CAPITOLUL I

EXPRESIA FACIAL A EMOIILOR

1. Emo(iile yi expresivitatea emo(ional
Ce nseamn expresia Iacial? Ce reprezint expresia Iacial? 'Fata uman n stare de
repaus si miscare, ca si n momentul mortii si a vietii, n timpul tcerii sau a vorbirii, vzut
direct sau simtit, n preyent sau n reprezentat n art sau nregistrat cu camera video este o
surs de inIormatie complicat, important, dar si conIuz n acelasi timp (P. Ekman, W.
Friesen, P. Ellsworth, 1972 apud J. Russel, J. M. F. Dols).
Att traditia, ct si simtul comun si stiinta converg la ideea c Iata poate Ii vzut ca o
Iereastr cu deschidere spre emotiile noastre. nc Aristotel (1913) a scris Iaptul c: 'Exist
expresii Iaciale observabile caracteristice Iuriei, Iricii, excitrii erotice si altor pasiuni. Cnd
ndreptm privirea spre Iata unei alte Iiinte umane, de multe ori cut si de Iiecare dat gsim
sensul a tot ceea ce Iace sau intentioneaz s Iac. Rnjetele, grimasele si ncruntarea
sprncenelor, un zmbet Iugitiv si privirea persistent a unor Iete aIlate n miscare sau a celor
statice nu sunt pur si simplu datorate contractiilor sau relaxrii unor muschi ale Ietei, ci reIlect
inima celuilalt sau par a Iace acest lucru.
Oare aceste idei contin adevar sau se vor darma inevitabil la Iel ca si alte numeroase mituri
nainte de o analiz stiintiIic? Simtul comun a Iost gresit nainte. Aristotel credea, de exemplu,
c prul ondulat al unei persoane relev curajul acesteia...
Din anii '80 ai secolului XX, rspunsurile psihologice au Iost aproape unanime: Fata
constituie cheia spre ntelegerea emotiei si emotia este cheia ntelegerii Ietei umane. Pe parcursul
ultimilor 60 de ani diversi psihologi, precum Maurice Merleau Ponty si Caroll Izard au stabilit
legturile apropiate dintre Ietele umane si emotiile trite de acestia: 'Furia, rusinea, ura si
dragostea nu sunt Iactori psihici ascunsi n adncul constiintei unui om: acestea se aIl si se pot
citi pe Iata omului si n gesturile acestuia, nu ascunse n spatele acestora(Merleau-Ponty,
1961/1964, idem). Izard (1971), la rndul lui a descris emotia cu un aIorism: 'Emotia, le un nivel
de analiz, este o activitate neuromuscular a Ietei.
Faptul de a lega Iata omului cu emotiile trite de acesta poate Ii atribuit simtului comun, ns
a ncetat s Iie unica idee important din studiul psihologic al emotiei. Acum este important
cercetarea programului ce-l situiaz pe Darwin ca initiator, pe Tomkins ca sustintor modern al
acestuia si Izard, Ekman si o multime de alti oameni de stiint ca practicieni al acestuia. Expresia
Iacial este considerat drept un semn universal nteles, un vizibil aIloriment a unui alt
eveniment, un declansator al unei emotii categorice de baz discrete.
Programul Expresiei Faciale (Facial Expresion Program) (1975, Ekman & Friesen)este
oIerit pentru a Iace din emotia de pe Iat ceva msurabil si inteligibil cu ajutorul cadrului
evolutiv si cu imlicatii n medicin, n sistemul justitiei criminalistice, n educatie, business si
psihoterapie.
Acest program este Iolosit n multe discipline bazate pe miscarile de la nivelul Ietei, ns aici
nu sunt implicate toate miscrile. Etologii (Smith, 1977) au preluat n prima Iaz o viziune
diIerit a semnalelor Iaciale si a comportamentelo comunicative generale. Psihologii Mandler
(1975) si Zajonc, Murphy si Inglehart (1989) au ridicat ntrebri Iundamentale despre legtura
dintre emotie si comportamentul Ietei. Din anii '90, descoperirile empirice si consideratiile
teoretice au pus sub semnul ntrebrii Ioarte Irecvent natura expresiei Iaciale, legtura precis
dintre aceasta si emotia propriu-zis. Chiar dac 'expresia este un concept corect (Zajonc,
1994), cercetrile din domeniu au introdus recent o nou conceptualizare, noi descoperiri si noi
metode. Asumtiile acceptate au Iost puse sub semnul ntrebrii. Au Iost Iormulate noi explicatii,
ns si cele vechi prezentau un interes nou. Teoreticienii Programului Expresiei Faciale
revizuiesc Ioarte activ unele ipoteze speciIice si combat altele.

1.1. O scurt istorie
n domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai important lucrare
aprut nainte de secolul XX a Iost cartea lui Charles Darwin, tiprit n 1872, %e
Expression of te Emotions in Man and Animals (Exprimarea emotiilor la om si la animale). Ea
a avut un rol Iecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor Iaciale si limbajului trupului n
general, multe din ideile si observatiile lui Darwin Iiind validate de ctre cercettorii moderni din
ntreaga lume. De atunci, cercettorii au observat si nregistrat aproape un milion de semne si
semnale non-verbale. Dup constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7
la sut sunt verbale (numai cuvinte), 38 la sut sunt vocale (incluznd tonalitatea vocii,
inIlexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la sut sunt mesaje non-verbale. ProIesorul Ray
Birdwhistell a Icut estimri similare n privinta cantittii comunicatiilor non-verbale ntre
oameni. Dup aprecierile sale, o persoan obisnuit, de-a lungul unei zile, vorbeste eIectiv timp
de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obisnuit dureaz n jur de dou secunde si
jumtate.
Toti stiu Iaptul c Darwin a scris despre expresii Iaciale, ns nu toti au Iost de acord cu ceea
ce a scris. O scurt revizuire a contributiei acestuia n studiul expresiilor Iaciale este Ioarte
diIicil din cauza statutului acestua ca Iiind unul dintre marii oameni de stiint a tuturor
timpurilor si datorit inIluentei indirecte a acestuia n ceea ce stim despre evolutia poligenetic.
Conceptualizarea vag a emotiei si a expresiei Iaciale de ctre acesta presupune c alucrarea lui
Darwin s Iie citit si analizat n mai multe modalitti. Numele lui a Iost cu sigurant
mprumutat pentru a da prestigiu studiului Ietei, iar adjectivul 'darwinian a Iost Iolosit pentru
teorii speciIice ce nu apartineau cu exactitate lui Darwin, dar si, ocazional, pentru idei pe care
Darwin prea s le resping. Alte teorii au Iost numite n mod legitim anti-Darwiniene ceea ce,
neintentionat, pare s le Ii pus n aceeasi clas cu stiinta creatiei si a societtii primitive.
Rmne de nteles nc cum ar putea Ii aduse marile principii darwiniene elulutia, selectia
natural si adaptarea n cmpul psihologiei umane, de altIel nu este surprinztor Iaptul c
asteptarea lui Darwin n ceea ce priveste Ietele umane nu a avut un ultim cuvnt de spus. Dac
am considera c prerea proprie lui Darwin este centrat pe selectia natural si adaptare, nu am Ii
singuri, ns ne-am nsela. AstIel, asa cum a clariIicat nsusi Darwin, el a Iost primul care a
gndit despre expresii Iaciale ca Iiind universale teza aceasta, a scris el, aIost ntotdeauna
aIirmat.
Acesta a pus n practic presupunerea precum c expresiile Iaciale au evoluat spre
comunicare - "nu avem o baz n a crede c orice muschi a Iost descoperit sau chiar exclusiv
modiIicat pentru o expresie".
Scrierile lui Darwin sunt cel mai bine ntelese n termeni a ceea ce Darwin a ncercat s
Iinalizeze si, contrar presupunerilor din timpul acestuia, expresia Iacial a Iost gndit ca Iiind
universal, iar limbajul, un alt dat de la Dumnezeu, ca Iiind creat pentru expresia emotiei (Bell,
1806, Duchenne, 1862/1990). Scopul lui Darwin nu a Iost de a crea o teorie psihologic, dar cel
de a aproIunda prerile creationiste ale oamenilor n general si studiul expresiilor emotionale n
particular (Fridlund, 1992). Mecanismul su speciIic al mostenirii (transmiterea Lamarckian a
caracteristicilor obtinute) si primul su principiu al expresiei Iaciale (prestigiu neIolositor
habitatelor ancestrale) nu joac acum niciun rol n ntelegerea actual a comportamentului Iacial.
Ideile lui Darwin despre expresie si emotie au Iost nc de la nceput scoase din orice
abordare curent a temei. Pentru acesta, notiunea de expresie a Iost extrem de general. Spre
deosebire de un set mic de "semnale" Iaciale, "expresiile" erau "actiuni de orice Iel, |care| dac
erau acompaniate n mod regulat de orice stare a mintii, sunt, spre sIrsit, recunoscute ca Iiind
expresive." Ce exprim aceste actiuni de orice Iel? n ciuda unei liste scurte de emotii de baz,
Darwin a lucrat cu un set neconstrngator de "stri ale mintii" (stri de spirit). Darwin a descris
aceste stri de spirit n termeni ce nu ntotdeauna reprezentau emotii propriu-zise (cum ar Ii Iuria,
teroarea, mila sau dragostea), ci n termeni ce reprezentau mai degrab trsturile motivationale,
comportamentale sau de personalitate, sau senzatii Iizice (dureri corporale, Ioame etc.), precum
si procese cognitive (abstractionalizare, meditare etc.).
Potrivit lui Darwin, printre cele mai recunoscute expresii sunt cele de "prost dispus" (low
spirits) si "plin de verv" (ig spirits). Notiunile, mai degrab vagi, a lui Darwin de stare de
spirit si cea de dispo:itie bun si dispo:itie rea pot Ii considerate ca Iiind preIigurri ai abordrii
dimensionale dar si ai abordrii categorice a emotiei. Desi astzi aceste notiuni nu sunt deseori
abordate n studiile stiintiIice ale emotiei n sine, mostenirea teoretic a lui Darwin a lsat
amprente uriase n studiul expresiilor Iaciale, pe parcursul anilor existnd numerosi oameni de
stiint ce au pornit de la ideile Darwiniene. AstIel, inIluenta lui Darwin a urmat dou directii
diIerite, una spre etologie si alta spre psihologie. Cele mai reprezentative studii din punct de
vedere psihologic asupra expresiilor Iaciale l au psihologii William James si Silvan Tomkins.
n cadrul unor teorii moderne, expresia emotiilor este privit ca un aspect integral al
procesului emotional. Unii teoreticieni au presupus Iaptul c expresia emotional st la baza
experientei emotionale. William James, un proIesor de la Universitatea Harvard din a doua
jumatate a secolului XIX, este un bine cunoscut propunator al punctului de vedre ce presupune
c perceperea schimbarilor de la nivelul corpului n timpul emotiei constitue experienta
emotional, si Ir aceast perceptie, emotia ar Ii pal si Ir culoare. James a argumentat
puternic Iaptul c nu exist n minte un lucru numit emotie ce precipit activitatea corporala, ci
mai degrab contrariul este adevarat. James a colaborat cu German si Lange, student de al lui
Wundt, ce n mod independent a propus o teorie similar pentru a dezvolta aceast idee. James a
crezut c corpul uman actioneaz precum o plac de sunet, lovit de impulsurile neuronale
pentru a crea unde de schimbare ce pot Ii mai apoi resimtite la nivelul creierului ca Iiind calitti
ale sentimentului de emotie. Asadar, varietatea si culoarea emotiei sunt la Iel de inIinite precum
si patternurile corporale pe care le poate crea o actiune neuronal, dar si categoriile de emotii
sunt arbitrare si academice. James insusi a propus un test crucial pentru ipoteza proprie ce a
constat ntr-un experiment natural n care sistemul neuronal a Iost deteriorat astIel nct
schimbrile de la nivelul corpului nu puteau Ii resimtite. De asemenea au mai Iost prezentate n
literatura de specialitate experimente asemanatoare, ns interpretarea acestora este problematic,
desi, n general acestea sunt vzute ca esecuri ale ipotezei lui James. Un alt aspect al teoriei lui
James asupra emotiei sustine Iaptul c schimbrile survenite la nivelul corpului sunt imediat
aIectate de sistemul nervos, ntr-un proces doar putin mai complex dect un reIlex sau reactie
instinctual. Cercetrile mai recente indic Iaptul c unele schimbri emotionale pot dura mai
mult pn apar. James, de asemenea, credea c Iiecare rspuns instinctual stinge o emotie, ns
exist multe alte surse ale raspunsului emotional, care poate Ii brutal cum e Iuria sau subtil
precum aprecierea Irumusetii. El a crezut c nu exist centre n creier speciIice niciunei emotii
speciIice, n ideea c cercetarea recent arunc o serioasa umbr de dubiu asupra acestei teorii.
El a argumentat Iaptul c oamenii diIer n ceea ce priveste abilitatea cestora de a recepta si de a
reIlecta o experient a emotiei, precum si prin gradul n care experimenteaz o emotie n general.
El a sustinut ideea c expresia Iacial si alte schimbri de la nivelul corpului rezult Iie din
repetitiile slabe ale actiunilor ce au Iost utilizate, Iie continu s Iie reactii Iiziologice implicate.
Silvan Tomkins, un psiholog din a doua jumatate a secolului XX, a luat o parte a teoriei
James-Lange adaugnd mai apoi ideea c senzatiile produse de expresiile emotionale, schimbri
vasculare si alte schimbri la nivelul Ietei constituie sursa diIeritor resimtiri ale emotiei din punct
de vedere calitativ, de xemplu, de la Iericire la tristete, de la team la Iurie. Perceptia altor
schimbri corporale produce sentimente mai putin speciIice n ceea ce priveste emotia. Acesta a
sustinut, contrar lui James, Iaptul c exist categorii speciIice de emotii care au evoluat pentru
anumite Iunctii, din cauze adaptative, care sunt de asemenea, reIlectate n organizarea neuronal.
Aceste categorii de emotii corespund unor categorii speciIice de expresii Iaciale si sunt
organizate n jurul expresiilor Iaciale ale acestora. Spre exemplu, emotiile caracteristice
dezgustului deriv din prototipul mancrurilor dezgustatoare ce sunt duntoare sau periculoase,
cu expresia de baz ce const n deschiderea gurii si scoaterea limbii. Aceasta reactie prototipic
de dezgust a Iost generalizat asupra altor scenarii de respingere, cum ar Ii emotia de dispret,
unde obiectul este o alta persoana si emotia de rusine, unde obiectul reprezint propria persoan.
Acesta a enumerat categoriile de emotii, a speciIicat expresiile ce le reprezint si a descris Iiecare
emotie n detaliu ntr-o lucrare n mai multe volume. Teza principal a acestei lucrri a Iost
Iaptul c sistemul unei emotii este un sistem motivational primar pentru o gam larg a
comportamentelor umane. Un alt aspect distinctiv al teoriei sale se bazeaza pe declansatorii
emotionali n termeni de nivel general si rata cresterii sau descresterii stimulrii neuronale.
Teoria sa despre emotie (aIIect) are multe alte aspecte si modele n contul multor Iatete
interesante ale psihologiei. El nu a ezitat s ia n considerare aspecte IilosoIice diIicile, cum ar Ii
libera alegere si constiinta si de a conecta emotia cu arii semniIicative din psihologie. Un punct
de vedere nou a lui Silvan Tomkins n ceea ce priveste expresia si emotia, mpreun cu charisma
sa persuasiv, a Iost n mod considerabil responsabil pentru ncurajarea muncii colegilor si din
sec. XX, ceea ce i-a asigurat un loc superior n studiile psihologice. De asemenea, el a avut
reputatia de judector drastic al altora si interpret semniIicativ al Ietelor.
Este aproape incredibil c n decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele
non-verbale ale comunicrii cum ar Ii exprimarea si recunoasterea emotiei Iaciale, dar si comportamentel
ce le nsotesc au nceput s Iie studiate mai intens abia n anii '60, iar publicul a luat cunostint de
existenta acestora numai n 1970, o dat cu aparitia crtii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a
Iost un rezumat al muncii depuse pn atunci de savantii behavioristi n domeniul comunicrii non-
verbale, dar multi dintre semenii nostri nu au aIlat nici astzi de existenta limbajului trupului
si cu att mai putin de importanta decodiIicrii expresiei Iaciale a emotiei n viata lor.


. Ce sunt yi care sunt emo(iile?
Conceptul de "emotie" este asemntor celui de "timp": dac nu ne ntreab nimeni, stim
ce este, dac suntem ns ntrebati, nu ne gsim cuvintele... Problema este att de obscur,
nct nu exist deIinitii si clasiIicri deIinitive, desi att IilozoIii, ct si psihologii s-au aplecat
asupra acestui subiect dintotdeauna.

Conceptul de "emotie" este asemntor celui de "timp", dac nu ne ntreab nimeni, stim
ce este emotia, dac suntem ns ntrebati, nu ne gsim cuvintele pentru a Iormula un rspuns.
Problema este att de obscur, nct nc nu exist deIinitii si clasiIicri deIinitive pentru
"emotie", desi att IilozoIii (ca Aristotel, de pild), ct si psihologii s-au aplecat asupra acestui
subiect dintotdeauna.
Probabil c principala diIicultate a deIinirii si ntelegerii emotiilor tine de Iaptul c acest
concept nu este la origine un termen tiintific, cu o deIinitie precis, ci un construct popular.
Cercettorii au sarcina diIicil de a descoperi ce vor s spun oamenii atunci cnd Iac apel la
aceste experiente subiective numite emotii si care sunt mecanismele de Iunctionare ale
acestora.
O alt diIicultate n calea unei stiinte precise a emotiei o reprezint limbaful in sine. Nu
toate limbile au acelasi set de termeni pentru a identiIica emotiile. n cazul limbii romne este
cunoscut cazul cuvntului "dor", care, dup analiza unui mare gnditor cum a Iost Constantin
Noica, are trsturi unice si este de netradus n alte limbi. Cum cuvintele sunt vehiculele prin
care exprimm emotiile, putem vorbi de "emotii romnesti", "emotii americane", "emotii
Irantuzesti" etc. Emotiile, Iiind parte speciIic a naturii umane, sunt prezente n limbaj n
constructii diverse, unele extrem de complicate ca mesaj si sub aspectul analizei sensului, ca
"m doare suIletul", "mi plnge inima" etc. Obisnuiti cu ele, ntelegem sensul lor, dar trebuie
s recunoastem c este Ioarte greu s stim care sunt simtmintele unei persoane care ni se
plnge c "o doare suIletul". Emotia este o experient strict personal, greu de cuantiIicat n
vreun Iel.
Dac ncercm s studiem dictionarul pentru a vedea cum este deIinit emotia n
diversele dictionare ale limbii romne, vom observa, pe de o parte c deIinitiile diIer de la
dictionar la dictionar, iar pe de alt parte c acestea nu sunt lmuritoare. Dac dorim totusi s
identiIicm acel ceva care pare a Ii numitorul comun al deIinitiilor, cred c am putea spune c
emotia este e reactie mental contient insotit de modificri fi:iologice i de comportament.
Nu lmuritor deIinitiv, dar suIicient ct s ne Iacem o idee.
Cum nu ne-am propus s lmurim noi problema deIinirii emotiilor, vom continua prin a
oIeri diverse clasiIicri ale acestora, pentru a ne Iace o idee asupra modului n care psihologii
se raporteaz la emotii.
.1.Clasificarea emo(iilor dup Daniel Goleman
Psihologul american Daniel Goleman (cunoscut n special pentru cercetrile sale privind
inteligenta emotional), Iace urmtoarea clasiIicare a emotiilor:


Mnia
Triste(ea Frica Bucuria Iubirea Surpriza Dezgustul Ruyinea

Furie Suprarea Anxietatea Fericirea Acceptarea $ocul Dispre(ul Vinov(ia
Resentiment Mhnirea Nervozitatea Uyurarea Prietenia Mirarea Aversiunea 1ena
Exasperare mbufnarea Preocuparea Mul(umirea ncrederea Detestarea Suprarea
Indignare Melancolia Consternarea Binecuvntarea Amabilitatea Repulsia Remuycarea
Vexare Mila de sine Nen(elegerea ncntarea Afinitatea Umilin(a
Animozitate Singurtatea ngrijorarea Amuzamentul Devotamentul Regretul
Irascibilitate Disperarea Teama Mndria Adora(ia
Ostilitate Deprimarea Spaima
Plcerea
senzual
Dragostea
Ur Groaza Rsplata Mila
Fobia Satisfac(ia
Panica Extazul

Goleman aIirm c pe baza emotiilor se Iormeaz predispo:itiile (ori, am spune noi,
starea de spirit), care sunt mai putin evidente/intense ca emotiile, dar au o durat mai mare.
Dincolo de predispozitii sunt temperamentele, tendinta de a-ti aminte anumite emotii si care
deIineste/determin comportamentul general al persoanei n anumite conjuncturi. (apud
Goleman, 2001).

.. Cercul emo(iilor dup Robert Plutchik

Psihologul american Robert Plutchik a creat n 1980 "cercul emotiilor", care const din 8
emotii Iundamentale si 8 emotii complexe, Iormate din cte dou emotii Iundamentale.
Emotiile Iundamentale pot Ii observate pe cercul al doilea din imagine si incluse n tabelul de
mai jos, pe cnd emotiile complexe sunt cele trecute pe Iundal alb: optimism, dragoste,
supunere, nIiorare, dezaprobare, remuscare, dispret si agresivitate.





Emo(ii fundamentale Emo(iile opuse
Bucurie Triste(e
ncredere Dezgust
Fric Mnie
Supriz Anticipa(ie
Triste(e Bucurie
Dezgust ncredere
Mnie Fric
Anticipa(ie Surpriz
.3. Lista emo(iilor dup W. Gerrod Parrott

n cartea sa Emotiile in psiologia social, publicat n anul 2001, psihologul W.Gerrod
Parrott stabileste urmtoarea list de emotii:

Emo(ie primar
Emo(ie
secundar
Emo(ii ter(iare
Dragoste
AIectiune
Adoratie, aIectiune, dragoste, atractie, grij, tandrete, compasiune,
sentimentalism
Dorint (sexual) Excitatie, dorint, pasiune, inIatuare
Pasiune Pasiune
Bucurie
Veselie Amuzament, extaz, jovialitate, plcere, jubilare, satisIactie, euIorie
Entuziasm Entuziasm, zel, nIiorare, euIorie
SatisIactie SatisIactie, plcere
Mndrie Mndrie, triumI
Optimism Sperant, optimism
ncntare ncntare
Usurare Usurare
Surpriz Surpris Uimire, surprindere, stupeIiere
Mnie
Iritare Iritare, agitare, tIn
Exasperare Exasperare, Irustrare
Furie
Mnie, Iurie, ostilitate, Ierocitate, batjocur, acreal, dispret,
resentiment, respingere
Dezgust Dezgust, repulsie, dispret
Invidie Invidie, gelozie
Tortur Tortur
Triste(e
SuIerint SuIerint, agonie, durere
Tristete Depresie, disperare, neajutorare, neIericire, durere, melancolie
Dezamgire Dezamgire, anxietate
Rusine Rusine, vin, regret, remuscri
IndiIerent
Alienare, izolare, indiIerent, singurtate, nIrngere, jen, umilire,
insult
Simpatie Simpatie, mil
Fric
Oroare Alarm, soc, Iric, groaz, teroare, panic, isterie
Nervozitate Anxietate, nervozitate, tensiune, neliniste, ngrijorare, tristete
.4. Paul Ekman yi emo(iile universale
Psihologul american Paul Ekman de la Universitatea CaliIornia (expert n studiul
emotiilor, maniIestrilor acestora si n studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor
unor ndelungate cercetri pe toate continentele, arat c exist 4 expresii Iaciale care pot Ii
recunoscute de orice persoan apartinnd oricrei culturi de pe planet: frica, mnia,
triste(ea yi bucuria. Universalitatea acestor maniIestri poate Ii tratate drept un puternic
indiciu c aceste 4 emotii sunt emotii Iundamentale, ce tin de natura uman (Ekman,P., 2003).
Paul Ekman porneste de la ipoteza c expresiile Iaciale sunt programate ca o parte
natural a emotiilor. Pentru c toti oamenii apartin aceleiasi specii si toti au acelasi numr de
muschi Iaciali este de asteptat ca oriunde n lume emotiile s se exprime n acelasi mod, s Iie
recunoscute ca atare. Fiecrei emotii i corespunde cte dou expresii Iaciale: una programat
ereditar, aceeasi n toate culturile; alta, reprezentnd o abatere de la expresia programata,
variaz de la o cultur la alta. n sprijinul ipotezei universalittii expresiilor Iaciale ale
emotiilor, Paul Ekman invoc cercetrile lui H.C. Triandis si W.W. Lambert, care au cerut
unui numr de studenti americani si greci, precum si locuitorilor unei mici localitti din insula
CorIu (insula greceasca din Marea Ionic) s acorde note de la 1 la 9 unor IotograIii
reprezentnd persoane care exprimau diIerite stri emotionale, dup cum le considerau
agreabile sau dezagreabile. Studentii, n ciuda diIerentelor etnice, au dat note Ioarte apropiate,
spre deosebire de locuitorii din mediul rural, care au introdus unele discordante n notare.
Aceast prim cercetare comparativ intercultural, care inclina balanta n Iavoarea tezei
universalittii expresiei emotiilor, nu a Iost scutit de critici metodologice ntemeiate: s-a
prezentat IotograIia unei singure personae (o actrit care exprima diIerite emotii), nu s-a
veriIicat implicarea n sarcina de notare a subiectilor (s-ar Ii putut ca studentii sa Iie mai
motivati s evalueze IotograIiile), emotiile nu erau naturale (se stie astzi c exist diIerente
notabile ntre zmbetul spontan si cel 'artiIicial).
Cercetarile coordonate de Paul Ekman au demonstrat c expresiile Iaciale ale emotiilor
sunt universale. Studentii apartinnd unor grupuri etnice Ioarte diIerite au identiIicat emotiile
corespunzatoare expresiilor Iaciale.
Dup cum se observ, dezbaterile cu privire la Ielul n care ar trebui clasiIicate emotiile
rmn deschise si numeroase, neexistnd o clasiIicare unic si universal, ns emotiile
universale oIerite de Paul Ekman par a Ii cele mai des abordate si cele mai prezente n studiile
emotiilor Iaciale. De altIel si subiectul studiului care va Ii descris n capitolul 3 al acestei
lucrri se bazeaz pe considerrile teoretice promovate de acesta.

.5. Descrierea expresiilor faciale ale emo(iilor universale
Nici emotia si nici expresia acesteia nu sunt concepte universale sustinute de psihologi.
Termenul de expresie implic ceva ce este exprimat. Unii psihologi neag Iaptul c exist
ntr-adevar o oarecare stare organica speciIic ce corespunde cu ideile noastre naive despre
emotia uman; asadar, expresia acesteia nu este neaprat si produsul acesteia. Alti psihologi
cred c comportamentele reprezentate prin termenul de 'expresie constituie parte a unui
rspuns emotional organizat si, asadar, termenul de 'expresie surprinde acele roluri ale
comportamentelor mai putin adecvat dect trimiterea acestora la aspecte ale unei reactii
emotionale. Si acum alti psihologi sunt de prere c expresia Iacial are n prim plan o
Iunctie comunicativ si contine inIormatii despre intentiile sau starea intern a subiectului si
acestia gsesc util conotatia termenului de 'expresie. IndiIerent de abordare, unele expresii
Iaciale sunt asociate cu unele emotii particulare umane. Cercetrile arat Iaptul c oamenii
categorizeaz Ietele cu emotii n acelasi mod n toate culturile, Iaptul c expresiile Iaciale
similare tind s apar ca rspuns la evenimente speciale declansatoare de emotii, precum si
Iaptul c oamenii simuleaza emotiile Iaciale ce sunt caracteristice Iiecrei emotii speciIice. n
ciuda unor implicri teoretice variabile ale acestor descoperiri, un punct de vedere comun
const n Iaptul c n studiile emotiei umane, este deseori util de stiut ce expresii corespund
Iiecrei emotii spreciIice si rspunsul este prezentat pe scurt n rndurile ce urmeaz.
a) Bucuria (fericirea)
Expresia Iericirii este universal si usor de recunoscut si este interpretat ca Iiind
transmittoare de mesaje ce exprim veselia, placearea, o dispozitie pozitiv si prietenie.
Exemplele cu expresia Iericirii (bucuriei) sunt cel mai usor regsite n diverse IotograIii si
este deseori produs de oameni la cerere, n lipsa oricrei emotii propriu-zise. De Iapt,
expresiile Iericirii pot Ii comportamente practicate din cauza Iaptului c acestea sunt deseori
utilizate pentru a masca o alt emotie sau pentru a manipula alte persoane. Determinarea
autenticittii unei emotii de bucurie este dat de activitatea muschiului zygomatic major ce
ridic unghiurile gurii si le trage nspre prtile laterale atunci cnd zmbim.
b) Triste(ea
Expresiile Iaciale ale tristetii sunt deseori considerate ca Iiind opuse celor ce exprim
bucuria, ns acest punct de vedere este destul de simplu, de asemenea activitatea colturilor
gurii sunt opuse celor speciIice expresiei bucuriei. Expresiile tristetii contin mesaje ce
exprim o pierdere, doliu, disconIort, durere, neajutorare etc. Pn de curnd cultura
american continea o cenzur puternic n ceea ce priveste aIisarea n public a tristetii n
rndul brbatilor, ceea ce poate Ii cauza Iaptului c este mult mai usor de gsit imagini cu
Iete Ieminine cu expresii ale tristetii. Punctul de vedere comun, mprtit de multi psihologi ,
este acela c expresiile tristetii sunt de Iapt Iorme ale Ietelor plngnde de o intensitate mai
mic, ce pot Ii observate mai devreme la nou-nscuti, ns diIerentele notabile dintre aceste
dou expresii contest acest punct de vedere, desi ambele expresii sunt legate de sentimentul
primejdiei. Desi plnsul si lacrimile sunt atribuite expresiilor de tristete, lacrimile nu sunt
indicative ale oricror emotii particulare, asa cum apare n cazul lacrimilor de bucurie.


c) Mnia
Expresiile mniei (Iuriei) sunt din ce n ce mai ntlnite n societatea modern, din cauza
cresterii continue a stresului si Irustrrii, ceea ce st la baza instaurrii mniei.mnia
constituie indicciul primar al agresivittii interpersonale si expresiile acesteia contin mesaje
despre ostilitate, opozitie si un potential atac. Mnia este un rspuns comun la expresiile
mniei, crendu-se astIel o bucl de Ieedback pozitiv ce creste probabilitatea unui conIlict
periculos. Pn acum nu demult, interzicerea cultural a expresiei mniei la Iemei, expresii
speciIice unei Iurii necontrolate au creat o mprtire a expresiilor de mnie ce se diIerentiaz
n Iunctie de sex. Expresia necontrolat aIuriei exercit un eIect toxic asupra unei persoane
mnioase, iar o mnie cronic pare a Ii asociat cu anumite pattern-uri de comportament ce
corespund cu iesiri nesntoase, cum ar Ii comportamentele de tip A. desi este Irecvent
asociat cu violenta si distrugerea, Iuria este probabil cea mai constructiv emotie din punct
de vedere social atta timp ct este deseori baza eIorturilor oamenilor de a schimba societatea
n mai bine si rezistentei mpotriva instaurrii nedrepttii si a tiraniei.
d) Frica
Expresiile Irici nu sunt des ntlnite n societtile unde este tipic o securitate personal
bun, deoarece o posibilitate iminent a distrugerii personale prin violent interpersonal sau
pericole impersonale constituie pricipalele declansatoare ale Iricii. expresiile Iricii contin
inIormatii despre un pericol iminent, o amenintare, predispozitie de Iug sau o posibil
amenintare de vtmare corporal. Obiectele speciIice ce pot produce Irica variaz de la o
persoan la alta. Experienta Iricii este resimtit extrem de negativ si este redus, mpreun cu
schimbrile survenite la nivelul corpului, o dat ce amenintarea a trecut sau a Iost ocolit.
Organizarea comportamentului si a Iunctiilor cognitive sunt aIectate negativ pe parcursul
Iricii, atunci cnd Iuga devine scopul principal. Anxietatea este asociat cu Irica si poate
implica unele rspunsuri corporale comune, ns este o stare de mai lung durat si
declansatorii acesteia nu sunt att de imediati, ca n cazul Iricii. Amndou sentimente sunt
asociate cu eIecte Iizice nesntoase dac persist mai mult timp.
mbinarea expresiei Iaciale cu o emotie implic cunostinte despre categoriile emotiilor
umane crora acestea le pot Ii atribuite. Timp de milenii, diverse scoli au speculat n ceea ce
priveste categoriile de emotii si cercetrile stiintiIice recente au artat c expresiile Iaciale
pot Ii atribuite usor n jur a sapte categorii, deti multe alte categorii ale emotiilor umane sunt
posibile si sunt Iolosite de ctre IilosoIi, oameni de stiint, actori si altii dedicati emotiilor. O
dezvoltare recent a instrumentelor stiintiIice pentru analiza Iacial, cum e Facial Action
Coding System, au Iacilitat rezolvarea problemei categoriilor. Cele mai sigure categorii sunt
discutate n paragraIele urmatoare. Aceste pagini arata unele caracteristici principale ale
emotiilor si pot Ii considerate ca Iiind indicatoare a altor emotii Iaciale derivate.

3. Mecanismele recunoasterii emotiilor din expresiile faciale

ncepem prin prezentarea succint a diIeritelor posibile mecanisme ce Iac posibil

recunoasterea emotiilor din expresiile Iaciale.

3.1. Recunoayterea ca parte a percep(iei

O posibilitate este aceea de a considerea recunoasterea ca parte a perceptiei. n mod
discutabil, recunoastea unor aspecte simple ale unui stimul, sau disocierea ntre stimului, este un
aspect ce tine de domeniul perceptiei. Poate c inIormatia a-priori nu este necesar pentru a
recunoaste o emotie, ns diIerentierea, clasiIicarea si identiIicarea emotiilor are loc exclusiv pe
baza propriettilor geometrice a stimulului vizual. Este de conceput ca procesarea perceptual
poate Ii asociata direct cu regiunile cerebrale ce proceseaza limbajul, n masura necesar deIinirii
acelei emotii, n cazul absentei accesrii altor inIormatii asociate stimulului. (un mecanism
asemanator invtrii). Aceasta notiune a recunoasterii este binenteles o versiune incomplet.
ns, ar putea Ii suIicient pentru a realiza unele sarcini la parametri normali, precum disocierea
emotiilor, sortarea acestora n categorii, recunoasterea granitelor ntre categorii diIerite, alegerea
unor reprezentati n Iiecare categorie, si poate chiar deIinirea n contexul alegerii Iortate de
perechi atunci cand denumirile uzuale nu sunt puse la dispozitie. Oricum, aceast notiune de
recunoastere nu ar putea Ii suIicient pentru a accesa inIormatii asociate conceptului de emotie.
Tabel 1. Un exemplu de modalitate de clasiIicare a emotiilor

Starea
comportamental

Starea
motivational

Dispo:itii,
emotii de
fundal

Sistem
emotional

Emotia
primar

Emotia
social
Apropiere Recompensa Depresie Cautare Fericire Mandrie
Retragere Pedeapsa Anxietate Panica Frica Jena
Manie Furie Furie Vina
Sete Frica Dezgust Rusine
Foame Veselie Tristete Dragoste
materna
Durere SatisIactie Surpriza Dragoste
sexuala
Dorinta Ingrijorare Dispret Pasiune
Admiratie
Invidie


Exist dovezi extrase att din studiile psihologice asupra oamenilor, ct si n special din
modele computerizate, ce sustin ideea c o cantitate substantial de procesare poate avea loc
exclusiv pe baza proprietatilor geometrice ale stimulului. Analizele matematice au artat c
structura prezent in imaginile expresiilor Iaciale este suIicient, n principiu, pentru a genera o
parte a structurii categoriilor emotionale percepute de oameni. (Calder, Burton, et al., 2001).
ClasiIicarea imaginilor transIormate (csuta 1) generate din expresiile a 2 emotii diIerite a Iost
investigat n cadrul subiectilor normali (Calder,Young, Perrett, EtcoII, & Rowland, 1996; de
Gelder,Teunisse, & Benson, 1997; EtcoII & Magee, 1992; A. W.Young et al., 1997) si de
asemenea cercetat ntr-un model de retea neural antrenat pentru a clasiIica expresiile Iaciale.
(Cottrell et al., 2001; Cottrell, Padgett, & Adolphs, 1998; Padgett & Cottrell, 1998). Aceste studii
au gsit dovezi n sprijinul perceptiei clasiIicante a emotiilor Iaciale: att oamenii, ct si
modelele de retele, apreciaz existenta unei diIerente perceptuale ntre expresii, chiar si atunci
cnd acestea sunt Ioarte similare, cu conditia ca ele s se ncadreze clar ntr-o categorie
emotional (asemantor cu modul n care segmentm un curcubeu n ciuda tranzitiei tonale
liniare). Aceste descoperiri ntresc ideea rolului important pe care perceptia clasiIicant o joac
n comunicarea semnalelor sociale prin interpretarea stimulilor ce variaza ntr-un interval si
gruparea lor n categorii discrete ce descriu semnalele relevante. (Ehret, 1987; Macrae &
Bodenhausen, 2000). Pare de asemenea posibil c perceptia clasiIicant a expresiei Iaciale la
oameni se bazeaz predominant pe inIormatii perceptuale, acesta Iiind cazul n cadrul retelelor
deoarece aceastea nu posed nici un Iel de inIormatii conceptuale. O concluzie ineresant a
studiilor eIectuate este c ntreaga procesare perceptual poate aparent genera o structur de
categorii pentru emotii ce este izomorI cu structura semantic a conceptelor emotionale. Mai
mult, similarittile Iizice, geometrice ntre diIeritele expresii Iaciale reIlect structura conceptelor
noastre asupra emotiilor. n aceast privint, comunicarea prin expresiile Iaciale emotionale
diIer n mod Iundamental de aceasta prin limbaj. Dac acestea ar Ii Iost similare, expresiile
Iaciale ar trebui s Iie simbolice, iar conIiguratia proprie a unei expresii ar purta doar o legtur
accidental cu emotia/sentimentul pe care l denot. Desi implicatiile precise a acestor
descoperiri rmn nc departe de a Ii complet ntelese, ele sugereaz Iaptul c perceptia,
expresia si trirea emotiei ar putea Ii seturi de procese interconectate.
3..Recunoayterea prin generarea de cunoytin(e asociate

n mod normal, recunoasterea implic mult mai mult dect inIormatia perceptual. Atunci
cnd vedem o expresie Iacial asociat Iricii, o putem identiIica nu numai prin asemnrile cu
alte expresii n termeni de structur, ci putem recunoaste si c persoana n cauz ar putea striga,
Iugi sau c probabil a ntlnit ceva ce a speriat-o si asa mai departe. Niciuna din aceste inIormatii
nu este prezent n structura stimulului; aceasta este prezent datorit experientei trecute cu
mediul (si chiar n anumit msur, nnscut). O ntrebare complex priveste mecanismele prin
care aceste inIormatii sunt accesate. n general, cunostintele nu sunt stocate ntr-un Iormat
explicit, ci mai degrab se bazeaza pe indicatii pentru reconstruirea inIormatiei prin reactivarea
reprezentrilor ce au Iost co-asociate atunci cand inIormatia a Iost dobandita. (e.g., A. R.
Damasio & Damasio, 1994). Cel mai simplu exemplu al acestui mecanism ar Ii asociarea
propriu-zis, ca atunci cnd vedem o expresie de Iric si auzim un tipt simultan si le legm
instinctual n memorie. n general, conexarea altor cunostinte cu perceptia expresiei Iaciale este o
problem mult mai complex si se bazeaz pe o multitudine de asocieri la nivele superioare ce
pot Ii separate n timp, precum si pe reprezentri simbolice, ce, la oameni, se bazeaza
preponderent pe limbaj. Schema neural general pentru implementarea mecanismelor
mentionate mai sus necesit legarea inIormatiei dintre reprezentri neurale distincte pentru a
putea Ii procesate n calitate de componente a inIormatiei asupra aceluiasi concept. n cazul
perceptual, un stimul activeaz multiple regimuri neurale ce reprezint aspecte speciIice a
propriettilor sale vizuale. AstIel, se poate imagina o interactiune continu ntre Iluxul direct,
revers si orizontal de inIormatii pe baza caruia creierul construieste reprezentarea vizual a
stimului. (cI. Lamme, Super, & Spekreijse, 1998). Unele asemenea reprezentri cum ar Ii cea a
lui Ullman (1995) , Iluxuri contrare sau a lui Edelman (1987) , re-intrarea contim aceasta
idee. Reprezentarea stimulului si a inIormatiei asociate evolueaza simultan astIel nct se pot
modula reciproc, iar perceptia si recunoasterea devin prti a aceluiasi proces la scar larg.
3.3.Recunoasterea prin generarea unei simulari

Mecanismele prezentate mai sus, desi pot Ii considerate creative, sunt relativ directe: prin
legatura din diIerite reprezentari ce dau nastere componentelor inIormatiei conceptuale asupra
emotiei ce este declasata prin stimul, subiectul are la dispozitie toate inIormatiile necesare pentru
a recunoaste emotia; tot ce este necesar pentru a indeplini majoritatea sarcinilor de recunoastere
este o implementare a reconstruirii inIormatiei conceptuale in termeni de limbaj, pentru ca
subiectul sa ne poata spune ce stie. Insa sunt si trasee indirecte ce pot interveni. Ar putea Ii ca
inIormatia explicita declansata in descrierea anterioasa sa Iie insuIicienta pentru a recunoaste o
emotie, poate datorita lipsei unei expuneri anterioare la aceasta emotie speciIica, sau Iaptului ca
reconstructia inIormatiei despre aceasta nu da suIiciente detalii. Un alt mecanism ar putea
incerca generarea inIormatie conceptuale Iolosind o corespondenta inversa ce cauta sa
declanseze acele stari anterioare producerii expresiei Iaciale. Acest mecanism ar putea incerca o
simulare in observator a starii persoanei ce constituie stimulul prin estimarea reprezentarii
motorii ce au dat nastere stimului observat. Odata ce observatorul a generat acea stare pe care
cealalta persoana este presupusa a o trai, o reprezentare a acestei stari poate la randul ei declansa
inIormatia conceptuala (Gallese, Fadiga, Fogassi, & Rizzolatti, 1996; Gallese & Goldman, 1999;
Rizzolatti, Fadiga, Gallese, & Fogassi, 1996).
Unele studii au gasit dovezi ca manipularea directa a expresiei Iaciale a privitorului va
inIluenta abilitatea lor de a identiIica expresiile Iaciale ale altora. (Niedenthal, Brauer,
Halberstadt, & Innes-Ker, 2001). Vizualizarea expresiei Iaciale a altcuiva poate conduce la
schimbare in starea emotionala proprie. Desi vederea unei expresii Iaciale poate conduce la
modiIicari in sentimentele traite (Schneider, Gur, Gur,&Muenz, 1994; Wild, Erb, & Bartels,
2001), acest mecanism poate de asemenea opera Iara intermediarea prin expresiile Iaciale, prin
directa modulatie a reprezentarii somatice a structurii ce genereaza sentimentul. Faptul ca teoria
simularii necesita posibilitatea unui mecanism direct, central este inIirmat de Iaptul ca pacientii
cu paralizie congenitala sunt totusi apti de a identiIica emotiile Iaciale. (Calder, Keane, Cole,
Campbell, & Young, 2000).

3.4.Dezvoltarea recunoasterii emotiei

Abilitatea de a separa si recunoaste emotiile din expresiile Iaciale se dezvolta intr-o
maniera complexa in copilarie si se maturizeaza mai rapid la Iemei decat la barbati. In acord cu
ideea ca perceptia este o cerinta a recunoasterii, e de asteptat ca mecanismele prezentate mai sus
sa Iie active relativ repede in viata individului (e.g., Bushnell, Sai, & Mullin, 1989). Bebelusii se
orienteaza catre stimulii asemanatori expresiilor Iaciale inca de la nastere (Valenza, Simion,
Macchi-Cassia, & Umilta, 1996) si exista dovezi ca acest lucru ar depinde in principal de trasee
subcorticale, Iapt indicat de procesarea preIerentiala a Ietelor in campurile temporal-vizuale.
(Simion, Valenza, Umilta, & DallaBarba, 1998). Unele emotii pot Ii diIerentiate de catre copiii
de 7 luni (Nelson, Morse, & Leavitt, 1979; Soken & Pick,1992), iar semnalele din cortecsii
vizuali temporali arata o anumita selectivitate a Ietelor in cazul maimutelor in varsta de 2 luni
(Rodman, O Scalaidhe, & Gross, 1993). De asemenea, exista dovezi ca mecanismul recunoasterii
prin simulare poate Ii initiat timpuriu. Nou-nascutii poseda abilitatea de a reproduce unele gesturi
Iaciale simple (MeltzoII & Moore, 1983), ceea ce indica Iaptul ca ar putea Ii urmata de
capabilitati mai complexe de a simula si reproduce.
Data Iiind importanta comunicarii prin expresiile Iaciale si alte semnale sociale vizuale, s-
ar putea presupune ca nou-nascutii orbi prezinta diIicultati in dezvoltarea sociala si emotionala.
Desi obtinerea unor concluzii unanime in aceasta privinta este Ioarte diIicila, unele studii au
aratat ca aceste diIicultati apar in majoritatea cazurilor. Desi cei nascuti orbi prezinta o
multitudine de expresii Iaciale spontate si voluntare, acestea nu sunt in totalitate normale Cole,
Jenkins, & Shott, 1989; Galati, Scherer, & Ricci-Bitti, 1997), si exista indicii ca dezvoltarea
socioemotionala ar putea Ii in mod substantial anormala. (Troester & Brambring, 1992). S-a
descoperit ca abilitatea de a recunoaste expresiile Iaciale la varsta de 5 ani indica viitoarele
competente sociale si academice (Izard et al., 2001), desi ramane incert la ce nivel aceasta
corelatie reIlecta o cauzalitate directa. In cazul adultilor, exista dovezi in Iavoarea recunoasterii
constante a emotiilor pe parcursul vietii, si de asemenea se constata o usoare scadere a acuratetii
cu care acestea sunt recunoscute odata cu inaintarea in varsta. (Adolphs, Damasio, Tranel, &
Damasio,1996). In general, contributia Iactorilor precum varsta si sexul la diIerentele de
perIormate in cazul experimentelor nu a Iost analizata atent. Desi sexul (Kesler-West et al.,
2001) si diIerentele de varsta in procesarea emotiilor Iaciale se evidentiaza in cadrul studiilor
imagisticii Iunctionale, pana acum se poate spune doar ca eIectele acestor Iactori sunt
considerabil mai reduse decat in cazul leziunilor cerebrale (Adolphs, Damasio, Tranel, Cooper,
& Damasio, 2000; Adolphs et al., 1996).
3.5. Decodificarea emo(iilor din perspectiva transcultural
C. Izard in demersurile sale experimentale privind decodiIicarea emotiilor a cerut
subiectilor participanti, selectati din esantioane ce proveneau din state precum SUA, Marea
Britanie, Grecia, Franta, sa descrie emotiile vizualizate in cadrul unor IotograIii Iolosind
propriile cuvinte, evitand astIel tehnica 'check-list-ului. S-a constatat ca nu exista un consens
puternic intre esantioane in desemnarea similara a aceleiasi emotii, dar si Iaptul ca exista unele
emotii mai consensuale si altele mai putin consensuale si mai diIicil de identiIicat (rusinea,
interesul).
In urma unor experimente, M. Biehl si colaboratorii sai, au ajuns la o concluzie
asemanatoare, investigatia insa realizandu-se pe esantioane din SUA si Japonia. In cadrul acestui
experiment, subiectilor li se cerea sa Iaca evaluari reciproce ale emotiilor exteriorizate de
membrii celorlalte culturi.
Tot in Japonia a Iost eIectuata o cercetare in care subiectii erau pusi sa aprecieze in limba
propriei tari ,potrivirea a 20 de perechi dse emotii diIerite care aveau o doza importanta de
similaritate in limba engleza. In urma cercetarii s-a constatat ca unele perechi sunt evaluate
similar, in timp ce altele nu au nimic in comun. Dimensiunea care diIerentiaza cele doua culturi
este angajarea sau dezangajarea in relatii sociale.
Un alt cercetator, Matsumoto a urmarit in ce masura pe esantioanele examinate subiectii
identiIica emotiile corect si a constatat ca gradul de recunoastere este corelat cu scorurile celor
patru dimensiuni ale lui HoIstede. AstIel, ,Iericirea este mult mai usor identiIicata in tarile cu
un individualism crescut si cu o distanta Iata de putere mica, iar ,tristetea este mai usor de
identiIicat in tarile cu o cultura colectivista si cu o distanta Iata de putere mare.
In diverse alte studii, acelasi cercetator a comparat abilitatea occidentalilor si asiaticilor
de a recunoaste un spectru larg de emotii. Cercetarile s-au eIectuat la nivelul unor esantioane din
SUA si din Japonia si au vizat rapiditatea cu care erau recunoscute anumite emotii. AstIel,
americanii au recunoscut mai rapid si mai corect emotii precum Iuria , dezgustul, Irica, tristerea,
in comparatie cu japonezii, dar in ceea ce priveste identiIicarea ,Iericirii aceasta a Iost la Iel de
accesibila de decodiIicat. Concluzia la acest studiu ar Ii ca diIicultatea in decodiIicarea emotiilor
negative la japonezi provine din Iaptul ca in societatea japoneza este mai putin dezirabil social sa
se exprime emotii negative. Acest Iapt se datoareaza in primul rand culturii colectiviste, in care
oamenii inca de la nastere sunt integrati in subgrupuri puternice, care continua sa ii protejeze
toata viata, in schimbul unei loialitati indiscutabile. AstIel datorita accentului pus pe armonia
grupului si a conIormitatii, emotiile care reprezinta o amenintare a acestora sunt descurajate, si in
consecinta un japonez este deosebit de atent in a nu exprima in cadrul interactiunilor sociale
emotii negative. La polul opus se situeaza SUA, simbolul individualismului, unde exprimarea
emotiilor si perceptiilor Iie ele chiar si negative sunt incurajate.
O alta constatare a studiilor a Iost aceea ca subiectii japonezi judeca cu mai multa
acuratete Ietele Iemeilor decat cele ale barbatilor, deoarece in cultura japoneza exista o toleranta
mai ridicata pentru exprimarea emotiilor de catre Iemei decat de catre barbati, care trebuie sa
invete sa Iie ,impenetrabili.
Un alt cercetator, K. Scherert a realizat o ancheta in 27 de tari in care a cerut subiectilor
participanti, toti studenti, sa raporteze cat de Irecvent traiesc o serie de emotii. Pe esantionul luat
ca intreg s-a constatat ca in clasamentul simbolic al emotiilor primeaza supararea, Iuria, bucuria,
dar luate in mod individual au Iost inregistrate importante diIerente in ierarhizarea emotiilor.
Un alt cercetator care a realizat un studiu de amploare pe tema decodiIicarii emotiilor a
Iost W. Gudykunst, rezultatele studiului sau Iiind corelate cu cele obtinute de HoIstede. Subiectii
participanti la cercetare trebuiau sa aprecieze cat de Irecvente sunt urmatoarele emotii traite:
bucurie, tristete, suparare, Irica, dar mai ales in ce situatii se maniIesta ele. Rezultatele studiului
au indicat, ca pana si in interiorul unui esantion omogen de tari, se inregistreaza diIerente
substantiale. S-a constatat ca o emotie precum ,Irica este corelata cu aparitia unor situatiilor
noi, in culturile in care masculinitatea este ridicata, distanta Iata de putere si evitarea
incertitudinii sunt scazute, pe cand in culturile in care distanta Iata de putere este mare si evitarea
incertitudinii semniIicativa, ,Irica se diminueaza la aparitia unor situatii noi. Cele din urma
culturi se caracterizeaza printr-o probabilitate mica de aparitie a unor situatii noi, acestea Iiind
guvernate de imperativul ,aici nimic nu e nou, aici nimic nu se intampla cu adevarat.
P. Eckman si W. Friesen au testat validitatea premisei potrivit careia locuitorii din estul
Asiei sunt mai retractivi expresivi si mai greu desciIrabili, comparativ cu occidentalii printr-un
experiment care a vizat prezentarea unor Iilme scurte unor studenti americani si japonezi. Aceste
Iilme prezentau imagini inductoare de puternice emotii negative (mutilari corporale). Imaginile
video au Iost vizionate Iie in conditii de nesupraveghere, Iie alaturi de un ,om de stiinta care
urmarea reactiile subiectilor din sala. Desigur cei prezenti in sala in cea din urma varianta nu
erau experti, ci doar spectatori obisnuiti, dar importanta era inIormatia pe care o detineau
subiectii si anume: Iie ca vizioneaza Iilmul singuri, Iie supravegheati. In situatia in care Iilmele
erau vizionate Iara supraveghere, atat japonezii cat si americanii au avut reactii similare, Iiind
Ioarte tulburati si nu au ezitat sa-si exteriorizeze emotiile. In schimb in cealalta situatie in care se
stiau supravegheati japonezii nu au mai avut aceleasi reactii. De aici putem concluziona ca
regulile de exteriorizare a emotiilor diIera de la o cultura la alta. Culturile individualiste cu o
distanta mica Iata de putere sunt mai expresive din punct de vedere al exteriorizarii emotiilor, in
aceste culturi intalnindu-se o nevoie sporita de inIormatii sociale valide care ghideaza reactiile
Iata de celalalt. In schimb in culturile colectiviste contextul joaca un rol important, Iurnizand
limitele expresivitatii emotionale (Fox,J., 2004)