Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni si nregistrata initial sub nr.

1926/2272008
reclamanta L. N. a chemat n judecata pe prtul L. V., pentru partajarea bunurilor comune
dobndite n timpul casatoriei, n cote de 1/2 pentru fiecare parte; cu cheltuieli de judecata.
n fapt, arata ca a fost casatorita cu numitul N. T. (decedat la data de 01.03.2002), casatoria fiind
desfacuta prin sentinta civila nr. 11580/2000 a Judecatoriei Sect. 2 Bucuresti, iar bunurile
comune dobndite n timpul acestei casatorii au fost partajate potrivit sentintei civile nr.
16101/30.11.2000 pronuntata de aceeasi instanta.
n motivarea cererii a mai aratat pe larg parcursul relatiei cu prtul si situatia juridica a
bunurilor comune indicate n anexa la actiune, respectiv apartamentul cu doua camere situat n
Falticeni, n valoare de 142.000 lei si bunurile mobile indicate la pct. A, B, C, functie de situatia
juridica a fiecarei categorii de bunuri mobile.
Reclamanta a aratat ca a nstrainat un apartament din mun. Bucuresti, bunul sau propriu, pentru a
achita o sulta catre fostul ei sot, iar prtului i-a dat suma de 2400 dolari SUA pentru a solutiona
prin tranzactie actiunea de partaj dintre acesta si fosta sotie.
Garantia ca dobndeste cota de 1/2 din apartamentul supus actiunii de partaj dintre prt si fosta
sotie a fost mandatul dat de catre acesta pentru a-l reprezenta n dosarul de partaj nr. 3134/2001.
Prtului i-au fost atribuite prin sentinta civila nr. 1268/2002 bunurile imobile si mobile ce au
facut obiectul actiunii de partaj cu B.M., sulta fiind achitata din banii dobnditi prin vnzarea
apartamentului din Bucuresti proprietatea reclamantei.
Bunurile mobile indicate la litera A sunt cele dobndite de parti n timpul casatoriei cu o
contributie de 1/2, respectiv centrala termica Ariston, combina frigorifica Wirlpool, masina de
spalat Indesit, televizor Philips, televizor Phonola, combina muzicala Trevi, masina electrica de
cusut Zinger, masina de cafea Expresso, robot de bucatarie, aspirator si elucidator de parchet.
Prin subrogatie reala a dobndit si cota de 1/2 indicata la pct. B din anexa, bunuri ce au facut
obiectul partajului dintre prt si fosta sotie, respectiv mobila sufragerie compusa din canapea si
doua fotolii, biblioteca cu patru corpuri, masuta mica de sufragerie, covor persan, sifonier cu
doua usi si 2 corpuri suspendate, mobila de bucatarie, combina frigorifica Zanussi, aragaz,
noptiera de dormitor, rafturi suspendate si cuier hol.
Separat reclamanta a solicitat includerea n masa de mpartit a sumelor de bani indicate la pct. C,
dreptul fiecarei parti asupra acestor sume care totalizeaza 19820 Euro fiind tot de 1/2, respectiv
de 9950 Euro pentru fiecare.
Cele trei sume de bani sunt: 6760 Euro ajutor de somaj acordat prtului de catre statul italian,
5860 Euro venituri comune realizate din munca prestata de parti n Italia si nsusite n
exclusivitate de prt si suma de 7200 Euro reprezentnd chiria pentru apartamentul n litigiu,
apartament n care a locuit sora prtului n perioada aprilie 2002 martie 2007.

Ca modalitate de partajare a solicitat partajarea n natura, n sensul de a-i fi atribuit apartamentul

n lotul ei, inegalitatea dintre loturi urmnd a fi compensata prin sulta.
n dovedire a depus nscrisuri.
Legal citat, prtul a formulat ntmpinare, solicitnd respingerea actiunii ca nefondata, indicnd
situatia juridica reala a bunurilor indicate de reclamanta n actiune, respectiv derularea relatiilor
dintre parti si faptul ca bunurile indicate la pct. 2 B nu sunt bunuri comune, fiindu-i atribuite
urmare a partajului cu fosta sotie.
Cu privire la sumele de bani a aratat ca suma de 6760 Euro ajutor de somaj din Italia nu exista,
suma de 5860 Euro venituri comune realizate in Italia reprezinta liberalitati consimtite de ambii
soti si nu pot fi incluse n masa de mpartit, iar cu privire la suma de 7200 Euro nu a existat nici
un contract de nchiriere a apartamentului ntre el si sora sa, respectiv cumnatul lui, iar acestia nu
i-au platit nici un fel de chirie.
Pe cale de cerere reconventionala, a solicitat sa se constate ca are o contributie de 75% la
dobndirea bunurilor comune, iar reclamanta are o contributie de 25%, iar din masa bunurilor
comune fac parte si urmatoarele bunuri mobile:
- mobila de dormitor (dulap cu patru usi, pat dublu, 2 noptiere, comoda cu 4 sertare, masa TV,
televizor Nokia, combina muzicala Akai, 3 carpete persane);
- mobila
camera
tineret (dulap cu 3 usi si corp suspendat, doua paturi de o persoana, noptiera, masa TV, televizor
Saba, masa de calculator si biblioteca);
- mobila camera de zi (biblioteca cu 3 corpuri, canapea, 2 fotolii, un covor persan, masina de
cusut Huskvarna);
- mobila de bucatarie (corpuri, aragaz si cuptor)
Ca modalitate de partaj, solicita atribuirea reclamantei prte a bunurilor mobile indicate n
cererea reconventionala, iar bunurile mobile de la punctul II A din Anexa sa-i fie atribuite lui n
natura.
n dovedire a anexat nscrisuri.
Reclamanta prin ntmpinarea la cererea reconventionala a solicitat respingerea acesteia,
motivnd ca bunurile mobile indicate de acesta n cererea reconventionala nici nu exista. n
perioada n care au convietuit n Italia au dobndit o serie de bunuri mobile cu care si-au mobilat
locuinta nchiriata si la care probabil se refera prtul n cererea sa. Acele bunuri nsa au fost
depozitate n ultima locuinta pe care au nchiriat-o mpreuna n Italia, n localitatea Fondi si se
afla acolo, ea neavnd posesia acelor bunuri.

Arata ca nu sunt ntemeiate nici sustinerile prtului privind cota sa de contributie de 75% la
dobndirea bunurilor comune, ntruct n perioada n care au locuit n Italia a lucrat n egala
masura cu prtul, att cu forme legale, ct si fara astfel de forme, iar veniturile realizate de ei au
fost egale.
La dosarul cauzei a fost naintat spre consultare dosarul nr. 3134/2001 avnd ca obiect actiunea
de partaj promovata de B. M., fosta sotie a prtului mpotriva acestuia.
Prin sentinta civila nr. 1120/22 mai 2009 s-a admis n parte cererea principala si s-a respins, ca
nefondata, cererea reconventionala.
Prin decizia nr. 1748/27.10.2009 Tribunalul Suceava a admis recursurile formulate de parti si a
casat sentinta civila nr. 1120/2009 a Judecatoriei Falticeni, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost nregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.12.2009.
Prin sentinta civila nr.279 din 07.02.2011 Judecatoria Falticeni a admis n parte cererea
principala avnd ca obiect partaj bunuri comune, formulata de reclamanta prta N. N.,
mpotriva prtului reclamant L. V..
A admis n parte cererea reconventionala.
A constat ca n timpul casatoriei partile au dobndit, n cote egale de , urmatoarele bunuri
mobile: centrala termica Ariston; combina frigorifica cu trei sertare; masina de spalat
Indesit; TV Philips; TV Thanola, combina muzicala simpla; masina de cusut Zinger;
masina cafea expresso; robot bucatarie; elucidator parchet; aspirator gen matura; mobila
bucatarie; valoarea totala a masei partajabile fiind de 4630 lei.
A dispus lichidarea starii de devalmasie.
A atribuit n lotul prtului reclamant bunurile mobile ce fac parte din masa partajabila.
A obligat pe prtul reclamant sa plateasca reclamantei prte suma de 2315 lei sulta.
A compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a hotar astfel prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 24 august 2001,
casatoria fiind declarata desfacuta prin sentinta civila nr. 88/2008 a Judecatoriei Falticeni, ramasa
irevocabila.
n timpul casatoriei, partile au dobndit urmatoarele bunuri: centrala termica Ariston; combina
frigorifica cu trei sertare; masina de spalat Indesit; TV Philips; TV Thanola, combina
muzicala simpla; masina de cusut Zinger; masina cafea expresso; robot bucatarie; elucidator
parchet; aspirator gen matura; mobila bucatarie.

Potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobndite n timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la
data dobndirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Natura juridica a bunurilor ce fac parte din masa partajabila este aceea de bunuri comune, iar
existenta acestora nu a fost contestata de parti.
n privinta combinei muzicale reclamanta-prta nu a facut dovada existentei acesteia, n
conditiile n care prtul-reclamant a contestat acest bun, iar sarcina probei i revenea
reclamantei-prte.
Privitor la bunurile mobile cuprinse la punctul II B Anexa, respectiv mobila sufragerie compusa
din canapea si doua fotolii; biblioteca cu patru corpuri; masuta mica de sufragerie; covor persan;
sifonier cu doua usi si doua corpuri suspendate; mobila de bucatarie; combina frigorifica
Zanussi; aragaz; noptiera de dormitor; rafturi suspendate; cuier hol si n privinta
apartamentului situat n , instanta constata ca prin sentinta civila nr. 1268/10.07.2002 a
Judecatoriei Falticeni s-a dispus partajarea bunurilor comune ntre prtul-reclamant si fosta
sotie B. M..
Prin sentinta civila sus-mentionata instanta a retinut ca din comunitatea de bunuri a celor fosti
doi soti face parte apartamentul situat n si bunurile mobile constnd n: mobila sufragerie
compusa din canapea extensibila, doua fotolii; biblioteca compusa din patru corpuri si vitrina cu
sertare; o masuta; covor persan; mobila de dormitor compusa din dulap n doua usi, suprapozabil,
o lustra tip lampa; mobila de bucatarie compusa din trei corpuri suspendate, masa de bucatarie cu
patru scaune; o combina frigorifica Zanussi; aragaz cu trei ochiuri; 9 ml perdea tip Pascani;
garnije de 3,5 ml; noptiera de dormitor; rafturi suspendate; cuier hol cu sertar si oglinda.
Urmare a lichidarii starii de devalmasie au fost atribuite n lotul prtului-reclamant bunurile
mobile si apartamentul situat n , urmnd ca acesta sa achite fostei sale sotii suma de 8663 lei,
sulta.
Aceste bunuri au natura juridica de bunuri proprii, avnd n vedere dispozitiile art. 31 lit. a C.
fam.
Faptul ca, n timpul casatoriei cu reclamanta-prta a fost achitata sulta de catre prtulreclamant catre fosta sa sotie, conform nscrisurilor anexate la dosar, nu confera bunurilor
calitatea de bunuri proprii, ci cel mult ar putea da nastere eventual unui drept de creanta n
favoarea reclamantei-prte.
n privinta sumelor de 6760 euro si 5860 euro reclamanta-prta nu a probat existenta acestora n
patrimoniul partilor.
n ceea ce priveste suma de 7200 euro reprezentnd contravaloarea chiriei ncasata ca urmare a
nchirierii apartamentului din mun. Falticeni, chiar daca ar fi fost ncasata de prtul-reclamant,
aceasta nu poate fi inclusa n masa de partajat att timp ct este dobndita de la imobilul-bun
propriu.

Textul prevazut de art. 30 C. fam. instituie o prezumtie relativa de contributie egala a sotilor la
dobndirea bunurilor comune, care poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba. Cota propriuzisa ce se cuvine sotilor se stabileste pe baza contributiei efective a fiecaruia, fie prin venituri, fie
prin activitate casnica ori n gospodarie.
Sustinerile prtului-reclamant n sensul ca, la dobndirea bunurilor comune a avut o cota de
contributie majorata de 75% nu poate fi retinuta, ntruct din coroborarea declaratiilor martorelor
B. I. (f. 85) si N.M. (f. 116 dosar 2251/227/2007) cu nscrisurile atasate reiese ca ambele parti au
lucrat n Italia n timpul convietuirii (f. 76-84 dosar 2251/227/2007 si 152-204).
Pe de alta parte, prtul-reclamant nu a facut dovada ca a realizat venituri cu mult mai mari dect
cele realizate de reclamanta-prta si ca acestea ar fi fost destinate n mare parte, gospodariei.
Fata de cele aratate, n temeiul art. 728 C. civ. coroborat cu art. 36 C. fam, instanta a admis n
parte att cererea principala, ct si cererea reconventionala, a constatat ca n timpul casatoriei
partile au dobndit, n cote egale de , urmatoarele bunuri mobile: centrala termica Ariston;
combina frigorifica cu trei sertare; masina de spalat Indesit; TV Philips; TV Thanola,
combina muzicala simpla; masina de cusut Zinger; masina cafea expresso; robot bucatarie;
elucidator parchet; aspirator gen matura; mobila bucatarie si a dispus lichidarea starii de
indiviziune.
La formarea loturilor a tinut seama de optiunea partilor, astfel ca a atribuit n lotul prtului
reclamant bunurile mobile ce fac parte din masa partajabila, urmnd ca acesta sa plateasca
reclamantei prte suma de 2315 lei sulta.
n temeiul art. 276 C. proc. civ., instanta a compensat cheltuielile de judecata.
mpotriva sentintei a formulat recurs reclamanta N. N..
n motivare a aratat ca sentinta recurata este criticabila prin prisma urmatoarelor considerente:
n mod gresit a retinut instanta de fond ca nu fac parte din masa partajabila apartamentul situat n
si nici bunurile mobile indicate la pct. II B din anexa la cererea introductiva, cu motivarea ca
acestea sunt bunurile proprii ale prtului, dobndite n urma partajului cu prima lui sotie si ca
eventuala sa contributie la plata sultei stabilita n sarcina prtului prin sentinta civila nr.
1268/2002 este de natura sa i confere doar un drept de creanta, iar nu un drept de coproprietate
asupra bunurilor respective.
Considera ca solutia sus mentionata este nelegala si netemeinica ntruct din nscrisurile si
probele testimoniale administrate n dosarul nr. 2251/ 227/ 2007, atasat spre consultare ( probe
care au fost nsusite de ambele parti ) rezulta ca sulta datorata de prt fostei sale sotii reprezinta,
potrivit sentintei civile nr. 1268/2002, cota de 1/2 din apartament si din bunurile mobile
mentionate la pct. II B din anexa, iar aceasta sulta a fost achitata n timpul casatoriei sale cu
prtul cu o suma de bani ce reprezinta bunul sau propriu conform art. 31 lit. a din codul
familiei.

Sustinerile n acest sens au fost dovedite cu nscrisurile depuse la .f. 9- 12 din dosarul nr.
2251/227/2009, din care rezulta ca ea, reclamanta a detinut anterior casatoriei cu prtul un
apartament bun propriu situat n mun. Bucuresti, apartament care i-a fost atribuit prin sentinta
civila nr. 16101/ 2000 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti si pe care l-a nstrainat prin contractul de
vnzare-cumparare autentificat sub nr. 2213/ 26 octombrie 2001.
A invocat totodata, o conventie ncheiata cu paratul, conventie conform careia ea i-a remis
acestuia, din pretul obtinut n urma vnzarii apartamentului sau din mun. Bucuresti, suma
necesara achitari, sultei catre fosta lui sotie, ea urmnd sa dobndeasca n schimbul acestei sume
cota de 1/2 din bunurile care formau obiectul actiunii de partaj dintre prt si fosta lui sotie.
Conventia sus-mentionata, ncheiata ntre ea si prt, a fost confirmata de declaratiile martorelor
B. I. si C. F., audiate n dosarul nr. 2251/227/2007, care au aratat ca din pretul obtinut n urma
nstrainarii apartamentului din Bucuresti, al carui cuantum real a fost de 15,000 dolari SUA, a
achitat sulta datorata fostului meu sot, a remis prtului suma necesara pentru achitarea sultei
catre numita B. M., iar diferenta a ramas n posesia lor inclusiv dupa plecarea n Italia ( martie
2002 ). Aceeasi conventie rezulta implicit si din mprejurarea ca prin procura nr. 55/ 2002 prtul
a mandatat-o sa l reprezinte n dosarul nr. 3134/ 2001 ( avnd ca obiect actiunea de partaj
promovata de numita B. M. ), procura prin care a fost mputernicita sa l reprezinte pe prt
inclusiv n faza de executare silita a hotarrii ce urma a fi pronuntata si care a reprezentat practic
o garantie pentru materializarea conventiei privind dobndirea cotei de 1/ 2 din apartamentul si
bunurile mobile n litigiu n schimbul suitei achitate din suma de bani ce constituia bunul sau
propriu.
Potrivit proceselor verbale si chitantelor ntocmite de executorul judecatoresc Hopu Vasile ( f.
20- 22), sulta stabilita n sarcina prtului prin sentinta civila nr. 1268/2002 a fost achitata prin
intermediul mandatarei V. A. n perioada octombrie - noiembrie 2002, cnd ei, partile se aflau n
Italia, nsa din declaratiile martorelor rezulta ca suma expediata din Italia pentru plata sultei
mandatarei prtului provenea din pretul obtinut de ea n baza contractului de vnzare-cumparare
nr. 2213/ 2001, pret care partial fusese remis prtului n acest scop nainte de plecarea n Italia
iar partial se afla n posesia lor la data plecarii n strainatate.
De altfel, prtul nu a dovedit ca suma trimisa din Italia pentru achitarea sultei ar fi provenit din
fondurile sale proprii, nesustinnd si neprobnd n nici un mod ca ar fi detinut o astfel de suma
ca bun propriu, anterior casatoriei cu ea. De asemenea, n conditiile n care, potrivit nscrisurilor
depuse la dosar, ei, partile au nceput sa realizeze venituri din munca prestata n Italia abia n
luna octombrie 2002, nu poate fi retinuta nici - sustinerea prtului n sensul ca suma expediata
mandatarei sale ar fi provenit din veniturile lui salariale chiar daca ar fi fost asa, veniturile
obtinute din munca n Italia reprezentau venituri comune (aceasta ntruct si ea a lucrat), iar nu
venituri proprii ale prtului, astfel nct nu se poate pretinde ca suma destinata achitarii sultei ar
proveni din contributia exclusiva a prtului.
Prin urmare, considera ca a facut dovada faptului ca sulta ce reprezenta cota de 1/ 2 din
apartamentul n litigiu si din bunurile mobile atribuite prtului prin sentinta civila nr. 1268/
2002 a Judecatoriei Falticeni a fost achitata cu suma de bani ce reprezenta bunul sau propriu,
obtinuta prin contractul de vnzare-cumparare nr. 2213/ 2001.

Asa fiind, avnd n vedere si conventia intervenita ntre ea si prt la data vnzarii bunului ei
propriu, considera ca n cauza erau incidente disp. art. 31 lit. f din codul familiei, n temeiul
carora a dobndit prin subrogatie reala cu titlu particular cota de 1/ 2 din apartamentul n litigiu
si din bunurile mobile mentionate n anexa II B a actiunii introductive. Potrivit textului de lege
sus-mentionat, constituie bun propriu al fiecaruia din soti valoarea care reprezinta si nlocuieste
un bun propriu sau bunul n care a trecut aceasta valoare. Cum potrivit celor aratate anterior,
suma ce reprezenta bunul sau propriu a fost folosita pentru achitarea sultei stabilita prin sentinta
civila nr. 1268/ 2002 si care reprezenta echivalentul cotei de 1/ 2 a fostei sotii a prtului, n
conformitate cu disp. art. 31 lit. f din codul familiei aceasta cota de 1/ 2 a devenit la rndul ei
bunul sau propriu prin efectul subrogatiei reale cu titlu particular.
Instanta de fond nu a analizat n nici un mod sustinerile sale referitoare la subrogatia reala cu
titlu particular si nici pe cele referitoare la conventia ncheiata cu prtul , potrivit careia urma sa
dobndeasca, n schimbul sumei de bani avansate de ea pentru plata sultei, cota de l/2 din
bunurile individualizate anterior.
Din aceasta perspectiva, considera ca au fost nesocotite disp. art. 261 pct. 5 cod procedura civila,
potrivit carora hotarrea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format
convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au nlaturat cererile partilor, acest text de lege
impunnd examinarea efectiva a sustinerilor partilor, examinare care n cauza nu a fost realizata
din moment ce prima instanta nu a motivat n nici un fel nlaturarea sustinerilor sale referitoare la
subrogatie si la dobndirea dreptului de coproprietate asupra bunurilor n discutie prin conventia
la care un facut referire anterior.
Pe de alta parte,considera nelegala statuarea instantei de fond n sensul ca acea contributie
proprie invocata de ea la plata sultei corespunzatoare cotei de 1/2 din bunurile n discutie ar fi de
natura sa i confere un simplu drept de creanta.
n acest sens, reitereaza sustinerile n sensul ca atribuirea unui bun n favoarea unui coindivizar
n cadrul procesului de partaj, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzatoare drepturilor
coindivize sau codevalmase ale celuilalt proprietar este echivalenta, din punct de vedere juridic,
cumpararii cotei ce apartine coproprietarului ntruct presupune transmiterea respectivei cote n
schimbul unei sume de bani ( sulta). Cum n cauza att la data la care imobilul n discutie a fost
atribuit prtului prin sentinta civila nr. 1268/ 2002, ct si la data la care s-a achitat sulta
corespunzatoare cotei de 1/ 2 a fostei sotii ei, partile erau casatorite, nu se poate pretinde ca
apartamentul ar fi n ntregime bun propriu al prtului, acest caracter revenind doar cotei sale de
contributie de 1/2 stabilita prin sentinta sus-mentionata.
De altfel, dobndirea n timpul casatoriei a cotei indivize dintr-un bun prin plata unei sulte nu se
ncadreaza n nici una din ipotezele limitativ enumerate de art. 31 din codul familiei, ipoteze care
confera unui bun dobndit n timpul casatoriei caracterul de bun propriu al unuia din soti.
Cum n speta cota de 1/2 din bunurile n discutie a fost practic dobndita prin cumpararea cotei
de 1/2 apartinnd fostei sotii a prtului, n schimbul sultei la care acesta a fost obligat si care a
fost achitata n timpul casatoriei cu o suma de bani ce constituia bunul ei propriu, considera ca ea
si prtul sunt coproprietari n indiviziune asupra apartamentului si bunurilor mobile n litigiu,

prtul fiind titularul cotei de 1/2 corespunzatoare cotei sale de contributie la achizitionarea
apartamentului ( asa cum s-a stabilit prin sentinta civila nr. 128/ 2002 ), iar ea fiind titulara
celeilalte cote de 1/2 dobndita n conditiile sus-aratate prin subrogatie reala cu titlu particular
conform art. 31 lit. f din codul familiei.
Prin urmare, apreciaza ca trebuiau incluse n masa de mpartit si partajate n cote de 1/2
apartamentul, evaluat prin raportul de expertiza ntocmit cu prilejul rejudecarii la valoarea de
98.724,30 lei, precum si bunurile mobile de la pct.II B din anexa la actiune,evaluate de expertul
Ciornei Gheorghe la valoarea de 2721 lei,
Gresit a retinut prima instanta ca nu ar fi facut dovada existentei n patrimoniul comun a sumelor
de 6361,56 euro si respectiv 5860 euro, indicate n actiunea initiala si n concluziile scrise depuse
n al doilea ciclu procesual, la pct 4 si 5.
Contrar celor retinute, a depus la dosar n traducere legalizata copii ale ordinelor de plata
ntocmite n Italia, care atesta faptul ca n perioada martie -decembrie 2007 prtul a ncasat
lunar de la statul italian ajutor de somaj n suma totala de 6361,56 euro, suma virata n contul
prtului si nsusita de acesta n totalitate.
Avnd n vedere faptul ca suma sus mentionata reprezinta un venit obtinut de unul din soti n
timpul casatoriei, ea are caracterul unui bun comun urmnd a fi supusa partajului n cotele de 1/2
retinute prin sentinta apelata.
Totodata, n ceea ce priveste suma de 5860 euro aceasta reprezinta, potrivit nscrisurilor depuse
la f. 32-54 din primul ciclu procesual, venituri comune realizate de ei, sotii, din munca prestata n
Italia, suma pe care si-a nsusit-o prtul si care, asa cum acesta nsusi a recunoscut prin
ntmpinare, a fost expediata n tara rudelor sale.
Din nscrisurile existente la dosar rezulta ca n perioada n care au fost expediate sumele
respective rudelor prtului att ea, ct si fostul sot erau ncadrati cu forme legale n Italia si
realizau venituri salariale, asa nct suma respectiva reprezinta un bun comun nsusit de unul din
soti, care se justifica a fi inclus n masa partajabila.
Fata de cele aratate, solicita admiterea recursului si modificarea partiala a sentintei n sensul
includerii n masa partajabila a apartamentului, a bunurilor mobile identificate prin raportul de
expertiza ntocmit de expert Ciornei Gheorghe, a sumelor de 6361,56 euro si respectiv 5860
euro, atribuirii acestor bunuri n lotul prtului si recalcularii sultei datorate de acesta conform
componentei sus mentionate a masei partajabile.
Intimatul a formulat ntmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
n motivare a aratat ca este nefondata critica adusa sentintei cu privire la neincluderea n masa
partajabila a apartamentului si a bunurilor mobile indicate la pct. II B din anexa la cererea de
chemare n judecata.

Probele administrate de catre recurenta cu privire la faptul ca aceasta ar fi achitat din veniturile
sale proprii sulta datorata de catre el fostei sotii pentru cota de 1/2 din apartament si din bunurile
mobile nu sunt concludente si nu fac dovada fara putinta de tagada a acestui fapt.
Apartamentul cu doua camere si dependinte, situat n , a fost dobndit n timpul primei sale
casatorii, mpreuna cu fosta sotie, B. M., cu care s-a casatorit n anul 1979, iar prin Sentinta
civila nr. 1606/25.06.2001 a Judecatoriei Falticeni, casatoria a fost declarata desfacuta.
Prin Sentinta civila nr. 1268/10.07.2002 a Judecatoriei Falticeni (Dosar nr. 3134/2001), s-au
partajat bunurile comune dobndite n timpul primei lui casatorii, printre care si apartamentul
mai sus-mentionat.
Fosta sotie a fost cea care a intentat actiunea de divort, iar pe tot parcursul procesului nu a fost
nici o discutie referitoare la ncheierea unei tranzactii ntre ei, dupa cum rezulta din dosarul ce a
fost atasat. De altfel, ambii au dorit atribuirea n natura a apartamentului.
Daca ar fi reale sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca din vnzarea apartamentului sau
din municipiul Bucuresti din data de 26.10.2001, i-a dat suma de 2400 USD (7900 lei), n
vederea platii sultei catre fosta lui sotie, atunci nu ar mai fi plecat la munca n Italia, mai ales ca
aveau de acum o anumita vrsta, ntruct avea bani de achitat fostei sotii, reclamanta avea
serviciu n tara si nu ar mai fi avut nici un motiv pentru care sa merga la munca n strainatate
ntr-o perioada greu accesibila romnilor.
Reclamanta a obtinut din vnzarea apartamentului suma stipulata n contract, 16.000 lei RON (si
nu 50.000 lei RON, asa cum eronat pretinde), din care jumatate i-a dat-o fostului sot, N. T.,
respectiv suma de 8000 lei RON, obligatie care i-a incumbat conform Sentintei civile nr.
16101/30.11.2000, definitiva si irevocabila a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti. Restul sumei de
8000 lei, reclamanta a lasat-o la plecarea din tara mamei acesteia din municipiul Suceava, n
grija careia au ramas atunci si cei doi copii ai reclamantei si care au cheltuit aceasta suma de bani
ntr-o perioada de timp foarte scurta (aproximativ 2 luni).
Nu a existat nicicnd o conventie intre el si reclamanta cu privire la achitarea de catre aceasta a
sultei ce o datoram in schimbul dobndirii de catre aceasta a dreptului de proprietate pentru cota
de 1/2 din apartament si din bunurile mobile.
Declaratiile de martori invocate de catre recurenta in dovedirea pretentiilor sale nsa nu pot fi
avute n vedere motivat de faptul ca martora B. I. arata ca reclamanta i-ar fi mprumutat o
suma de bani, iar martora N. M. face referire la o discutie purtata n toamna anului 2001 la nunta
sa, ntre el si tatal reclamantei, n care i-ar fi spus acestuia din urma ca reclamanta ar fi vndut
apartamentul sau din Bucuresti si a platit sulta fostei sotii, nsa, de observat ca la momentul n
care s-ar pretinde ca ar fi avut loc aceasta discutie nu era finalizat procesul de partaj si nici nu se
putea vorbi despre achitarea vreunei sulte.
Recurenta se contrazice n cererea de chemare n judecata, dar si in cererea de recurs n privinta
sumei de 2400 USD, despre care initial afirma ca i-a dat-o si ca a ramas la dispozitia sa, apoi ca a

ramas la dispozitia lor, ba ca au luat-o cu noi cnd au plecat n Italia pentru a o prezenta la vama,
pentru ca n final sa spuna ca a dispus personal de aceasta suma.
Faptul ca a mandatat-o pe reclamanta sa-l reprezinte in cadrul dosarului de partaj cu fosta sotie,
nu reprezinta o garantie in vederea dobndirii de catre aceasta a cotei de 1/2 din apartament si
din bunurile mobile, ntruct nu exista nici o astfel de prevedere in cuprinsul procurii.
Sentinta de partaj prin care i s-au atribuit apartamentul si bunurile mobile, fiind obligat la a-i
achita fostei sotii sulta n cuantum de 8663 lei RON, a ramas definitiva la data de 27.08.2002, iar
B. M. a formulat cerere de executare silita la data de 03.09.2002. Daca ar fi reale sustinerile
reclamantei, atunci ar fi achitat la acea data sulta, fara a mai fi nevoie de executare silita si plata
esalonata a sultei.
n atare conditii, a achitat sulta n doua rate, trimitnd banii din Italia mandatarei V. A., astfel:
Prin Chitanta din data de 15.10.2002 a Western Union, a expediat din Italia n Romnia, suma de
1500 USD, echivalentul a 4600 lei RON, platiti fostei sotii prin intermediul executorului
judecatoresc, conform chitantei nr. 3251657 din data de 15.10.2002 a BEJ Hopu Vasile.
Prin Chitanta din data de 18.11.2002 a Western Union, a expediat din Italia n Romnia, suma de
1050 USD, echivalentul a 4063 lei RON, platiti fostei sotii prin intermediul executorului
judecatoresc, conform chitantei nr. 3251674 din data de 18.11.2002 a BEJ Hopu Vasile.
A remis banii in doua transe lunare, motivat de faptul ca ncepnd cu 01.09.2002 s-a angajat in
Italia, iar banii obtinuti in lunile octombrie si noiembrie au fost expediati in tara surorii sale, V.
A., care la rndul sau a achitat sulta catre fosta sotie.
Este nefondat recursul reclamantei prin care solicita a se modifica sentinta si sa i se constate
dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din apartament, ntruct sulta nu a fost achitata cu banii
acesteia.
Pe de alta parte, sentinta de partaj are caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi, caracterul
bunului astfel atribuit prin sentinta fiind acela de bun propriu, dobndirea dreptului de proprietate
nedepinznd de achitarea sultei, care are caracterul unui drept de creanta.
Chiar presupunnd, prin absurd, ca sulta ar fi fost achitata exclusiv din banii reclamantei, acest
fapt nu i poate conferi un drept de proprietate asupra cotei de din apartament.
Practic aceste sume de bani reprezinta niste liberalitati consimtite de ambii soti si nu pot fi
incluse n masa de mpartit pentru ca nu a beneficiat niciunul dintre ei de pe urma acestor bani.
La fel si pentru suma de bani solicitata a fi inclusa n masa bunurilor de mpartit primita de el cu
titlu de ajutor de somaj, corect se retine ca o astfel de dovada nu a fost efectuata motiv pentru
care recursul apare ca nefondat

Examinnd recursul, ce se subsumeaza prev. art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 Cod procedura civila,
prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei si a criticilor invocate,
tribunalul apreciaza ca nefundat, pentru considerentele ce succed:
Recurenta a pretins ca este proprietara unei cote de p.i. din apartamentul situat n si din
bunurile mobile enumerate la pct. II A din anexa la actiune.
n mod corect prima instanta a retinut ca respectivele bunuri reprezinta proprietatea exclusiva a
intimatului, n conditiile n care din probatoriu a rezultat ca au fost dobndite de catre intimat
mpreuna cu prima sa sotie, B. M., revenindu-i n lot acestuia prin sentinta de partaj nr. 1268/10
iulie 2002 a Judecatoriei Falticeni (f. 15-17), fiind incidente astfel prev. art. 31 lit. a din vechiul
cod al familiei.
Pretinzndu-se coproprietara a respectivelor bunuri, recurenta a invocat faptul ca ar fi achitat
sulta la care a fost obligat intimatul prin hotarrea de partaj (sulta echivalenta a din valoarea
acelor bunuri), din veniturile sale proprii, adica din vnzarea unui apartament proprietate
personala, plata pe care ar fi efectuat-o n baza unei conventii ncheiate cu intimatul, de a deveni
astfel coproprietara asupra respectivelor bunuri.
Ceea ce pretinde prin urmare recurenta este existenta unei conventii ntre parti, de schimbare a
naturii juridice a bunurilor (dobndite de catre intimat nainte de a se casatori cu recurenta), din
bunuri proprii n bunuri comune.
n primul rnd, o astfel de conventie nu a fost dovedita, probele la care recurenta a facut referire
neoferind informatii concludente pe acest aspect.
Astfel, martora B. I. (f. 86 dosar nr. 2251/227/2007) a facut vorbire despre un mprumut dat
de catre recurenta intimatului pentru plata sultei, n virtutea caruia recurenta nu poate pretinde n
niciun caz un drept de coproprietate, ci, eventual, un drept de creanta.
Martora C. F. nu a mai fost audiata, partea renuntnd la administrarea probei n sedinta publica
din 27 martie 2008 (f. 117 dosar nr. 2251/227/2007).
Martora N.M., propusa tot de catre recurenta face afirmatii nesincere, pro causa, pe acest aspect,
ntruct aminteste despre o discutie purtata n toamna anului 2001, la nunta sa, in care intimatul
ar fi spus tatalui recurentei ca aceasta din urma si-ar fi vndut un apartament situat n mun.
Bucuresti pentru a plati sulta catre fosta lui sotie, or este de observat ca la acel moment nu se
putea vorbi despre plata vreunei sulte ntruct procesul de partaj era nca n curs.
n fine, faptul ca intimatul a mandatat-o pe recurenta sa-l reprezinte n procesul de partaj nu
reprezinta in nici un caz o dovada a pretinsei conventii.
n al doilea rnd, o asemenea conventie ar fi fost nula, deoarece nu se poate deroga de la regimul
juridic al bunurilor sotilor dect n masura n care nsasi legea o permite, acest regim avnd un
caracter imperativ att n privinta bunurilor comune, ct si n privinta bunurilor proprii.

n acest sens sunt disp. art. 30 al. 2 din vechiul Cod al familiei, care trebuie nteles n sensul ca o
conventie este nula nu numai atunci cnd contravine art. 30 al. 1 din vechiul Cod al familiei
(bunurile dobndite n timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobndirii lor
bunuri comune ale sotilor), ci si atunci cnd contravine celorlalte dispozitii - art. 31-36 din
vechiul Cod al familiei, care alcatuiesc reglementarea legala a raporturilor patrimoniale dintre
soti, incluznd aici, prin urmare, si art. 31 lit. a incident n speta, care stipuleaza ca bunurile
dobndite nainte de ncheierea casatoriei sunt bunuri proprii.
n alta ordine de idei, a invocat recurenta ca prin plata sultei ar fi cumparat cota de p.i.
apartinnd fostei sotii a intimatului.
Tribunalul nu poate accepta o asemenea sustinere ntruct la data pretinsei plati bunurile se aflau
n proprietatea exclusiva a intimatului n baza hotarrii declarative de partaj bunuri comune, ceea
ce nseamna ca pretinsa conventie nu poate fi tradusa dect n sensul ca prin pretinsa plata
recurenta ar fi cumparat cota de p.i. din bunuri de la intimat.
Or, n conformitate cu art. 1307 din vechiul Cod civil, vnzarea-cumpararea ntre soti este
interzisa.
A mai invocat recurenta incidenta n cauza a disp. art. 31 lit. f din vechiul Cod al familiei, n
temeiul caruia ar fi dobndit prin subrogatie reala cu titlu particular cota de din bunurile n
litigiu.
Nici aceasta critica nu poate fi retinuta, reglementarea legala referindu-se la ipoteza n care se
achizitioneaza un bun n timpul casatoriei, partial sau total din veniturile proprii ale unuia dintre
soti, sau la ipoteza n care, desi bun propriu, el se poate califica drept bun comun, sau cu o natura
mixta (partial comun, partial propriu) n masura valorii dobndite n timpul casatoriei, ceea ce nu
este cazul n speta.
n fine, nu se poate retine nici nemotivarea hotarrii cta vreme instanta, desi ntr-o maniera
succinta, a facut totusi referire la chestiunile esentiale ce intereseaza n speta, att n fapt, ct si n
drept, retinnd n mod corect ca bunurile litigioase au natura juridica de bunuri proprii ale
intimatului n virtutea art. 31 lit. a din vechiul Cod al familiei si ca recurenta nu poate pretinde un
drept de coproprietate, ci, eventual, un drept de creanta.
ntr-un astfel de litigiu, daca s-ar antama fondul, ar putea fi analizate sustinerile partilor privitor
la modul n care s-a efectuat plata sultei.
Un alt motiv de recurs se refera la gresita neincludere n patrimoniul comun a sumelor de
6361,56 eur, respectiv 5860 eur.
Prim suma reprezinta indemnizatia de somaj ncasata de catre intimat n Italia n intervalul
martie-decembrie 2007.
Este adevarat ca veniturile din munca obtinute de catre soti fac parte din categoria bunurilor
comune, nsa ele vor face obiect de desocotire la partaj doar daca mai exista n patrimoniul

sotilor la acel moment, sub forma de depozite bancare sau alte mijloace de economisire,
altminteri se prezuma ca au fost cheltuite de catre soti n interesul casatoriei, cu exceptia situatiei
n care se dovedeste ca au fost cheltuite n interes personal, n afara sarcinilor casatoriei.
Or, recurenta nu a depus la dosar nicio dovada din care sa reiasa ca partile ar fi economisit
aceasta suma si ca intimatul, fara a avea si consimtamntul recurentei, ar fi cheltuit-o n interes
personal.
nscrisurile depuse la dosar nu probeaza altceva dect faptul ca intimatul a obtinut si n intervalul
martie-decembrie 2007 venituri, ca de altfel pe durata ntregii casatorii, dupa cum si recurenta a
obtinut astfel de venituri, fara a se fi cerut aducerea lor la masa de partaj.
Avnd n vedere asadar natura si destinatia retributiei, a celorlalte venituri asimilate, este evident
ca nu pot face obiect de partajare, dect daca au mbracat forma unor economii.
Se mai impune si precizarea ca n intervalul respectiv partile se aflau n divort, astfel ca n mod
firesc banii au fost cheltuiti de catre intimat, dupa cum si recurenta si-a cheltuit propria retributie
n interes personal, nemaipunndu-se problema de a investi n sustinerea sarcinilor casatoriei.
Ct priveste cealalta suma, rezulta din nscrisurile depuse la dosar (f. 32-54 prima instanta,
primul ciclu procesual) ca au fost expediate de ambele parti rudelor intimatului, prin urmare nu
pot fi calificate dect ca liberalitati consimtite de catre ambii soti, astfel ca n mod corect nu au
fost incluse n masa de partaj.
Pentru toate considerentele nvederate, n baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila tribunalul va
respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
n numele legii,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de catre reclamanta N. N., domiciliata n , mpotriva sentintei civile
nr. 279 pronuntata la data de 07.02.2011 de Judecatoria Falticeni n dosar nr.12/ 227/2010,
intimat fiind prtul L. V., domiciliat n , ca nefondat
Irevocabila.
Pronuntata n sedinta publica din data de 10.01.2012