O nava romaneasca a fost salvata in Triunghiul Bermudelor de catre un OZN urias

De mai bine de 5 decenii , fenomenul OZN continua sa ne fascineze si sa ne

uimeasca in egala masura , iar indiferent de faptul ca oamenii de stiinta ,
astronomi , fizicieni , matematicieni ori biologi , continua sa accepte realitaea
misterului farfuriilor zburatoare , tot mai numerosi sunt aceea care sustin ca au
asistat la evolutia unor obiecte aeriene neidentificate . Mai mult , in ultimele decenii
s-a remarcat ca multe din interventiile farfuriilor zburatoare au ca scop nu numai
studierea pamantenilor , ci si salvarea lor , atunci cand trec prin situatii limita . De
aceea , nu trebuie sa ne mire faptul ca majoritatea celor care s-au confruntat cu
asemenea experiente de " contacte tacute " , prin intermediul carora fiinte
indiscutabil mult mai evoluate decat noi i-au ajutat , intr-o situatie dificila , au ramas
cu parerea ca acesti misteriosi vizitatori joaca rolul unor frati mai mari , dispusi
oricand sa ne ofere sprijinul si sa ne deschida ochii , atunci cand gresim . Nu de
mult prin asemenea experienta a trecut si un veritabil capitan de vas , locuind
actualmente in Constanta , care a tinut sa dezvaluie uimitoarea aventura pe care a
trait-o pe mare cand se afla pe o nava comerciala romaneasca , in Atlantic . Din
motive lesne de inteles , domnia-sa fiind inca in activitate , capitan de vas , nu ii
vom dezvalui adevaratul nume , ci doar initialele L.C Chiar daca de la acel lant de
intamplari neobisnuite s-au implinit , in luna iunie , 15 ani domnul L.C spune ca nu a
uitat nimic si de astfel nici n-ar putea uita , de vreme ce aventurile paranormale prin
care a trecut sunt consemnate cu minutiozitate in jurnalul de bord , a carui copie
ne-a pus-o la dispozitie alaturi de marturiile secundului , a electricianului principal al
navei si ale altor mateloti . Plecasem pe 19 mai din Constanta , cu un transport de
minereu pentru Mexic . Nava noastra era un mineralier de 30.000 de tone , abia
iesit din santierul de constructii . O bijuterie de nava , foarte moderna pentru
vremea aceea , si pe are era o placere sa navighezi . Primul incident petrecut in
cand aceasta calatorie de pomina a avut loc pe 30 mai cand am trecut tropicul
Racului . Era noapte , in jur de ora 3 , iar ofiterul de card m-a trezit , spunandu-mi ca
pe cer au aparut 3 obiecte aeriene , foarte stralucitoare , care par a se apropia de
nava . M-am ridicat de pe pat si am iesit pe punte . Intredevar se zareau , 3 obiecte
sferice , de marimea Lunii pline , care pareau sa se indrepte spre noi . Spun de
marimea Lunii , pentru ca intamplator aceasta se vedea , intr-un colt opus al
cerului , si astfel am putut face o comparatie . De altfel , conditile de vizibilitate
erau excelente , marea calma si abia de adia vantul , dinspre nord-est . Am luat
legatura cu ofiterul radar si l-am intrebat daca pe monitoare apare ceva , iar el mi-a
raspuns ca a primit un singur ecou , slab si intermitent , desi noi vedeam obiectele
foarte bine . Nu cred sa se fi aflat in acel moment la mai mult de 3 km departare de
vas . Cu sufletul la gura , impreuna cu ceilalti mateloti care erau treji la ora aceea ,
am asteptat sa vad ce se petrece . Ajunsese la 1 km de nava , cele 3 lumini s-au
oprit brusc si , desii continuau sa fie vazute perfect de catre membrii echipajului ,

prezenta lor nu a mai fost detectata de radar ! " Aveai impresia ca brusc asezasera
un scut intrenava si ele , in asa fel incat radarul sa nu le mai poata detecta . Am
continuat deci sa inaintam , pe ruta obisnuita , dar cele 3 obiecte continuau sa ne
urmareasca , de la o distanta constanta . Intre timp , ele reaparusera pe radar , dar
sub forma unui singur punt , desi noi vedeam clar ca sunt despartite una de
cealalata . Obiectele apareau si dispareau de pe ecranul radarului , se inaltau la
cer , apoi coborau , dadeau ocol navei , dar niciodata nu se apropiau prea mult de
ea . " Din aceasta cauza nimeni dintre noi nu si-a putut da seama cum aratau
obiectele , ori daca aveau echipaj la bord , Nu vedeam decat niste globuri albargintii , stralucitoare , la care nu puteai sa te uiti mult , caci te dureau ochii spune
domnul L.C . De cate ori se apropiau mai mult , indreptam lampa Aldis catre ele ,
pentru a le lumina si a incerca un eventual dialog , dar nici nu ne bagau in seama ,
ci isi vedeau de ciudata lor defilare pe cer . Intre timp , tot echipajul vaporului
romanesc se trezise si se afla pe punte , urmarind evolutiile sinuoase ale
misterioaselor globuri argintii . Aceste evolutii au durat pana aproape de ivirea
zorilor cand brusc , cele 3 obiecte , dupa o ultima volta facuta pe cer , s-au
ingemanat , unele in altele . " Cand le-am vazut ca se apropie atat de mult unele de
altele , am fost sigur ca va urma o exlozie , marturiseste capitanul . Dar nici vorba
de asa ceva : cele 3 obiecte sau topit , pur si simplu , devenind unul singur . Cea ce
ne-a uluit a fost insa faptul ca , in loc sa fie mai mare , cum ar fi fost logic sa se
intample , obiectul rezultat , care era mult mai stralucitor , nu depasea in
dimensiune nici unul dintre cele 3 din care se formase . Era ca si cum ai fi turnat trei
litrii de apa intr-un bidon de un litru , si ar fi incaput toata cantitatea ! Ni se parea
absurd ! Dar totusi era adevarat ! Peste cateva minute globul rezultat a disparut
brusc , mijlocul cerului , fara sa mai poata fi observat nici de cei mai vajnici marinari
. " Ziceai ca l-ar fi inghitit cerul . Nu se scufudase in ocean , ca l-am fi vazut , ci , in
plin zbor , se facuse nevazut . Am ramas pana la 6:30 dimineata sa-l cautam cu
privirea , dar n-am zarit nimic . In schimb , lucrul care chiar ca ne-a pus pe ganduri ,
pe ecranul radar aparea umbra acelei veritabile nava-fantoma , care parea a se afla
in continuare in apropierea noastra , desi repet , ne-am uitat si cu binoclul si NU am
putut zari nimic . Iar un alt lucru care ne intriga era ca imaginea navei
extraterestre , reflectata de radar arata exact precum cea lasata de un portavion ,
ceea ce insemna fie ca obiectul misterios care se tinea dupa noi, isi schimbase din
nou dimensiunile in mod inexplicabil , fie ca in locul lui aparuse altul , infinit mai
mare . Atunci am fost 100% ca respectivul obiect avea sigur o provenienta
extraterestra . Constanteanul se declara a fi un om cu picioarele pe pamant , dar nu
se sfieste sa recunoasca impasul psihologic prin care a trecut in acele momenta . "
Mi-aduc aminte , spune el , ca stateam pe punte , cu ochii atintiti pe cerul de un
albastru intens , si ma gandeam ca undeva , acolo , exista o nava extraterestra
uriasa , pe care totusi n-o puteam vedea , dar asupra carei prezente NU ne puteam
indoi , din moment ce ea era dovedita de radar ! Hai sa zicem ca omul mai
greseste , dar aparatul este din fabricatie obiectiv , si NU greseste niciodata ! Iar el
ne arata ca acolo sus , deasupra noastra , se afla o nava necunoscuta , fara indoiala
de provenienta extraterestra , care dupa cum indica aparatul radar , obiectul avea

marimea unui stadion de fotbal ! Toata ziua am fost urmariti de acea nava
invizibila , care insa nu ni sa aratat privirilor . M-am gandit mult , de ce anume
prefera sa stea camuflata , si singura explicatie care o gasesc este ca pur si simplu
nu dorea sa ne sperie . Daca cumva ni s-ar fi aratat , probabil ca ar fi declansat la
bordul nostru o panica , pe care nici macar eu , care eram capitan , n-as fi putut-o
contrala . Ceea ce nu puteam insa pricepe era de ce ne urmarea . Dar chiar a doua
zi aveam sa ne putem raspunde la aceasta intrebare . A doua zi , marti , 16 iunie
1987, vaporul romanesc s-a intalnit cu un cargo sub pavilion panamez si , dupa
mesajele de salut , capitanul L.C a avut surpriza sa afle ca si pe ecranul radar al
cargoului aparuse , de cateva ore , acea nava extraterestra invizibila . Capitanul
vasului m-a intrebat daca stiu ce se petrece , fiindca lor le aparea respectiva nava ,
exact deasupra noastra . I-am explicat pe scurt fenomenul la care asistaseram , iar
nava panameza s-a indepartat brusc , probabil ca mai avusesera de-a face cu
asemenea ciudatenii si se temeu . Noi ne-am continuat drumul , de altfel nici nu
aveam ce face altceva , si , dupa o escala la Bahamas , ne-am indreptat spre Mexic .
In acel moment s-a dezlantuit o furtuna nemaivazuta . Fara o intensificare treptata a
vantului , fara ca norii sa se adune , putin cate putin , ci dintr-o data ! Furtuna era
cu atat mai inexplicabila cu cat centrul meteo din Bahamas ne vestise vreme buna
pentru urmatoarele doua zile . Chiar atunci ne aflam in mijlocul Triunghiului
Bermudelor . Eu am trecut chiar prin mijlocul lui de 14 ori in cariera mea si o singura
data , atunci in `87 , era s-o patim cu totii ! Atunci insa , v-am spus , nu credeam ca
o sa mai scapam teferi . Marea devenise alba din cauza valurilor inspumate si a
torentelor de ploaie . Eram ca intr-un cazan sub presiune , iar apa efectiv fierbea ,
era tot o spuma alba . Nu mai vedeai in jur nimic , nici linia orizontului , nici cerul .
La un moment dat , unul dintre marinari , Cornel Saicu , un baiat care avea pe
atunci 26 ani , a cazut in apa . L-a maturat un val de pe punte . L-am vazut cum
zboara peste bord , desi parapetul navei , acolo unde se afla Saicu in acel moment ,
avea aproape inaltimea unui om si , pana sa intervenim noi , il inghitise oceanul .
Dar pe cand eram ingroziti si credeam ca ne sunase ceasul mortii , brusc , ploaia sa
oprit , iar in jurul nostru la cativa zeci de metrii valurile sau domolit ! Ne intrebam ce
se intampla , fiindca vedeam , mai departe furtuna era la fel de puternica . Si unul
dintre marinari , veteranul nostru , nea Romica Prunea o data incepe sa strige : " Bai
fratilor ! ne salveaza OZN-ul ! " Atunci mi-am amintit de insotitorul nostru nevazut ,
ce probabil ca ne supraveghea si , vazand ca ne aflam la ananghie , facuse ceva si
potoli furtuna in jurul navei . Stiu , ca multi vor spune ca asemenea lucruri sunt
inventii , de aceea nici nu doresc sa-mi publicati numele , sa nu se rada de mine .
Dar aveti cuvantul meu , de Ofiter al Marinei Romane , ca tot ceea ce v-am spus
este adevarul adevarat !!! De altfel , cativa dintre baietii mei de pe vas se afla inca
in tara , doi sunt chiar din Constanta si ati putea vorbi cu ei , sa va confirme ! Doar
tot echipajul navei , a luat parte la acele evenimente misterioase . Timp de doua ore
, in jurul navei , la cateza zeci de metrii , a fost iadul pe pamant , dar noi parca am
fost calauziti sa iesim din furtuna , de catre acea nava invizibila care era deasupra
noastra si ne ocrotea . " Nu pot sa inteleg nici acum ce sa intamplat , dar am trait
aceste evenimente stranii ! " Cand am iesit din ochiul furtunii , ploaia a inceput sa

se reverse iarasi asupra noastra , dar de aceasta data nu ne mai temeam . Eram
insa foarte suparati si ingroziti , fiindca pierdusem un om si eu tocmai ma asezasem
la masa , sa scriu un raport privind acest incident , cand am auzit galagie pe punte .
Am iesit din cabina sa vad ce se petrece . Nu mi-a venit sa cred zarindu-l aruncat pe
bratele de colegii sai , pe Saicu , baiatul pe care il credeam cu totii innecat in urma
cu 2 ore . Dar si mai mirat am fost , vazand ca baiatul avea o barba impozanta ,
desii se rasese chiar in dimineata aceea ! L-am adus in cabina mea , si l-am rugat
sa-mi spuna ce se petrecuse . Cu noi mai erau medicul si secundul , iar ceilalti se
buluceau la usa , sa prinda si ei ceva din dialog . Saicu , bietul de el , habar n-avea
pe ce lume se afla . Stia doar ca se lovise foarte tare la un sold cand il zburase valul
peste borb , dar n-apucase sa mai simta durerea , ca o lumina stralucitoare , alba , ii
aparu-se in fata si nu mai stiuse nimic de el ! Il gasisera ceilalti marinari , la pupa ,
dupa niste butoaie , cum ajunsese insa acolo iarasi nu stia ! Acum oricat de sceptici
am fi fost , ce-am fi putut zice cand stiam ca baiatul asta , pe care il crezusem
innecat , aparuse ca din senin pe vas , la sute de mile de la locul furtunii , ba mai
mult avea o barba , de ziceai ca statuse o saptamana neras ! Toti , se inchinau , si
ziceau ca asta e minune ! Cand am ajuns in tara , am inceput sa ma interesez de
fenomenul OZN , si astazi , am o biblioteca cuprinzatoare in acest domeniu . Dar nu
mai cred ca a fost minune , ci ca baiatul a fost salvat de OZN , luat intr-o alta
dimensiune , unde timpul se scurge mai rapid , si adus inapoi pe vas , nevatamat medicul l-a consultat si n-a gasit nici urma de vanataie la sold , unde Saicu zicea ca
sa lovit ! Dar cel mai spectaculos fenomen , la care marinarii romani aveau sa asiste
, dupa toate aceste intamplari demne de filmele science-fiction ( SF ) , dar ne
asigura capitanul constantean , perfect autentice si adevarate , a avut loc in seara
celei de-a treilea zile , ultima in care am fost insotiti de enigmaticul obiect zburator
neidentificat . " Ofiterul de cart m-a anuntat ca se observa ceva pe cer . Uitandu-ne
mai bine am observat cele trei obiecte luminoase miscandu-se de colo-colo pe cer :
cand se apropiau , cand se departau , cand se ridicau , cand coborau . Noaptea era
senina si doar cativa nori albi se vedeau spre babord . Ca la un semnal , cele trei
obiecte stralucitoare - fara indoiala cele care aparusera in urma cu trei zile - au
intrat in acel nor , si spre uimirea noastra , dupa trecerea lor , norul s-a colorat de
parca ar fi fost facut din bacterii din acelea fosforescente ! Probabil ca trecerea
OZN-urilor ionizase norul si-l facuse sa raspandeasca la randul sau lumina . Ceea ce
ne-a lasat insa cu gurile cascate , a fost faptul ca norul , care inainte parea rotund ,
capatase acum , dupa trecerea obiectelor si iluminarea sa , forma unei inimi ,
perfect conturate pe fundalul intunecat ! Nimeni NU s-a mai indoit atunci ca
misteriosii nostrii salvatori ne calauzisera si ne scosesera din ghearele mortii ,
fiindca ne iubeau . "