Emoții (I)

Ce este o emoție?
Teorii ale emoțiilor

(1) Teoria periferică a emoțiilor

○ Emoția este...

(2) Teorii centrale ale a emoțiilor

○ Emoția este...
Teorii ale emoțiilor

(1) Teoria periferică a emoțiilor

○ Emoția este conștientizarea schimbărilor somatice, determinate de evenimente
○ cauza: modificări în SNP

(2) Teorii centrale ale a emoțiilor

○ Emoția este...
Teorii ale emoțiilor

(1) Teoria periferică a emoțiilor

○ Emoția este conștientizarea schimbărilor somatice, determinate de evenimente
○ cauza: modificări în SNP

(2) Teorii centrale ale a emoțiilor

○ Emoția este evaluarea cognitivă a evenimentelor
○ cauza: modificări în SNC
Dalgleish, T., Dunn, B. D., & Mobbs, D. (2009). Affective neuroscience: Past, present, and future. Emotion Review, 1(4), 355-368.
Precursori
C. Darwin:

● Animale: expresii care par a fi emoționale (posturi și expresii faciale)

G. Duchenne:

● Generează expresii faciale emoționale fără a induce o emoție (electrozi,

mușchi faciali)
Mécanisme de la physionomie humaine; ou Analyse
électro-physiologique de l'expression des passions
-
Puteți găsi integral cartea aici:
https://archive.org/details/39002011210490.med.yale.edu/page/n1
4
Darwin Correspondence Project
-
Puteți găsi corespondența cu exploratorii aici, digitalizată:
https://www.darwinproject.ac.uk/commentary/human-nature/expression-e
motions/darwin-s-queries-expression#imagemodal
Teoria periferică a
emoțiilor
(1) Teoria periferică a emoțiilor
Teoria James-Lange: emoțiile sunt conștientizarea schimbărilor somatice,
determinate de evenimente.

eveniment → modificări fiziologice periferice →

conștientizarea acestor modificări = emoție
Recapitulare - SNP
● Somatic (interacționează cu mediul extern + mușchi scheletici)
● Vegetativ / autonomic (organe interne)
○ Nervi aferenți: Aduc semnale de la organe interne
○ Nervi eferenți: Trimit semnale de la SN spre organe interne
■ Sistem Nervos Simpatic fight or flight
● Stimuleaza
● Organizează
● Mobilizează, în condiții de stres
■ Sistem Nervos Parasimpatic rest and digest
● Conservă energie
(1.1.) Ipoteze
Teoria periferică a emoțiilor a fost propusă independent de William James și de
Carl Lange:

William James:

● modificările periferice sunt cauza emoțiilor (What is an emotion?, 1884;

Principles of Psyhcology, 1890)

Carl Lange:

● modificările vasomotorii sunt cauza emoțiilor (de exemplu, veselie -

vasodilatației faciale, tristețe - vasoconstricție).
(1.2.) Testarea ipotezelor

→ Emoțiile sunt diverse.

→ Emoții diferite ar trebui să se poată distinge la nivel fiziologic.
(1.2.1.) Date care susțin (parțial) teoria
periferică
(1.2.1.) Date care susțin (parțial) teoria periferică:
Albert Ax

● primul studiu de psihofiziologie a emoțiilor

● induce frică (stimulare electrică imprevizibilă) și furie (critică din partea
examinatorului)
● observă că există o unicitate marcată a expresiei fiziologice a emoțiilor
● (!) rezultatele nu se replică, însă, decât parțial

Ax, A. F. (1953). The physiological differentiation between fear and anger in humans. Psychosomatic medicine, 15(5), 433-442.
(1.2.1.) Date care susțin (parțial) teoria periferică:
Robert Levenson

● există diferențe, însă doar între unele emoții.

● exemplu:
○ pentru furie și frică (în contrast cu bucuria) crește frecvența cardiacă
○ dar între furie și frică nu se observă nici o diferență

Paul Ekman

● induce emoții prin acțiune facială direcționată (în oglindă)

(1.2.1.) Date care susțin (parțial) teoria periferică:
Robert Zajonc

● teoria eferenței faciale: este suficient să producem expresiile faciale ale unei
emoții pentru a o induce
● (!) nu mai este de actualitate
(1.2.2.) Date care nu susțin teoria
periferică / contraargumente
(1.2.2.) Date care nu susțin teoria periferică /
contraargumente

Gregorio Marañon: nu modificările periferice produc emoțiile

● administrează participanților adrenalină (fără să le spună ce anume le-a

administrat)
● simptomele somatice se aseamănă cu cele din emoții, dar nu sunt trăite de
participanți ca fiind emoții
(1.2.2.) Date care nu susțin teoria periferică /
contraargumente

Walter Cannon: modificările viscerale nu sunt specifice emoțiilor

● nervii simpatici sunt fibre lungi și ramificate spre mai multe organe →
activitatea simpatică este difuză
● creșterea activității simpatice poate produce cel mult o stare de alertă, dar nu
emoții specifice
● (!) activitatea simpatică nu poate fi atât de diferențiată încât să ducă la un
număr atât de mare de emoții diferite
Concluzii
Concluzii

Există anumite diferențe somatice între emoții, dar nu destule încât să confirme
teoria periferică.
Concluzii

Emoțiile pot fi studiate...

● în funcție de valență / intensitate (modele dimensionale):

○ Valență (negative / pozitive)
■ Exemplu biomarker: conductanța electrică a pielii
○ Intensitate
■ Exemplu biomarker: frecvența cardiacă

● ca fiind discrete (specifice):

○ Emoții bazale (universale cultural, diferențiabile somatic…)
○ Emoții derivate din cele bazale (nediferențiabile somatic)
Teorii centrale ale
emoțiilor
(2) Teorii centrale ale emoțiilor

Orice teorie care susține că mecanismele de la baza emoțiilor sunt în SNC este o
teorie centrală.

Procesul psihologic de la baza generării emoțiilor este evaluarea (eng. appraisal),

iar circuitul cerebral care o reflectă implică structuri nervoase distribuite în
creier.
(2) Teorii centrale ale emoțiilor

Care sunt aceste structuri nervoase?

(studii de neuropsihologie experimentală)

(2.1.) Studii de neuropsihologie experimentală

Teoria Cannon-Bard: prima teorie neuroanatomică a emoțiilor

● Talamusul și hipotalamusul sunt structuri implicate în răspunsul emoțional

la stimuli, dar răspunsul acestor structuri este inhibat de structuri mai noi
(neocortex).

Dalgleish, T., Dunn, B. D., & Mobbs, D. (2009). Affective neuroscience: Past, present, and future. Emotion Review, 1(4), 355-368.
(2.1.) Studii de neuropsihologie experimentală

Pseudofuria (eng. sham rage) = primul model de emoții la animale

P. Bard:

● După decorticare, animalele au comportamente similare celor din furie la

stimuli inofensivi (pseudofurie)
● leziuni hipotalamice (diencefal) → dispare pseudofuria → hipotalamusul
este important pentru generarea emoției.
(2.1.) Studii de neuropsihologie experimentală

Kluver și Bucy:

● lobectomia de lob temporal medial

○ modificări comportamentale (hipersexualitate, hiperoralitate)
○ modificări emoționale (din animal docil în animal agresiv)

● deci, nu doar hipotalamusul ar fi important pentru generarea emoțiilor

L. Weiskrantz:

● nu tot lobul temporal medial este important pentru emoții, ci doar complexul
amigdalian
1. Teoria periferică a emoțiilor a. studii de neuropsihologie experimentală
2. Teoriile centrale ale emoțiilor b. complexul amigdalian este important pentru emoții

c. Carl Lange

d. emoția este conștientizarea schimbărilor somatice, determinate de

evenimente
e. Kluver și Bucy

f. Walter Cannon

g. William James

h. mecanismele de la baza emoțiilor sunt în SNC

1. Teoria periferică a emoțiilor a. studii de neuropsihologie experimentală
2. Teoriile centrale ale emoțiilor b. complexul amigdalian este important pentru emoții

c. Carl Lange

d. emoția este conștientizarea schimbărilor somatice,

determinate de evenimente
e. Kluver și Bucy

f. Walter Cannon

g. William James

h. mecanismele de la baza emoțiilor sunt în SNC

1. Teoria periferică a emoțiilor a. studii de neuropsihologie experimentală
2. Teoriile centrale ale emoțiilor b. complexul amigdalian este important pentru emoții

c. Carl Lange

d. emoția este conștientizarea schimbărilor somatice, determinate de

evenimente
e. Kluver și Bucy

f. Walter Cannon

g. William James

h. mecanismele de la baza emoțiilor sunt în SNC

1. Susține parțial teoria periferică
2. Contrazice teoria periferică
a. Pentru furie și frică (în contrast cu bucuria) crește frecvența
cardiacă, deci se diferențiază la nivel somatic (Levenson)
b. Se pot induce emoții prin acțiune facială direcționată (Ekman)
c. Nervii simpatici sunt fibre ganglionare lungi și ramificate spre mai
multe organe. Activitatea simpatică este difuză. (Cannon)
d. Conductanța electrică a pielii este biomarker al intensității
emoțiilor.
e. Lobectomia de lob temporal medial duce la modificări emoționale
(Kluver și Bucy)
1. Susține parțial teoria periferică
2. Contrazice teoria periferică
a. Pentru furie și frică (în contrast cu bucuria) crește frecvența
cardiacă, deci se diferențiază la nivel somatic (Levenson)
b. Se pot induce emoții prin acțiune facială direcționată (Ekman)
c. Nervii simpatici sunt fibre ganglionare lungi și ramificate spre mai
multe organe. Activitatea simpatică este difuză. (Cannon)
d. Conductanța electrică a pielii este biomarker al intensității
emoțiilor.
e. Lobectomia de lob temporal medial duce la modificări emoționale
(Kluver și Bucy)
1. Susține parțial teoria periferică
2. Contrazice teoria periferică
a. Pentru furie și frică (în contrast cu bucuria) crește frecvența
cardiacă, deci se diferențiază la nivel somatic (Levenson)
b. Se pot induce emoții prin acțiune facială direcționată (Ekman)
c. Nervii simpatici sunt fibre ganglionare lungi și ramificate spre
mai multe organe. Activitatea simpatică este difuză. (Cannon)
d. Conductanța electrică a pielii este biomarker al intensității
emoțiilor.
e. Lobectomia de lob temporal medial duce la modificări
emoționale (Kluver și Bucy)