Numere prime si sume de p

atrate
S
tefan TUDOSE

Abstract. In this Note, the Theorems 1 and 2 regarding the representation of prime numbers as
sums of perfect squares, are employed for solving some problems that were proposed at mathematical
contests.
Keywords: prime numbers, perfect square, Legendre symbol.
MSC 2010: 11A07, 11D72.

In aceasta Not
a, Q2 va nota multimea numerelor ce se pot scrie ca suma de doua
p
atrate perfecte, iar P3 - multimea numerelor prime de forma M4 + 3. Vom prezenta
c
ateva rezultate teoretice necesare n rezolvarea problemelor discutate n continuare.
Utilizarea simbolului lui Legendre aduce simplificari demonstratiilor obisnuite ale teoremelor de mai jos.(v. [1], 53-54). Pentru definirea si propriet
atile acestui simbol, c
at
si simbolului lui Jacobi, se poate consulta [2], 181-196. Instrumentul oferit de aceste
simboluri este folosit si n rezolvarea problemelor.
Avem nevoie de urmatoarea lema ([1], 53):
Lem
a (Thue). Dac
a n N si a este coprim cu n, atunci exist
a numerele
at xa y(mod n) pentru o alegere
naturale x si y, 0 < x, y < n astfel nc
convenabil
a a semnelor + si .
Teorema 1. Orice num
ar prim p 1(mod 4) apartine lui Q2 , iar scrierea sa ca
o sum
a de p
atrate este unic
a.
Demonstratie. Cum p 1(mod 4), rezulta c
a

1
p

= (1)

p1
2

= 1,

deci exista n N astfel nc

at p|n2 + 1. Evident, p si n sunt coprime. Aplic
and Lema,

obtinem c
a exista x si y, 0 < x, y < p cu proprietatea c
a p|n2 x2 y 2 . Deoarece
p|n2 + 1, rezulta c
a p|x2 + y 2 . Cum x2 + y 2 < 2p, conchidem c
a p = x2 + y 2 .
Teorema 2. Fie num
arul prim p P3 cu proprietatea c
a p|a2 + b2 . Atunci
p|(a, b).
Demonstratie. Dac
a (p, (a, b)) = 1, rezulta c
a (p, a) = (p, b) = 1. Utilizand
simbolul lui Legendre, avem:


1=

a2
p

b2
p

1
p

= (1)

p1
2

= 1,

contradictie. Presupunerea facut

a este falsa, deci p|(a, b).
Consecint
a. Un num
ar apartine lui Q2 dac
a si numai dac
a orice factor prim de
forma M4 + 3 din descompunerea sa n factori primi apare la un exponent par.
1 Elev,

cl. a X-a, Lic. Internat. de Informatic

a, Bucuresti; e-mail: tudosestefanrares@gmail.com

26

Se demonstreaza folosind teoremele de mai sus si identitatea lui Lagrange: (a2 +

b )(c2 + d2 ) = (ac bd)2 + (ad + bc)2 .
2

Problema 1. Ecuatia y 2 = x3 + 7 nu are solutii ntregi.

Solutie. Problema n sine nu este foarte grea, dar merita mentionata pentru
idee.1
S
a presupunem c
a ecuatia are macar o solutie n Z2 . Rezult
a c
a numarul x este
2
impar (altfel, y 7(mod 8)). S
a rescriem ecuatia n alt
a forma; avem:
x3 + 8 = y 2 + 1 (x + 2)(x2 2x + 4) = y 2 + 1.
Deoarece x este impar, x2 2x + 4 = (x 1)2 + 3 3(mod 4), deci x2 2x + 4 va
avea un divizor p, cu p P3 . Observam c
a p|x2 2x + 4|y 2 + 1. Conform Teoremei
2, p|(y, 1) = 1, contradictie.
Observatie. In aceeasi manier
a pot fi rezolvate si alte ecuatii de tip Mordell :
y 2 = x3 5, y 2 = x3 6, y 2 = x3 + 6.2
Problema 2. S
a se demonstreze c
a exist
a o infinitate de numere naturale k
pentru care se pot g
asi numerele naturale m si n cu proprietatea c
a 3k = m2 + n2 + 1.
Solutie. Utiliz
am identitatea:
x

x1

32 1 = (3 1)(3 + 1)(32 + 1)...(32

+ 1).

Cum fiecare factor din produs se scrie ca suma a doua p

atrate perfecte (pentru primele
doua paranteze avem: (3 1)(3 + 1) = 22 + 22 ), din identitatea lui Lagrange rezulta c
a
exista m, n numere naturale astfel nc
at 3k 1 = m2 + n2 , pentru orice k = 2x , x N.
Problema 3. S
a se demonstreze c
a exist
a secvente de numere consecutive oric
at
de lungi astfel nc
at niciunul din numere s
a nu apartin
a lui Q2 .
Solutie. Fie num
arul n N si numerele p1 , p2 , ..., pn P3 (multimea P3 este
infinit
a, consecint
a imediat
a a teoremei lui Dirichlet ([2], p.214)). S
a observam c
a un
numar n p(mod p2 ), cu p P3 , nu poate apartine lui Q2 , fapt ce sugereaz
a alegerea
unui num
ar x astfel nc
at
x p1 1(mod p21 ), x p2 2(mod p22 ), ..., x pn n(mod p2n ).
Deoarece (pi , pj ) = 1, i 6= j, din lema chineza a resturilor ([2], p.172), exista un
x care sa satisfac
a sistemul de congruente de mai sus. Astfel, niciunul din numerele
x + 1, x + 2, ..., x + n nu apartine lui Q2 . Cum n a fost ales arbitrar, afirmatia este
demonstrat
a.
1 Cam mult spus idee; solut
ia prezentat
a aici i apartine lui Lebesgue si a fost dat
a de c
atre acesta
n 1869. Intre timp, ideea a devenit metod
a, cel mai recent exemplu fiind Problema 2 din al treilea
test de selectie pentru OBMJ, 2014.
2 O ecuat
ie de tipul y 2 = x3 + k se numeste ecuatie Mordell. Acesta a ar
atat n 1920 c
a, pentru
k Z, ecuatia are un num
ar finit de solutii.

27

Problema 4. S
a se demonstreze c
a nu exist
a numerele naturale m, n, p astfel
nc
at 4mn m n = p2 , p N . (Shortlist OIM, 1984)
Solutie. S
a presupunem c
a ecuatia data are macar o solutie. Are loc factorizarea:
4mn m n = p2 (4m 1)(4n 1) = 4p2 + 1.

In acest moment problema este ca si rezolvata, deoarece exista un r P3 , r|4p2 + 1,

contradictia fiind aceeasi cu cea din Problema 1.
Observatie. O analiza mai atent
a a problemei sugereaz
a si o posibila generalizare: S
a se afle solutiile ecuatiei 4mnq m n = p2 , cu q un num
ar impar.
Far
a a sti enuntul problemei precedente, aceasta ecuatie pare destul de inabordabil
a, fapt datorat n mare parte prezentei lui q. Din nou, factorizarea este cheia:
4mnq m n = p2 (4mq 1)(4nq 1) = 4qp2 + 1.
Utilizarea simbolul lui Legendre este inadecvata n acest caz, deoarece este relativ
greu sa-l calculam f
ar
a a avea informatii despre conexiunea dintre divizorii lui 4mq
1, 4nq 1 si 4qp2 + 1. Apare cu totul firesc ca simbolul lui Jacobi, ce l generalizeaza
pe cel al lui Legendre, sa fie instrumentul util n scopul rezolvarii acestei probleme
mai generale.
Cum 4mq 1 si q sunt impare, avem:

1
4qp2
q
=
=
=
4mq 1
4mq 1
4mq 1

q1
q1
4mq 1
1
(1) 2 (2mq1) = (1)(1) 2
= 1,
(1)2mq1
q
q
contradictie. In concluzie, nici ecuatia mai generala nu are solutii.
1=

Teme de g
andire.
1) Exista o bijectie f : N N astfel nc
at f (3mn + m + n) = 4f (m)f (n) +
f (m) + f (n)?
2) S
a se determine toate functiile f : Z [0, ) care satisfac simultan conditiile:
a) f (xy) = f (x)f (y),
b) 2f (x2 + y 2 ) f (x) f (y) {0, 1}, x, y Z.
Indicatie. Desi au un aspect algebric, ambele se rezolv
a prin idei ,,mprumutate
din teoria numerelor: substitutii, bijectii ntre diversi monoizi, identitatea lui Bezout
si unele rezultate utilizate n acest material.
Bibliografie
1. T. Andreescu, G. Dospinescu Problems from the book, XYZ Press, 2008.
2. I. Creang
a et al. Introducere n teoria numerelor, Editura didactic
a si pedagogic
a,
Bucuresti, 1965.
3. www.artofproblemsolving.com
28