PARADIGMELE PSIHOLOGIEI MODERNE.

ASOCIAIONISMUL
a) nainte de reflexologie
John Locke (1632 - 1704). Pentru gndirea sa psihologic dou lucrri sunt
remarcabile: An essay concerning human understanding (1690) si Some thoughts concerning
education (1693). ncepnd cu John Locke, n stiintele cognitive se instituie dou interpretri ale
originii si dezvoltrii cunoasterii: curentul nativist, al ideilor nnscute (sustinut si de Descartes)
si cel care deriv "tot materialul ratiunii si al cunoasterii" din experient si senzatie.
Lucrurile au nsusiri primare, inerente si permanente (soliditate, ntindere, miscare, etc.); n
procesul cunoasterii apar si calitti secundare, ce tin de interactiunea primelor cu organele de
simt (culori, sunete, gusturi etc.). si unele si altele pot fi cunoscute chiar la nivel rational numai
dac apar direct n experienta noastr: "nimic nu este n rationament care s nu fi fost transmis
mai nainte prin simturi".
Evident, complementar lumii exterioare, lumea intern a propriilor idei, imagini si simturi
este obiect al experientei si avem astfel un al doilea izvor de cunostinte, numi 323h73d
te reflexie. n Cartea a II-a, cap.I din An essay, calific aceast facultate ca foarte asemntoare
simturilor si de aceea o numeste provizoriu "simt intern". Principala sa lucrare const n
dezvoltarea, prin combinare, compunere si abstractie, a ideilor simple (provenite din unul sau
mai multe simturi). Este o fundamentare consistent a asociationismului, ntrit nc si printr-o
teorie a limbajului. n stabilitatea asociatiilor de idei, afectivitatea are un rol important, din
momentul n care un sentiment a fost prezent n actul cunoasterii (fie ea senzorial sau reflexiv).
Tot prin asociere se obtine si diversitatea sentimentelor din dou, bazale: placerea si durerea. De
fapt, sentimentul (termenul generic la Locke) nici nu este o facultate independent, pentru c,
prin continutul su, tine att de senzatii, ct si de reflectii.
John Locke a rmas n istorie ca "fondator al asociationismului englez" si datorit
aplicatiilor pe care le-a ntreprins n domeniul educatiei. Lucrarea Some thoughts concerning
education a rezultat dintr-o serie de scrisori pe aceast tem, reflectii "din inim" de elev si
student chinuit n sistemul traditional de nvtmnt, trimise din exil unui prieten din Anglia. n
limba romn opera pedagogic a lui John Locke a aprut cu titlul "Cteva idei asupra
educatiunii", n 1909 - 1910, n traducerea lui George Cosbuc.
George Berkeley (1685 - 1753), episcop, filosof si teoretician n domeniul educatiei,
continuator empirist-conexionist al lui John Locke. La doar 25 de ani a publicat dou lucrri
reprezentative: New theory of vision (1709) si Principles of human knowledge (1710).
"A fi nseamn a fi perceput" (celebrul dicton latin: esse est percipi) - rezum conceptia
subiectiv-idealist a lui Berkley. Dac Descartes s-a ntrebat despre relatia spirit-corp, iar Locke
despre modul n care materia genereaz spirit, Berkley a considerat esential ntrebarea "Cum
spiritul genereaz materie?"
David Hume (1711 - 1776) a devenit celebru la tinerete (29 de ani), cnd a publicat
lucrarea n trei volume Treatise on human nature. Raportndu-se sceptic fat de valoarea
cognitiv a reflectiei, declar drept unic obiect al cunoasterii propria experient. Conceptul de
experient apare aici mai elaborat, operndu-se o distinctie ntre "impresii mai vii" (senzatii si
perceptii) si "idei mai putin vii" (imagini sau amintiri).

Hume defineste relatia cauz - efect ca un gen nou de asociatie prin contiguitate, purtnd
nota invariabilittii succesiunii. Analistii de mai trziu contrazic raportarea acesui tip de asociatie
la clasa contiguittilor si identific la Hume trei modalitti de asociere: asemnare, contiguitate
si cauz-efect. D relevant cauzalittii ca mecanism intrapsihic al generrii datelor constiintei
de ctre impresii, deci tot de fapte ale constiintei.
David Hartley (1705-1757), n singura sa carte publicat, Observations of man (1749)
postuleaz un mecanism vibratoriu n sistemul nervos, corespunztor senzatiilor, ideilor si
imaginilor; este o interpretare fiziologic a distinctiei operate de Hume ntre impresii si idei; n
cazul al doilea, vibratiile fiind mai slabe. Pentru aceast contributie la abordarea fiziologic a
conexiunilor, cu extrapolri la mecanismul emotiilor, unii istorici i confer rolul de precursor al
reflexologiei respondente.
John Stuart Mill (1806 - 1873) a mprtsit si dezvoltat conceptia tatlui su, vznd n
coalescent un gen de "chimie mental"; astzi am putea desemna fenomenul prin termenul de
emergent, deoarece produsul asocierii a dou sau mai multe idei poate fi necunoscut sau de
neanticipat la nivelul fiecrei componente. Eruditul filosof recurge si la anlogie cu "discul
culorilor", cu care Newton a demonstrat compozitia luminii albe (din cele sapte culori). O mai
mare precizie n termeni a favorizat acceptarea noilor explicatii: "ideile simple mai curnd
genereaz dect le compun pe cele complexe".
Alexander Bain (1818 - 1903). Dintre lucrrile sale, dou au fost recunoscute ca cea mai
elaborat gndire psihologic a sec.XIX-lea: The senses and the intellect (1855) si The emotions
and the will (1859). Conceptia lui Bain se remarc prin orientarea asociationismului spre
biologie, fiziologie si aportul activ al instantei cerebrale; fcnd din arcul reflex unitatea
elementar a psihismului, el remarc momentul activ al organismului n procesul adaptrii si
dezvoltrii (o diferent major fat de asociationismul pasiv, ce explica doar ideile si imaginile
ntmpltoare, respectiv visele si reveriile). Fr a fi experimentator, Bain a fcut oper prin
analiz, intuitie, credint n posibilitatea plasrii psihologiei n rndul stiintelor naturii.
Herbert Spencer (1820 - 1903). n lucrarea "Primele principii" se formuleaz legea
evolutiei, ca general pentru explicarea schimbrilor din natur. Spencer nu apare ca un
scolastic, sau metafizician, ci ca un inductivist de mentalitate englez: supune observatiei,
analizei si comparatiei stiintele naturii (botanica, geologia, fiziologia) si cele sociale (psihologia,
estetica, morala, lingvistica, istoria etc.). Principiul evolutiei este formulat ca ipotez si nu ca o
dogm. Domeniile religiei si metafizicii sunt scoase din sfera stiintei, a cunoasterii rationale,
dominat de legea evolutiei. Foloseste pentru aceasta chiar un termen special, - "incognoscibilul".
Cu afinitatea englezeasc bine-cunoscut pentru natur, Spencer se ocup de transferarea
modelului biologic de evolutie (trecerea de la omogen la eterogen n devenirea oricrui
organism), la progresul n alte sfere ale existentei, inclusiv la cea social (societate, institutii,
limbaj, literatur, stiint, art).
b) Asociationismul centrat pe reflexul conditionat
n tratatele de istoria psihologiei sunt conturate dou moduri de a trata aceast "recentrare"
a asociationismului de la "idee - idee" la "stimul - rspuns": ambele dau prioritate "psihologiei
evolutioniste" (Spencer, Darwin), dar, n timp ce occidentalii atribuie nceputurile acestui proces
lui Ebbinghaus, psihologii rusi pun n prim plan reflexologia lui Secenov.
Hermann Ebbinghaus (1850 - 1909), experimentator inovator german a publicat n 1885
prima investigatie de laborator asupra memoriei. Rezultatele sale sunt revendicate de
asociationisti pentru inovatia de a studia nvtarea unui material ce exclude experienta

precedent. Este vorba de silabe fr sens, compuse din dou consoane si o vocal (wop, xam,
cir etc.). Intentionnd s obtin o curb a evolutiei n timp a retentiei, a evitat cuvintele
vocabularului obisnuit care, n trecutul experiential, ar fi avut conexiuni deja retinute. A obtinut
ntr-adevr o curb de tip "acceleratie negativ" pentru intervalul imediat de timp, fenomen ce a
fost reconfirmat ulterior, indiferent de complexitatea tehnicii de laborator folosite.
Medicul rus, I.M.Secenov (1829 - 1905), studiind cu succes de rsunet functia inhibitorie a
unor centri cerebrali, ajunge la concluzia c sistemul nervos este un regulator automat al
organismului (analog reglajului masinii lui Watt, cu aburi). Sistemul nervos asigur integritatea
anatomo-fiziologic a organismului receptnd excitatiile externe si semnale despre starea
functional a organelor, declansnd reactii motorii si glandulare de rspuns.
n 1863 public "Reflexele creierului", titlu impus de cenzur la o lucrare ce avea n titlu
"provenienta fenomenelor psihice pe baz fiziologic".Pentru prima dat activitatea cerebral si
activitatea psihic aveau aceeasi unitate elementar constitutiv, - actul reflex. Actele constiente
si cele voluntare sunt "n sens strict, reflexe". Secenov a mai scris si alte lucrri de psihologie,
mai ales asupra gndirii, promovnd un determinism fiziologic (de altfel a scris si o lucrare
intitulat De ctre cine si cum trebuie elaborat psihologia?, n care respinge introspectia si
argumenteaz evolutia ontogenetic a functiilor psihice). "Motorul" dezvoltrii este experienta,
"ntlnirea biologic cu realitatea".
Descoperirea reflexului conditionat de ctre Pavlov
Istoricii psihologiei ruse (dar, n consens, si cei occidentali) consider c lucrarea lui
Pavlov "O experient de 20 de ani" (publicat n 1923) reprezint prima baz naturaliststiintific, argumentat experimental, pe care s-a format psihologia modern; de acum,
activitatea psihic avea o raportare (sigur) la activitatea nervoas superioar (a emisferelor
cerebrale).
Ivan P.Pavlov (1849 - 1936) a intrat n stiint ca fiziolog al digestiei (factori glandulari si
neuronali), obtinnd premiul Nobel pentru medicin n 1904. Atent la controlul conditiilor de
mediu n laboratorul de fiziologie, Pavlov a surprins un fenomen "nefiziologic": salivarea
anticipativ. Un montaj-tehnic experimental minutios, cu tuburi ce colectau saliva glandelor
bucale la cine, le-a permis cercettorilor s nregistreze salivarea nainte de administrarea
stimulului adecvat (pesmet, praf de carne etc.). Nefiind o excitare local a organului de simt
respectiv, observatorii s-au aflat n fata unui reglaj de tip anticipativ. Dac acesta nu este de tip
fiziologic, nseamn c este de un ordin superior: zgomotul produs de laboranti, sau vederea lor,
a vaselor, a locului, sesizarea timpului, le "anunta" Subiectilor aparitia excitantilor ntritori si le
provoca salivatia specific, fr ca excitantul specific s fie prezent. n comportamentul actual,
conta trecutul, coincidentele anterioare.
Pavlov a fost pasionat nu att de reflexul conditionat ca fapt de nvtre sau de psihologie,
ct de activitatea cerebral, domeniul cu totul nou la rspntia de veacuri XIX - XX.
Conditionarea reflexelor glandulare si motrice era o metodologie, minutios elaborat si, evident,
original, prin care si verifica ipoteze despre procese de excitatie si inhibitie, iradierea si
concentrarea lor, functia general-mobilizatoare a reflexului (neconditionat si conditionat) de
orientare etc.
Psihologia occidental l plaseaz pe Vladimir M.Bechterev (1857 - 1927) n istorie pe un
loc privilegiat, al cercettorului att novator, ct si umanist: el a studiat reflexul conditionat
motric la om si animal, n forma asocierii unui soc electric pe laba cinelui sau pe mna unei
persoane, cu sunetul unei sonerii. Practica lui Pavlov, fost cercettor-medic nutritionist, de a

scoate canale ale glandelor salivare n afara cavittii bucale si, printr-o capsulare special, a
trimite laborantului, prin tuburi, picturile de saliv, n-a fost potrivit spiritului "pacifist" al lui
Bechterev (si al psihologilor care au urmat si au nteles c "lumea obiectiv nu trebuie rstignit
pe crucea cercetrii adevrului"). Deci, Pavlov a conditionat (a pus n contingent temporar)
reactiile glandulare - salivare, iar Bechterev, naintea sa, reactiile motrice.
Edward Lee Thorndike (1874 - 1949) a nceput s studieze nvtarea la animale, ca
asociationist, dar n curnd a nceput s se intereseze de nvtarea uman si de aspecte ale
psihologiei educational si social. Primul manual scolar elaborat de un psiholog n sfera
nvtmntului clasic a fost "Aritmetica" lui Thorndike, din 1919.
n 1898, la 24 de ani, Thorndike sustine teza de doctorat cu titlul "Animal intelligence: an
experimental study of the associative processes in animals". Continund cercetrile pe pesti si
antropoide, public o lucrare mai complet n 1911. Istoricii i analizeaz contributiile referinduse la lucrarea din 1949, "Selected writings from a connectionist's psychology". Thorndike apare
ca functionalist; conexiunea sau legtura stimul-rspuns este principala preocupare a psihologiei,
fie c ea este dictat de situatia extern sau de atitudinile subiectului, c apare izolat sau ca
element ntr-o serie.
Clark Hull (1884 - 1952). Printre lucrarile reprezentative se numara "Aptitude testing"
(1928), "Hypnosis and sugestibility"(1933); "Principles of behavior"(1943), "Essentials of
behavior" (1951) si "A behavior system" (1952), au avut un efect imens asupra problematicii
nvtrii.
ntre stimul si reactie Hull a vzut variabile intermediare, conditii ce au intervenit anterior
cum ar fi numrul de ncercri ntrite, intensitatea stimulului, forta motivatiei exprimat n
numrul de ore de deprivare (de hran, de exemplu).
Un exemplu edificator pentru demersul lui Hull este principiul numit "goal gradient
hypothesis" (1932): potentialul de rspuns este n functie de distanta si timpul ce despart
Subiectul de evenimentul-ntrire. Corolarul este formulat astfel: "Cu ct este mai mare
amnarea ntririi ntr-un lant comportamental dat, cu att este mai slab potentialul de reactie la
stimulul respectiv".
B.F.Skinner: Conditionarea operant sau instrumental
Replic pozitivist la teoriile formale enuntate de Hull, Skinner s-a ridicat din umbra lui
Tolman si Hull n anii '50, cu o puternic priz la tineret prin profilul su caleidoscopic;
cercetrile sale experimentale au avut constant un nalt credit si interes, deoarece a identificat n
"regimul de ntriri" factorul principal de dirijare a comportamentului (principala lui preocupare:
dezvoltarea capacittilor umane).
Punctul de originalitate major a gndirii lui B.F.Skinner este conceptul de comportament
operant sau emitent, alternativ la cel respondent, provocat de un stimul extern. Primul nu are un
agent provocator extern, ci este, precum un act de voint, o manifestare a individualittii pentru
propria supravietuire si dezvoltare.
ntr-o cusc perfect izolat de zgomot, cu conditii bine determinate de temperatur, lumin
si echipament, toate formnd ansamblul variabilelor dependente, subiectii preferati ai lui Skinner
erau porumbeii si sobolanii, dar si oamenii. Reactiile lor simple ce erau vizate pentru a fi ntrite
erau simpla apsare pe o prghie sau o cheie. Se nregistra frecventa cumulativa a reactiilor
spontane n functie de recompensarea lor selectiva ntr-un anumit interval de timp.
Replici la adresa asociationismului. Principalele atacuri critice au vizat:
a)
Elementarismul. Disponibilitatea analitic a empiristilor englezi a fost n spiritul
progresist al timpului, cu efecte benefice asupra ntelegerii raportului om-mediu si a factorilor de
progres ai educatiei. Teoria transferului pe seama elementelor identice, formulat de Thorndike a

fost ns o provocare pentru un veac. Gestaltismul a fost principala fclie a protestului, dar si
teoriile personologice, umaniste, creatologice si intuitioniste au insistat pe analiza molar a
comportamentului si, n general, a istoriei personale.
b)
Hazardul (ncercarea si eroarea), ca mecanism al nvtrii. Acest aspect a fost
criticat pentru viciul metodologic de a pune animalul n situatii problematice stupide (din punctul
de vedere al comportamentului su normal). "Puzzle box" nu-i permite Subiectului altceva
c)
Legea efectului. Initial acest principiu a fost nteles ca fiind de ordin mentalist.
Thorndike a explicat ns c nu este vorba de "dorint", de "plcere" sau "vrere", deci nu
de afect, ci de efect, cu sensurile sale general-biologice, comportamentale.
d)
Determinism mecanic. Critica a vizat mai mult marginalizarea valorilor
umane. Conexionistii au rspuns c notiunea de ambient si ntrire surprinde toate aspectele
personologice, sociale, culturale, morale; mintea si spiritul omului sunt prti ale existentei
naturale, efecte si cauze ale progresului.