Cu o sut i mai bine de ani n urm, pescarii Islandei tiau prea bine ce se

afl ntre cer i pmnt: Marea ngheat. De-aici ncolo, lucrurile erau simple:
i fceai cruce s nu te prind furtuna, ieeai pe mare ntr-o barc de ase
oameni, aruncai undiele, ateptai ca petele s mute, trgeai de undie i
apoi la vsle , te ntorceai la mal, curai petele, l vindeai.
Aveai apoi ce mnca, aveai cu ce plti datoria la prvlia din sat, aveai chiar
bani pentru o sticl de rachiu. Cu Brur se ntmpl ns c nite cuvinte l
ucid. Mai Jon Kalman Stefansson ru: l ucid nite versuri scrise cu o sut de
ani nainte de un poet orb, despre un rai pierdut, pe care pescarul nostru vrea
s le nvee pe de rost i s le pun ntr-o scrisoare de dragoste.
Cu gndurile prad poeziei, flcul uit s-i ia pufoaica atunci cnd iese n
larg, iar la ntoarcere pescarii sunt mai puini cu unul: Brur a murit de frig.

Un roman al despririi de moarte

Romanul lui J.K. Stefnsson, primul dintr-o trilogie islandez tradus entuziast
pn acum n douzeci de ri, e ns i un roman al despririi de moarte, al
speranei i maturizrii, care nu nseamn neaprat resemnare.
Prozatorul face din cellalt erou al crii, numit scurt biatul, un personaj ce
rmne mult vreme n mintea cititorilor. ntre cer i pmnt e deopotriv
cartea cerului plumburiu, a mrii nemiloase i romanul biatului, al drumului
su prin durerea de a-i fi pierdut cel mai bun prieten, n ncercarea de a gsi
un sens pentru ceva de neneles cnd nc n-ai mplinit douzeci de ani
adic pentru moarte.
Vorbele au, unele, darul s schimbe lumea i puterea s ne mngie i s ne
tearg lacrimile. Unele vorbe sunt gloane, altele sunt sunete de vioar.
Unele ajung s topeasc gheurile care ne nconjoar inima, pe altele le
trimitem s ne salveze, grbite, ca pe cohorte de clrei, cnd zilele sunt
potrivnice i nu mai tim dac mai trim sau am murit deja. Jn Kalman
Stefnsson.