UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

ION IONESCU DE LA BRAD IASI

FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA
DISCIPLINA: EPIDEMIOLOGIE

~ LEPTOSPIROZA~
Brazilia 2005-2008

Topa
Cosmin&Lupoaie Ionut
A
nul III : Grupa 776 B

INTRODUCERE:
Leptospiroza este o zoonoza produsa de membrii genului
Leptospira. Leptospirele patogene sunt identice din punct de
vedere

morfologic,

fiind

bacterii

Gram

negative

subtiri,

helicoidale, mobile, cu una sau ambele extremitati indoite ,,in

carlig.

Fig.1:Leptospire incarlig;
In

tarile

dezvoltate,

membrii

genului

produc

pierderi

economice majore industriei de crestere intensiva a bovinelor si

porcinelor, constituind de asemenea un important factor de risc
profesional pentru cei care muncesc in aceste industrii.

Leptospirele persista in rinichii si tractusul genital al

animalelor purtatoare si sunt excretate in urina si secretiile
genitale. Supravietuirea in afara gazdei este favorizata de conditii
de umiditate si caldura. Transmiterea se realizeaza prin contactul
direct sau indirect cu animalul purtator.
1.2 ETIOLOGIE:

Leptospirele sunt microorganisme Gram negative subtiri, helicoidale,

mobile, cu una sau ambele extremitati indoite ,,in carlig``.Intr-un mediu lichid
adecvat se rotesc constant in jurul axei lungi.Lungimea variaza intre 10 si 20 m,
iar diametrul

intre 0,1-0,15m, cu o lungime a spirei de aproximativ

0,5m.Leptospirozele sunt mobile si se cultiva in conditii de aeroebioza la

temperatura de 28-30C.Cu ajutorul reactiei de aglutinare-liza si a testului de
saturare a anticorpilor, s-a stabilit ca leptospirele poseda atat atigene de tip cat si de
grup.
In conditii nefavorabile de nutritie, leptospirele pot fi mult alungite, in timp
ce in prezenta unor concentratii mari de sare, in culturile batrane sau in tesuturi pot
lua forme cocoide de aproximativ 1,5-2m.Se multiplica prin diviziune liniara.
Componentele celulare majore sunt: un invelis extern, care inconjoara un
perete celular sau un complex de peptidoglicani si doi endoflageli polari (cate unul
la fiecare capat, cu origine subterminala).
1.3 MANIFESTARI CLINICE SI LEZIUNI
1.3.1 MANIFESTARI CLINICE:

Marea majoritatea a infectiilor leptospirice ale animalelor sunt subclinice.

Exista doua grupe de animale cu mare probabilitatate de a face o infectie
clinica:
Animalul tanar;
Female mature sexual, in lactatie si / gestante.
In cazurile in care infectia leptospirica accidental determina o afectiune
clinica la animale, exista o paralele stransa cu acele aspect observate in
formele severe de boala la om.Forma severa a bolii se caracterizeaza prin
icter, hematurie, hemoglobinurie, semne de afectare renala si meningita, iar
infectiile pot fi fatale, cum ar fi cea cu icterohemoragia.In plus, cainii
infectati cu anumite serovaruri, cel mai notabil fiind canicola, pot dezvolta o
afectiune renala cronica cu poilurie masiva si polidipsie. Postinfectie
problemele legate de oboseala pot avea consecinte serioase asupra
animalelor de performanta cum ar fi cainii de vanatoare ogarii, caii de curse
si competitie.
Infectia acuta cu a vacilor adulte da nastere asa numitului ``sindrom al
picaturii de lapte`` sau al ``pungii flaste`` la vacile in lactatie, in special la
inceputul acesteia, caracterizat printr-o scadere brusca a productiei de lapte.
Ugerul apare falsc, ca si cum vaca ar fi fost dj mulsa-nu tumefiat si
dureros, ca in majoritatea formelor de mastita-si sunt afectate toate cele
patru sferturi. Laptele este adesea vascos si galben, asemanator colostrului,
poate contine cheaguri si poate avea chiar o nuanta sanguinolenta.
1.3.2 LEZIUNI:

Modificarile lezionale, difera in funstie de varsta, sex, stare fiziologica

(monta, gestatie, parturitie) si de gravitatea si forma de evolutie a bolii.
In formele acute su subacute se

intalnesc leziuni de tip septicemic,

exprimate prin hemoragii punctiforme pe seroase si pe mucoase, ca si in tesutul

conjunctiv subcutanat. In forma icterica leziunea cea mai caracteristica este icterul
mai mult sau mai putin pronuntat al pielii si al tesutului conjunctiv subcutanat, al
seroaselor si al mucoaselor.
Frecvent se observa degenerescenta hepatica si miocardica, uneori
splenomegalie si inflamatia limfoganglionilor. Rinichii sunt mariti in volum, de
culoare rosiatica sau galbuie si cu hemoragii punctiforme discrete, prezente atat
sub capsula, cat si pe suprafata de sectiune.
Ficatul este marit in volum, de culoare rosie galbuie, cu aspect lutos si cu
friabilitate marita. Leziunile cutanate. Sunt reprezentate de zone puternic
hiperemiate si infiltrate serohemoragic.
In forma cronica, leziunile sunt discrete de cele mai multe ori decelabile
numai histopatologic. Rinichiul prezinta fie focare de nefrita interstitiala, fie focare
de necroza, cu aspect neregulat, localizate in corticala si confera organului un
aspect patat, denivelat. La vier, ca leziune macroscopica destul de caracteristica se
semnaleaza orhita si prezenta de focare discrete de scleroza testiculara.
La femele gestante, care au avortat, in afara leziunilor hepatorenale se mai
deceleaza si leziuni uterine: endometrita cataral hemoragica, metrita nodulara in
focare, sau chiar necrotica, edeme, hematoame utero-placentare.
1.4 EPIDEMIOLOGIE:

Exista diferente in distributia pe glob a unor specii de Leptospira; L

interrogans, L. borgpetersenii si L. kirschneriae au o distributie globala, in timp ce
L. moguchii si L. santarosai sunt intalnite in principal in America de Nord si de
Sud, iar L. weilii in china si estul Asiei.
Epidemiologia leptospirei este potential foarte complicata intrucat. Teoretic,
orice specie animala poate fi infectata de orice serovar patogen. Din fericire, numai
o mica parte din serovaruri sunt endemice intr-o anumita regiune sau tara.
Importanta relativa a acestor infectii accidentale este determinata de
oportunitatile furnizate de factorii sociali, de control si de mediu predominanti
pentru contactul si transmiterea leptospirelor de la alte speii de gazda tinta. Omul
este intotdeauna o gazda accidentala.
Principalele infectii cu Leptospira de importanta globala si gazdele lor de
mentinere sunt:
- serovarurule

icterohaemorrhagiae

si

copenhageni-

mentinute

de

sobolanul auriu
- serovarul canicola-mentinut de caini
- serovarul pomina tipul kennewicki- mentinut de porci in majoritatea
regiunilor globului
- serovarul hardjo- mentinut de bovine in toata lumea
- sovarul bratislava- reprezinta asociatia animal domestic-leptospirire cea
mai recent descrisa si mai putin inteleasa.

1.5 DIAGNOSTIC:

In absenta unor aspecte clinice caracteristice, diagnosticul definitiv al

leptospirozei este dependent de confirmarea de laborator. Diagnosticul poate fi
necesar nu numai pentru confirmarea leptospirozei ca fiind responsabila de
afectiunea clinica, ci si din alte motive, incluzand:
- evaluarea starii de infectie si sau a starii de imune a populatiei, in vederea
aplcarii unor programe de combatere sau eradicare la nivel local, regional
sau national;
- studii epidemiologice;
- evaluarea starii de infectivitate a unui animal individual, pentru a stabili
daca acesta este corespunzator pentru export sau pentru a fi introdus intro populatieneinfectata.
Procedurile diagnostice ale leptospirozei se impart in doua grupe. Prima
consta in teste pentru evidentierea leptospirelor in fluidele organismului si in
tesuturile recoltate prin biopsie sau post-mortem, iar a doua include teste pentru
detectarea anticorpilor.

1.6 PROFILAXIE SI COMBATERE:

TRATAMENT:
Tratamentul cainilor este similar celui la om. Puseele de boala la animalele
producatoare de ferma sunt probleme ale intregului efectiv, mai degraba decat a
cazurilor individuale, de unde rezulta importanta abordarii tratamentului in
contextul necesitatii de a combate infectii in populatii.

Utilizarea tratamentului antibiotic in cazurile de agalaxie produsa de

L.hardjo la bovine este o chestiune de evaluare clinica, tinand seama de starea de
gestatie a animalului si de alti factori legati de efectiv.
Animalele afectate se vindeca fara tratament; totusi, daca animalul este
gestant, pot aparea infectia fetala si pierderea consecutive a fatului, si in asemenea
circumstante trebuie administrate antibiotic: streptomicina si penicilina.

MASURI DE PROFILAXIE SI COMBATERE:

Strategii pentru combaterea infectiilor:
Metodele utilizate la animale trebuie sa reduca la minim contactul cu
animalele purtatoare, prin masuri cum ar fi evitarea surselor de adapare
contaminate si asigurarea adaposturilor separate. Trebuie efectuata
vaccinarea, daca este necesar si daca exista vaccinuri disponibile.
In dezvoltatrea strategiilor pentru combaterea leptospirozei in cazul
infectiilor la gazdele de intretinere, pentru a mentine o populatie
neinfectata, este importanta reducerea la minimum a factorilor de risc
major implicati in introducerea infectiei intr-o populatie sanatoasa.De
exemplu:
dezvoltarea

unei

politici populationale inchisa, evitand astfel

cumpararea animalelor infectate;

mentinerea pe teren a numai o singura specie gazda, reducand astfel
riscul de contact cu alta gazda de intretinere, cum ar fi oile in cazul
infectiei cu L. Hardjo la bovine;

 evitarea contactului cu alte animale din aceeasi specie;

eviatrea transmiterei indirecte de exemplu prin impiedicarea
accesului la un curs de apa care are in amonte alte gazde animale
sau o sursa comunitara de adapare.

Fig.2:Leptospire helicoidale ;

Fig.3:Leptospire tip carlig;

Fig.4:Harta lumii prezentand continentele afectate de Leptospiroza

in perioda 2005-2008;

Evolutia Leptospirozei in anul 2005 in Brazilia

Location

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Acre

Ia
n
0

Sergipe

Amazonas

Bahia

16

Ceara

Espirito
Santo

Maranhao

Mato Grosso
Do Sul

Minas Gerais

42

28

43

27

20

41

19

54

13

31

22

Paraiba

Parana

Pernambuco

Piaui

Rio De
Jaineiro

15

13

Rio Grande
Do Sul
Santa
Catarina
Sao Paulo

60

50

40

30

Ian
20

10

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Fig.5:Harta cu principalele orase afectate de Leptospiroza

in anul 2005;

Evolutia Leptospirozei in anul 2006 in Brazilia

Location

Feb

Acre

Ia
n
0

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Ma
r
0

Sergipe

Amazonas

Bahia

Ceara

Espirito
Santo

Maranhao

Mato
Grosso Do
Sul

Minas
Gerais
Paraiba

47

48

35

13

13

12

13

12

Parana

Pernambuco

Piaui

Rio De
Jaineiro

10

10

Rio Grande
Do Sul

14

Santa
Catarina

Sao Paulo

50

45

40

35

30

25

20
Ian

15

10

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Fig.6:Harta cu principalele orase afectate de Leptospiroza

in anul 2006;

Evolutia Leptospirozei in anul 2007 in Brazilia

Location

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Acre

Ia
n
0

Sergipe

Amazonas

Bahia

Ceara

Espirito Santo

Maranhao

Mato Grosso
Do Sul

Minas Gerais

12

24

13

28

Paraiba

Parana

Pernambuco

Piaui

Rio De
Jaineiro

Rio Grande
Do Sul

Santa
Catarina

Sao Paulo

30

25

20

15

Ian
10

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Fig.6:Harta principalelor orase afectate de Leptospiroza

in anul 2007 ;

Evolutia Leptospirozei in anul 2008 in Brazilia

Location
Acre

Ia
n
0

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Sergipe

Amazonas

Bahia

Ceara

Espirito Santo

Maranhao

Mato Grosso
Do Sul

Minas Gerais

10

Paraiba

Parana

Pernambuco

Piaui

Rio De
Jaineiro
Rio Grande
Do Sul
Santa
Catarina
Sao Paulo

10

10

Ian
4

Feb

Mar

Apr

Mai

Iun

Iul

Aug

Sep

Oct

Nov

Dec

Fig.8:Ha
rta cu

principalele orase afectate de Leptospiroza

in anul 2008;

CONCLUZII:
In anul 2005 in Brazilia au fost depistate 603 focare de Leptospiroza.Orasul cu
cele mai multe cazuri a fost Minas Gerais cu 357 de focare;
In anul 2006 focarele de Leptospiroza au fost in numar de 398 cu 205 mai
putine focare decat in anul precedent.Si in 2006 orasul fruntas este Minas Gerais
urmat de RioDe Jaineiro;
In anul 2007 numarul focarelor s-a redus considerabil ajungand la 197;
In 2008 numarul focarelor a fost apropiat de numarul focarelor din 2007,fiind in
numar de 159 cu 38 mai putine;
Deci masurile de profilaxie si combatere a Leptosipirozei luate de catre
autoritatile braziliene au fost eficiente,in 4 ani reducand numarul focarelor de la
603 la 159;

BIBLIOGRAFIE

S.R Palmer, Lord Soulsby,

Ed.Stiintelor Medicale,Bucuresti;

D.I.H.

Simpson(2009)-ZOONOZE,

Tudor Perianu-Boli infectioase ale animalelor; Bacterioze vol.1.Ed.

Venus,IASI 2004;
http://www.oie.int/wahis/public.php?page=disease_status_detail;
http://www.sanatatea.com/art/infectioase/1892-situatia-epidemiologica-acazurilor-de-leptospiroze-2008.html;