatrica de la Cluj avea organizata o sectie de observatie medico-pedagogica pentru
delincventi, iar la Penitenciarul Cioroiesti functiona un laborator de antropologie penitenciara
pentru studiul psihologic al detinutului10. Se pot observa usor din cele prezentate, atat unele
preocupari timpurii de cunoastere stiintifica a problematicii pe care o implica criminalitatea ca

9 C.I. Parhon, Necesitatea unui studiu amanuntit al delincventilor, in Revista de drept penal si Stiinta penitenciara, Bucuresti, 1930, p.123-127
; C.I. Parhon, Constitutia somato-psihica si raporturile ei cu criminologia, Revista de drept penal si Stiinta penitenciara nr.3-4/1930; C.I.
Parhon, Raporturile dintre psihiatrie, stiinta dreptului penal si criminologie, Revista de drept penal si Stiinta penitenciara, nr.8-9/1936.
10 Gh. Banu , Igiena copiilor delincventi, in Revista de drept penal si Stiinta penitenciara nr.1 si 2, 1990, p.19.
fenomen social si individual cat si un interes major pentru introducerea propriilor idei in circuitul
universal.
In 1862 se infiinteaza pe langa Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un laborator de chimie
destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamantului medical si sa fie in acelasi timp la
dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico-legale.
In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul medicului
intr-o serie de cauze judiciare.
In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala Nationala de
Medicina si Farmacie. In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist al Capitalei. In
1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu. Medicina legala in
Cluj se leaga de numele lui Nicolae Minovici.
Tot in 1879, in Romania incepe sa fie practicata fotografia judiciara, ceea ce
situeaza tara noastra pe unul dintre primele locuri in Europa in domeniul criminalisticii.
In anul 1895 ia fiinta primul serviciu de identificare judiciara, iar in 1920, pe baza cercetarilor
proprii, prof. dr. Mina Minovici obtine primele rezultate in descoperirea infractorilor dupa
urmele de maini.
Alaturi de dezvoltarea dactiloscopica, se intreprind studii vizand initierea unor metode de
cercetare criminalistica de falsuri in inscrisuri si de identificare a persoanelor dupa scris. Sunt
demne de amintit, in acest sens, lucrarea dr. Stefan Minovici: ”Falsul in documente si fotografia
in serviciul justitiei“ (1900) sau “Tratatul de grafologie si expertiza in falsuri “ (1910) al
criminalistului Mihai Moldoveanu.
In anul 1904, prof. dr. Nicolae Minovici elaboreaza primul tratat romanesc de medicina legala
care a servit si promovarii unor elemente de criminalistica, intrucat o parte a lucrarii se referea la
procesul de identificare pe baza fotografiei, semnalmentelor, a urmelor digitale si a urmelor de
picioare.
Dupa primul razboi mondial, doi oameni de stiinta, Henri Stahl si Mihail Kenrbach , se apleaca
cu foarte multa atentie asupra posibilitatilor de perfectionare a expertizei grafice si a falsului in
inscrisuri.
Totodata, o serie de juristi si de criminalisti practicieni, incep sa se preocupe de stabilirea unor
metodologii privind cercetarea la fata locului, ridicarea unor categorii de urme, fixarea si
documentarea rezultatelor cercetarii, precum si introducerea de reguli tactice privind ridicarea de
obiecte, reconstituirea, deplasarea la fata locului, etc.
In primii ani dupa razboi iau fiinta institute si laboratoare de specialitate:
-1956–Institutul de Criminalistica al Procuraturii Generale;
-1958–Laboratorul Central de Expertize Criminalistice de pe langa Ministerul Justitiei;
-1968–Institutul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Militiei.
In Facultatile de Drept din tara noastra, primele notiuni de criminalistica au fost predate
prin intermediul cursurilor de medicina legala introduse la staruinta fratilor Minovici, in
Bucuresti (1904) si Iasi (1913) .
In cadrul organelor de politie au luat fiinta Scoala de Politie Stiintifica“ (1920) si
“Scoala de Politie Tehnica“ (1929), iar in Bucuresti –1931 - a luat fiinta “Scoala Superioara de
Arhivistica si Paleografie“.
In cadrul acestor scoli s-au predat cu succes notiuni de criminalistica mai ales in
domeniul tacticii si metodicii criminalistice.
In anul 1937, dr. Constantin Turai publica lucrarea “Elemente de politie tehnica“, in care
sunt abordate probleme vizand cercetarea stiintifica in traseologie, dactiloscopie, balistica
judiciara.
Profesorul Camil Suciu redacteaza si preda studentilor de la Facultatea de Drept din
Bucuresti in anul 1951, primul curs de criminalistica.
Primul manual de criminalistica elaborat tot de regretatul
profesor Camil Suciu apare in 1963. Ulterior, au fost redactate si alte cursuri de criminalistica la
Facultatile de Drept din tara (Iasi, Cluj-Napoca).
In 1906 Nicolae Minovici cercetari in dactiloscopie, iar intre anii 1892 - 1914 are loc
introducerea masiva in practica a identificarii dactiloscopice11.
S.Ionescu chimist – conduce serviciul de chimie judiciara la Institutul Medico Legal din
Bucuresti, iar profesorul Mina Minovici (1858-1933) incepe reformarea medicinei legale
romanesti. La 20 decembrie 1892, Mina Minovici avea sa inaugureze primul institut - 'Morga
orasului'. Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris 'Morga orasului' va fi schimbat cu cel

11 D. Calinescu 'Dactiloscopia si portretul vorbit”

de 'Institutul medico-legal', o decizie istorica, intrucat la acea data devine ca atare primul institut
de medicina legala din lume.
Mina Minovici a identificat faptul ca sistemul medico-legal trebuie sa functioneze complet
separate de cel de sanatate publica sau de psihitrie si trebuie organizat la scara nationala in
subordonare teritoriala si stiintifica, de tip piramidal. Iar medicii trebuiau sa fie medici legisti,
specialisti in acest domeniu care sa nu aiba alte probleme de rezolvat in cadrul altor specialitati.
Aceasta structurare l-a condus la ideea redenumirii morgii pe care tocmai o infiintase drept
institut, un adevarat centru national al nou createi retele de medicina legala. La acel moment
(1898), institutul detinea cea mai performanta tehnologie de laborator din Europa, cu precadere
in domeniul toxicologic. Modul sau de organizare a specialitatii si a retelei de medicina legala a
fost importat in toate tarile europene. Si astazi formatul certificatului medico-legal sau al
raportului de expertiza este foarte asemanator celui imaginat si practicat de catre Mina Minovici.
In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta de profesorul Alexandru
Sutzu se creeaza astfel o noua catedra independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina
Minovici. In anul 1921 a luat nastere ” Revista penala” care dupa 10 ani (1932) a fuzionat cu
“Revista penitenciara” sub titlul de „Revista de drept penal si stiinta penitenciara” - ca publicatie
a Cercului de studii penale, penitenciare si de politie stiintifica.
Revista - condusa de Iulian Teodorescu, la acea data si Presedinte al Cercului de studii penale, a
publicat numeroase studii, observatii, puncte de vedere etc., ale membrilor cercului si ale unor
specialisti, din diverse domenii interesante si a intretinut relatii cu numeroase publicatii similare
din strainatate intre care se remarca : „Revista Pozitiva ” de sub directia lui Enrico Ferri - si
Revista de drept penal si criminologie din Belgia, asigurandu-se astfel printr-o circulatie
reciproca a ideilor din domeniile abordate o importanta contributie si la dezvoltarea
preocuparilor etiologice12. Sugestiv pentru interesul stiintific si perspectiva cercului de studii
penale este si faptul ca intre cele 55 de personalitati din alte tari, cu preocupari remarcabile in
domeniul criminologiei - aprobate in sedinta Comitetului de directie din 18.III.1922, ca membrii
corespondenti - ii intalnim pe Enrico Ferri si Rafaele Garofalo, cunoscuti pentru contributiile lor
remarcabile la constituirea criminologiei ca stiinta13.

12 Raportul asupra activitatii Cercului de studii penale, penitenciare si de politie stiintifica pe anul 1921 - 1922, prezentat de E. Decuseara -
Directorul statisticii judiciare - in adunarea generala a Cercului din 3 dec. 1922 si publicat in Revista penala nr.9 si 10, 1922, p.326-331 . (Eugen
Decuseara, Extras din Buletinul statistic al Romaniei, Bucuresti, Tipografia F. Göbl, 1920).
13 Petre Ionescu Muscel, Savantul criminolog Enrico Ferri, profesorul si opera sa, in Revista pozitiva penala si penitenciara, 1929, nr.1, p.5-14
si Jean Radulescu, Un mare savant Enrico Ferri, in Revista de drept penal si stiinta penitenciara, 1928, nov - dec., p.3-15.
Ca urmare a prestigiului de care se bucura cercul de studii penale, acesta a fost printre cele dintai
care au aderat la Asociatia Internationala de Drept penal, (infiintata in 1924), la Congresul
International ce a avut loc la Bruxelles14.

14 Iulian Teodorescu, Primul nostru jubileu, in Revista de drept penal si stiinta penitenciara, 1930, p.1-7.
 Bibliografie;

1. C.I. Parhon, Necesitatea unui studiu amanuntit al delincventilor, in Revista de drept penal si Stiinta
penitenciara, Bucuresti, 1930, p.123-127 ; C.I. Parhon, Constitutia somato-psihica si raporturile ei cu
criminologia, Revista de drept penal si Stiinta penitenciara nr.3-4/1930; C.I. Parhon, Raporturile dintre
psihiatrie, stiinta dreptului penal si criminologie, Revista de drept penal si Stiinta penitenciara, nr.8-
9/1936.
2. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele
invatamantului medical din tara noastra.
3. D. Calinescu 'Dactiloscopia si portretul vorbit”
4. Gh. Banu - Protectia copilului in Romania, brosura editata in 1931 la Bruxelles (traducere)
5. Gh. Banu , Igiena copiilor delincventi, in Revista de drept penal si Stiinta penitenciara nr.1 si 2, 1990,
p.19.
6. I Tanoviceanu, Un pericol national - cresterea criminalitatii in Romania, Iasi, 1896; I.
Tanoviceanu, Mersul criminalitatii mari in Romania, in „Curierul judiciar”, 1907; Gr. Dianu, Criminalitatea
si cauzele ei in Romania, Bucuresti, 1907; S.G.Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu si Prosper Farimacius,
Bucuresti, 1908; Constantin Meissner, Copii cu rele porniri si Scoalele de indreptare, Tipografia
Nationala, Iasi, 1909; I Ionescu Dolj, O idee noua in penologie. Tribunalele de minori, Craiova, 1911 ; C.
Balan, Cauzele criminalitatii, Focsani, 1928; Al.Rosca, Delincventul minor, Cluj, 1932; Petre
Pandrea, Criminologia dialectica, Bucuresti, 1945.
7. Ion Gheorghiu-Bradet, Criminologie generala romaneasca, Brasov, 1993 ; Aurel Dincu, Bazele
criminologiei, Editura Proarcadio, Bucuresti, 1993 ; Ortansa Brezeanu, Minorul si legea penala, Edit. All
Beck, Bucuresti, 1998 ; Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Edit. All Beck, Bucuresti.
8. Iulian Teodorescu, Primul nostru jubileu, in Revista de drept penal si stiinta penitenciara, 1930, p.1-7.
9. Octavian Loghin, Curs de criminologie, partea I, Iasi, 1970 si Curs de criminologie si stiinta penitenciara,
Iasi, 1973 ; Lucia Moldovan, Curs de criminologie, Cluj, 1976; Rodica Mihaela Stanoiu, Metode si
tehnici de cercetare in criminologie, Bucuresti, Editura Academiei, 1981 .
10. Petre Ionescu Muscel, Savantul criminolog Enrico Ferri, profesorul si opera sa, in Revista pozitiva
penala si penitenciara, 1929, nr.1, p.5-14 si Jean Radulescu, Un mare savant Enrico Ferri, in Revista de
drept penal si stiinta penitenciara, 1928, nov - dec., p.3-15.
11. Petru Panzaru, Conditia umana din perspectiva vietii cotidiene, Editura Albatros, Bucuresti, 1981, p. 52.
12. Prima inchisoare pentru minori a luat fiinta la Manastirea Cernica, Jud. Ilfov, in 1868 aceasta s-a mutat la
Schitul Balamuci in vederea infiintarii uni case de corectie, de aici s-a mutat la Manastirea Casciorei jud.
Vlasca iar in 1878 la Manastirea Mislea. Din anul 1883 aceasta inchisoare avea sa ramana si singura
pentru minori pana la primul razboi mondial.
13. Raportul asupra activitatii Cercului de studii penale, penitenciare si de politie stiintifica pe anul 1921 -
1922, prezentat de E. Decuseara - Directorul statisticii judiciare - in adunarea generala a Cercului din 3
dec. 1922 si publicat in Revista penala nr.9 si 10, 1922, p.326-331 . (Eugen Decuseara, Extras din
Buletinul statistic al
14. Sutu, Nicolae. Memoriile Principelui Nicolae Sutu, mare logofat al Moldovei (1798-1871) (Les mémoires
du Prince Nicolae Sutu, grand chancelier de Moldavie).