Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La deschiderea abcesului (flegmonului) pielea, mucoasa si fasciile deasupra focarului purulent se incizeaza, muschii se
separa, si se depareaza de la locul insertiei pe os (m. temporalis, m. buccalis). Exceptie face m. platysma si m.
mylohoideus. Fiberele lor se intersecteaza in directie transversala, ceea ce asigura deschiderea ranii si creaza conditii bune
pentru drenarea exsudatului purulent. Tesutul celular dispus pe calea de acces spre focar, pentru evitarea lezarii vaselor,
nervilor si ducturilor de excretie ce se contin, se separa si se mobilizeaza cu pensa hemostatica.
La deschiderea proceselor supurate superficiale, incizia se efectueaza reiesind dispunerea topo-anatomica a ramurilor de
baza ale n. facial si se alege spatiul cel mai neutral intre ele.
Clasificarea abceselor si flegmoanelor capului si gitului
Calvaria
Portiunea medie regio frontalis, regio parietalis, regio occipitalis
Portiunea laterala regio temporalis
Portiunea faciala
Portiunea anterioara a fetei
Regiuni superficiale regio palpebralis, regio infraorbitalis, regio nasi, regio labii oris, regio mentalis
Regiuni adinci regio orbitalis, cavum nasi, cavum oris, palatum durum, palatum molle, periostium maxillae et
mandibulae
Portiunea laterala a fetei
Regiuni superficiale regio zygomatica, regio buccalis, regio parotidomassetertica (1) regio massetercia, 2) regio
parotidis, 3) fossa retromandibularis)
Regiuni adinci fossa infratemporalis, spatium pterygomandibular, spatium parapheryngeum
La realizarea operatiilor pe fata trebuie de luat in consideratie:
Pozitionarea superficiala a numeroase vase si nervi de calibru mare
Relieful complicat al viscerocraniului
Prezenta spatiilor fasciale si cavitatilor infectate bucala, nazala cu sinusurile adiacente
PIELEA bariera de protective, prezenta a numeroase vase, insertia muschilor mimici
(marginile plagii diverg)
Flegmonul parafaringian
Limite: medial de la fascia interpterigoidiana si m. pterigoid medial se afla spatiul parafaringian. E limitat din exterior de
glanda parotida impreuna cu muschii pterigoidieni lateral si medial si fascia interpterigoidiana. Din interior suprafata
laterala a faringelui, acoperita de fascia viscerala cu muschii palatului moale adiacente acesteia (mm. Tensor et levator veli
palatini).
Sursele si caile de raspindire a infectiei: focare de infectie tonsilogena, pericoronarita ultimilor molari inferiori, proces
inflamator infectios in regiunile parotidomaseterica, submandibulara si pterigoid-maxilar. In caz de angina poate surveni
tromboflbita v. palatina ascendente ce primeste singe de la amigdalele palatine, cu formarea flegmonului. De aici procesul
se poate propaga pe venele fetei si mai departe pe venele jugulare
Prin tes celular al portiunii postero inferior trec a. carotida interna, v. jugulara interna, n. glosofaringian, n. vag, accesor, n.
hypoglos, trunchiul simpatic reprezentat de nodul superior. Pe traiectul acestor formatiuni procesul inflamator se poate
raspindi in zona submandibulara, mediastinul anterior si posterior.
Distrugnd peretele exterior relativ subtire, puroiul poate din spatiul parafaringian sa patrunda in parotidomaseterian,
sublingual si regiunea fundului triunghiului submandibular.
Regiunea submandibulara
Regiunea sublinguala
Regiunea pterigomaxilara si de acolo in reg retromandibulara
Parotidomaseterica
Infratemporala
O deschidere si drenarea adecvata a flegmonului parafaringian se poate obtine doar prin deschidere externa.
Anestezie: locala/generala
Incizie pe straturi de 5-6 cm, ce inconjoara unghiul mandibulei, cu 1-1,5 cm inferior si posterior de la marginea ei. Se
incizeaza m. platysma si a 2a fascie a gitului. Apoi decolind bont tesuturile se descopera marginea inferioara si unghiul
mandibulei. Dea lungul suprafetei interne a m. pterigoid medial se patrunde in spatial parafaringian. Dupa aceasta se trece
tendonul m. pterigoid si departindul de suprafata interna a ramului mandibulei se patrunde in spatial pterigomaxilar.
Flegmonul retrofaringian
Limite: anterior faringe, acoperit de fascia viscerala
Posterior fascia previscerala
Lateral ramificatiile fasciale Charpi
Spatiul retrofaringian se intinde de la baza craniului pina la C6-7. Spatiul e separat de un perete despartitor in portiunile
drapta si stinga. Prin acesta se explica faptul ca abcesele retrofaringiene deseori sunt unilaterale. Procesul inflamator poate
trece in spatial retrovisceral al gitului, sau mai posterior in mediastinul posterior.
Surse de infectie: plagile infectate a peretelui posterior a faringelui. Secundar din spatiile vecine: parafaringian, peritonsilar.
Anestezie generala
Metoda intraorala bolnavul e in pozitie sezinda. Lama bisturiului e invelita in mesa de tifon, lasind un capat de 1 cm. Cu
degetul mainii stingi sau o spatula se indeparteaza limba spre inferior. Bisturiul e inaintat pe degetul mainii stingi si
deasupra locului proeminent se face incizie vertical de 1 cm adincime si 2 cm lungime pentru a deschide abcesul. Pentru
evitarea aspirarii capul bolnavului imediat se apleaca inainte.
Straturi: pielea, str subcutan, fascia pina la SCM se lucreaza bont, SCM se deplaseaza lateral iar pachetul neurovascular
spre posterior; traheea cu gl tiroida spre medial. Cu un corag retrovisceral se dreneaza focarul.
i sechestrectomia, atunci n aa caz incizia pe gingie urmeaz s fie exercitat, lund In consideraie posibilitatea de a avea un
acces liber la sechestre. E mai raional de efectuat o incizie trapezoidal.
n cazul cnd apofiza alveolar e deteriorat de procesul osteomielitic, deschiderea sinusului maxilar se poate ncepe prin lrgirea
bolii superioare a cavitii sechestrale, fr a recurge la trepanaia special a peretelui anterior al sinusului, La fel se procedeaz
i In cazul cnd este un defect n bolta sinusului maxilar ca urmare a invadrii unui chist dentar. Dac diagnosticul se confirm,
atunci orificiul se lrgete n aa msur ca s se poat examina minuios sinusul, s se nlture puroiul i s se chiureteze toat
mucoasa deteriorat de polipi. Zonele nemodificate ale mucoasei nu se nltur. Sinusul trebuie deschis n aa mod ca s nu se
lezeze osul n apro-pierea rdcinilor dinilor. Dup aceasta, din partea sinusului, n peretele lui medial, la mijlocul meatului nazal
inferior, se face cu dalta un orificiu, care e necesar pentru a asigura drenarea secreiei sinusului n cavitatea nazal.
n operaiile radicale asupra sinusului maxilar, uneori trebuie de deschis celulele labirintului etmoidal. n acest scop cu cletele
fenestrate sau nazale, prin sinus, se deschide partea superioar a peretelui sinusal medial (care este n acelai timp i peretele
lateral al labirintului etmoidal), se distrug celulele i se nltur toate esuturile modificate patologic. Sinusul maxilar se dreneaz
cu tuburi din policlorvinil i se spal cu soluii antiseptice n combinaie cu antibiotice.
Fiecare plaga pe fata are particularitatile sale, de aceea e nevoie de o abordare individuala. Dar la
tratamentul leziunilor frontale si traumelor OMF trebuie de luat in considerare principiile generale.
Prelucrarea chirurgicala primara a plagii trebuie efectuata cit mai precoce. Se distinge
prelucrare chirurgicala precoce (primele 24 h de la trauma), amanata (24-48 h) si tirzie
(>48h).
Prelucrarea chirurgicala primara a plagii trebuie efectuata nu doar precoce ci si definitiv.
Spre deosebire de plagile altor regiuni, marginile nu se excizeaza ci se inlatura doar
tesuturile evident neviabile. Plaga e curatita de murdarie, fragmente osoase libere si se
spala cu sol dezinfectante (1-2% peroxid de hidrogen sau furacilina, clorhexidina sau
permanganat de kaliu). Canalele de plaga inguste, facute cu obiecte ce impung sau taie,
gloante, cioburi; de obicei nu se taie (sau partial), se opreste hemoragia, se curata plaga
de obiecte straine si tesuturi neviabile, se spala plaga cu sol antiseptica.
Corpurile straine trebuie inlaturate din plaga, dar nu trebuie de cautat corpi straini dispuis in
locuri greu accesibile daca aceasta va duce la lezare suplimentara
Plagile ce patrund in cavitatea bucala, numaidecit de izoleaza de cavitatea bucala prin
aplicarea unor suturi rare pe mucoasa bucala si dupa posibilitate inca un rind de suturi
inconjuratoare/circumscrise. E foarte important de a feri de continutul cav bucale o leziune
osoasa, intrucit nimerirea pe plaga osoasa a salivei sau resturilor alimentare poate duce la
osteomielita.
Pe plagile aripilor nasului si pleoapelor mereu se face sutura primara indiferent de termenii
prelucrarii chirurgicale si starea plagii. Aceasta e necesar deoarece, orice aminare duce la
deformari ireversibile, defecte cosmetice, dereglari functionale. Suturarea e posibila gratie
faptului ca in regiunea aripilor nasului, buzelor si pleoapelor e putin tes subcutan ce
serveste ca loc pentru dezvoltarea proceselor purulente dupa lezarea sau infectare. Daca
se prelucreaza o rana curata in primele zile, testurile aproape ca nu se vor exciza.
In toate celelalte regiuni OMF suturarea primara e posibila doar la respectarea
urmatoarelor conditii
Prelucrarea chirurgicala se va efectua precoce, adica in primele 24 h
In primele ore dupa lezare se vor administra antibiotice, care se vor continua si in perioada
postoperatorie
Se considera rationala utilizarea tuburilor de polietilena/cauciuc de drenaj, ce se pot
introduce in acela mai adici portiuni ale plagii, nu doar pentru realizarea drenajului
continutului plagii dar si pentru aspirarea activa a acestuia. De asemenea e posibila
irigarea practionara sau capilara a plagii cu sol de antibiotice sau antiseptice.
Daca din oarecare cauza suturarea primara imediat dupa prelucrarea chirurgicala a fost
imposibila, trebuie de retinut ca plaga mai tirziu oricum va trebui inchisa. De obicei dupa
terapia antiinflamatoare si antiedem, manifestarile inflamatorii in plaga simtitor se micsoreaza,
pe suprafata ei nu sunt depuneri purulente si tes necrotic, deci sunt creata conditii favorabile
pentru suturarea primara intirziata/amanata pana la aparitia granulatiilor (ziua 4-5).
Uneori autocuratirea plagii decurge lent, plaga mult timp e acoperita de depuneri purulente si
tes necrotizate. In aceste cazuri se va astepta mai mult. Doar cind apar granulatiile, iar tes
necrotizate vor fi respinse se va putea face sutura secundara precoce sau de inchis suprafata
granulara cu transplant cutan.
Daca procesul respingerii tes necrotizat decurge indelungat si in plaga inafara de tes granular,
incepe sa se formeze cicatriciu, atunci in termeni tirzii se poate sutura secundar. Uneori in
aceste cazuri se face prelucrare chirurgicala secundara cu inlaturarea tes moi si osoase
necrotizate.
In cazurile in care, in rezultatul lezarii se pierd semnificativ tes moi, trebuie de vizat deja in
timpul prelucrarii chirurgicale primare, luarea masurilor de indepartare a defectului. In acest
scop, se recurge la cele mai simple metode ale chirurgiei restaurative ():
mobilizarea marginilor plagiisi mobilizarea tes inacte dispuse linga plaga.
Daca prelucrarea primara se face in termini tirzii sau defectul e atit de mare incit e imposibil de
inchis, plaga se lasa deschisa, se inchide cu pansament steril uscat sau inmuiat cu sol
antiseptic, iar ulterior se foloseste transplantat cutan liber.
Plagile buzei superioare fara pierderea tesuturilor dupa oprirea hemoragiei si anestezie se
sutureaza strat cu strat. Mai intii se sutureaza stratul muscular, apoi se restabileste linia rosului
buzelor, pielea si se applica suture pe mucoasa de la linia rosie pina la plica de trecere. Daca la
lezarea buzei superioare a avut loc pierderea partial a tesuturilor in centrul ei sau la margini,
defectul se inlocuieste cu mobilizarea tesuturilor.
La lezarea obrazului, ce patrund in cavitatea bucala, pe muschi se fac suturi cu catgut, iar pe
piele cu fir de poliamida. La suturare e important de a nu coase ductul Stenon. La leziunile
geniene ce patrund in cavitatea bucala, se inspecteaza atent rana, atragind atentie la situarea
ductului fata de plaga. Apoi se aplica suture de catgut (monofilament, absorbabil), pe mucoasa
si muschi. La lezarea ductului trebuie de adus din partea cavitatii bucale un dren, stuturindul
pentru 10-12 zile, in scopul crearii unui duct artificial de excretie. Apoi se sutureaza pielea.
La combinarea leziunii buzei superioare cu aripilor nasului sau septului nazal, mai intii se
sutureaza mucoasa si tesuturile buzei superioare, apoi se face prelucrarea chirurgicala a plagii
aripilor nazale si virfului nasului. Marginile plagii virfului nasului si aripilor, si axul trebuie
suprapuse maximal exact si unite prin suturi.
Plagile regiunii submentale cel mai des se combina cu trauma mandibulei. Prelucrarea
chirurgicala a ranilor acestei regiuni se incepe cu prelucraera plagii osoase si fixarea
fragmentelor mandibulei, se termina cu aplicarea suturilor pe piele.
Leziunile osoase alre viscerocraniului in conditii pasnice constituie 3.8% din traumele
scheletului.
Toate traumele osoase ale maxilarului superior si nasului, traumele mandibulei ce trec prin
corpul ei prin arcada dentara, mereu sunt deschise si infectate.
Traumele ramului mandibulei si arcului zygomatic se atirna catre trauma inchise. Trauma osului
zygomatic pot fi inchise si deschise. Se considera deschise daca in rezultatul traumei are loc
distrugerea peretelui sinusului maxilar si ruperea mucoasei ce o acopera.