Teorii Asupra Naturii

Emoțiilor

Proiect realizat de:

Țurcanu Bogdan
Jechiu Alexandru
Prodan Alexandru
USM-2022
 Teoria evoluționistă a lui Charles Darwin

Contribuțiile principale ale lui Charles Darwin in psihologie sunt gândurile lui asupra
temelor : evoluția instinctelor, creșterea minții de la inferior la superior și expresiile
emoției.
Acest om de știință a arătat un nou fel de înțelegere a emoțiilor. Darwin
a accentuat că exteriorizarea emoțiilor este foarte importantă că ajută
omul la supraviețuire prin funcțiile ce le îndeplinește.
 Darwin în cartea sa a atras
atenția asupra multor aspecte.
Unele din acestea a fost
comportamentul emoțional al
omului. Darwin dorea să
dovedească că unele
caracteristici umane sunt de
origine animală.
Imagini din experimentul lui Darwin
Teoria lui Darwin încercă
să se dovedească în prin
plan faptul că emoțiile
sunt niște procese
provenite din evoluția
omului ce are un rol major
de a păstra viața indivizilor
în lupta pentru
supraviețuire.
Teoria intelectualista

Herbart și Nahlowski sunt cei ce au dat viață

teoriei intelectualiste la începutul secolului
douăzeci. Asocierile și reprezentările au avut
o valoare mare pentru cei doi ce au fost
asociaționiști. Prin dinamica uneia din
acestea, mai concret, reprezentarea, au fost
explicate de ei emoțiile.
 Dacă la un individ va muri un prieten bun va avea loc
conflictul intre reprezentările legate de acel prieten,
precum timpul petrecut împreună cu acest prieten, bucuria
de a vorbi cu el, glumele specifice acestui prieten etc, toate
aceste reprezentări intră in conflict cu imginea corpului
fără viață a prietenului său, acest conflict producând o
stare de tristețe adâncă.
Deși acestă teorie are contribuția sa, din cauza că face
emoția să pară un simplu act de cunoaștere, ea este
considerată prea simplistă.
 Teorii fiziologice periferice

Precum și in teoria intelectualității, cele fiziologice periferice sunt la fel

reprezentate de doi savanți, William James și Carl Lange, ambii având
diferențele sale.
 William James nu a considerat că succesiunea cauzală în determinismul
emoției are loc în ordinea: stimul, percepția stimulului, expresia emoționala,
emoția, deși cea clasică era ordinea: stimulul , percepția situației, emoția,
expresia emoțiilor.
El a ajuns la așa concluzii în urma unei întâmplării din copilărie. Din cauza că
a văzut cum a țâșnit un suvoi de sânge, James a leșinat momentan. Așa el a
ajuns la gândurile că te simți trist din cauză că plângi și când vezi un urs dintâi
devii palid pe urmă simți frică, da nu invers.
Teoria lui Andrew Ortony,Gerald Clore si Allan
Collins(1988)
Este o teorie dezvoltata cu scopul de a fi implementata intr-un
calculator.
emoțiile apar ca consecință anumitor cogniții si interpretări;
emoțiile sunt determinate de trei cogniții : evenimente,agenți si
obiecte;
Intensitatea emoțiilor depinde de:
dezirabilitate(atragere)-luând in considerare obiectivele;
meritoriu(valoare)-luând in considerare standardele;
atracție-luând in considerare atitudinile;
În finalul experimentului sa constatat ca computerele nu
pot simți emoțiile decât daca ar fi conștiente.
 Teoria lui J.Roseman(1979)

În teoria sa ,Roseman oferă 5 dimensiuni cognitive ce determina cand si

ce emotie anume apare;
 1.deținerea unei situații dorite sau nedorite;
2.daca situația e in concordanta cu motivația stării dorite;
3.evenimentul este observat ca cert sau incert;
4.recunoașterea stării meritoriu sau nemeritat, puternic sau slab
asupra evenimentului.
conform acestor dimensiuni pot fi îndeplinite 48 de combinări
ce corespund celor 13 emoții
in 1996 Roseman adaugă acea de-a 6 dimensiune-tipul
problemei specific emoțiilor negative.
 Teoria lui Nico Frijda

procesul de apariție a emoțiilor este principalul subiect ,iar subiectul central

al cercetării este preocuparea sau interesul-fiind dispozitia unui sistem de a
prefera anumite stări ale mediului si ale propriu organism.

prezenta dificultății in realizarea intereselor dezvolta emotiile;

-
Teoria lui Keith Oatley si P.N.Jhonson-
Laird(1989)
 a dezvoltat un sistem care putea fi aplicata ca un model de computer;

in teorie, denumita teoria comunicării a emoțiilor,se instalează o ierarhie de procese ce

funcționează paralel pe diferite sarcini;

aceste instanțe sunt controlate de un sistem central de operare, în care

modulele individuale comunica reciproc unele cu altele;

conform acetei teorii sunt 2 tipuri de comunicări:a) propozitională sau simbolica-

transmiterea informației despre mediu si b)non propozitională -nu are loc transmiterea

informației ,ci sporirea atenției;

Teoria diferențelor a emoțiilor lui
Carrol Izard
El a folosit un sistem de codificarea
emoțiilor prin prisma schimbărilor
diferitor parți faciale,
observând precum copii își repeată
emoțiile faciale părinților sai,a
concluzionat ca învățarea este un
factor primordial in exprimare
emoțiilor.
 Sistemele ce determina cooperarea sociala sunt:

emoțiile ,cognitia,perceptia si motorica- corelația lor sporeste productivitatea

umana ,iar dereglarea interrelatei creează instabilitate comportamentala

determina 10 emotii fundamentale:

bucuria simțul vinovăției

tristețea mirarea
repulsia interesul
disprețul rușinea
frica
Toate influenteaza asupra comportamentului si cognitiei
Teoria informațională a emoțiilor a lui
P.V. Simionov
Conform teoriei lui Simionov, emoția este reflectarea creierului
omului,animalului a unei necesitați actuale,pe care creierul o
apreciază in baza genetica si individuale acumulate anterior
 Emoția se prezinta in baza formulei respective:
E=f(P,(In-Is),...

”E” - emoția
”P”-puterea necesitații actuale
”In”-informația despre mijloacele necesare pentru satisfacere
”Is”-informația de care subiectul deja dispune

cu cat este mai puternica necesitatea ,cu atât este mai puternica emoția;
cu cat este mai mare diferența dintre mijloace necesare ,cu atat este mai mare emotia
astfel obținem :Ia=In-E=0;In<Ia-E<0(negative);In>Ia-E>0(pozitiv);
Emoția cea mai puternica provoacă diferite emoții ce orienteză acțiunile omului.
 Teorii fiziologice centrale
Această teorie pune accent pe studierea emoției coordonate de anumite zone ale
creierului, în special diencefalul si talamusul.
Talamusul este structura a creierului sau centru nervos care participa la recepția
informațiilor nervoase. Are un rol de integrare în majoritatea funcțiilor
nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti
centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral.
 Cannon și Bard au fost fondatorii teorii talamice a emoției . Din asta rezultă
că în mecanismul de producere al emoției talamusul ar avea un rol
important.
Algoritmul producerii emoției cu participarea talamusului este următorul:

1.Stimularea receptorului determină

impulsul către talamus.

2.Descărcăriloe talamice în ansamblu

cu viscerele și mușchii striați produc
modificările vegetative și motorii.

3.Silmultan datorită descărcării

ascendente spre cortex apare trierea
emoțională.
TEORII COGNITIVE FIZIOLOGICE

Ideea teoriei este că emoția reprezintă un

sindrom organizat sau ansamblu cognitiv
în care :
dimensiunea cognitiv-subiectivă
manifestările motorii
comportamentale
vegetativă
își au fiecare importanța lor.
 Procesele afective fuzionează informația despre situații care
produce emoția și relația persoanei față de situație și modificările
vegetative și comportamentale care apar în organism.
 Prin experimente în special cu subiecți umani ,
s-au conturat doi factori importanți ai studiului :

componenta neurovegetativă contextul cognitiv-social

Se face studiu asupra cum un dublaj informațional însoțit de modificări fiziologice ,

poate influența procesu emoțional.
Schachter și Singer au organizat un experiment cu utilizarea epinefrinei,
care a fost interpretat in mai multe variante.

Stanley Schachter Jerome E. Singer

Epinefrina sau Adrenalina
Adrenalina (latină ad-adaugă, ren-rinichi)
(sau epinefrină, suprarenină) este un
hormon secretat în sânge de glanda
medulosuprarenală în cazuri de stres. Are
funcția de a pregăti organismul pentru
"teamă, fugă și luptă" și are efecte intense
asupra circulației sanguine, mușchilor și
metabolismului glucidic.
 Ajunsă în sânge, determină creșterea frecvenței
cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și
pregătirea organismului pentru o producere masivă
de energie prin arderea lipidelor (lipoliză) și sinteza
glucozei. Circulația sângelui este activată la nivelul
sistemului nervos central pe când la nivelul
tractusului digestiv este diminuată. La nivelul
sistemului nervos central, adrenalina devine un
transmițător neuronal, cuplat cu proteina-G joacă
un rol intermediar și de activator al receptorilor
nervoși.
 Experimentu lui Schachter și Singer VAR I

Epi-inf Epi-Dezinf

Epi-Noninf
 Experimentu lui Schachter și Singer VAR II

Epinefrină Placebo

Clorpromazină