RELATIA PROFESOR-ELEV IN LECTIA MODERNA

REFERAT-DEZBATERE
Relatiile dintre profesor si elevi sunt dintre generatiile mai varstnice si
cele foarte tinere, dintre formatori si copii in formare; relatiile sunt deasemanea
asimetrice, pentru ca prin statutul si pregatirea, competenta si experienta lor,
profesorii se situeaza intr-o postura superioara fata de elevi, acestia din urma
detinand putina experienta si avand nevoie de orientare de indrumare, de
instruire, de educare.
Relatiile pot fi oficiale, institutionale (formale), rezultate din indeplinirea
functiei de profesor si din calitatea de elev.
Continutul relatiilor este influentat de modul in care profesorul isi
indeplineste relatiile oficiale fata de elevi, si invers, cu efectele corespunzatoare
in planul formarii.
Relatiile pot fi influentate de trasaturile de personalitate ale profesorului,
de autoritatea profesionala, tactul pedagogic, de priceperea de a organiza munca
individuala si in colectiv a elevilor, de cunoasterea aprofundata a elevilor si de
tratarea individuala a acestora. Totodata relatiile profesor-elev sunt conditionate
de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor, dar si de sistemul
relatiilor proprii clasei.
Calitatea de manager a profesorului in timpul lectiei se reprezinta prin
variate tipuri de relatii:
a) Relatiile de comunicare pot fi: de transmitere de informatii, de

structurare, de solicitare, de raspuns a elevilor la solicitarile profesorului,

de raspuns al profesorului la solicitarile elevului, de reactie ,de acceptare,
de respingere, de apreciere, de exprimare a unor stari afective etc.
b) Relatiile de conducere a activitatii clasei pot fi:

-relatii de dominare din partea profesorului, care reuseste sa creeze un climat

de autoritate. Accentul cade pe dirijare si ordine, stimularea supunerii, pe
receptarea pasiva a cunostintelor, memorizare si mai putin pe gandire,
stoparea spiritului de initiative, independenta si creativitate.
-relatiile democratice presupun o pozitie noua fata de elevi, profesorul
stimulindu-le participarea activa; incurajeaza independenta si initiativa
elevilor, spiritual lor de raspundere, spontaneitatea si creativitatea. Avem de-a
face aici cu relatii multidirectionale, de conlucrare de influentare directa.
-relatii ingaduitoare (laissez-faire) ce pun accentul pe dezvoltarea libera a
elevului, pe dezvoltarea nedirijata a activitatii acestuia. In aceasta acceptie
nondirectivista se neaga orice forma de interventie autoritara a profesorului,
de dirijare sau orientare a invatarii de instruire (liberalism pedagogic)
c) Relatii socio-afective pornesc de la faptul ca intre profesor si elevi se
pot manifesta spontan, sentimente de atractie sau de respingere, de simpatie
sau antipatie, de acceptare sau neacceptare. In postura de simplu transmitator
de informatii, preocupat de reacceptarea acestora, profesorul poate determina
relatii traumatizante, pentru elevi, mai ales la clasele gimnaziale.

Prof. Spahiu Marius Marian