Orbire

Iisus Hristos n-a purtat niciodat ochelari

Ca s-i fereasc
Privirea
De neant,
Ca s-i apere ochii
De nisipurile pustiului;
N-a purtat niciodat ochelari
i nu m-a vzut
Cnd i-am fcut semn
C vreau s-l urmez;
S-l urmez n oglinzile somnului
Smerit i uluit i mntuit
Ca unul din ucenicii si.
n casa mea, Iisus Hristos n-a intrat niciodat
Ca s-mi cear gzduire
Pentru o noapte mcar;
N-a intrat niciodat
S-l osptez
i s-i ntind cupa
Din care s-i bea rstignirea pn la fund.
Iisus Hristos n-a purtat niciodat ochelari
Poate ar fi vzut,
- Dac ar fi purtat Casa mea cu ziduri de nchisoare,
Strada poeilor
Srac, pustie, necunoscut...
Strada poeilor
Cu mrcini nspinai
Din coroana sa;
Strada poeilor
Cu salcmi nflorii chiar i iarna;
Ar fi putut s vad
(de ar fi purtat ochelari)
Cinii prietenului meu
Cu care stau la sfat
Pe terasa veniciei
n fiece zi
i mai ales n fiece noapte
Mi-ar fi vzut gndurile
Noptatice, ptimae, pustiitoare.
Dar Iisus Hristos n-a purtat niciodat ochelari
N-a tiut, srmanul,
C vederea slbete cu vremea
Aa cum iubirea slbete cu vremea
Aa cum credina slbete cu vremea.
Iisus Hristos nu m-a vzut niciodat,
Iar eu niciodat nu am putut s-l iau de mn
i s-i spun :
Urmeaz-m, Doamne, n mpria mea!
Valeriu STANCU