TEORII FIZIOLOGICE CENTRALE

Pornind de la experienele de extirpare a unor poriuni din creier - experiene care au scos
n eviden rolul diencefalului n producerea reaciilor afective - Cannon i apoi Bard an propus
teoria talamic a emoiei. Potrivit acestei teorii, trirea emoional constituie prin excelen un
eveniment central. n mecanismul de producere al emoiei talamusul ar avea un rol important.
Succesiunea evenimentelor ar fi - dup Cannon - cea redat n figura 13.5. Stimularea la nivelul
receptorului determin impulsul (1) ctre talamus. De aici descrcrile talamice produc - la
nivelul viscerelor i muchilor striai (2)- modificrile vegetative i motorii caracteristice, iar
simultan - graie descrcrii ascendente spre cortex - apare trierea emoional. Este vorba de un
aspect de simultaneitate n principiu. Sursa tririi afective rezid - dup Cannon n procesele
talamice nu n cele vegetative. Conform schemei nfiate modificrile organice apar aproape
simultan cu trirea emoional, fr a fi cauza acesteia. Mecanismul fiziologic al emoiei se
transfer - n optica lui Cannon - ntre diencefal i scoara cerebral.
Cercetrile ulterioare au scos n relief participarea i a altor regiuni ale creierului n
elaborarea emoiei. Papez i apoi McLean au propus explicaii bazate pe conexiuni
corticotalamice, artnd c participarea scoarei cerebrale este esenial n ceea ce privete
aspectul subiectiv al emoiei, n timp ce hipotalamusul rmne centrul efector al expresiei
emoionale. Caracteristic acestui grup de teorii este faptul c pun pe seama activitii sistemului
nervos central att componenta subiectiv, ct i controlul, strilor vegetative i
comportamentale. De regul, autorii amintii extrapoleaz la om concluziile unor experiene
efectuate pe animale. Rmne deschis problema dac varietatea i complexitatea emoiilor
umane admite o asemenea extindere.
Cortexul
cerebral

TALAMUS
2

Recepto
r

Muchi
scheleti
ci
Viscere

Fig. 10. Schema teoriei talamice a emoiilor (dup Cannon)