DEFINITII
(CONFORM
CONFERINTEI
DE
CONSENS SURVIVING SEPSIS CAMPAIGN, 2008)
SEPSIS infectie dovedita sau suspicionata (pe criterii
clinice, bacteorologice si imagistice), care declanseaza
un raspuns inflamator sistemic particular
Criterii de diagnostic ale SRIS (Sindromului de raspuns
inflamator sistemic) cel putin doua criterii din urmatoarele:
temperatura: < 360C , > 380C
frecventa cardiaca: > 90 batai/minut
hiperventilatie: frecventa respiratorie> 20
respiratii/minut sau PCO2 < 32mmHg
nr. leucocite: < 4000, > 12000 sau >10 % forme imature
3
SEPSISUL SEVER
Definitie: Sepsis asociat cu disfunctii organice, hipoperfzie sau
hipotensiune
Criterii de diagnostic:
Disfunctiile de organ:
a) Hipoxemia arteriala PaO2 / Fi O2 < 300
b) Oligurie acuta: debit urinar < 0,5ml /kg/h pentru
cel putin 2 ore
c) Creatinina > 2 mg / dl
d) Anomalii ale coagularii: INR > 1.5, aPTT > 60 s
e) Trombocitopenie: TR < 100000 / mmc
f) Hiperbilirubinemia > 2 mg / dl
SOCUL SEPTIC
Criterii de diagnostic:
SEPSIS
Sd clinic definit prin raspunsul sistemic la
agresiunea microbiana
Interactiunea complexa, evolutiva a linilor de
mediatori imunomodulatori si populatii celulare
diverse, activate ca raspuns la agresiunea
initiala, cu instalarea secventiala a disfunctiilor
organice multiple.
Raspuns adaptativ la agresiune? Previne
lezarea tisulara ireversibila?
b) PCR
folosita pentru evaluarea prezentei/severitate raspuns inflamator,
apreciere severitate sepsis, diferentiere infectie bacterianavirala,
diferentiere pneumonieinfectie endotraheala, pentru dg de apendicita
nu creste suplimentar pe cand cresterea procalcitominei reflecta
severitatea SIRS
poate creste: boli autoimune/reumatologice, tumori maligne, postoperator
creste 24 de ore mai tarziu decat citokinele si PCT
c) IL 6
citokina
proinflamatorie
produsa de monocite, macrofage, celule endoteriale
numerosi stimuli inclusiv mediatori proinflamatori si endotoxina
determina cresterea IL6
o valoare mai >1000 pg/ml indica risc crescut de deces datorita sepsisului
la pacientii critici creste nespecific datorita inflamatiei asociate
timpul de injumatatire este scurt si nu este indusa preferential de infectiile
bacteriene
7
10
11
12
13
14
15
16
Pattern hemodinamic
index
cardiac crescut
rezistente vasculare sistemice scazute
presiuni de umplere (PVC, PCP) normale sau usor scazute
(a-v) O2 normala sau la limita de jos
flux sanguin circulator periferic crescut dar maldistribuit
17
18
MONITORIZARE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
LACTATUL SERIC
1 0,5mmol/l, > 2mmol/l pts critic
Determinare unic triaj n ER
>4mmol/l risc de moarte iminent n susp de
Infecie din ER, chiar dac TA este N
Determinri seriate n TI
20
CLEARANCE LACTAT
Cl lactat = (lactat prezentare ED-lactat la 6h)/lactat
prezentare EDx100
Monitorizare 72h
Tratament EGDT
Mortalitatea cu 10% pt fiecare de 10% a Cl lactatului
Nguyen
21
22
23
D.
E.
F.
G.
H.
I.
J.
Resuscitare initiala
Diagnostic
Tratament antibiotic
Controlul sursei
Repletia volemica
Vasopresoare
Terapia inotropa
Corticosteloizi
Proteina C activata
Administrarea de produsi de sange
F.
G.
H.
I.
I A. Resuscitarea initiala
1. recomandata la pacientii cu soc indus de sepsis, adica hipoperfzie tisulara
(hTA persistenta dupa repletie volemica sau lactat > 4 mmol/l) (1C)
- in primele 6 ore se urmareste obtinerea (1C):
a) PVC 8-12 mmHg
b) MAP > 65 mmHg
c) debit urinar > 0.5 ml/kg/h
d) Scv O2 > 70%
2. administrarea MER in primele 6 ore, pentru obtinerea unui Ht> 30% daca
ScvO2 sau SvO2 < 70 sau 65 % (2C)
25
26
I B. Diagnostic
1. Obtinerea de culturi inainte de inceperea tratamentului antibiotic (1C)
doua hemoculturi:
una percutan
- una din fiecare abord vascular existent
culturi din:
- urina
- lcr
- leziuni cutanate
- sectretii traheale
2. Imagistica: Rxcp, ecografie, CT (1C)
27
I C. Tratamentul antibiotic
1. Inceperea tratamentului antibiotic IV cat mai precoceprima ora dupa
recunoasterea sepsisului sever (1D) si socului septic (1B);
2. Folosirea de antibiotice cu spectru larg, cu buna penetrabilitate la nivelul
presupusei surse de sepsis (1B);
3. Evaluare zilnica a tratamentului antibiotic pentru (1C):
-optimizare efect,
-prevenirea dezvoltarii rezistentei,
-scaderea toxicitatii,
-scaderea costurilor,
in momentul in care agentul patogen este identificat se ajusteaza
tratamentul antibiotic scazandu-se astfel riscul de suprainfectie cu
microorganisme: Candida, Clostridium dificile, tulpini de enterococ
rezistente la vancomicina.
4. Se recomanda asocierea de antibiotice la pacienti cu infectie
cunoscuta/suspectata cu Pseudomonas cu sepsis sever. (2D)
28
I C. Tratamentul antibiotic
5. Se recomanda asocierea de antibiotice la pacientii neutropenici cu sepsis
sever. (2D)
-risc crescut de infectie cu Pseudomonas, Enterobacteriacee, S.aureus, daca
neutropenia se mentine in timp Aspergillus
6. Tratamentul empiric nu trebuie administrat mai mult de 35 zile (dezescaladarea trebuie facuta cat mai rapid) (2D)
7. Durata tratamentului antibiotic este de 7 - 10 zile (1D)
durata tratamentului poate creste in caz de (1D) :
-raspuns clinic lent,
-focare de infectie ce nu pot fi drenate,
-status imunologic deficitar.
8. Se recomanda oprirea tratamentului antibiotic, daca nu exista cauza
infectioasa pentru evitarea dezvoltarii infectiei cu un agent rezistent si
aparitia toxicitatii antibioticului (1D).
Hemoculturile sunt negative in mai mult de 50 % din cazurile de sepsis
29
sever /soc septic
I D. Controlul sursei
1. Diagnosticarea cat mai rapida a unei infectii ce necesita controlul urgent al
sursei (fasciita necrozanta, peritonita, colangita, infarct intestinal) (1C); de
preferinta in primele 6 ore de la prezentare (1D)
2. Toti pacientii cu sepsis sever trebuie sa fie evaluati pentru rezenta unei
surse de infectie ce poate fi indepartata (drenaj abces, debridare, indepartare
cateter) (1C);
3. In caz de necroza peripancreatica interventia trebuie intarziata pana cand
se produce demarcarea adecvata tesut viabil , tesut necrozat (2B);
4. Daca este necesar controlul sursei se recomanda interventia cat mai putin
invaziva (drenaj percutan, endoscopic) (1D);
5. Daca exista suspiciunea ca un abord vascular este sursa de infectie se
recomanda indepartarea cat mai rapida dupa stabilirea unui alt abord (1C).
30
31
I E. Terapia volemica
1. Repletie volemica cu cristaloid sau coloid natural/artificial (1B);
2. Repletia volemica are drept tinta PVC de 8 mmHg (12 mmHg la cei
ventilati mecanic) (1C);
3. Se recomanda continuarea terapiei volemice cat timp exista ameliorarea
statusului hemodinamic (1D);
4. Se recomanda repletie volemica in caz de hipovolemie cu 1000 de ml
cristaloid /300 500 ml coloid in 30 de minute (1D);
5. Rata de corectie volemica trebuie redusa daca presiunile de umplere
cresc fara amelioararea statusului hemodinamic (1D).
32
I F. Vasopresoare
1. MAP > 65 mmHg (1C)
2. de prima intentie se folosesc noradrenalina/dopamina pentru corectia
hipotensiunii in socul septic (1C)
3. adrenalina/fenilefrina/vasopresina nu sunt de prima intentie in
tratamentul socului septic (2C)
4. adrenalina este prima alternativa in socul septic ce nu raspunde la
noradrenalina si dopamina (2B)
5. nu se recomanda doze mici de dopamina pentru protectie renala (1A)
6. se recomanda monitorizarea invaziva a tensiunii arteriale la toti pacientii
ce necesita vasopresor (1D)
33
Fenilefrina:
Dopamina:
-determina crestere TAM, debit cardiac (datorita cresterii stroke volume si
tahicardiei)
-influenteaza raspunsul endocrin pe calea axului hipotalamo-hipofizar-CSR
-are efecte imunosupresoare
-este mai eficienta in caz de disfunctie sistolica
Noradrenalina
Vasopresina
I G. Terapia inotropa
1. Se recomanda administrarea de dobutamina in prezenta disfunctiei miocardice
sugerata de presiuni crescute de umplere cardiaca si debit cardiac scazut
(1C);
2. Nu se recomanda cresterea debitului cardiac la valori supranormale (1B)
I H. Corticosteroizii
1. Se recomanda administrarea de HHC iv in socul septic daca tensiunea arteriala
nu raspunde la repletia volemica si vasopresor (2C)
2. Nu se recomanda folosirea testului ACTH pentru a identifica pacientii care sa
primeasca HHC (2B)
3. Nu se recomanda folosirea dexametazonei daca HHC este disponibil (2B)
4. Se poate folosi fludrocortizon 50 g/zi po daca HHC nu este disponibil (2C)
5. Se recomanda intreruperea CS cand vasopresorul nu mai este necesar (2D)
6. Se recomanda doze mai mici de 300 mg/zi pentru tratamentul socului septic (1A)
7. Nu se recomanda CS in sepsis in absenta socului (doar daca exista disfunctie
endocrina) (1D)
35
36
II C. Controlul glicemiei
1. dupa stabilizarea initiala pacientul cu sepsis sever si hiperglicemie trebuie sa
primeasca insulina pentru a scadea nivelul glicemiei (1B);
2. se recomanda folosirea de protocoale adecvate pentru ajustarea dozei de
insulina astfel incat glicemia sa fie < 150 mg/dl (2C);
3. pacientii care primesc insulina iv trebuie sa primeasca glucoza si valorile
glicemiei sa fie monitorizate la 12 ore pana cand se stabilizeaza si ulterior
la 4 ore (1C);
4. glicemia masurata pe glucotest trebuie interpretata cu atentie, intrucat
valoarea glicemiei poate fi supraestimata (1B).
37
39
40