Amiezi de noapte

Nichita Stanescu
Vin vremuri rosii, de rascoala,
sa imple varf privirea goala
mocnind din codri si din stanci
causul ochilor adanci
Iubito, fumega din mine
reci ruguri sterpezite, line,
in tampla strazii, brumarie,
un cantec surd de puscarie
Mi-s vineti ochii cum sunt cerbii
goniti de la ospatul ierbii,
satui de noapte si de vis
de dor ucis, de vis ucis...
Vin vremuri rosii de rascoala,
cutit sa-mi vare-n palma goala,
frunzisti din ramul stramb si drept
sa mi le svarle ude-n piept
... Se rasuceste-n somn orasul
si jar de stele, cu fagasul
sta aruncat, al nimanui
sub cerul adormit, verzui
si dube cenusii, gonite
cu ochii vineti din orbite
opresc in santuri, in amiezi,
ras innoptat de huhurezi
Si, in amurg de noapte sura,
zac truputi far'cautatura
in santurile strazilor,
cu tarna stransa-n pumnii lor
Dar uda, peste cei din santuri,
noptirea joaca-albastre danturi
si hoiturile din noroi
s-or ridica, in rand cu noi

Cu plumbii sangerati in ceafa,

vor arunca din gura, cleafa,
pe tampla strazii brumarii
un cantec surd, de puscarii...