Teoriile emoțiilor

•Teoria evoluționistă a lui Charles Darwin :

Contribuțiile principale ale lui Charles Darwin in psihologie sunt gândurile lui asupra temelor :
evoluția instinctelor, creșterea minții de la inferior la superior și expresiile emoției.
Charles Darwin în cartea sa a atras atenția asupra multor aspecte. Unele din acestea a fost
comportamentul emoțional al omului. Darwin dorea să dovedească că unele caracteristici umane
sunt de origine animală. El dorea să arate unor oamenii, câteva picturi renumite, ca ei să-și dea
seama ce emoție sau emoții reprezintă persoana din pictură, dar apoi a înțeles că picturile nu se
potrivesc acestui experiment.

În loc de picturi el a folosit fotografii. A arătat unor subiecți din Anglia și unora din Australia,
ce nu au contactat cu cultura europeană, fotografiile făcute cu oameni de rând și actori ce
reprezentau diverse emoții.

Darwin nu a fost luate in serios o perioadă destul de lungă de timp, până peste mult timp,
Konrad Lorenz a evidențiat importanța contribuției lui Darwin. O altă personalitate a jucat un rol
și mai mare, Paul Ekman, este cel ce a devenit succesorul lui Darwin ce i-a dat o a două
respirație cuvintelor lui Darwin.

Teoria lui Darwin încercă să se dovedească în prin plan faptul că emoțiile sunt niște procese
provenite din evoluția omului ce are un rol major de a păstra viața indivizilor în lupta pentru
supraviețuire.

Acest om de știință a arătat un nou fel nou de înțelegere a emoțiilor. Darwin a accentuat că
exteriorizarea emoțiilor este foarte importantă că ajută omul la supraviețuire prin funcțiile ce le
îndeplinește.
Până la urmă, urmașii săi au identificat câteva feluri de emoții majore, care sunt: dezgustul,
tristețea, surpriza, fericirea, furia și desigur frica.

• Teoria intelectualista:

Herbart și Nahlowski sunt cei ce au dat viață teoriei intelectualiste la începutul secolului
douăzeci. Asocierile și reprezentările au avut o valoare mare pentru cei doi ce au fost
asociaționiști. Prin dinamica uneia din acestea, mai concret, reprezentarea, au fost explicate de ei
emoțiile.
 După gândurile lor, când imaginile interacționează, apare o stare afectivă, precum emoțiile.
Reprezentările după spusele lor, puteau cât să provoace tristețe prin conflictul între reprezentări,
cât și bucuria, când reprezentările ajung la un numitor comun. Cu izbucnirea unor trăiri afective,
în organism se produc diverse schimbări ce afectează individul.
Dacă la un individ va muri un prieten bun va avea loc conflictul intre reprezentările legate de
acel prieten, precum timpul petrecut împreună cu acest prieten, bucuria de a vorbi cu el, glumele
specifice acestui prieten etc, toate aceste reprezentări intră in conflict cu imginea corpului fără
viață a prietenului său, acest conflict producând o stare de tristețe adâncă.
Deși acestă teorie are contribuția sa, din cauza că face emoția să pară un simplu act de
cunoaștere, ea este considerată prea simplistă.

• Teorii fiziologice periferice:

Precum și in teoria intelectualității, cele fiziologice periferice sunt la fel reprezentate de doi
savanți, William James și Carl Lange, ambii având diferențele sale.
William James nu a considerat că succesiunea cauzală în determinismul emoției are loc în
ordinea: stimul, stimul, percepția stimulului, expresia emoționala, emoția, deși cea clasică era
ordinea: stimulul , percepția situației, emoția, expresia emoțiilor.
El a ajuns la așa concluzii în urma unei întâmplării din copilărie. Din cauza că a văzut cum a
țâșnit un suvoi de sânge, James a leșinat momentan. Așa el a ajuns la gândurile că te simți trist
din cauză că plângi și că când vezi un urs dintâi devii palid pe urmă simți frică, da nu invers.
Încă un exemplu care l-a dat este că unii la înmormântare își exteriorizează activ emoțiile,
plângând și făcând fel de fel de acțiuni ce arată cât de îndurerați ei sunt, dar peste câteva ore se
liniștesc și nu mai arată îndurerare, pe când alții nu arată așa spectacol dar tristețea o pot simți
mult timp după acea înmormântare.
În emoție, evenimentul neurovegetativ se consideră primar, iar trăirea emoțională se consideră
secundar.
Teoria lui James a fost numită periferică căci reducea emoția la senzații periferice și fiziolocică,
Percepția poate provoca emoții, până la interpretări, dar situații de timpul cela ce s-a întâmplat cu
el sunt foarte rare.
Pe când James se baza pe feed-back schimbărilor de ordin organic, la Lande era vascular și
vasomotor. El considera că modificările corporale și sunt emoțiile, deși emoția mu poate fi
simplificată la niște mimici ori gesturi, de exemplu cei ce suferă de boala parkinson, deși sunt
lipsiți de expresii mimice, continuă viața emotivă.
Deși acestă teorie este cu defecte, este parțial adevărată. Lande și James accentuează cât de
importante sunt shimbările fiziologice.

• Teoria lui Andrew Ortony,Gerald Clore si Allan Collins(1988):

*este o teorie dezvoltata cu scopul de a fi implementata intr-un calculator;
*emoțiile apar ca consecință anumitor cogniții si interpretări;
*emoțiile sunt determinate de trei cogniții : evenimente,agenți si obiecte;
*Intensitatea emoțiilor depinde de:
-dezirabilitate(atragere)-luând in considerare obiectivele;
-meritoriu(valoare)-luând in considerare standardele;
-atracție-luând in considerare atitudinile;
*în finalul experimentului sa constatat ca computerele nu pot simți emoțiile decât daca ar fi
conștiente.
• Teoria lui J.Roseman(1979):

*în teoria sa ,Roseman oferă 5 dimensiuni cognitive ce determina cand si ce emotie anume
apare;
1.deținerea unei situații dorite sau nedorite;
2.daca situația e in concordanta cu motivația stării dorite;
3.evenimentul este observat ca cert sau incert;
4.recunoașterea stării meritoriu sau nemeritat, puternic sau slab asupra evenimentului.
*conform acestor dimensiuni pot fi îndeplinite 48 de combinări ce corespund celor 13 emoții
*in 1996 Roseman adaugă acea de-a 6 dimensiune-tipul problemei specific emoțiilor negative.

• Teoria lui Nico Frijda:

*procesul de apariție a emoțiilor este principalul subiect ,iar subiectul central al cercetării este
preocuparea sau interesul-fiind dispozitia unui sistem de a prefera anumite stări ale mediului si
ale propriu organism;
*prezenta dificultății in realizarea intereselor dezvolta emotiile;
*componentele funcționarii acestor emoții sunt:a)preocupări)repertoriul de acțiune)mecanisme
de evaluare;d)analizator;e)comparator;f)diagnoză)evaluator;h)propunerea de acțiune)actor.

• Teoria lui Keith Oatley si P.N.Jhonson-Laird(1989):

*a dezvoltat un sistem care putea fi aplicata ca un model de computer;

*in teorie, denumita teoria comunicării a emoțiilor,se instalează o ierarhie de procese ce
funcționează paralel pe diferite sarcini;
*aceste instanțe sunt controlate de un sistem central de operare, în care modulele individuale
comunica reciproc unele cu altele;
*conform acetei teorii sunt 2 tipuri de comunicări:a) propozitională sau simbolica-transmiterea
informației despre mediu si b)non propozitională -nu are loc transmiterea informației ,ci sporirea
atenției;

• Teoria diferențelor a emoțiilor lui Carrol Izard:

*El a folosit un sistem de codificarea emoțiilor prin prisma schimbărilor diferitor parți faciale;
*observând precum copii își repeată emoțiile faciale părinților sai,a concluzionat ca învățarea
este un factor primordial in exprimare emoțiilor;
*sistemele ce determina cooperarea sociala sunt: emoțiile ,cognitia,perceptia si motorica-
corelația lor sporeste productivitatea umana ,iar dereglarea interrelatei creează instabilitate
comportamentala;
*determina 10 emotii fundamentale:bucuria,tristetea,repulsia,dispretul,frica,rusinea,simtul
vinovatiei,mirarea si interesul-toate influenteaza asupra comportamentului si cognitiei;

• Teoria informațională a emotiilor a lui P.V. Simionov:

*conform teoriei lui Simionov, emoția este reflectarea creierului omului,animalului a unei
necesitați actuale,pe care creierul o apreciază in baza genetica si individuale acumulate anterior;
*emoția se prezinta in baza formulei respective:E=f(P,(In-Is),…
“E”-emoția;”P”-puterea necesitații actuale;”In”-informația despre mijloacele necesare pentru
satisfacere;”Is”-informația de care subiectul deja dispune;
*cu cat este mai puternica necesitatea ,cu atât este mai puternica emoția;
*cu cat este mai mare diferența dintre mijloace necesare ,cu atat este mai mare emotia
*astfel obținem :Ia=In-E=0;In<Ia-E<0(negative);In>Ia-E>0(pozitiv);
*Emoția cea mai puternica provoacă diferite emoții ce orienteză acțiunile omului.

 Teorii fiziologice centrale

Această teorie pune accent pe studierea emoției coordonate de anumite zone ale
creierului, în special diencefalul si talamusul.
 Talamusul este structura a creierului care participa la receptia informațiilor
nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare în majoritatea
funcțiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti
centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral.
Cannon și Bard au fost fondatorii teorii talamice a emoției . Din asta rezultă că în
mecanismul de producere al emoției talamusul ar avea un rol important. Algoritmul
producerii emoției cu participarea talamusului este următorul:
1.Stimularea receptorului determină impulsul către talamus.
2.Descărcăriloe talamice în ansamblu cu viscerele și mușchii striați produc modificările
vegetative și motorii.
3.Silmultan datorită descărcării ascendente spre cortex apare trierea emoțională.
Însă nu există un numitor comun în privința zonei în care se formează emoția subiectivă,
variind la fiecare teorie între diferite componente ale zonelor creerului.

 Teorii cognitiv fiziologice

Ideea teoriei este că emoția reprezintă un sindrom organizat sau ansamblu cognitiv în
care dimensiunea cognitiv-subiectivă,manifestările motorii comportamentale și cea
vegetativ își au fiecare importanța lor. Prin experimente în special cu subiecți umani ,
s-au conturat doi factori importanți ai studiului : componenta neurovegetativă și contextul
cognitiv-social.