Curente antropologice – evoluţionismul

Trebuie precizat chiar de la început că ideea de evoluţie a societăţii a apărut

înaintea paradigmei de evoluţie biologică. De exemplu, iluminiştii secolului XVIII
(Turgot, Les progrès de l’esprit humain (1749), Condorcet, Esquisse d’un tableau
historique des progrès de l’esprit humain) îşi anunţau public credinţa în “luminile”
raţiunii şi în progresul infinit al speciei umane.
Când a apărut, în secolul al XIX-lea, antropologia s-a situat pe o poziţie
evoluţionistă datorită mai multor factori:
a) Occidentul tehnologic era considerat a fi “superior”; rezultă de aici progres ştiinţific
şi tehnic infinit şi ideea de superioritate a civilizaţiei occidentale;
b) bogatele date etnografice – nu se mai putea crede, începând cu secolele XVI-XVII,
în figura “bunului sălbatic” trăitor într-o stare naturală; s-au impus ideile privind
unicitatea “genului uman” şi a istoriei umane;
c) antropologia gândită ca fenomen al expansiunii coloniale a Occidenului;
evoluţionismul “a apărut ca o ideologie justificatoare a colonizării” 1 în sensul că
popoarele coloniale nu mai erau în afara istoriei, ci în interiorul ei.
Fondatori ai evoluţionismului antropologic:
Lewis Morgan şi Edward Taylor
Lewis Henry Morgan (1818-1881) este considerat întemeietor al antropologiei şi
precursor al etnografiei moderne. Este autor al unei monografii asupra irochezilor (1851),
având şi preocupări pentru studiul parentalităţii. În cercetarea sa, Morgan a pus accentul
pe studiul terminologic, înţelegând că aceasta funcţionează ca un sistem. De asemenea, a
distins între sisteme descriptive şi clasificatoare, înaintând şi ideea evoluţionistă potrivit
căreia semnificaţia datelor observate într-o societate actuală se întrevăd doar într-o

1
perspectivă globală a lumii. În lucrarea sa fundamentală, Ancient Society (1877), Morgan
afirmă că societatea umană cunoaşte trei stadii: a) sălbăticia; b) barbaria; c) civilizaţia.

Edward Burnett Taylor a fost primul profesor care a predat antropologia culturală
la Universitatea Oxford. Taylor a folosit pentru prima dată termenul de anthropology
pentru a desemna disciplina franceză numită etnologie. De asemenea, profesorul englez a
propus formula evoluţionistă “animism-politeism-moniteism”, însă a creditat şi ideea
difuzionistă a “împrumuturilor culturale”. Printre temele predilecte de cercetare ale lui
Taylor menţionăm: jocurile în vechile culturi, legăturile dintre reşedinţa postmaritală,
descendenţă şi obiceiuri. Inspirându-se din modelul oferit de scrierile lui Darwin privind
evoluţia speciilor de animale, Taylor a susţinut ideea evoluţiei seriale a vechilor culturi
spre progres şi civilizaţie, scriind în 1871 lucrarea Primitive culture. Aici, profesorul
britanic consideră că animismul este forma elementară a religiei, el existând “oriunde
este o credinţă în suflet, stafii, demoni, draci, zei sau categorii similare de fenomene” 2.
Evolutinismul darvinist

2
Achim Mihu, op. cit., p. 50.