In cabinetele de psihologie, o tema des dezbatuta si analizata este cea a furiei.

Multi oameni au probleme cu ea,

nu stiu de ce se enerveaza puternic in anumite momente, nu stiu cum sa o gestioneze, cum sa o prelucreze, sau
cum sa nu se mai lase luati pe sus de ea. Dupa o criza de furie, cand cuvinte si gesturi regretabile sunt spuse si
facute, intervine cealalta stare greu de suportat, vinovatia. Dar cand vinovatia creste, se acumuleaza o tensiune
foarte mare si se transforma si explodeaza intr-o alta criza de furie. Momente de furie se regasesc in orice relatie:
de serviciu, de prietenie, de cuplu, in cea parinte-copil etc. Oamenii se simt neputinciosi in fata furiei, si o parte
dintre ei cauta ajutor la psiholog, pentru ca isi doresc sa gaseasca o modalitatea de a iesi din acest cerc vicios
defintit de furie-vinovatie-furie.
Multi dintre pacienti sunt si parinti care, dupa o criza de furie provocata de copiii lor, se simt cei mai rai parinti si isi
fac procese de constiinta. Se intreaba ce pot face ei pentru ca acele stari sa nu se repete. Pana cand fiecare
parinte isi va descoperi solutia personala, va propunem cateva sugestii generale pentru gestionarea unui conflict
in relatia parinte-copil.
Constientizarea si intelegerea starii de furie
Desi poate parea cumva paradoxal, in momentul in care un parinte este furios, o idee buna ar fi sa puna in
cuvinte ceea ce simte, respectiv: Acum sunt furios! Este un prim pas spre constientizarea starii in care se afla.
Un alt pas important este sa se intrebe De ce sunt furios acum?, sa inteleaga care este motivul care a declansat
o stare atat de puternic emotionala. Intrebarea intiala poate fi dezvoltata, si cu cat se pun mai multe intrebari, cu
atat exista sansa ca starea de tensiune sa se atenueze.
Pauza inainte de discutie
Este mult mai intelept ca parintele sa nu inceapa nicio discutie cu copilul lui cand este nervos, sa o amane macar
cu 20 30 de minute, timp care, chiar si pe plan fizic, ingaduie organismului sa se restabileasca dupa fluxul
puternic de adrenalina care l-a invadat. In acest timp, orice alta activitate practica, sau chiar distanta fizica
(parintele se duce in alta camera decat copilul), il ajuta pe parinte sa-si limpezeasca gandurile, sa-si clarifice
starea.
Dorinta de a gasi o solutie, nu de a pastra starea de furie
Cand un parinte se infurie, inseamna ca un anumit lucru facut de copil sau un comportament de-al lui il
deranjeaza, sau ii submineaza autoritatea, sau incalca regulile stabilite de parinte. Fireste, isi doreste sa aiba o
solutie la problema ivita. Doar ca, sub imperiul furiei, uita ca isi doreste o rezolvare, sau gasirea unei solutii
constructive, si ramane in zona de conflict. Este important sa nu uite acest aspect, pentru ca niciun parinte nu-si
doreste sa se certe sau sa se infurie doar ca sa aiba o asemenea experienta neplacuta.
Ascultarea activa
Cand cineva simte ca nu este ascultat, se infurie sau se intristeaza, si mesajul lui va fi deformat de emotiile abia
tinute sub control. Ascultarea activa inseamna ca persoana care asculta sa nu aiba alta activitate in acel timp, sa
fie suta la suta prezenta in acea discutie, si sa aiba dorinta de a-l intelege pe celalat. Numai ascultand se pot
descoperi adevaratele motive ale conflictului si intelege sentimentele fiecaruia. Daca parintii vor avea rabdarea
sa-si asculte atent copiii fara sa-i intimideze sau sa-i sperie tipand, vor afla multe lucruri care le scapa altfel.
Un limbaj echilibrat
In discutie, parintele trebuie sa foloseasca un limbaj echilibrat, fara cuvinte grele, amenintatoare sau jignitoare.
Cuvintele dure nu sunt uitate de copil, si vor intretine atat starea de furie a parintelui, cat si pe cea de resentiment
a copilului. Si mai este inca un lucru pe care un parinte nu trebuie sa-l uite: limbajul il reprezinta, spune multe
despre limitele lui personale, despre cum si ce gandeste, despre maturitatea cu care analizeaza o situatie. Va
observa ca, daca foloseste cuvinte pozitive si constructive in discutia cu copilul lui, sansele sa se ajunga la o
intelegere vor creste.

Negocierea
Este un pas deosebit de important in rezolvarea conflictului, cand parintele trebuie sa accepte implicarea copilului
in discutie cu un statut egal. Parintele ar trebui sa urmareasca rezolvarea conflictului, o mai buna relatie intre el si
copil, si nu mentinerea unei pozitii de putere. Ca egali, fiecare dintre ei va spune ce problema are, si ce considera
ca l-ar ajuta sau ce ar putea sa faca ca sa treaca peste conflict. Se va negocia pana cand se va gasi o solutie
acceptabila si multumitoare atat pentru parinte, cat si pentru copil.

Psihologie - 28 Noiembrie 2011

Share

1. Majoritatea conflictelor dintre parinti si copii se nasc datorita calitatii interactiunii

(relationarea) dintre cei doi. E de responsabilitatea adultilor, sa imbunatateasca calitatea
interactiunii atunci cand se nasc probleme sau disarmonie.
2. Nu e deloc inteligent sa va focusati asupra problemei in sine. Cercetati mai degraba
interactiunea voastra zilnica, si considerati urmatoarele puncte:

Iti rezervi destul timp (cel putin 1/2 de ora) pe zi pentru a fi impreuna cu copilul
tau dupa premisele si nevoile sale?
Copilul tau primeste de la tine afirmatii clare, personale?
Cat de des pretuiesti bucuria, trairile si calitatile pe care copilul le aduce vietii
tale?
Cat de des te gandesti la copilul tau ca fiind o "povara" sau o "greutate" sau un
factor iritant al vietii cotidiene?
3. Asculta-te pe tine atunci cand ii vorbesti copilului tau si gandeste-te cum te simti tu
atunci cand o autoritate draga tie iti vorbeste la fel. Copilul tau poate foarte bine trai
experienta frustrarii, agresiunii, iritarii tale, nu e nimic rau in asta. Responsabilitatea sau
vina pentru sentimentele tale nu le are insa niciodata copilul ci intotdeauna adultul!
4. Gandeste-te bine cum te simti tu momentan si cum e relatia momentana in casa intre
adulti.
5. Controleaza sa vezi cum se simte copilul tau in institutia educationala.
6. Cand problema s-a rezolvat, e o idee excelenta sa "sarbatoriti" asta, de pilda luand
impreuna masa, stand impreuna relaxati. Povesteste-i copilului tau ce ai invatat din
problema respectiva si multumeste-i scurt si clar pentru aportul sau.
In fiecare familie exista conflicte. Conflictele care nu se rezolva revin sub forma de
probleme. Aceasta inseamna ca ele revin in intervale tot mai scurte de timp si au
influenta negativa asupra atmosferei familiale. Nicio familie nu poate evita conflictele sau
problemele!
Majoritatea isi dau tot posibilul sa se comporte cat mai bine, cei mai multi parinti insa au
sentimentul ca ceea ce fac nu e destul. De aceea, nu exista nici un motiv insa sa va
simtiti vinovati. Acest sentiment poate fi punctul de pornire pentru a incepe sa preluati ca

adulti mai multa responsabilitate personala in relatia cu copilul. Viata impreuna cu copiii
este un proces reciproc de invatare, in care adultul are carma in maini.
In acest fel poti face loc cresterii tale personale si copilul tau te are drept model si invata
de la tine sa se comporte responsabil fata de ceilalti.
Daca dupa mai mult timp dupa ce ai apelat la aceste ganduri si problemele persista e
foarte competent sa ceri ajutor sau inspiratie din afara.

Abilitatea de a rezolva problemele care apar in relatiile sociale sta la baza unui
comportament nonviolent. Perioada adolescentei este momentul potrivit pentru a-i invata
pe copii despre rezolvarea conflictelor. De ce? Pentru ca pe de o parte, in aceasta
perioada vor incepe sa aiba mai multa nevoie de aceasta abilitate, iar pe de alta parte,
acum dispun de cele mai multe dintre capacitatile cognitive necesare pentru a o stapani.
Iti propunem o activitate practica pe care o poti realiza impreuna cu adolescentul tau.

De ce ai nevoie?

Foaie de hartie
Pixuri

Cum se realizeaza?

Alege o situatie problematica pe care sa o prezinti copilului tau. Poate fi vorba de

o situatie reala cu care va confruntati in familie sau cu una ipotetica. De exemplu, copilul
unui vecin s-a plans ca un coleg de scoala il agreseaza in fiecare zi. Aceasta este
problema pe care vom exemplifica modul de rezolvare a conflictelor.
Propune-i copilului un plan pe care sa il urmati pentru a obtine cea mai potrivita
solutie. Etapele pe care le puteti urma impreuna sunt urmatoarele: definirea problemei,
analiza problemei, generarea solutiilor, analiza solutiilor, alegerea celei mai bune solutii si
planificarea actiunilor pentru a pune in practica solutia aleasa.
Le poti trece pe toate pe o foaie si pe masura ce inaintati cu analiza situatiei,
notati in dreptul lor informatiile si ideile care va vin in minte.

Etapele planului de rezolvare a conflictelor

1. Definirea problemei se refera la identificarea situatiei cauzatoare de neplacere, in cazul
de fata fiind agresiunea fizica repetata.

2. Analiza problemei presupune a gasi cauzele, elementele care au generat situatia,

persoanele implicate, motivele pe care agresorul le are pentru a se implica in asemenea
actiuni, care sunt consecintele actiunilor sale.
3. Generarea de posibile solutii vizeaza o incercare de rezolvare a conflictului. In aceasta
etapa se poate face un brainstorming, in care fiecare potentiala solutie este trecuta pe o
foaie de hartie fara a o analiza. In cazul de fata putem vorbi de: a contacta parintii
copilului agresor, a vorbi cu directorul sau dirigintele de la scoala, a cere ajutorul
psihologului de la scoala, a schimba traseul spre scoala, a muta copilul care este victima
agresiunii la o alta scoala, a lua lectii de autoaparare pentru a putea riposta etc. Toate
ideile, indiferent daca sunt bune sau nu, sunt notate pe foaie.
4. Analiza solutiilor este etapa in care se va lua fiecare solutie generata si se va incerca
dezbaterea ei. Care sunt avantajele si dezavantajele adoptarii ei? Ce castiga si ce pierde
in fiecare caz persoana care este implicata in problema? Este o solutie permanenta sau
temporara? Raspundeti la aceste intrebari pentru fiecare din solutiile de mai sus.
5. Alegerea celei mai bune solutii se face dupa ce ati reusit sa eliminati rand pe rand
solutiile care au avut mai multe dezavantaje decat avantaje.
6. Planificarea actiunii se realizeaza prin identificarea pasilor necesari pentru a pune in
practica solutia aleasa pentru rezolvarea conflictului.