Doc

Scriere Scrierea scripturilor PHP elementare
Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP
Invatati sa documentati si sa executati un script PHP
Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script
PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie
veti invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi PHP
simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va
documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid
scopul si structura acestora.
Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt
gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un program
care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati scriptul pe un
server web unde este instalat PHP.
Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati
programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul).
Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp",
apoi, ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php
1. Scrierea scripturilor PHP

Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obisnuit.
Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza programul
Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen Notepad++. Totusi,
trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format text obisnuit simplu.
Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi",
"emacs" sau "pico".
Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special pentru
scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor de sintaxa
ce determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite. Procedeul de
colorare a elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele proprii.
2. Scrierea scheletului programelor PHP

Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins
intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate
copertelor unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste doua
linii vor fi scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP, deschideti
editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii :
<?php
?>
- Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic.
Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din "wamp",
cu un nume care respecta urmatoarele reguli:
Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre
si liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme pe
sisteme de operare diferite.
Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php.
Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului

dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de la
crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor care
alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un fisier
care contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate primi
numele "saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului respectiv, nu
veti avea probleme in a determina scopul acestuia.
3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web

Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:
Obtin date de la un utilizator.
Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si baze
de date si le manipuleaza.
Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.
Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea
datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum
paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din
instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi termen
este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP.
Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser Web,
astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator:
<?php
echo "scrieti aici un text oarecare";
?>
Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si

virgula (;).
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser.
Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru "scrieti
aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple).
In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia altor
ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne de
punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul, semnul
de intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >, folosite pentru
delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica membrul de
inchidere al unei perechi de etichete HTML.
De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers din
Scrisoarea a III-a de Eminescu:
<?php
echo "<h2> Iata vine-un sol de pace</h2>";
?>
- Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de exemplu
cu denumirea teste.php si apelati in browser adresa http://localhost/teste.php (programul
WampServer trebuie sa fie pornit).
Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.
Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate cu
extensia ".php"):
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN">
<html>
<head>
<title>Test PHP</title>
</head>
<body>
<?php
echo "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ;
?>
</body>
</html>
In browser va aparea :
Exemplu de script PHP inclus in HTML
Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat
acestea sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP:
<?php
?>
4. Documentarea unui script PHP

In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e
necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa
determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De exemplu,
puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face acesta.
Iata un model sintactic pentru comentariile PHP:
// Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie)
Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. n
continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti,
inclusiv caractere speciale.
Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii:
<?php
// Script de la MarPlo.net
// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.
echo "Acesta este un script foarte simplu.";
?>
Nota: Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti
crea un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu:
/*
Acesta este un comentariu pe mai multe linii.
Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.
*/
Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar la
sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, puteti scrie
orice text doriti, folosind oricate linii doriti.
5. Executarea unui script PHP

Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati.
Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii:
Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :
<html>
<head>
</head>
<body>
<?php
// Script test
echo "Primul meu script PHP.";

?>
</body>
</html>
Salvati fisierul cu numele test-script.php
Daca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in directorul
www al serverului.
Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.php
Daca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul testscript.php pe un server pe web unde este instalat PHP.
Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta.
Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa URL
trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati incarcat
scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul dumneavoastra.
Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai inserati inca un
asemenea caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra.
De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca
adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la
scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URL http://www.marplo.net/test-script.php
Daca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine
erori, veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit programator
PHP!
In browser va aparea:
Primul meu script PHP.
Tipuri de siruri si variabile
nvatati tipul variabilelor in PHP
nvatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir
speciale
Numere si siruri, tipul variabilelor

Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP
folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din
cifre, n timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale.
Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, n mod caracteristic, datele se
stocheaza sub forma de numere atunci cnd se doreste executarea unor operatii matematice
asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate ntr-un mod care permite efectuarea de calcule. Pe
de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza ntelegerea lor de catre
operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este
numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele.
Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor n interiorul calculatorului.
Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor n afara calculatorului.
Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de variabile :
- Boolean
- Integer
- Float
- String
- Array
- Object
- Resource
- Null
In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre
interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).
1. Tipul boolean
Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUE
Variabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul cast (bool)
sau (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie de aceasta converrire,
valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.
2. Tipul integer
PHP foloseste doua categorii de numere: ntregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float)
Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal,
hexazecimal sau octal.
Numerele ntregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si
numerele negative. Cu alte cuvinte, n PHP termenul de ntreg are aceeasi semnificatie ca si n
matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat n PHP sub forma de ntreg.
Scrierea numerelor PHP este simpla. Un ntreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care i
alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stnga
numarului. Evitati sa scrieti spatii sau virgule ca parte a unui ntreg PHP.
Iata cteva exemple de numere PHP ntregi :
215678 - Numar in reprezentare zecimala
0x1A8; - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8 =
424 (in zecimal))
067
- Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal)
Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de
sistemul de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows
valoarea unui integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn. In
acest caz valorile unui intreg se afla in intervalul :-213 repectiv: 213. Daca incercam sa folosim un
integer cu valori care ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de depasire : integer
overflow. In acest caz interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o valoare de tip float
(care are un interval mai extins de valori).
In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float.
Pentru a obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata
rezultatului.
Ex.: echo (int)8.7; (va returna 8)
Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia
round(), unde intre paranteze se adauga valoarea.
Ex.: echo round(8.7); (va returna 9)
3. Tipul float
Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (n lb. engleza se foloseste punctul zecimal
n loc de virgula). De exemplu 2.5
In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care
furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pna la 1,8 x 10 la
puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal
(sau cifre semnificative) de precizie.
Iata cteva exemple de numere duble (tipul float)
123.4567
- Numar de tip float
1.2e3;
- Reprezinta: 1.2 * 103
4. Tipul string
Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere
este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu exista
specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir.
Spre deosebire de ntregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice caracter.
Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume, fraze si
adrese.
In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:
1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ')
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \.
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest
comportament este exemplificat in exemplul urmator:
<?php
$var1 = 'Acesta este un sir de test';
echo 'Curs \'PHP\'';
echo '<br />Vrei sa stergi C:\\*.* ?';
echo '<br />Variabila var1=$var1';
echo "<br />Variabila var1=$var1";
?>
Curs 'PHP'
Vrei sa stergi C:\*.* ?
Variabila var1=$var1
Variabila var1=Acesta este un sir de test
Observati diferenta dintre ultimile doua linii!
In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1 nu
este expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci exact
textul scris (numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia, se
folosesc ghilimelele duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.
2) O alta metoda pentru a specifica un sir n PHP este prin folosirea ghiimelelor duble (" ").
Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei variabile,
nu valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei.
Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var";
Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var".
Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse ntre ghilimele duble (" ");
De exemplu, sirul reprezentnd numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este
"Albert Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu,
"3.14159".
Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se adauga
caracterul \ in fata acestora.
Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\".";
Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea n siruri a unor caractere speciale,
precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care
reprezinta caractere speciale.
Iata secventele escape folosite n PHP:
\n - salt la linie noua
\r - retur de car (rand nou)
\t - caracter de tabulare pe orizontala
\\ - backslash
\$ - simbolul dolarului
\ - ghilimele duble
Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut,
lume!\r\n".
Retineti ca fiecare secventa escape ncepe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash ntrun sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.
Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune la
dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la
sfarsitul altui sir. De exemplu:
<?php
$nume = 'Popescu';
$prenume='Costel';
echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume;
?>
Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel
In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta putem
folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos:
<?php
echo $var1{0}; // Afisaza A (primul caracter din sir)
echo $var1{2}; // Afisaza e (al treilea caracter din sir)
?>
Rezultatul afisat va fi
Ae
3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri
In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care
urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat.
Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine
caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn.
Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos:
<?php
$var1 = <<< EOT
Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.
EOT;
echo $var1;
?>
Rezultatul afisat va fi:
5. Tipul array
Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare
element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea unui
element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat, deoarece
elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie.
Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare.
Iata un exemplu simplu de variabile array:
<?php
$fructe[0] = 'mere';
$fructe[1] = 'caise';
$fructe[2] = 'piersici';
?>
6. Tipul object
Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine
variabile membru si functii membru.
Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.
7. Tipul resource
Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de resurse
externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date, compresia
fisierelor, resurse COM, etc...
8. Tipul NULL
Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.

O variabila se considera a avea valoarea Null daca:
- este setata explicit prin atribuirea valorii NULL
- nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile
- variabila a fost stearsa prin functia unset();
Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir) continand
tipul variabilei cercetate.
Observati si studiati exemplul de mai jos
<?php
$var1 = TRUE;
$var2 = 100;
$var3 = 23.88;
$var4 = "Nume";
$var[5] = "fructe";
echo gettype($var1);
echo '<br />'.gettype($var2);
echo '<br />'.gettype($var[5]);
?>
boolean
integer
double
string
string
NULL
Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare determinata
Variabile si operatori PHP
ntelegeti diferenta dintre valori literale si variabile
nvatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor n expresii
nvatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare
1. Valori literale si variabile

Categoriile de valori despre care ati nvatat pna acum se numesc valori literale. Deseori, este
convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit n algebra. O
valoare cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate
numelui. Prin contrast, o valoare literala este fixa.
In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei.
Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau
mici. Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere (_)
si poate fi urmat de litere sau cifre.
Iata cateva exemple de nume de variabila:
$var
$Numar
$_elemente
Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie ceea ce se numeste o instructiune de atribuire.
Iata un exemplu simplu:
$temperatura = 33.5;
Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o
instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita
variabilei, n acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5. Caracterul
punct si virgula (;) marcheaza sfrsitul instructiunii.

Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literala. De asemenea, puteti atribui valoarea
unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel:
$castigator = $nume;
n acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu se
numeste atribuire prin referinta. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga
automat si asupra variabilei $castigator.
Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu :
<?php
$nume = "Cosmin";
echo $castigator;
?>
Cosmin
Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica
daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei.
De exemplu, instructiunea de atribuire
$x = 3;
Atribue variabilei $x tipul integer.
Daca instructiunea de atribuire
$x = 3.5;
va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.
Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele semnul
egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu egalitatea.
Atribuirea este o operatie care nlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte, egalitatea este o
relatie ntre doua valori. Cnd doua valori sunt egale, acestea ramn egale pentru totdeauna.
Totusi, puteti atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui aceleiasi variabile o alta
valoare. Cu alte cuvinte, egalitatea este permanenta; atribuirea nu este.
Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite
"variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul PHP, si
sunt accesibile in program.
In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate
scripturile PHP):
$GLOBALS contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent.
$_SERVER variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa

scriptul curent
$_GET variabile furnizate scriptului prin adresa URL
$_POST variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin
formulare)
$_COOKIE variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie
$_FILES furnizeaza scriptului fisierele uploadate
$_SESSION variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului
2. Operatori
Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de
operatori si functii utile. Cnd combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii,
construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.
Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii.
Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul expresiilor
matematice vom folosi operatori aritmetici.
$a + $b
Adunare : a+b
$a - $b
Scadere : a-b
$a * $b
Inmultire: a*b
$a / $b
Impartire: a/b
$a%$a
Moule :restul impartirii lui a la b
$a +=$b
Echivalent cu: $a = $a + $b
$a -=$b
Echivalent cu: $a = $a - $b
$a *=$b
Echivalent cu: $a = $a * $b
$a /=$b
Echivalent cu: $a = $a / $b
$a++
Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1
$a--
Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1
O proprietate interesanta a operatorului de mpartire este aceea ca returneaza o valoare ntreaga

daca ambii sai operanzi sunt ntregi si rezultatul este un ntreg; n caz contrar, returneaza o
valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire
$x = 10/3;
atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de
mpartire sunt ambii ntregi.
Similar operatorului de mpartire, operatorul modulo executa o mpartire; cu toate acestea,
operatorul modulo returneaza restul, nu ctul mpartirii. De exemplu, prin mpartirea lui 10 la 3
se obtine ctul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire

$x = 10%3;
atribuie variabilei $x valoarea 1.
Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++$a
respectiv --$a
In primul caz, daca avem de exemplu
$x= $a++;
i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a =
$a + 1)
Dar daca avem
$x = ++$a=
se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua valoarea a
lui $a
Ca n matematica, PHP evalueaza operatorii de nmultire si de mpartire anterior operatorilor de
adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta.
Datorita precedentei, instructiunea
$x=1+2*3;
atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare naintea celui de
nmultire. Se respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei expresii,
puteti folosi paranteze. De exemplu, instructiunea
$x=(1+2)*3;
atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa ntre paranteze a expresiei este evaluata
prima, asa cum se procedeaza n algebra.
In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor (.),
denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta n unirea sirurilor.
Sa observam urmatorul exemplu:
<?php
$var1 = 'Ionescu';
echo 'Numele candidatului este '.$var1;
$var2 = 'Candidat: ';
$var2 .= $var1;
echo "<br />$var2";
?>
Rezutatul afisat va fi:
Numele candidatului este Ionescu
Candidat: Ionescu
In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct)
Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru.
Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.
3. Functii
n afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de
functii:
abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x'
ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat superior
floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat inferior
max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori
min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori
pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n'
strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f'
sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'
n afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul www.php.net
Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de
argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica valoarea
a carei radacina patrata trebuie calculata.
Unele functii, precum min si max, preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu
necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie n mod corespunzator, trebuie sa
cunoasteti:
Numele functiei
Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista
Numarul argumentelor preluate de functie
Semnificatia fiecarui argument
Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat,
daca este cunoscuta aria patratului:
$latura=sqrt($arie);
Retineti modul n care argumentul functiei este inclus ntre paranteze, precum si modul n care
functia si argumentul sau sunt folosite ntr-un mod asemanator cu o valoare literala sau o
variabila.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe
argumente:
$punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);
Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta

determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza.
Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.
Utilizarea formularelor HTML
nvatati sa trimiteti date prin formulare HTML
nvatati sa preluati date trimise prin GET si POST
1. Proiectarea unui formular

Principalele sarcini n proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor
HTML care vor fi incluse n formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea
numelui acestora.
Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect
dintr-un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.
2. Crearea unui formular

Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul
executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP.
Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in
exemplul de mai jos:
<form action="script.php" method="post">
Nume:<input type="text" name="nume" />
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" />
</form>
In browser se va vedea:
Nume:
Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.
Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta una
dintre cele mai importante precizari.
Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul
"name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul PHP
recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.
3. Utilizarea metodelor GET si POST

Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si
POST consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o
prelucreaza.
- Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii sunt
vizibile pentru utilizator.
- Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate transmite
o cantitate mai mare de date decat GET.
Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL ca
cea de mai jos:
http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu
iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:
http://www.marplo.net/script.php
Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea nu
este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date personale(de
exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in browserul de Web).
4. Receptionarea datelor de la un formular HTML

In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:
$_POST['nume'] - daca este folosit method="post"
$_GET['nume'] - daca este folosit method="get"
- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML.
Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un
script PHP unde acestea vor putea fi vizualizate.
Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php"
<?php
$nume = $_POST['nume'];
$email = $_POST['email'];
$parola = $_POST['parola'];
echo "Nume = $nume";
echo "<br />E-mail = $email";

echo "<br />Parola = $parola";
?>
Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi director cu
scriptul PHP de mai sus.
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" />
<title> Test-Form </title>
<head>
<body>
<form action="test-form.php" method="POST">
<br />Email:<input type="text" name="email" />
<br />Parola:<input type="password" name="parola" />
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" />
</form>
</body>
</html>
Nume:
Email:
Parola:
Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si
Parola : parola_mea
Dupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la
scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat:
Nume = Popescu
E-mail = plomar@uv.ro
Parola = parola_mea
Sa intelegem exemplu de mai sus.
Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei
casete cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In scriptul
"test-form".php" vom accesa variabilele:
$nume va primi informatia introdusa in campul Nume
$email va primi informatia introdusa in campul Email
$parola va primi informatia introdusa in campul Parola
Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit
variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:
$_POST['nume']
$_POST['email']
$_POST['parola']
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser

Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare element
se poate accesa prin cheia a sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de atributul :
NAME al casetelor din formular
5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL

In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul adresei
URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al ntrebarii (?) si apoi
includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:
http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2
Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricte
asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser.
Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului PHP
expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"
$var1 = $_GET['nume1']
Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2" sunt
variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi "valoare1"
respectiv "valoare2" continute in adresa URL.
Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale precum
un semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie.
Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir,
caracterele speciale se nlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol
procent (%). Pentru alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale,
subtitlul 4 ( Conversia adreselor URL).
De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22.
Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa
trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti n locul spatiului un semn plus (+).
Iata un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:
http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo
Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt
prezentate n tabelul de mai jos:
Caracter special
Echivalentul codificat URL
.
*%2e
>
%3e
^
%5e
~
%7e
+
%2b
,
%2c
/
%2f
:
%3a
;
%3b
%3c
=
%3d
>
%3e
[
%5b
\
%5c
]
%5d
_
%5f
{
%7b
|
%7c
}
%7dc
tab
%09
spatiu
%20
!
%21
%22
#
%23
$
%24
%
%25
&
%26
`
%27
(
%28
)
%29
@
%40
%60
Variabile de mediu si erori
nvatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu
nvatati despre depanarea si tratarea erorilor
1. Obtinerea si utilizarea datelor de la o variabila de mediu

Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care personalizeaza
mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de mediu si in functie de
acestea si pot ajusta comportamentul.
De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata ntr-o variabila de mediu
denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura
variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii
manipuleaza valorile variabilelor de mediu.
Att serverul Web Apache, ct si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru a
prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de
Apache si PHP sunt rezumate n tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele dect Apache,
furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.
Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia PHP.
Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin invocarea
functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta.
Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o
cheie (intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.
De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul

echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
Variabila de mediu
Descriere
CONTENT_LENGTH
- Lungimea, n octeti, a corpului cererii.
CONTENT_TYPE
- Tipul MIME al datelor din corpul cererii.
DOCUMENT_ROOT
- Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu

documente al serverului Web.
GATEWAZ_INTERFACE
- Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common

Gateway Interface) folosit de serverul Web.
HTTP_ACCEPT
- Continutul antetului HTTP Accept.
HTTP_ACCEPT_CHARSET
- Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care

specifica seturile de caractere ntelese de client.
HTTP_ACCEPT_ENCODING - Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care
specifica tipurile de continuturi ntelese de client.

HTTP_ACCEPT_LANGUAGE
- Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care

specifica limbajele preferate de client.
HTTP_CONNECTION
- Continutul antetului HTTP Connection:, care indica

optiunile solicitate de client.
HTTP_HOST
- Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de

gazda, folosit de client la prezentarea cererii.
HTTP_REFERER
- Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la

pagina curenta.
HTTP_USER_AGENT
- Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul

si versiunea browser-ului folosit.
PATH
- Calea de executie asociata cu mediul serverului.
QUERY_STRING
- Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata

pagina.
REMOTE_ADDR
- Adresa IP a clientului (vizitatorului).
REMOTE_HOST
- Numele de gazda al clientului.
REMOTE_PORT
- Adresa portului clientului de unde a pornit cererea.
REQUEST_METHOD
- Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET,

POST, PUT sau HEAD.
REQUEST_URI
- URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este

alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare.
SCRIPT_FILENAME
- Numele de cale absolut al scriptului curent.
SCRIPT_NAME
- Adresa URL a scriptului curent.
SERVER_ADMIN
- Adresa de e-mail a administratorului serverului Web.
SERVER_HOST
- Numele de gazda asociat serverului Web care

prelucreaza cererea.
SERVER_PORT
- Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii.
SERVER_PROTOCOL
- Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia

s-a executat cererea.
SERVER_SIGNATURE
- Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele

de gazda folosit pentru prelucrarea cererii.
SERVER_SOFTWARE
- Sirul care identifica programul server Web si versiunea

acestuia.
- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt un
Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediu
De exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului

(vizitatorului):
<?php
$ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR'];
echo "Adresa dv. IP este $ip";
?>
Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea
serverului PHP si de datele transmise.
2. Depanarea unui script

Uneori, n locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din urmatoarele:
Textul scriptului, n loc de datele de iesire ale acestuia
O caseta de dialog, prin care sunteti ntrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine
scriptul
Un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista
Un mesaj n care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a

obtine accesul la script
Un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare
La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca scriptul
n sine este corect.
- Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti ntrebat
daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script sa
fie incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa aiba, n
general, extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa configureze un
server PHP astfel nct acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca scriptul
dumneavoastra esueaza din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu administratorul
dumneavoastra de sistem.
- Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa fi
tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele
fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem nu se ncheie cu acest caracter.
- Daca vedeti un mesaj n care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a
obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script. Pentru a
afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem.
- Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati
daca nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:
O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvntului echo
O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau
inserate gresit
Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, n speta <?php

si ?>
Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit
De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent ntlnit. Puteti identifica
eroarea?
<?php
// Acest script contine o eroare de sintaxa
echo "Salut, World Wide Web!;
?>
Din script lipseste caracterul ghilimele duble de nchidere, care trebuie sa delimiteze expresia de
tip text. Daca ncercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o eroare
similara celei prezentate n continuare.
Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On line
7
Mesajul de eroare ncearca sa va indice sursa erorii, indicnd numarul liniei la care s-a produs
eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va ndruma spre linia 7 a unui script care contine numai 4
linii. Din moment ce ghilimelele duble de nchidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de
sfrsitul scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este
oarecum derutat cu privire la sursa erorii.
Morala este aceea ca nu puteti conta n totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia
erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca ndrumar pentru a depista locatia
probabila a erorii.
3. Tratarea erorilor
Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest lucru
poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista doua
metode:
- modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini"
- folosirea functiei ini_set(display_errors);
In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul
php.ini. Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul site-
urilor de productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta parte
aceasta ar contribui la marirea riscului unui atac.
A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca
temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini.
Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista:
<?php
ini_set('display_errors',1);
echo "Valoarea transmisa este ".$var;
?>
In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de eroare
de genul:
Notice: Undefined variable: var
Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind functia:
error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza erorile.
error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de

anunturi
error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica.
Exemplu :
<?php
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);
echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];
?>
- Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.
Constante si tipuri de variabile
nvatati sa definiti si sa utilizati constantele
nvatati sa folositi variabilele dinamice
nvatati sa convertiti valorile dintr-un tip n altul
n aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe PHP
utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea constantelor
poate facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un efect contrar. Din
acest motiv, n general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai ales de catre
programatorii PHP ncepatori. Totusi, va puteri afla n situatia de a lucra la un program PHP scris
de o persoana care foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti cunostinte despre
variabilele dinamice, indiferent daca le folositi sau nu n propriile dumneavoastra programe.
1. Utilizarea constantelor
O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care nu se
modifica, n acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei variabile se
poate modifica pe durata executiei unui program.
Pentru a defini o constanta, folositi functia define().
Sa consideram urmatorul exemplu:
define("PI", 3.14159);
- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost
definita, o constanta se poate folosi n cadrul unei expresii.
De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:
$arie = PI * $raza * $raza;
- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta poate

fi cu usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor folosind
numai majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat.
O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita.
De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita
constanta Pi:
echo defined("PI");
- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble.

Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; n caz
contrar, returneaza zero
In acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1.
Pe lnga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora.
Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea 3,14159,
iar ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta 3,1415926535898.
Descoperirea si modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o activitate mare
consumatoare de timp. Dar, daca ati definit o constanta pentru reprezentarea valorii, numarul
3,14159 va aparea o singura data n program si va fi necesara doar o singura modificare a
constantei.
Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent n unele calcule. Pentru comoditate, PHP
furnizeaza o functionalitate mai indicata dect definirea unei constante cu valoarea pi, functia
pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898).
Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:
$arie= pi() * $raza * $raza;
2. Lucrul cu variabile dinamice

Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele
dinamice ngreuneaza ntelegerea si posibilitatea de a opera schimbari n program.
Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" :
<?php
$oameni_buni = 12;
$film = "oameni_buni";
echo $$film;
?>
O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata cu
o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului.
In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu
aceasi nume, $film.
Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile
ordinare, n exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni. Valoarea acestei a
doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: n exemplu, aceasta este valoarea 12.
Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12.
O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. n schimb, contine amplasamentul
unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile.
Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt rar
folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai multe
variabile dinamice.
3. Lucrul cu tipuri de variabile

In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array, Object,
Resource, Null.
. O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca nu
trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei n functie de tipul ultimei
valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va scuteste de
problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se ntmpla cnd n
cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri.
Sa luam n considerare urmatorul script PHP scurt:
$x = 1;
$y = 2.5;
$z = $x+$y;
echo $z;
- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare n variabila $z este interesanta, deoarece

expresia din membrul drept include un operand Integer (ntreg) si un operand de tip float. Ce
valoare va aparea la iesire? Raspunsul corect este 3.5, o valoare de tip float.
Cnd o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia
automata a tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi ca si
cum ar fi de tip float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float.
Este important sa ntelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor
unei expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip.
In cadrul exemplului, variabila $x ramne de tip nteger, chiar daca PHP o trateaza ca o valoare
de tip float pentru a executa calculele.
Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa examinam
urmatorul exemplu:
$x = 1;
$y = $x+ "inca 1";
echo $y
- Aici cuvntul "inca" din sirul text este ignorat.

Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului
text, care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea
urmatoarelor reguli:
1. Daca sirul ncepe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea
numerica respectiva; n caz contrar, valoarea sirului este zero.
2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerica,
tipul variabilei rezultante este float; n caz contrar, tipul valorii rezultante este un ntreg.
4. Conversia manuala a tipului variabilelor

Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul unei
variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de la un tip
la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu conversie
fortata.
n continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de
efectuare a acesteia:
$x = 1;
$y = 2.5;
$z = $x + (int)$y;
echo $z
Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un ntreg (integer),
iar valoarea acesteia devine 2, n loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y. Astfel
valoarea lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3.
Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care trebuesc
utiizate:
Conversie fortata
Rezultat
(int), (integer)
- Conversie fortata la ntreg
(real), (double),
- Conversie fortata la dublu
(float)
(string)
- Conversie fortata la sir
- Conversie fortata la tablou
(array)
(matrice)
(object)
- Conversie fortata la obiect
O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor
functii specifice.
Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati n considerare si studiati
urmatorul exemplu:
<?php
$x = 1.5;
$y = intval($x);
echo $x;
echo "<br />$y";
?>
1.5
1
Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a
variabilei $y.
Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt tip.
Functie
Operatie
doubleval(),
- Trateaza argumentul ca fiind de tip
floatval()
dublu.
intval()
strval()

ntreg.
string
Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme
determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip.
Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype().
Acest procedeu este ilustrat n urmatorul exemplu:
$x = 1.5;
settype($x,"integer");
echo $x; // Va afisa valoarea 1
- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1,

deoarece fractia zecimala se pierde atunci cnd functia settype() converteste valoarea float la o
valoare ntreaga.
Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care
specifica tipul dorit, sunt:
"integer"
"double"
"string"
"array"
"object"
Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa, gettype(), care returneaza un sir care
indica tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul variabilei
$x:
$x = 1;
echo gettype($x);
- O lista cu mai multe functii utile in lucru cu tipuri de variabile si valorile lor gasiti la pagina ->
Functii pentru tipuri de variabile si valori.
Functii pentru variabile si valori

In aceasta pagina sunt functii PHP utile in lucru cu variabile si tipurile lor de valori.
1. empty($var)
- Returneaza TRUE daca variabila "$var" e considerata goala sau cu valoare vida, altfel, FALSE.
Functia "empty()" va returna TRUE, daca $var are una din urmatoarele valori: 0, "", "0", NULL,
FALSE, array().
<?php
$var = '0';
if (empty($var)) {
echo '$var are valoare nula sau zero';
}
?>
2. floatval($var)
- Returneaza valoarea float (numar cu zecimale) a lui "$var", care poate fi numar, ecuatie sau sir.
Similara este si functia "doubleval()".
<?php
$var = '123.456';
echo floatval($var);
?>
// 123.456
3. get_defined_vars()
- Returneaza un array multidimensional ce contine o lista cu toate variabilele definite.
<?php
$arr = get_defined_vars();
print_r($arr["_POST"]);
// Returneaza toate variabilele $_POST
?>
4. get_resource_type(resursa)
- Returneaza un sir cu tipul resursei din parametru.
<?php
$c = mysql_connect();
echo get_resource_type($c);
// mysql link
$fp = fopen("marplo.net", "w");

echo get_resource_type($fp);
// file
?>
5. gettype($var)
- Returneaza tipul variabilei "$var". Un sir cu unul din urmatoarele tipuri: boolean, integer,
double, string, array, object, resource, NULL, unknown type.
<?php
$var1 = 8;
// integer
$var2 = "8";
// string
$var3 = array(8=>'http://www.marplo.net');
// array
$var4 = true;
?>
// boolean
6. intval($var)
- Transforma valoarea variabile "$var" in numar natural.
<?php
$var1 = 8.9;
echo intval($var1);
// 8
$var2 = "08";
echo intval($var2);
// 8
$var3 = -7.8;
echo intval($var3);
?>
// -7
7. is_array($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o matrice (Array), in caz contrar, FALSE.
<?php
$lectii = array('http://www.marplo.net', 'php', 'html', 'css');
if (is_array($lectii)) {
echo '$lectii e o matrice';

}
?>
8. is_bool($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e de tip "boolean", in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = true;
if (is_bool($var)) {
echo '$var e de tip boolean';
}
?>
9. is_float($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar cu virgula (cu zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_double()" si "is_real()".
<?php
$nr = 78.9;
if (is_float($nr)) {
echo '$nr e un numar cu zecimale';
}
?>
10. is_int($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar natural (fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_integer()" si "is_long()".
<?php
$nr = 78;
if (is_int($nr)) {
echo '$nr e un numar natural';
}
?>
11. is_null($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" are valoarea nula, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = null;
if (is_null($var)) {
echo '$var are valoarea NULL';

}
?>
12. is_numeric($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar (cu sau fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
<?php
$nr = 078.9;
if (is_numeric($nr)) {
echo '$nr e un numar';
}
?>
13. is_object($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o variabila de tip obiect, in caz contrar, FALSE.
<?php
// Se creaza o functie de lucru
function get_vars($obj) {
// Daca variabila $obj e un obiect, returneaza tipul de valori din ea
if (is_object($obj)) {
return var_dump($obj->get_vars);
}
else {
return '$obj nu e de tip obiect';
}
}
// Defineste o clasa si-i adaga un eveniment cu apel la functie
$obj = new stdClass();
$obj->get_vars = array('cursuri', 'tutoriale', 'jocuri')
// Afiseaza rezultatul apelarii functiei cu $obj
echo get_vars($obj);
// array(3) { [0]=> string(7) "cursuri" [1]=> string(9) "tutoriale"
[2]=> string(6) "jocuri" }
?>
14. is_string($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un sir, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = 'sir test';
if (is_string($var)) {
echo '$var e un sir';
}
?>
15. isset($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e setata (exista in domeniul de lucru, indiferent de valoarea ei),
in caz contrar, FALSE.
<?php
$v = '';
if (isset($v)) {
echo 'Variabila exista';
}
?>
16. print_r(array)
- Afiseaza un sir care prezinta cheile si elementele dintr-o matrice (array). Daca parametru
"array" e un sir sau numar, va afisa valoarea lui.
<?php
$aray = array('site'=>'www.marplo.net', 'php'=>'tutoriale');
print_r($aray);
// Array ( [site] => www.marplo.net [php] => tutoriale )
$var = 'Un sir oarecare';
print_r($var);
// Un sir oarecare
?>
17. serialize($var)
- Stocheaza valoarea /valorile variabilei "$var" intr-un sir. Variabila din parametru poate fi si de
tip Array sau Object. Aceasta functie este utila mai ales pentru stocarea ori transmiterea datelor
unei matrice sau obiect, mentinandu-le structura.
- In cazul obiectelor, se face "serialize" la instanta obiectului (vezi exemplul urmator, de la
"unserialize()"), si sunt salvate in sir variabilele si valorile lor dar nu si metodele (functiile), ci
doar numele lor.
<?php
// Transforma si adauga elementele /valorile variabilei $aray intr-un sir specific
$sir_var = serialize($aray);
echo $sir_var;
// a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}
// Creaza o variabila cu sirul serialized identic de mai sus

$sir_serialized = 'a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}';
// Transforma acest sir in tipul initial de variabila
$get_var = unserialize($sir_serialized);
print_r($get_var);
?>
18. unserialize(sir)
- Creaza (Retransforma) la forma initiala structura unei variabile care a fost transformata in sir cu
"serialize()". Vezi si exemplul de mai sus.
<?php
// Se creaza o clasa simpla
class test {
public $nr = 8;
// O metoda (functie) a clasei (afiseaza valoarea lui $nr)
public function show_nr() {
echo $this->nr;
}
}
// Creaza instanta la aceasta clasa
$use_class = new test;
// Stocheaza clasa (instanta ei), cu serialize, intr-un sir
$sir_class = serialize($use_class);
echo $sir_class;
// O:4:"test":1:{s:2:"nr";i:8;}
// Recreaza instanta la clasa stocata cu serialize in $sir_class
$get_class = unserialize($sir_class);
// Apeleaza metoda clasei, cu instanta stocata acum in $get_class
$get_class->show_nr();
// 8
?>
19. settype($var, 'tip')
- Seteaza tipul variabile "$var" in "tip", acesta poate fi unul din urmatoarele siruri: "boolean",
"integer", "double", "string", "array", "object", "NULL". Returneaza TRUE in caz de succes,
altfel, FALSE.
<?php
$var = 7.8;
echo gettype($var);
// double
// Modifica tipul variabilei, in "string"

settype($var, 'string');
echo gettype($var);
// string
?>
20. strval($var)
- Preia intr-un sir valoarea variabilei "$var".
<?php
$var = 7*8;
echo strval($var);
?>
// 56 (sir)
21. unset($var)
- Distruge variabila "$var".
<?php
$aray = array('key'=>'test', 'php'=>'functii');
print_r($aray);
// Array ( [key] => test [php] => functii )
// Distruge un element din matrice
unset($aray['key']);
print_r($aray);
// Array ( [php] => functii )
?>
22. var_dump($var)
- Afiseaza informatii detaliate despre variabila din parametru, cum ar fi: tipul ei, numarul de
elemente si valoarea (valorile) din ea.
<?php
var_dump($aray);
// array(2) { ["key"]=> string(4) "test" ["php"]=> string(7) "functii" }
$sir = 'Sir test';
var_dump($sir);
?>
// string(8) "Sir test"
23. var_export($var, true)

- Parametrul "true" e optional, cand acesta este adaugat, functia returneaza un sir cu structura
variabilei "$var", care poate fi exportat sub forma de sir in alta variabila. Daca parametrul "true"
nu e adaugat, afiseaza direct structura completa a lui "$var". E similara cu "var_dump()",

diferenta fiind ca "var_export()" returneaza structura variabilei asa cum e scrisa, valida cod
PHP.
<?php
$get_var = var_export($aray, true); // Exporta structura lui $aray, ca sir, in alta variabila
echo $get_var;
// array ( 'key' => 'test', 'php' => 'functii', )
$sir = 'Sir test';
var_export($sir);
?>
// 'Sir test'
Scrierea instructiunilor PHP conditionale (I)
nvatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile if si else
1. Utilizarea valorilor de tip adevarat/fals

Majoritatea programelor utile nu se comporta n exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora, n
schimb, programele iau decizii, executnd uneori o operatie si alteori alta, n functie de
circumstante.
Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni
bazate pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca avnd una din
doua valori: TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai numesc
si expresii booleene, n onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole. Constanta
TRUE are valoarea l, iar FALSE are valoarea 0.
O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta n utilizarea operatorilor logici
pentru compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:
$a<1;
Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, n esenta, aceeasi semnificatie ca
n algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai mica
dect 1; n toate celelalte cazuri, are valoarea FALSE.
Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu ajutorul
unui operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele expresii
conditionale care o compun sunt adevarate:
$a < 1 AND $b < 1
Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca att variabila $a, ct si variabila $b au valori mai
mici dect 1.
PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt n tabelul de mai jos.
Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare ntro expresie conditionala este convertit la o valoare numerica nainte de evaluarea expresiei.
Deseori, se ajunge la rezultate neasteptate, n general, valorile sirurilor trebuie sa fie comparate
folosind o functie de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate n lectiile urmatoare.
Operatori logici
Operator
Descriere
$a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica dect valoarea lui $b.
$a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare dect valoarea lui $b.
$a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b
$a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b
$a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b.
- TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au
$a == $b
acelasi tip si aceeasi valoare
$a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b
- TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu
$a !== $b
sunt de acelasi tip si aceeasi valoare
$x AND $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate
$x && $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate.
$x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata.
!$x
- TRUE daca $x este FALSE
NOT $x - TRUE daca $x este FALSE
Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea
"TRUE" sau "FALSE" a operandului sau.
Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&)
respectiv (OR si ||).
Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care
determina ordinea n care sunt executate operatiile n timpul evaluarii expresiilor. Operatorii &&
si || au o precedenta relativ ridicata, n timp ce operatorii AND si OR au o precedenta relativ
redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se executa intai
inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt folosite paranteze). La
fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea executarii operatiilor.
Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu, daca
$a este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia este
considerata ca avnd valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv valoarea
TRUE daca valoarea variabilei respective este diferita de zero.
Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid sau
daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero.
Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii
FALSE. Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea
FALSE daca tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); n caz contrar, expresia are
valoarea TRUE.
2. Scrierea instructiunilor "if"

Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se iau
decizii.
Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.
If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
- Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se
plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si
numai daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile :
Instructiune(1), apoi Instructiune(2), etc...
Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz aceste
acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura instructiune.
Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni dintre
acolade nu se va executa, controlul programului va trece mai departe.
Iata inca un exemplu, practic:
<?php
$numar = 12;
if ($numar > 10)
echo "Acesta este un numar mai mare decat 10";
?>
- Atunci cnd este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar >
10, care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10.
Daca valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea echo, in
caz contrar programul va trece mai departe.
In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata unei
instructiuni "if" este scrisa decalat n raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat deoarece
prin utilizarea sa este facilitata citirea programului.
Utilizarea instructiunii "else"
Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci cnd o conditie este TRUE si o alta
instructiune cnd conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa
cum urmeaza:
If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
else {
Instructiune(3);
Instructiune(4);
..................
}
In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor executa
instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice : conditie are
valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4);
Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea nsasi o instructiune if. O asemenea
instructiune if se numeste "instructiune if imbricata".
Iata un exemplu de instructiune if imbricata:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 10)
if ($numar > 100)
else
echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";
else
echo "Acesta este un numar mic";
?>
Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea variabilei
$numar depaseste 100; n caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10
si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai
mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala cu 10, exemplul
afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic".
Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de nteles daca numarul de instructiuni si
nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie.
O instructiune corelata att cu instructiunea if, ct si cu instructiunea else, este instructiunea
elseif. Cnd este folosita corect, poate fi mai simplu de nteles dect o instructiune if imbricata,
logic echivalenta cu aceasta.
Iata un exemplu de instrutiune elseif:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 100 )

elseif ($numar > 10)
elseif ($numar > 1)
else
echo "Acesta este un numar foarte mic";
?>
Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisnd mesajul "Acesta este un numar
foarte mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1.
ntr-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult
mai mare de instructiuni elseif. PHP evalueaza expresiile conditionale n mod succesiv, pornind
de la expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea asociata primei
expresii conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie conditionala nu are valoarea
TRUE, PHP executa instructiunea asociata cu instructiunea else. Este permisa omiterea
instructiunii else, caz n care nu este executata nici o instructiune daca nici una din expresiile
conditionale nu are valoarea TRUE.
Scrierea instructiunilor PHP conditionale (II)
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile while, do while si for
1. Scrierea instructiunilor switch, break si default

In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori, in
locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch:
De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentnd respectiv
dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza dimensiunile asociate
valorilor variabilei $numar, folosind functia switch alaturi de break si default care vor fi
explicate mai jos:
<?php
switch($numar) {
case(1):
echo "mic";
break;
case(2):
echo "mediu";
break;
case(3):
echo "mare";
break;
default:
echo "Acesta nu este un cod valabil";
}
?>
- Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii ntregi, nu de
valoarea unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat ntre parantezele care urmeaza
dupa cuvntul cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o instructiune
default optionala, fiecare dintre instructiunile cuprinse ntre acolade putnd avea instructiuni
asociate.
Cnd este executata, instructiunea switch ncearca sa stabileasca o identitate ntre valoarea
variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate
primei instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila.
Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile asociate
instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca exista o
asemenea instructiune (ne este obligatorie).
Un procedeu de programare indicat consta n aceea ca fiecare instructiune case din cadrul unei
instructiuni switch sa se ncheie cu o instructiune break.
; Instructiunea break determina ncheierea executiei instructiunii switch, sare peste "case-urile"
ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". n absenta instructiunii
"break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt nedorit n majoritatea
cazurilor.
Nu este necesar sa folositi numere ntregi consecutive n instructiunile case ale unei instructiuni
switch. Daca preferati, puteti folosi numere ntregi non-consecutive, numere cu virgula sau
siruri.
2. Operatorul ? :
Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator ntrebare-doua
puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii n PHP.
Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi n multe contexte PHP. Iata sintaxa de
utilizare a acestuia:
expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE
Observati cum semnul ntrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoareTRUE.
Operatorul conditional si evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la
valoarea TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; n caz contrar,
returneaza valoarea valoare-FALSE.
De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un
operator conditional:
$a = ($b > $c) ? 10 : 20
Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea variabilei
$b este mai mare dect aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a i este atribuita
valoarea 10; n caz contrar, variabilei respective i este atribuita valoarea 20.
3. Scrierea instructiunilor "for"

Instructiunea for este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o
instructiune care executa n mod repetat instructiunile asociate.
Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:
for(expresie1; conditie; expresie2) {

Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o expresie
logica ; instructiunea for se executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are valoarea
TRUE.
De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2.
Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni for:
<?php
$suma = 0;
for ($n=1; $n<=3; $n++) {
$suma += $n;
echo "<br /> Suma intregilor de la 1 la $n este $suma.";
}
?>
Suma intregilor de la 1 la 1 este 1
n exemplu se calculeaza suma ntregilor cuprinsi ntre l si 3. Pentru aceasta, mai nti se
initializeaza variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for care incrementeaza
n mod repetat valoarea variabilei $suma.
Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele
instructiunilor for.
Instructiunea "for" include trei expresii, care apar ntre paranteze; fiecare expresie este separata
de vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).
Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci cnd PHP ajunge la
instructiunea for. In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea variabilei $n,
($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index".
A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica
daca se executa sau nu corpul instructiunii, n general, face referire la variabila de ciclare.
In cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu valoarea 3 ($n
<= 3).
Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de
initializare.
Cea de-a treia expresie este expresia pas. n general, aceasta modifica una sau mai multe
variabile la care se face referire n expresia test. n cadrul exemplului, expresia pas
incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++).
Dupa care se trece la corpul instructiunii for, aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma
intregilor de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for.
Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre paranteze,
daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din paranteze) si mai
departe la corpul functiei for. Dupa aia din nou la expresia de test dintre paranteze..., pana cand
rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3)
Instructiunea for este utila pentru numarare si executarea n mod repetat a unor actiuni.
4. Scrierea instructiuni while

Practic, instructiunile while si do while reprezinta versiuni "manuale" ale instructiunii for. Daca
o instructiune for are trei expresii, o instructiune while sau do while una singura, si anume
expresia de test (conditia). Fara o expresie de initializare sau o expresie pas, instructiune "for"
opereaza n acelasi mod ca o instructiune "while". n consecinta, urmatoarele doua instructiuni
sunt echivalente:
for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; }

while ($i <= 3) { $suma ++ $i; }
Instructiunea while executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie" este
adevarata:
Forma generala a instructiuni while este urmatoarea :
while(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit valoarea
expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE.
Sa studiem un exemplu practic:
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
while ($n <= 3) {
$suma = $suma +$n;
$n++;
}
echo "Suma este $suma";
?>
In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica
conditia din paranteza a functiei while ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta
etapa $n = 0), se trece la executarea corpului functiei unde : $suma = $suma + $n si $n++ (adica
$n = $n + 1), astfel acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze, care este
TRUE ($n fiind acum egal cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se executa aceasta
"bucla" pana cand la verificarea conditiei din paranteze rezultatul este FALSE, in acest moment
se incheie executia functiei while si se trece mai departe la urmatoarea functie (in cazul nostru:
echo "Suma este $suma";, unde dupa executia functiei while $suma a devenit egala cu 6).
In browser va aparea urmatorul rezultat:
Suma este 6
5. Scrierea instructiuni do while

Diferenta dintre instructiunea while si instructiunea do while este urmatoarea: daca la
instructiunea while se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la
executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa
aceea se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura data,
indiferent de rezultatul conditiei.
Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :
do {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
} while(conditie);
Iata exemplul prezentat la functia while, de data aceasta folosind functia do while :
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
do {
$suma = $suma +$n;
$n++;
} while ($n <= 3);
?>
Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".

n general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea while, care evalueaza o conditie de
test nainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului buclei.
Utilizarea matricelor (array) - (1)
nvatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori
nvatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou)
Parcurgerea unui Array secvential
1. Utilizarea matricelor
Deseori este convenabila stocarea mai multor valori ntr-o variabila. O asemenea variabila se
numeste matrice (Array sau "tablou"), iar valorile individuale se numesc elementele matricei.
Aici, "matrice", "Array" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru (in varianta engleza: Array), fapt
pentru care vom folosi orcare dintre aceste denumiri.
Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului.
Matricele pot fi create folosind doua medode principale:
1 - utilizand direct instructiunile de atribuire
2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.
1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire

Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu,
urmatoarea instructiunea de atribuire:
$clasa[1] = "geometrie";
creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin cheia
"1".
Pentru a stoca n matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:
$clasa[2] = "algebra";
Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii. De
exemplu, instructiunea de atribuire
$clasa_mate = $clasa[1];
Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate.

Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu numere
consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de atribuire care
creeaza o matrice ce stocheaza preferinte n materie de fructe:
$preferinte[Nelu] = "cirese";
$preferinte[Radu] = "mere";
$preferinte[Gabi] = "pere";
2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()

Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a unui
tablou PHP consta n utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un tablou
avnd drept chei valori ntregi consecutive:
$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");
Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca
numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie va
avea valoarea '1', ...)
Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:
$limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");
Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:
10 => Perl
11 => PHP
12 => Python
Ca si n cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile cheilor
nu trebuie sa fie consecutive si nici macar ntregi:
$limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus");
PHP => Ridicat

Python => Mediu
Perl => Redus
2. Matrici multi-dimensionale
Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a face
cu o matrice multi-dimensionala.
Sa luam un exemplu practic :
<?php
$multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");
$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta");
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1];
echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1];
echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"];
echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"];
?>
Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :
<?php
$multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"),
"nextLine"=>array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta"));
?>
Rezultatul afisat va fi urmatorul :
10
20
20
alpha
beta
In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este identificata
de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de "nextLine".
Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "." impreuna

cu "<br />" (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser fiecare rezultat
al functiei "echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi fost pe aceeasi linie :
10 20 20 alfa beta
3. Accesul la datele unui tablou

Cnd ati stocat date ntr-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului sau i
puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului.
De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:
$x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);
Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:
$y = 3*$x[2];
Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca aceasta:
$x[3] = 101;
4. Parcurgere Array
Uneori, n loc de a obtine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica, doriti
sa obtineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, sa presupunem ca doriti sa
determinati daca n tablou exista o anumita cheie sau valoare. Sau sa presupunem ca tabloul
reprezinta preturi si doriti sa micsorati fiecare valoare cu 10 procente. Operatii de acest gen
implica parcurgerea iterativa a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element al tabloului.
- Parcurgerea unui Array secvential
Un Array ale carui chei sunt valori ntregi consecutive se numeste "Array secvential".
n general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou secvential este zero; totusi, puteti
crea un tablou secvential folosind valoarea 1 sau orice alta valoare ntreaga ca valoare minima a
cheii.
n cazul n care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge tabloul
folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai redusa a
cheii. Folositi functia count() pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei. Functia count()
returneaza numarul elementelor dintr-un tablou.
Iata un exemplu simplu
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo "<br />$i => $limbaje[$i]";

}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul.
Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul
elementelor din tablou.
Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element)
tabloul; corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui
element din tablou.
Datele de iesire vor fi astfel:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare.
Iata un exemplu:
<?php
$cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]";
if ($cauta == $limbaje[$i]) {
echo "<br />$cauta este un limbaj excelent.";
}
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul n care se va cauta.
Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (n exemplu, se cauta n
tablou valoarea stocata n variabila $cauta).
Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din
tablou si stocheaza aceasta valoare n variabila $limita.
Instructiunea for functioneaza ca mai nainte; de data aceasta nsa, corpul sau contine alte
instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui element al
tabloului pe masura ce parcurgerea tabloului avanseaza. Instructiunea if testeaza fiecare element
si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea variabilei $cauta.
Iata rezultatul rularii exemplului:
Determinarea unei identitati cu Perl
Determinarea unei identitati cu PHP
PHP este un limbaj excelent.
Determinarea unei identitati cu Python
Instructiunea break
Observati ca parcurgerea continua chiar si dupa gasirea valorii cautate.
Cnd se cauta ntr-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit;
continuarea parcurgerii in Array nu face dect sa iroseasca resursele calculatorului, fara a afecta
rezultatele operatiei.
Pentru a opri executia unei parcurgeri, puteti folosi instructiunea break, care determina
ncheierea imediata a buclei care o contine.
Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel nct sa includa o instructiune break:
<?php
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
break;
}
}
?>
Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for.
Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului asociat
cu limbajul "Python":
Instructiunea continue
O instructiune corelata cu instructiunea break este continue.
Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinnd evaluarea imediata a
expresiilor de incrementare si de test.
Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati n tabloul $limbaje pentru a determina
numarul limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata un
exemplu care executa aceasta prelucrare a datelor:
<?php
$scurt = 0;
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
$n = strlen($limbaje[$i]);
echo "<br />$limbaje[$i] are $n caractere lungime";
if ($n > 4) continue;
$scurt++;
}
echo "<br />Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte.";
?>
O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita pentru a
numara numele scurte gasite.
Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera, desigur,
de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu numarul
caracterelor care compun numele limbajului, folosind functia strlen(), care calculeaza lungimea
unui sir.
Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu nume
lung, se executa instructiunea continue.
Instructiunea continue determina trecerea parcurgerii la urmatorul element din tablou, fara a mai
executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente n tablou, bucla for si ncheie
executia.
La finalizarea parcurgerii, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje gasite
n tablou. Iata rezultatul:
Perl are 4 caractere lungime
PHP are 3 caractere lungime
Python are 6 caractere lungime
Au fost gasite 2 limbaje cu nume scurte.
- O lista cu 37 functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array
Functii pentru Array

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru Array (matrice).
1. array_change_key_case(array, case)
- Transforma cheile din primul parametru (array) in majuscule sau litere mici, dupa cum e
specificat la "case" (CASE_UPPER sau CASE_LOWER). Default e CASE_LOWER. Daca
"array" nu e o matrice, returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("FirSt"=>1, "SecOnd"=>8);
print_r(array_change_key_case($aray, CASE_UPPER));
// Va afisa:
?>
Array ( [FIRST] => 1 [SECOND] => 8 )
2. array_chunk(array, nr)
- Imparte "array" intr-un numar de sub-matrici, precizat la "nr", indexate de la 0. Daca "array" nu
are elemente, returneaza NULL.
<?php
$aray = array('a', 'b', 'c', 'd', 'e');
print_r(array_chunk($aray, 2));
// Va afisa:
Array ( [0]=>Array ( [0]=>a [1]=>b ) [1]=>Array ( [0]=>c [1]=>d )
[2]=>Array ( [0]=>e ) )
?>
3. array_combine(array_k, array_v)
- Creaza un array folosind valorile din "array_k" pentru chei, iar elementele din "array_v" pentru
valorile lor. Numarul de elementele din cele 2 matrici trebuie sa fie egal, in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$a = array('a', 'b', 'c');
$b = array('x', 'y', 'z');
$c = array_combine($a, $b);
print_r($c);
// Va afisa:
?>
Array ( [a] => x [b] => y [c] => z )
4. array_count_values(array)
- Returneaza o matrice cu numarul de repetari a fiecarui element din "array".
<?php
$aray = array('a', 8, 'a', 'b', 'a', 8, 'c');
$re = array_count_values($aray);
print_r($re);
// Return:
?>
Array ( [a] => 3 [8] => 2 [b] => 1 [c] => 1 )
5. array_diff(array1, array2)
- Returneaza o matrice cu elementele din "array1" care nu se gasesc in "array2".
<?php
$aray1 = array("a"=>"green", "blue", "red");
$aray2 = array("b"=>"green", "yellow", "red");
$re = array_diff($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [1] => blue )
6. array_flip(array)
- Schimba valorile si cheile intre ele. Din valorile care se repeta o pastreaza pe ultima.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>2, "c"=>2);
$re = array_flip($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [1] => a [2] => c )
7. array_intersect(array1, array2, ...)

- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array1" care se gasesc in toati ceilalti "array" dati ca
parametri.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, "b"=>'a', "c"=>'d', 'e');
$aray2 = array(8, 'a', 'd');
$aray3 = array(1, 'a', 'c', 'd');
$re = array_intersect($aray1, $aray2, $aray3);
print_r($re);
// Return:
?>
Array ( [b] => a [c] => d )
8. array_key_exists(cheie, array)
- Returneaza TRUE daca "cheie" este o cheie (index) in matricea "array", in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'a', "mp"=>'d');
if (array_key_exists('mp', $aray)) {
echo 'Cheia exista';
}
?>
9. array_keys(array, val)
- Returneaza o matrice cu toate cheile din "array". Parametrul "val" e optional, daca e specificat,
va returna doar cheile cu valoarea "val".
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 'd', "mp"=>'d');
$re = array_keys($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [0] => a [1] => b [2] => 0 [3] => mp )
10. array_map("functie", array)

- Aplica functia pentru fiecare element din "array"
<?php
function f_test($val) {
return $val+2;
}
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 2);
$aray = array_map("f_test", $aray);
print_r($aray);
// Return:
?>
Array ( [a] => 3 [b] => 2 [0] => 4 )
11. array_merge($array1, $array2, ...)

- Uneste mai multe array in unul singur. Daca au cheie de tip sir identice, va fi pastrata valoarea
ultimei chei.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, 3, 4);
$aray2 = array("a"=>2, 8);
$re = array_merge($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa:
Array ( [a] => 2 [0] => 3 [1] => 4 [2] => 8 )
?>
12. array_pop(array)
- Elimina ultimul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de

"array_pop()". Daca parametru nu e matrice sau e gol, returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_pop($aray);
// $aray va avea acum:
echo $re;
?>
array("a"=>1, 3);
// 4
13. array_product(array)
- Returneaza produsul elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_product($aray);
?>
// 24
14. array_rand(aray, nr)

- Preia aleator un "nr" de chei din "array", respectand ordinea lor. Daca "nr" e 1, va returna o
cheie aleasa aleator. Altfel, returneaza o matrice cu acele chei preluate aleator.
<?php
$aray = array('x'=>'tutorial', 'y'=>8, 'z'=>'php', 'curs');
$ar_keys = array_rand($aray, 3);
// Preia aleator 3 chei, si le aranjaza succesiv in $ar_keys
// Parcurge matricea cu cheile alese si afiseaza valoare corespunzatoare fiecareia
for($i=0; $i<count($ar_keys); $i++) {
$key = $ar_keys[$i];
echo $aray[$key]. ' - ';
}
// Return:
?>
tutorial - 8 - php -
15. array_reverse(array)
- Returneaza "array" cu ordinea elementelor inversata.
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_reverse($aray);
print_r($re);
// Return:
Array ( [b] => c [0] => a [1] => 3 [2] => 2 [3] => 1 )
?>
16. array_search("val", array)
- Returneaza cheia din "array" care are valoarea "val", sau FALSE daca nu exista. Cautarea e
"case-sensitive"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_search('c', $aray);
echo $re;
?>
17. array_shift(array)
- Elimina primul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de
"array_shift()". Cheile vor fi renumerotate de la 0. Daca parametru nu e matrice sau e gol,
returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_shift($aray);
echo $re;
?>
array(3, 4);
// 1
18. array_slice(array, start, nr)

- Returneaza un "nr" din elementele lui "array', incepand de la elementul numarul "start" (primul
e 0), cate elemente arata "nr". Daca "nr" nu e specificat, va fi considerat pana la ultimul.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4, 5, 6, 7);
$re = array_slice($aray, 2, 3);
// $re va avea:
array(4, 5, 6)
$re = array_slice($aray, 3);
// $re va avea:
array(5, 6, 7
?>
19. array_sum(array)
- Returneaza suma elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_sum($aray);
?>
// 10
20. array_unique(array)
- Returneaza matricea "array" fara valorile duplicate, acestea fiind luate o singura data.
<?php
$aray = array(1, 2, 1, 4, 3, 4);
$aray = array_unique($aray);
?>
// $aray va avea:
array(1, 2, 4, 3)
21. array_values(array)
- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array", ordonate numeric de la 0.
<?php
$re = array_values($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [0] => 1 [1] => c [2] => d [3] => d )
22. arsort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre
chei si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('c', "b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de');
arsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de', 'c')
23. asort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
arsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('c', "mp"=>'de', 'pm', "b"=>'xy')
24. count(array)
- Returneaza numarul de elemente din "array"
<?php
echo count($aray);
// 4
?>
25. current(array);
- Returneaza valoarea elementului curent din "array", daca nu are elemente returneaza FALSE.
Fiecare matrice are un pointer intern, care prima data e setat la primul element.
<?php
$aray = array('php', "free"=>'tutorial', 'mysql', "mp"=>'curs');
echo current($aray);
// php
?>
26. end(array);
- Muta pointerul din "array" la ultimul element si returneaza valoarea lui, daca nu are elemente
returneaza FALSE.
<?php
echo end($aray);
// curs
?>
27. implode("separator", array);
- Transforma "array" in sir (string), adaugand valorile intr-un sir, separate de ceea ce e specificat
la "separator".
<?php
$aray = array('www', 'marplo', 'net');
$sir = implode('.', $aray);
echo $sir;
?>
// www.marplo.net
28. in_array("val", array)

- Verifica daca o matrice contine o anumita valoare. Returneaza TRUE daca vreunul din
elementele din "array" are valoarea "val", in caz contrar FALSE.
<?php
if (in_array('tutorial', $aray)) {
// Se executa ce se vrea
}
?>
29. key(array)
- Returneaza cheia elementului curent la care se afla pointerul
<?php
end($aray);
// Muta pointerul la ultimul element
echo key($aray);
// mp
?>
30. krsort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre chei
si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql', "mp"=>'curs');
krsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("mp"=>'curs', 'li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql')
31. ksort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
<?php
ksort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('mysql', "free"=>'tutorial', 'li'=>'php', "mp"=>'curs')
32. natcasesort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor, case-insensitive, folosind ordinea naturala a
numerelor. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'Php', "free"=>'tutorial', 'MySQL', "mp"=>'curs');
natcasesort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("mp"=>'curs', 'MySQL', 'li'=>'Php', "free"=>'tutorial')
33. next(array);
- Avanseaza pointerul din "array" inainte cu un element si returneaza valoarea, daca nu are
elemente returneaza FALSE.
<?php
echo next($aray);
// tutorial
?>
34. prev(array);
- Muta pointerul din "array" inapoi cu un element si returneaza valoarea, daca nu are elemente
returneaza FALSE.
<?php
end($aray);
// Duce pointerul la ultimul element
echo prev($aray);
// mysql
?>
35. reset(array);
- Readuce pointerul din "array" la primul element si returneaza valoarea lui, daca nu are
<?php
next($aray);
// Avanseaza pointerul cu un element
echo reset($aray);
// php
?>
36. rsort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine inversa alfabetic a valorilor (literele mici inaintea celor mari),
stergand cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes returneaza
TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'Php', "free"=>'tutoriale', 'MySQL', "mp"=>'curs');
rsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('tutoriale', 'curs', 'Php', 'MySQL')
37. sort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor (literele mari inaintea celor mici), stergand
cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes returneaza TRUE,
altfel, FALSE.
<?php
rsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('MySQL', 'Php', 'curs', 'tutoriale')
38. shuffle(array)
- Amesteca aleator elementele din "array". Sterge cheile initiale, devenind un Array asociativ cu
chei de la 0. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
shuffle($aray);
// $aray va avea elementele amestecate aleator
?>
Utilizare Array (matrice) - (2)

Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array
Parcurgerea unui Array asociativ
Lucrul cu functii lista
Sortarea matricelor
Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)
1. Parcurgerea unui Array asociativ

In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice secventiala adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive.
Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar cuvinte,
aceste matrici se numesc "matrici asociative" (non-secventiale).
Pentru citirea datelor dintr-un Array asociativ se poate folosi instructiunea foreach care
simplifica parcurgerile de acest gen.
Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:
foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}
- Instructiunea parcurge n mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou", stabilind
valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui element al
tabloului.
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
foreach ($limbaje as $index => $limbaj) { // parcurge iterativ tabloul
echo "<br />$index =>$limbaj";
}
?>
- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si
$limbaj, carora li se atribuie n mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent.
10 =>Perl
20 =>PHP
21 =>Python
Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional.
Pentru a parcurge matricea, folositi instructiuni foreach imbricate:
Pentru a invata modul de parcurgere a unui Array multi-dimensional, sa studiem urmatorul
exemplu:
<?php
$date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"),
"Pearl"=>array("dificil", "popular"));
foreach ($date as $limbaj => $valoare) {
foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) {
echo "<br />$limbaj : $caracteristica";
}
}
?>
- Instructiunea foreach exterioara obtine cate un Array asociat cu fiecare limbaj; a doua
instructiune foreach, interioara, parcurge fiecare Array obtinut de prima instructiune foreach.
Iata rezultatul:
PHP : simplu
PHP : popular
Python : simplu
Python : nepopular
Pearl : dificil
Pearl : popular
2. Lucrul cu functii lista

n afara de modalitatile de parcurgere a matricelor, PHP ofera numeroase functii care va permit
traversarea tablourilor, deplasndu-va nainte sau napoi prin elementele acestuia.
Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului. Functia
current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP l creeaza pentru fiecare tablou.
(Cnd creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel nct sa faca referire la
primul element al tabloului).
Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de functia
current() pentru a parcurge un tablou.
Functia next(), asa cum i arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel nct
acesta sa faca referire la urmatorul element, n timp ce functia prev() modifica pointerul intern al
tabloului astfel nct acesta sa faca referire la elementul anterior.
Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate:
<?php
$curent = current($limbaje);
echo "<br />functia current() a returnat $curent";
$urmator = next($limbaje);
echo "<br />functia next() a returnat $urmator";
$anterior = prev($limbaje);
echo "<br />functia prev() a returnat $anterior";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:
functia current() a returnat Perl
functia next() a returnat PHP
functia next() a returnat Python
functia prev() a returnat PHP
Observati modul n care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea napoi, respectiv
nainte, n interiorul tabloului.
3. Functia key()
Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea
asociata elementului curent, functia key() returneaza cheia asociata elementului curent.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii:
<?php
$cheie = key($limbaje);
echo "<br />functia key() a returnat $cheie";
?>
functia key() a returnat 10
4. Functia each()
O alta functie utila n parcurgerea tablourilor este each().
Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din tabloul
specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui Array asociativ cu patru
elemente, dupa cum urmeaza:
Cheie
Valoare
- Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
- Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta

value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la componenta
cheie a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau "value" pentru a
obtine accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare".
Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator:
<?php
$fiecare = each($limbaje);
$zero = $fiecare[0];
$unu = $fiecare[1];
$cheie = $fiecare['key];
$valoare = $fiecare['value];
echo "<br />zero=$zero";
echo "<br />unu=$unu";
echo "<br />cheie=$cheie";
echo "<br />valoare=$valoare";

?>
zero=10
unu=Perl
cheie=10
valoare=Perl
5. Functia list()
O alta functie utila n lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori la
numeroase variabile n cadrul unei instructiuni.
Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul
separat la cheia si la valoarea returnate de functia each().
Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea:
list($var1, $var2, .., $varn) = valoare_tablou;
Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul
"valoare_tablou".
ntr-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() mparte un tablou
ntr-o serie de valori scalare, n timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de
valori scalare.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list():
<?php
list($cheie, $valoare) = each($limbaje);
echo "<br />cheie = $cheie, valoare = $valoare";
echo "<br />urmator = $urmator";
?>
cheie = 10, valoare = Perl
urmator = Python
PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, functia array_search()
faciliteaza cautarea ntr-un tablou.
Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate n lucrul cu tablouri,
vizitati site-ul www.php.net.
6. Sortarea tablourilor
Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de functii
care faciliteaza sortarea unui tablou.
De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza:
Apoi, doriti sa sortati tabloul n ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de programare.
Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort():

sort($limbaje);
Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:
0 => PHP
1 => Perl
2 => Python
Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este sensibila
la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata inaintea literei
"e" mic, PHP apare nainte de Python n datele de iesire sortate.
Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() :
<?php
$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');
sort($arr);
foreach($arr as $key=>$nume) {
echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume";
}
?>
Rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=0 Valoare=Avram
Cheie=1 Valoare=Cristian
Cheie=2 Valoare=Dan
Cheie=3 Valoare=Popescu
- Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine
alfabetica).
- Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea sau
ordinea cheilor.
Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort()
Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort()
<?php
rsort($arr);
}
?>
Acum rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=1 Valoare=Dan
- Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor.

Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare se
folosesc functiile asort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri.
In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor.
Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu rezultatul
aplicarii fiecarei functii.
Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:
Functie
sort()

Operatia efectuata
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina

cont de cheile initiale
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand

asort()
corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare
rsort
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa

se tina cont de cheile initiale
Rezultat
0 => PHP
1 => Perl
2 => Python
20 => PHP
10 => Perl
21 => Python
0 => Python
1 => Perl
2 => PHP
21 => Python
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand
arsort
10 => Perl
20 => PHP
ksort - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine ascendenta
10 => Perl
20 => PHP
21 => Python
krsort - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine descendenta
21 => Python
20 => PHP
10 => Perl
O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule ar

fi utilizarea functiei natcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este
sensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule.
O alta modalitate consta n a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, n speta
uksort() si uasort().
Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential; functia uksort()
sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ.
De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si l sorteaza ntr-o maniera insensibila la
diferenta ntre majuscule si minuscule:

usort($limbaje, "strcmpcase");
foreach($limbaje as $key=>$nume) {
echo "<br />$key => $nume";
}
Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine cont
de majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este mai mic
dect al doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca primul sir este
mai mare dect al doilea.
Rezultatul va fi :
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati siteul www.php.net
Transformarea sirurilor in matrice si invers

PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea pot fi
utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date.
Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:
$matrice = explode(" ", $sir);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum se
doreste impartirea sirului.
Iata un exemplu:
<?php
$sir = "Popescu Avram Cristian Dan";
$matrice = explode(" ",$sir);
foreach($matrice as $key=>$nume) {
echo "<br />Cheie = $key Valoare = $nume";
}
?>
Acest cod va produce urmatorul rezultat:
Cheie = 0 Valoare = Popescu
Cheie = 1 Valoare = Avram
Cheie = 2 Valoare = Cristian
Cheie = 3 Valoare = Dan
Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii este:
$sir = implode(" ", $matrice);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice
caracter; dupa cum se doreste crearea sirului.
In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea "$matrice"
alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat (Observati folosirea
caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa contina ghilimele):
<?php
$matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan");
sort($matrice);
$sir = implode(" - ",$matrice);
echo "<br />Sirul rezultat : \"$sir\"";
?>
Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu"
Utilizarea functiilor
nvatati sa apelati functiile
nvatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii
nvatati sa ascundeti mesajele de eroare generate n timpul executiei unei functii
nvatati sa folositi date si scripturi aflate n fisierele externe
nvatati sa definiti propria functie
Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti nvata
mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra
functii.
Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP.
Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o
problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa fie
executata in cadrul unei functii.
Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin
urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.
1. Utilizarea unei functii

Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De exemplu,
functia rand(), care genereaza un numar ntreg aleator, poate fi apelata astfel:
rand()
Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentnd valori, de intrare care influenteaza

operarea si rezultatul functiei.
Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza ntre paranteze; daca specificati mai mult de
un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula.
Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie.
Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, n conformitate cu
intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale. Primul
argument al functiei indica valoarea ntreaga aleatoare cea mai mica pe care o va returna functia;
al doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele argumente, functia
returneaza o valoare cuprinsa ntre 0 si cel mai mare rezultat posibil.
Puteti folosi valoarea returnata de o functie ntr-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila n mod
repetat fara a se invoca functia de mai multe ori
Iata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500,
atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :
$nr = rand(1, 500);
echo $nr;
Cnd se produce o eroare n timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare.
Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. n acest caz, puteti suprima generarea
mesajelor de eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @.
De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea n timpul executiei functiei
"f()", scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:
y = @f(x);
Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva
problema ce cauzeaza eroarea.
O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des
folosita cu "if()".
isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.
De exemplu: isset($nr)
- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz
contrar returneaza FALSE.
Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca o
anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de variabile
nule si ajuta si la securitate.
De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin
adresa URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma
http://www.domeniu.site/script.php?id=un_id, folosim functia isset() astfel:
<?php
if (isset($_GET['id'])) {
// Se executa codul dorit
}
?>
- $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare
exista (daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if",
avand astfel valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.
Functia isset() este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin
adaugarea caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii
atribuim o valoare sau executam un anume cod special pt. asta.
Exemplu:
if (!isset($_GET['id'] {
die('Pagina apelata este inaccesibila.');
}
2. Utilizarea fisierelor incluse

Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create ntr-un alt
fisier extern.
Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:
require("nume_fisier")
Cnd este ncarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului
specificat este inserat si executat n script, nlocuind instructiunea require.
De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe pagini,
iar fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de fiecare data,
pentru fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier separat (de
exemplu "antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim functia
require()
Prin insertia instructiunii la nceputul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu urmator:
<?php
require("antet.php");
?>
- cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum
continutul respectiv ar face parte din acel script.
Acest procedeu poate simplifica ntretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi tinute
ntr-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.
O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de functia
require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise, functia include()
este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul extern si codul
acestuia este executat ca si cum ar fi aparut n textul scriptului unde este inclus.
Sintaxa functiei include() este urmatoarea:
include("nume_fisier.php");
Functia corelata require_once() asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data
ntr-un script dat. n cazul n care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea require
pentru a include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunea require_once utila.
3. Definirea unei functii

n afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si folosi
propriile functii.
Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in
exemplul urmator:
function nume_functie(nume_argument) {
Aici se insereaza corpul functiei
}
Cuvntul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei.

Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse ntre acolade care urmeaza dupa
antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci cnd functia este apelata.
Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule; ca atare,
"f()" si "F()" reprezinta referiri la aceeasi functie.
Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca
doriti sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare dupa
"nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula. Parantezele si
numele argumentelor incluse ntre acestea poarta numele de lista cu argumente.
Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi:
<?php
function arie($lungime, $latime) {
return $lungime * $latime;
}
?>
Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul functiei
este alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate contine mai
multe instructiuni.
Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o
instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva.
Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie
ultima instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o
instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea
speciala NULL.
4. Apelarea unei functii definite de utilizator

O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie.
De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:
<?php
}
$rezultat = arie(5,3);
echo "Aria exte : $rezultat";
?>
Valorile argumentelor 5 si 3 le nlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care se
comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:
return 5*3
Rezultatul afisat al acestui script va fi :

Aria exte : 15
5. Terminarea executiei unui script

O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul n care doriti
sa sistati prelucrarea unui ntreg script, puteti invoca functia exit().
<?php
function stop() {
exit();
}
echo "<br />Unu...";
echo "<br />Doi...";
stop();
echo "<br />Trei...";
?>
Dupa executie, scriptul afiseaza:
Unu...
Doi...
Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvntul "Trei". Prin
apelarea functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(),
executia scriptului se ncheie.
6. Functii recursive
Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se numeste
"functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat sa nu scrieti
functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea functie, deci
este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta.
Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla:
<?php
function recursor($nr) {
$nr++;
if ($nr<8) {
return recursor($nr);
}
return $nr;
}
$x = recursor(3);
echo $x;
?>
- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8.
- Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument numarul
3.
- Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care
devine 4, apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica decat 8,
in caz afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia altui cod din
functie si auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care iar
incrementeaza valoarea lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza functia, ... si
tot asa pana cand "$nr" va avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta returneaza
FALSE si se trece mai departe la executia comenzii "return $nr;" care va returna 8 ca valoare a
variabilei "$x".
Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.
7. Definirea argumentelor prestabilite

PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un
argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul ia o
valoare prestabilita specificata la inceput.
Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie:
<?php
function impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) {
return $cantitate * $rata;
}
$cumparaturi = 123.45;
echo "<br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09);
echo "<br />impozit1 = $impozit1";
echo "<br /><br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi);

?>
Rezultatu afisat va fi:
cumparaturi = 123.45
impozit1 = 11.1105
impozit2 = 8.950125
- Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate, si
un argument prestabilit, denumit $rata.
Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se
considera ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca valoare a
argumentului $rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are valoarea
0.09, specificata drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua invocare a
functiei, pentru "impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata valoarea unui
singur argument, si astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial.
- O lista cu mai multe functii php matematice este la pagina -> Functii PHP matematice
Functii PHP matematice

Aici gasiti functii PHP matematice, in special pentru lucrul cu numere.
1. abs(nr)
- Returneaza valoarea absoluta (cu +) a lui "nr".
<?php
echo abs(-7.8);
echo abs(3);
echo abs(-5);
?>
// 7.8 (double /float)

// 3 (integer)
// 5 (integer)
2. base_convert(nr, baza1, baza2)

- Converteste un numar, "nr", din baza1 in baza2. Rezultatul returnat este un sir cu "nr" convertit
in baza2.
<?php
$nr = 18;
// Afiseaza numarul 18 convertit din baza 10 in baza 2 (cod binar)
echo base_convert($nr, 10, 2);

?>
// 10010
3. bindec('sir_binar')
- Returneaza echivalentul numeric (decimal) al sirului binar din parametrul "sir_binar".
<?php
echo bindec('10010');
?>
// 18
// 8
4. ceil(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la urmatorul (mai mare) intreg.
<?php
echo ceil(7.8);
echo ceil(5);
echo ceil(-2.3);
echo ceil(1.2);
?>
// 8
// 5
// -2
// 2
5. cos(radian)
- Returneaza valoarea cosinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo cos(30);
echo cos(90);
?>
// 0.15425144988758
// -0.44807361612917
6. decbin(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea binara a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// 11111111111111111111111111111011
// 1011000
7. dechex(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea hexazecimala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// fffffffb
// 58
8. decoct(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea octala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// 37777777773
// 130
9. floor(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la anteriorul (mai mic) intreg.
<?php
echo floor(7.8);
echo floor(5);
echo floor(-2.5);
echo floor(1.2);
?>
// 7
// 5
// -3
// 1
10. fmod(x, y)
- Returneaza valoarea ramasa a lui "x" impartit la "y", care nu mai e multiplu de "y".
<?php
$x = 8.5;
$y = 3;
$r = fmod($x, $y);
?>
// $r va avea valoarea 2.5 (2 * 3 + 2.5 = 8.5)
11. hexdec('hex')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului hexazecimal "hex".
<?php
echo hexdec('ee');
echo hexdec('3fe');
?>
12. hypot(c1, c2)
// 238
// 1022
- Returneaza lungimea ipotenozei unui triunghi dreptunghic care are lungimea catetelor "c1" si
"c2".
<?php
echo hypot(3, 4);
?>
// 5
13. is_infinite(val)
- Returneaza TRUE daca valoarea lui "val" este un numar infinit (precum log(0)), altfel,
returneaza FALSE.
<?php
$nr = log(0);
if (is_infinite($nr)) echo 'Nr. infinit';
?>
14. lcg_value()
- Returneaza un numar aleator intre 0 si 1.
<?php
echo lcg_value();
?>
// 0.64820835969476
15. log10(nr)
- Returneaza logaritmul in baza 10 a lui "nr"..
<?php
echo log10(1000);
?>
// 3
16. log(nr, baza)

- Returneaza logaritm de "nr" in baza "baza". Daca al doilea parametru nu e specificat, va returna
logaritmul natural (in baza e).
<?php
echo log(9, 3);
?>
// 2
17. max(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mare numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55);
?>
// 78
18. min(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mic numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55);
?>
// 3
19. mt_rand(min, max)

- Returneaza un numar aleator cuprins intre numerele "min" si "max". Similara este si functia
rand(), dar "mt_rand()" este de 4 ori mai rapida.
<?php
echo mt_rand(9, 55);
?>
// 47
20. octdec('oct')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului octal "oct".
<?php
echo octdec('42');
?>
// 34
21. pi()
- Returneaza valoarea aproximativa a lui PI. La fel ca si constanta M_PI.
<?php
echo pi();
echo M_PI;
?>
// 3.1415926535898
// 3.1415926535898
22. pow(nr, putere)

- Returneaza valoarea obtinuta din "nr" la puterea "putere".
<?php
echo pow(4, 3);
?>
// 64
23. round(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui numar la intregul ce mai apropiat.
<?php
echo round(7.8);
echo round(5);
echo round(-2.5);
echo round(1.2);
?>
// 8
// 5
// -3
// 1
24. sin(radian)
- Returneaza valoarea sinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo sin(30);
echo sin(90);
?>
// -0.98803162409286
// 0.89399666360056
25. sqrt(nr)
- Returneaza radical din "nr".
<?php
echo sqrt(225);
?>
// 15
26. tan(radian)
- Returneaza valoarea tangenta a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo tan(30);
echo tan(90);
?>
// -6.4053311966463
// -1.9952004122082
27. is_numeric(val)
- Returneaza TRUE daca "val" e o valoare numerica, altfel, FALSE.
<?php
$x = 32/3;
if (is_numeric($x)) echo "E un numar si are valoarea: $x";
// E un numar si are valoarea:
10.666666666667
?>
Variabile si referinte in functii
nvatati sa folositi variabile globale, locale si statice
nvatati sa folositi referintele
Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:
Variabile globale
Variabile locale
Variabilele globale sunt create n exteriorul functiei, n timp ce variabilele locale sunt create n
interiorul unei functii.
1. Utilizarea variabilelor globale

Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate n afara oricarei functii.
Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al
variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte
cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca
doriti sa obtineti accesul la o variabila globala n cadrul unei functii, puteti extinde domeniul de
existenta al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, n cadrul unei instructiuni
GLOBAL.
Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:
GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;
Iata un exemplu concludent :

<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
return $var1 + $var2;
}
echo "Suma este ". Suma();
?>
- Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile nu
au domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL.
Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale, ca
in exempul urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
GLOBAL $var1, $var2;
}
?>
- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si $var2
sa fie recunoscute si in interiorul functiei.
- Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari.
O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP
predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2'];
}
?>
$GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au
cheia egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate.
$GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script.
Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau variabila
$GLOBALS.
In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi :
Suma este 385
2. Utilizarea variabilelor locale

Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se ncheie apelul la
functia respectiva. n consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei
functiei asociate.
Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti
crea o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei functii.
Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste o
variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume:
<?php
function v_local() {
$x = 5;
echo "<br />In corpul functiei x = $x";
}
$x = 2;
echo "<br />In corpul scriptului x = $x";
v_local();
?>
Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
In corpul scriptului x = 2
In corpul functiei x = 5
Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi.
Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2.
Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde n interiorul corpului functiei
v_local(), iar domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul
functiei respective. Cu alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt complet
distincte.
3. Utilizarea variabilelor statice

Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie asociate la
altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la ncheierea apelului la functie.
Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static").
Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.
STATIC $var1, $var2, $var3;
O variabila afisata ntr-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila statica".
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice:
<?php
$x = $x + 1;
echo "<br /> x = $x";
}
function v_static() {
STATIC $x;
$x = $x + 1;
echo "<br /> x = $x";
}
v_local();
v_local();
v_local();
v_static();
v_static();
v_static();
?>
Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
x=1
x=1
x=1
x=1
x=2
x=3
Observati ca variabila locala $x, definita n cadrul functiei v_local(), este creata din nou la
fiecare apelare a functiei, n consecinta, valoarea sa este ntotdeauna afisata ca fiind egala cu 1.
Prin contrast, variabila statica $x, definita n cadrul functiei v_static(), si pastreaza valoarea de
la un apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data cnd este executata
functia.
4. Utilizarea referintelor
In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea ce
nseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor
argumentelor lor, nu argumentele n sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica
valorile argumentelor sale.
Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument,
specificnd ca argumentul sa fie transferat prin referinta.
Cnd un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza cu
valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare.
Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea
argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la argument n
antetul functiei sau n apelul la functie.
Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta:
<?php
function p_valoare($a) {
$a = 1;
}
function p_referinta(&$a) {
$a = 1;
}
$b = 0;
p_valoare($b);
echo "<br /> \$b = $b";
$b = 0;
p_valoare(&$b);
echo "<br /> \$b = $b";
$b = 0;
p_referinta($b);
echo "<br /> \$b = $b";
?>
Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire:
$b = 0
$b = 1
$b = 1
Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare
functie preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul ca
argumentul sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este transferat
prin valoare.
Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transfernd argumentul prin
valoare. n consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei $b
nu se modifica.
Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar, foloseste
un caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii variabilei $b. n
consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 n 1.
Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei respective
foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea argumentului sau este
transferata prin referinta, n consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se
transforma din 0 n l.
Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit se
obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel
mai dificil de nteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de program. Cel
mai indicat este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti functii care returneaza
valori, si nu functii care modifica valorile propriilor argumente.
In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time pass-byreference", p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca aveti
acces, prin setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".
Lucrul cu siruri (1)
nvatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include n siruri caracterele

speciale
nvatati sa utilizati codurile ASCII
nvatati sa creati date de iesire formatate
n Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, n aceasta lectie
veti nvata mai multe despre utilizarea sirurilor.
1. Crearea si afisarea sirurilor

Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor
Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse ntre ghilimele duble sau simple
Puteti include un caracter special n cadrul unui sir folosind o secventa escape care
reprezinta caracterul special.
Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir.
Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor.
PHP poate converti n mod automat o valoare numerica ntr-un sir, respectiv valoarea
unui sir ntr-un numar.
Secventele escape folosite n PHP:

\\ - backslash
\" - ghilimele duble
\xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal
\xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar n
hexazecimal
2. Secvente escape si cod ASCII

Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard
Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter.
Codurile ASCII sunt valori ntregi, care sunt cuprinse ntre 0 si 255; fiecare litera sau simbol
folosit frecvent n limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII
asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei l este 49.
Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea n octal (baza 8) a
unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala
65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata n octal sub forma 101. Ca atare,
puteti reprezenta litera A folosind secventa escape "\101".
Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea
hexazecimala (n baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De
exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub forma
hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41".
Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care l compune si o
putere a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la
puterea 1 + 3 x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1.
Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin nlocuirea lui 10 cu
valoarea bazei respective ntr-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea
hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea 1
+ 3 x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291.
Similar, valoarea n octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la
puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83.
Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati n panica; n continuare veti nvata sa
determinati valoarea n octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind
functii PHP.
3. Utilizarea codurilor ASCII

Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste functii
sunt enumerate n tabelul urmator.
Functii folositoare n utilizarea codurilor ASCII
Functie
Descriere
chr(/n) - Returneaza caracterul avnd codul ASCII dat de "n"
- Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea
dechex(n)
zecimala data de "n"
- Returneaza valoarea n octal echivalenta cu valoarea zecimala
decoct(n)
data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea
hexdec(n)
hexazecimala data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea n octal
octdec(n)
data de "n"
ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"
Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator unui
anumit caracter:
<?php
$c = "A";
$n = ord($c);
echo "<br /> Valoarea ASCII a caracterului $c este $n";
?>
Scriptul va afisa urmatorul rezultat:
Valoarea ASCII a caracterului A este 65
Iata un exemplu care afiseaza echivalentele n octal, respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII
ale caror coduri sunt cuprinse ntre 33 si 40:
<?php
for ($i=33; $i<40; $i++) {
$c=chr($i);
$octal = decoct($i);
$hex = dechex($i);
echo "<br /> $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c";
}
?>
33 (octal 41, hex 21): caracter - !
34 (octal 42, hex 22): caracter - "
35 (octal 43, hex 23): caracter - #
36 (octal 44, hex 24): caracter - $
37 (octal 45, hex 25): caracter - %
38 (octal 46, hex 26): caracter - &
39 (octal 47, hex 27): caracter - '
4. Crearea datelor de iesire formatate

PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, n speta printf() si
sprintf().
Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, n timp ce functia sprintf() returneaza datele sale
de iesire sub forma unei valori sir.
n general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir,
denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente
specifica valorile care vor constitui datele de iesire.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf():
<?php
$num = 8.7;
echo $num;
$num = sprintf("%05.2f", $num);
echo '<br>'. $num;
?>
- Rezultatul afisat va fi:
8.7
08.70
- Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa fie
format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale.
Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf():
<?php
$n = 8;
printf("Valoarea lui n este: %d", $n);
?>
- Va afisa "Valoarea lui n este: 8".
Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai
multe argumente pentru datele de iesire:
<?php
$sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s';
$num = 13;
$tip = 'PHP';
printf($sir, $num, $tip);
?>
- Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele
functiei "sprintf()".
- Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP".
Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar este
orice caracter, n afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la iesire.
Directivele reprezinta secvente de caractere care ncep cu simbolul "%"; aceste determina modul
n care va fi formatat argumentul corespunzator.
O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%"
urmat de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar
zecimal. Cu toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente, care
trebuie sa apara n ordinea indicata:
Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza

caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul pna la dimensiunea ceruta a
sirului, n cazul n care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu
spatii. Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un
specificator de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un specificator
de completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter de completare
poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii ('). De exemplu,
pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_ drept caracter de
completare.
Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul

trebuie sa fie aliniat la stnga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis,
rezultatul va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de
aliniere, rezultatul va fi aliniat la stnga.
Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un ntreg care

determina numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de tip
double, numarul minim de caractere situate la stnga punctului zecimal. Daca rezultatul
contine un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de completare.
Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct zecimal,

urmat de un ntreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe care trebuie
sa le contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri
dect double (float).
Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si

afisare a argumentului.
Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.

Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor
Specificator de
tip
Descriere
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca

valoare binara
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si afiseaza caracterul

cu aceeasi valoare ASCII ca si argumentul

valoare zecimala
- Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si l

afiseaza ca valoare cu virgula mobila
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca pe o

valoare scrisa n octal
- Trateaza argumentul ca pe un sir si l afiseaza
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca numar

hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule

hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule
Daca doriti sa inserati simbolul procentului n datele de iesire ale unui apel la functia printf() sau
sprintf(), inserati doua caractere "%".
Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate.
Studiati tabelul si verificati daca ati nteles corect modul de operare a specificatorilor din cadrul
fiecarui sir de formatare. Remarcati ca, n cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat o
rotunjire.
Spatiile au fost nlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea numarului
de spatii si a amplasarii acestora.
Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare
X
Valoare
Format
Rezultat
100
%d
100
100
%b
1100100
100
%o
144
100
%x
64
100
%f
100.000000
12.345
%^-10f
12.345000^^^^^^^^
12.345
%^10f
^^^^^^^^12 .345000
12.345
%^-10.2f
12.35^^^^^^^^
12.345
%10.2f
^^^^^^^^12.35
test
%^-10s
test^^^^^^
test
%^10s
*^^^^^^test
Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie,
puteti folosi functia number_format(), care returneaza o valoare de tip sir continnd un rezultat
formatat. Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:
number_format(numar)
number_format(numar, zecimale)
number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)
- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati.

- Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale.
- Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.
- Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor.
n mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) naintea cifrelor
care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea miilor.
De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23
Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza date
de iesire formatate, functia sscanf() citeste un sir, l interpreteaza prin referirea la un sir de
formatare si stabileste valorile variabilelor specificate n functie de continutul sirului.
Sa luam n considerare urmatorul exemplu:
<?php
$subiect = "08,25,2008";
$n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an);
echo "Au fost gasite $n valori";
echo "<br /> luna = $luna";
echo "<br /> zi = $zi";
echo "<br /> an = $an";
?>
Datele de iesire ale acestui script sunt:
Au fost gasite 3 valori
luna = 8
zi = 25
an = 2008
nvatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii
Invatati sa lucrati cu subsiruri
1. Manipularea sirurilor
PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii pe
care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui sir, sa
eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir n majuscule
sau minuscule si altele.
- Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen():
<?php
$s = "Acesta este un sir";
$n = strlen($s);
echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
Lungimea sirului este: 18
- Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau ambele
extremitati ale unui sir.
Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii:
<?php
$s = "
Acesta este un sir
";
$n = strlen($s);
$trim =chop($s);
// Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului
$n = strlen($trim);
$trim = ltrim($s);
// Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului
$n = strlen($trim);
$trim = rtrim($s);
$n = strlen($trim);
$trim = trim($s);
// Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului
$n = strlen($trim);
?>
Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri
Functie
Descriere
chop(s)
- Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la

extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim()
ltrim(s)

extremitatea din stnga a sirului
rtrim(s)

extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop()
trim(s)
- Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la ambele

extremitati
- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule.

- Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule.
- Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula.
Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata ca
rezultat al functiei.
Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii:
<?php
$s = "abcdefg";
$rezultat = strtoupper($s);
$rezultat2 = ucfirst($s);
echo "<br />strtoupper('$s'): $rezultat";
echo "<br />ucfirst('$s'): $rezultat2";
$s = "ABCDE";
$rezultat = strtolower($s);
echo "<br />strtolower('$s'): $rezultat";
?>
strtoupper(abcdefg): ABCDEFG
ucfirst(abcdefg): Abcdefg
strtolower(ABCDE): abcde
2. Compararea sirurilor
PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste
functii sunt enumerate n tabelul urmator.
Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu trebuie sa
ncercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.
Functii PHP de comparatie ntre siruri
Functia
Descriere
strcasecmp(s1, s2)
- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si

minuscule. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai
mic dect 's2', o valoare mai mare dect zero daca 's1' este mai mare
dect 's2', respectiv 0 n celelalte cazuri.
strcmp(s1, s2)
- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta ntre majuscule si


minuscule. La comparatie sunt luate n considerare un numar de 'n'
strncasecmp(s1, s2, n) caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai
strncmp(s1,s2, n)

caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai
Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php
$s1 = "abcd";
$s2 = "ABCE";
$rezultat = strcasecmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcasecmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strcmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncasecmp returnat $rezultat";
$rezultat = strncmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncmp a returnat $rezultat";
?>
Functia strcasecmp a returnat -1
Functia strcmp a returnat 1
Functia strncasecmp returnat 0
Functia strncmp a returnat 1
Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic dect
"ABCE", in schimb, functia strcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul "abcd" ca
fiind mai mare dect "ABCE". Aceasta s-a ntmplat deoarece literele minuscule au n secventa
ASCII o pozitie superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea ASCII 65, iar
litera 'a' are valoarea ASCII 97.
De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu
"s2", deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.
3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor

PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un sir. Cele mai
importante functii de acest gen sunt rezumate n tabelul urmator:
Functii PHP de extragere si cautare
Functie
Descriere
strchr(s1,s2)
- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pna la

sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia
strstr() executa aceeasi operatie
stristr(s1,s2)

sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si
's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau
minuscule
strpos(s1,s2)
- Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' n 's1'.Daca

's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE
strrchr(s1,s2)
- Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pna la

sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie
este folosit numai primul caracter al sirului 's2'
strstr(s1,s2)

strchr() executa aceeasi operatie
- Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul ntreg 'start'

substr(s, starf)
respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia
substr(s, start, lung)
0.
Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de extragere
si cautare:
<?php
$s = "the cat on the mat near the bat";
$b = "at";
$n = strpos($s, $b);
echo "<br /> strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";
$b = "at";
$n = strchr($s, $b);
echo "<br /> strchr(\"$s\", \"$b\"): $n";
$b = "at";
$n = strrchr($s, $b);
echo "<br /> strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$rezultat = substr($s, 4, 3);
echo "<br /> substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat";
?>
Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si datele
de iesire:
strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5
strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the bat
strrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at
substr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat
O potentiala dificultate n utilizarea functiei strpos() consta n aceea ca poate fi greu de sesizat
diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit n pozitia initiala a sirului,
si valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit.
Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia
strpos(), astfel nct sa se poata face diferenta ntre cele doua rezultate:
<?php
$poz = strpos($s1, $s2);
if ($poz == FALSE) {
echo "<br /> sub-sirul nu a fost gasit";
}
?>
Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea
returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.
4. nlocuirea unui sub-sir

O operatie frecvent folosita n programare consta n gasirea unui sub-sir si nlocuirea sa cu o
valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si anume
str_replace() si substr_replace().
Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii.
Remarcati ca functia str_replace() noteaza sub-sirul prin valoarea sa, n timp ce functia
substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa n interiorul sirului subiect.
str_replace(cauta, nlocuire, subiect) - Se cauta n sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta'; daca

sub-sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', nlocuindu-se prima aparitie a sirului
'cauta' cu 'nlocuire'.
substr_replace(subiect, nlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect',

nlocuind sub-siruf care ncepe de la 'start' si avnd lungimea 'lungime' cu sirul 'nlocuire'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php
$subiect = "the cat on the mat near the bat";
echo "<br /> Subiect : $subiect";
$cauta = "cat";
$inlocuire = "DOG";
$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);
echo "<br /> str_replace : $rezultat";
$inlocuire = "CAT";
$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3);
echo "<br /> substr_replace : $rezultat";
?>
Iata si rezultatul exemplului :
Subiect : the cat on the mat near the bat
str_replace : the DOG on the mat near the bat
substr_replace : the CAT on the mat near the bat
Expresii regulate, regex
Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate
Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate
1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)

Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor
posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii
regulate folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare a
cuvintelor. Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta n a recunoaste daca un sir
contine sau nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.
De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face aceasta
folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile ntre paranteze, formati o
expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca doriti sa
permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie [aeiouAEIOU].
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu minuscule.
Puteti scrie: [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai compacta [a-z],
unde prin cratima se ntelege "o serie de caractere consecutive".
Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat". Pentru
aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii regulate este
urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva literele 'at'".
Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat ntre parantezele drepte, acesta are
ca efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate ntre paranteze.
De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera
mica.
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata de o
pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.
De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre 1
si 4 vocale.
Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile
respective ntre paranteze rotunde.
De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua
repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".
Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere
"speciale"
Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o nmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de
genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*' este
un factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala a
caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9].
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include
anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De
exemplu, expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca
acestea apar la nceputul sirului subiect.
Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite
caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De exemplu, expresia
regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la sfrsitul
sirului subiect.
Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:
^ - indica inceputul liniei
$ - indica sfarsitul liniei
. - (punct) orice caracter
[] - un caracter dintre cele din paranezele patrate
[^] - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate
\ - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza
+ - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e
posibil (de la 1 la infinit)
* - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau
niciodate (de la 0 la infinit)
? - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata
<> - un cuvant intreg
(|) - lista de optiuni SAU
{m, n} - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori
Iata cateva exemple de expresii regulate:
(.*) - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *)
<salut> - Cuvantul "salut"
(ci|co)tim - Reprezinta "citim" si "cotim"
^The .* hack$ - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack"
^www.[a-z0-9]+.ro$ - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera sau
cuvant ce contine litere mici si numere
(^-\+[0-9]*) - Orice numar care incepe cu "-" sau "+"
^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$ - Expresie
regulata pentru adrese de e-mail
2. Utilizarea expresiilor regulate

PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator descrie unele
din aceste functii.
Functii PHP pentru expresii regulate
Functie
ereg
Descriere
- Executa o identificare cu o expresie regulata (deprecata incepand cu
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
ereg_replace - nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (deprecata
incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate

fi folosita preg_replace)
eregi
- Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta

ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3
si anulata la PHP 6)
- nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile

la diferenta ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu
eregi_replace
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita
preg_replace)
preg_replace
split
sql_regcase
- Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia

regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date
- Divide un sir ntr-un tablou folosind o expresie regulata (deprecata
fi folosita preg_split)
- Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta ntre majuscule si
minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (deprecata
incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
In continuare este dat un exemplu cu functia ereg().

Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si
un sir subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al sirului
subiect; n caz contrar, returneaza FALSE.
- Iata un exemplu:
<?php
$model = "[sml]at";
$subiect = "La noi in sat";
$rezultat = ereg($model, $subiect);
if ($rezultat) {
echo 'Model inclus in subiect';
}
?>
- In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine subsirul "sat", care corespunde expresiei regulate.
Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ
executa comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'.
- Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct functia
ctype_alnum()
- Deoarece functiile "ereg" au fost deprecate incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulate din PHP
6, este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi mai
vechi. Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si
exemple despre aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl.
Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-z09]+) se foloseste /([a-z0-9]+)/.
Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei matrice
care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele elementele
dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".
<?php
$matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa');
$filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice);
print_r ($filtru);
// Afiseaza elementele matricei
?>
- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri.
- In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un
sablon de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care e
cautat sablonul.
- Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru". Rezultatul
afisat e urmatorul:
Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa )
- Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a elimina
caracterelor speciale dintr-un sir
<?php
$sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt';
$sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir);
echo $sir;
?>
In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin
uzuale.
Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir
numai literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu.
Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat:
Sir ce continea caractere speciale in context
Utilizarea variabilelor cookie
nvatati care este modul de functionare a variabilelor cookie
nvatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti
nvatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie
1. Accesul la variabilele cookie
Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci cnd scriptul PHP care le contine si ncheie
executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp indefinit.
Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie n
unitatea de hard-disc a utilizatorului.
Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile. Trebuie
sa tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi, comform
statisticilor, in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata.
PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la
browser, si modalitati de citire a cookie-urilor.
Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip tablou $_COOKIE sau
$_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile cookie curenta.
Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:
Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare)

echo "<br /> $nume => $valoare";
- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii fara

a mai specifica "global".
2. Crearea unei variabile cookie

Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser
inaintea oricarei alte informatii.
Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei variabile
cookie este plasat n partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb care sa-l
preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie nainte de a executa o instructiune
'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire.
Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:
setcookie(numeCookie, valoare, expirare)
- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare' specifica
valoarea variabilei.
- Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e automat
decodata.
- Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata,
variabila cookie nu mai este accesibila.
n general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care
returneaza intervalul de timp (exprimat n secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga o
valoare de tip decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila cookie
trebuie sa fie accesibila.
Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web
limiteaza insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator.
De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune:
setcookie("fruct", "banana", time()+3600);
Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'.
Variabila cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa.
Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie
are urmatoarea forma:
mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)
De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa
miezul noptii primei zile a anului 2009:
Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));
3. Stergerea unei variabile cookie

Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare
interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru aceasta,
fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut.
De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea
instructiune:
setcookie("fruct", "", time()-3600);
Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) n urma.

Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din moment
ce variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.
4. Specificarea accesului la o variabila cookie si alte optiuni

Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente.
Iata formatul complet al functiei setcookie():
setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)
Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise n sectiunea precedenta.

- Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. n mod
prestabilit, variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine scriptul
n care a fost configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din sub-cataloagele
aferente catalogului respectiv. n particular, scripturilor din cataloagele parinte ale catalogului
care contine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.
Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele
sale, specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la
dispozitia ntregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru a
face variabila cookie disponibila n catalogul "/test" si n sub-cataloagele sale, specificati "/test/"
ca valoare a argumentului 'cale'.
- Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila numai
pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul 'domeniu' va
permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. n consecinta, variabila
cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului specificat. De exemplu,
sa presupunem ca un script din serverul Web http://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o
variabila cookie. n mod prestabilit, variabila cookie este disponibila numai pentru gazda
respectiva. Cu toate acestea, puteti face variabila cookie disponibila pe ntreg domeniul
'subdomeniu.domeniu.com', specificnd "subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului
'domeniu'.
- Argumentul 'secure' este o valoare ntreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie trimisa
prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a mpiedica
transmiterea variabilei cookie n cazul n care conexiunea nu este sigura; pentru a permite
transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.
Lucrul cu fisiere (1)
Invatati sa obtineti atributele unui fisier
Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora
Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere
1. Obtinerea atributelor unui fisier

Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa un
utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv.
Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in
acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti permisiunea de
scriere in fisierul respectiv.
Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv.
PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier.
Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.
Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier
Functie
Descriere
file_exists()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE n caz

contrar
fileatime()
- Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX.
filectime()
- Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine

informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp
UNIX.
filegroup() - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul

filemtime()
- Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de

amprenta de timp UNIX
fileowner() - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului

fileperms() - Returneaza permisiunile fisierului
filesize()
- Returneaza dimensiunea fisierului, n octeti
filetype()
- Returneaza tipul fisierului, n speta "fifo", "char", "dir", "block", "link",

"file" sau "unknown"
is_dir()
- Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; n caz contrar,

returneaza FALSE
is_file()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; n caz contrar, returneaza

FALSE
is_readable()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; n caz

contrar, returneaza FALSE
is_writable()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie n acel

fisier; n caz contrar, returneaza FALSE
Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti converti

identificatorul numeric ntr-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un identificator
de utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid() cu un identificat de grup. Acestea returneaza
informatii despre identificatorul precizat.
Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate in
tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu scriptul
php):
<?php
$filename = "test.txt";
$result = file_exists($filename);
echo "<br /> file_exists(): $result";
$result = fileowner($filename);
echo "<br /> fileowner(): $result";
$result = filegroup($filename);
echo "<br /> filegroup(): $result";
$result = filetype($filename);
echo "<br /> filetype(): $result";
$result = filesize($filename);
echo "<br /> filesize(): $result";
$result = fileatime($filename);
$result = date("m/d/Y H:i", $result);
echo "<br /> fileatime(): $result";
$result = filectime($filename);

echo "<br /> filectime(): $result";
$result = filemtime($filename);
echo "<br /> filemtime(): $result";
$result = fileperms($filename);
$result = decoct($result);
echo "<br /> fileperms(): $result";
$result = is_file($filename);
echo "<br /> is_file(): $result";
$result = is_dir($filename);
echo "<br /> is_dir(): $result";
$result = is_readable($filename);
echo "<br /> is_readable(): $result";
$result = is_writable($filename);
echo "<br /> is_writable(): $result";
?>
Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele
file_exists(): 1
fileowner(): 0
filegroup(): 0
filetype(): file
filesize(): 5
fileatime(): 08/28/2008 00:00
filectime(): 08/28/2008 10:49
filemtime(): 08/28/2008 11:32
fileperms(): 100666
is_file(): 1
is_dir():
is_readable(): 1
is_writable(): 1
- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru
fisiere si directoare.
2. Privilegii de fisier
Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot
efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. =
Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din cte trei caractere fiecare; cu alte
cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a doua
triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia triada
indica privilegiile acordate altor utilizatori.
Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin urmatoarele
tri litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:
r - fisierul poate fi citit

w - se poate scrie n fisier
x - continutul fisierului poate fi executat
Caracterele unei triade apar ntotdeauna n secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este nlocuita de
o cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil.
De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:
rwxr-xr--
Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:
"rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul
"r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot scrie
n fisier
"r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie n fisier sau executa continutul
fisierului
Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum
sunt fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.
Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitnd comanda chmod
(aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX).
Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre
scrise n octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere.
Pentru a specifica privilegiile folosind cifre n octal, calculati valoarea numerica a fiecarei triade.
Pentru aceasta, nsumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din cadrul
triadei. Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:
r-4
w-2
x-1
De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are valoarea 4
+ l = 5, iar privilegiul "r--" are valoarea 4.
Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris n
octal, care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a
privilegiilor membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel,

privilegiile "rwxr-xr--" corespund valorii n octal 754.
3. Modificarea privilegiilor unui fisier

Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:
chmod(nume_fisier, mod)
Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii
urmeaza a fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, n general, se prefera
exprimarea privilegiilor sub forma unui numar scris n octal. Pentru aceasta, prefixati valoarea
folosind cifra 0.
De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificnd pentru 'mod'
valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754)
Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul
utilizatorului posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE n caz de reusita, respectiv FALSE
n caz contrar.
Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:
chgrp("nume_fifier", grup)
- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.
Functiile chmod() si chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.
4. Deschiderea unui fisier

Inainte de a putea citi sau scrie ntr-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind functia
fopen().
fopen("nume_fisier", "mod")
- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod'
indica tipul de acces dorit.
Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:
r - Permite doar citirea fisierului

r+ - Citire sau scriere de la inceputul fisierului
w - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente
w+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele
existente
a - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului
existent
a+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la
sfarsitul fisierului existent
x - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta
exista
x+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca
acesta exista
b - Deschide fisierul in mod binar
Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, n caz contrar,
returneaza o valoare care contine un ntreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste
pentru identificarea unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere.
De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:
$fh = fopen("carte.txt", "r");
Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate n mod diferit. Cnd
deschideti un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de
exemplu, "rb" pentru citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu
procedati astfel, citirile din fisier si alte operatii se vor ncheia prematur sau vor esua.
5. Verificarea finalizarii unei operatii cu un fisier

Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea ntr-un
fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare operatie
s-a ncheiat cu succes.
Iata o modalitate n care puteti proceda:
<?php
$fh = fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
?>
Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul
executa instructiunea echo care afisaza un mesaj.
O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU):
<?php
($fh = fopen("carte.txt", "rb"))
OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt.");
?>
6. Inchiderea unui fisier

Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Cnd un script a terminat de utilizat un fisier,
scriptul trebuie sa nchida fisierul, elibernd aceste resurse.
La sfrsitul unui script, PHP nchide n mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare se
recomanda sa nchideti fisierele mai rapid, ori de cte ori este posibil.
Pentru a nchide un fisier, folositi functia fclose():
fclose(identificator_fisier)
- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia

fopen()
Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si nchidere a unui fisier:
<?php
if (!$fh) {
}
// Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschis
fclose($fh);
?>
Functia fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost nchis cu succes. Testarea acestei
valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o ncercare
de a nchide un fisier.
nvatati sa cititi datele dintr-un fisier
nvatati sa afisati continutul unui fisier
nvatati sa scrieti date intr-un fisier
1. Citirea dintr-un fisier

PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(),
care are urmatoarea forma:
fread(identificator_fisier, lungime)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt returnati
sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire ntlneste sfrsitul fisierului, PHP va
returna mai putin de lungime octeti data.
Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen()
(Fisierul "carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi director in
care este si scriptul php):
<?php
$fh = @fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
}
else {
$s = fread($fh, 256);
echo "<br /> Citeste: $s";
fclose($fh);
}
?>
Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis.
- Am folosit caracterul @ in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la
server in cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si afiseaza
mesaj in caz de nedeschidere a fisierului.
Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului lungime
al functiei fread().
PHP include o functie conexa, denumita fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.
Pentru a citi si a afisa ntregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a
furniza valoarea argumentului lungime, astfel:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) {
}
else {
$l = filesize($nume);
$s = fread($fh, $l);
fclose($fh);
}
?>
2. Citirea unei linii de text

Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier.
Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma:
fgets(identificator_fisier, lungime)
- Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate, pentru
a permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi toata linia).
Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir.
Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii a
unui fisier :
<?php
if (!$fh) {
}
else {
$s = fgets($fh, 126);
fclose($fh);
}
?>
- In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de
caractere, va afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar
caracterele care sunt incluse in prima linie.
3. Citirea linie cu linie a unui ntreg fisier

n general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult dect prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un
script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul cnd fisierul a fost citit n
totalitate.
Functia feof() are chiar acest scop, returnnd o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la
sfrsitul fisierului. Functia are urmatoarea forma:
feof(identificator_fisier)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen().
Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfrsit; n caz contrar, returneaza
FALSE.
Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui ntreg fisier,
linie cu linie:
<?php
if (!$fh) {
echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";
}
while (!feof($fh)) {
$s = fgets($fh, 256);
echo "<br /> Citeste : $s";
}
fclose($fh);
?>
- Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata n mod repetat, pna la citirea
tuturor liniilor.
O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un ntreg fisier consta n a folosi functia file().
Aceasta functie returneaza un tablou n care fiecare element contine o linie a fisierului specificat.
Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui fisier:
<?php
$tablou = file("carte.txt");
foreach ($tablou as $s) {
}
?>
Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece n tablou este
ncarcat ntregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioara
celei disponibile.
4. Afisarea continutului unui fisier

PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier.
- Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului
care urmeaza sa fie afisat:

fpassthru($fh);
Dupa ce a afisat fisierul, functia l nchide automat.

- Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:
readfile("carte.txt");
5. Navigarea printr-un fisier

Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce urmatoarea
operatie.
Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la nceputul fisierului. Functia are
urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen()):
rewind(identificator_fisier)
Nu puteti readuce pointerul unui fisier la nceputul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost
deschis pentru un acces de tip atasare, adica ntr-unul din modurile 'a' sau 'a+'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori
continutul unui fisier:
<?php
if (!$fh) {
}
$s = fgets($fh, 256);
}
// Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuia
rewind($fh);
$s = fgets($fh, 256);
echo "<br /> Citeste \$s : $s";
}
fclose($fh);
?>
Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero.
Desi functia rewind() este utila n caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier la
nceputul fisierului nu este chiar att de frecventa.
Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitndu-va sa pozitionari pointerul de
fisier astfel nct sa puteti citi sau scrie n orice punct al fisierului.
Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea:
fseek(identificator_fisier, offset)
unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset' este
pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata n octeti, n raport cu nceputul fisierului.
In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; n caz contrar, returneaza -l .
O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea forma:
fseek(identificator_fisier, offset, baza)
unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre
urmatoarele valori:
SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu nceputul fisierului
SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu valoarea curenta a

pointerului
SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfrsitul fisierului
Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero.

De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti nainte de sfrsitul fisierului, emiteti
urmatorul apel de functie:
fseek($fh, -1000, SEEK_END)
Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are urmatoarea
forma:
ftell(identificator_fisier)
Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca
functia esueaza.
6. Scrierea ntr-un fisier

Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma:
fwrite(identificator_fisier, date);
- Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date' este
o valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise.
Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; n caz contrar, returneaza
valoarea l.
Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor ntr-un fisier:
<?php
$fh = @fopen($nume, "ab");
if (!$fh) {
}
else {
$ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n");
echo "<br /> Rezultatul scris este: $ok";
fclose($fh);
}
?>
Acest script va avea urmatoarele date de iesire:
Rezultatul scris este: 30
- Programul prezentat n exemplul anterior scrie n fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece
fisierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele sunt
scrise la sfarsit, dupa toate datele existente n fisier.
Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel nct fisierul sa poata fi
citit linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, n general e util sa
includeti un caracter de terminare a liniei la sfrsitul fiecarei linii scrise n fisier.
Programul din exemplu scrie n fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe linii,
daca doriti. Daca apelati functia fwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a scrie
mai multe linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, nchideti fisierul prin apelarea
functiei fclose().
PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():
fwrite(identificator_fisier, date, lungime);
Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa specificati
numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.
Argumentul "lungime" al functiei fwrite() trebuie utilizat atunci cnd se scrie n fisiere binare
sub Microsoft Windows.
Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci cnd scrieti programe PHP pentru
sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei.
- PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor, fputs(). Totusi, n afara de nume,
fputs() este similara cu functia fwrite().
Functii pentru fisiere si directoare

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru lucru cu sistemul de fisiere si directoare.
1. basename(adresa, "sufix")
- Returneaza partea cu numele fisierului dintr-o adresa URL. "sufix" e optional, daca e specificat,
functia elimina si pe acesta de la sfarsitul numelui.
<?php
$url = 'http://www.marplo.net/php-mysql/index.php';
$file = basename($url);
// $file e "index.php"
$file = basename($url, ".php");
// $file e "index"
?>
2. chmod(file, mod)
- Modifica prmisunile CHMOD a lui "file" (cale si nume fiser) cu cele specificate la "mod"
(0777, 0644, ...). Daca modificarea reuseste returneaza TRUE, in caz contrar, FALSE.
<?php
chmod("director/fisier.ext", 0755);
?>
3. copy(sursa, destinatie)
- Copie fisierul specifical la "sursa", in locatia "destinatie" (aici poate fi specificata si denumirea
fisierului la dstinatie). Aca fisierul deja exista, va fi inlocuit de cel copiat. Funtctia returneaza
TRUE in caz de reusita sau FALSE.
"> <?php
$file = 'examplu.txt';
$newfile = 'dir/examplu.txt.bak';
if (!copy($file, $newfile)) {
echo "Fisierul$file nu a putut fi copiat \r\n";
}
?>
4. dirname(adresa)
- Returneaza numele directorului din "adresa", fara numele fisierului sau alte extensii.
<?php
$url = 'marplo.net/php-mysql/index.php';
$dir = dirname($url);
echo $dir;
?>
// marplo.net/php-mysql
5. disk_free_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul liber al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza numarul
de bytes liberi sau FALSE daca functia esueaza.
<?php
$dir = '/';
// Directorul radacina
echo disk_free_space($dir);
// 123456789
?>
6. disk_total_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul total al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza numarul
total de bytes sau FALSE daca functia esueaza.
7. fopen("fisier", "mod")
- Deschide un pointer la "fisier", in modul de lucru "mod". "mod" poate fi ("b" e indicat sa fie
adaugat pentru sistemele windows):
r sau rb - pentru citire.
r+ sau r+b - citire si scriere.
w sau wb - creare si scriere fisier de la 0.
w+ sau w+b - citire si scriere fisier de la 0, il creaza daca nu exista.
a sau ab - scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul daca nu exista.
a+ sau a+b - citire si scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul daca
nu exista
x sau xb - creare si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
x sau x+b - creare pentru citire si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
<?php
$file = 'tutoriale.php';
$fo = fopen($file, "a+b");
// Deschide fisierul, in modul de citire si adaugare date
fclose($fo);
// Inchide pointer-ul, elibereaza memoria folosita
?>
8. fclose(file_pointer)
- Inchide deschiderea unui fisier cu "fopen()" (transmisa la "file_pointer"), eliberand memoria
folosita de acea deschidere. Returneaza TRUE daca functia reuseste, in caz contrar, FALSE.
<?php
$fo = fopen($file, "rb");
// Deschide fisierul, in modul de citire ("rb") si creaza pointer-ul
fisierului
fclose($fo);
?>
9. feof(file_pointer)
- Testeaza sfarsitul unnui fisier cu deschiderea specificata la "file_pointer". Functie utila cand
fisierul e citit linie cu linie. Returneaza TRUE daca pointer-ul e la sfarsitul fisierului, altfel,
returneaza FALSE.
<?php
// Deschide fisierul, in modul de citire ("rb")
// Parcurge fisierul pana ajunge la sfarsit (atunci "feof" e TRUE - adica "!feof" e FALSE)
while(!feof) {
}
fclose($fo);
?>
10. fgets("pointer", lungime")

- Citeste numarul de caractere specificat la "lungime" dintr-un fisier deschis si specificat la
"pointer". Citirea se face din locul unde a ajuns pointer-ul in fisier, daca "lungime" nu e
specificat citirea se va face pana la sfarsitul randului curent (daca lungimea liniei e mai mare de
8 KB, e indicata specificarea ei).
<?php
$file = 'cursuri.php';

$text = fgets($fo, 250);
fclose($fo);
?>

// Citeste 250 caractere din primul rand al fisierului
11. file_exists("fisier")
- Returneaza TRUE daca "fisier" exista, altfel, returneaza FALSE.
<?php
if (file_exist('dir/file.ext')) echo 'Fisierul exista';
else echo 'Fisierul nu exista';
?>
12. file_get_contents("fisier")
- Returneaza tot continutul din "fisier" intr-un sir. Daca "fisier" nu poate fi citit, returneaza
FALSE.
13. file_put_contents("fisier", "continut")
- Scrie in "fisier" sirul specificat la "continut". Daca fisierul exista, suprascrie datele existente,
daca nu exista, il creaza. Daca nu poate scrie in "fisier", returneaza FALSE.
<?php
$context = file_get_contents($file);
// Preia continutul fisierului
$context .= 'Sir nou adaugat dupa cel existent';
file_put_contents($file, $context);
?>
// Adauga continutul din $context in $file
14. file("fisier", flag)

- Preia continutul fisierului intr-un array, fiecare linie din "fisier" va fi un element din matrice.
"flag" e optional, in locul lui se poate adauga: FILE_IGNORE_NEW_LINES (nu va prelua si
caracterele de linie noua), FILE_SKIP_EMPTY_LINES (va sari peste randurile goale).
<?php
$aray_file = file('tutorials.php');
// Sau
$aray_file = file('tutorials.php', FILE_IGNORE_NEW_LINES | FILE_SKIP_EMPTY_LINES);
// Afiseaza primul rand
echo $aray_file[0];
?>
15. fileatime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost accesat ultima data "file", sau in caz de
nereusita, FALSE.
<?php
$file = 'somefile.txt';
if (file_exists($file)) {
echo "$file a fost accesat in data: " . date("F d Y H:i:s", fileatime($file));
}
// Afiseaza ceva de genul:
?>
somefile.txt a fost accesat in data: April 14 2010 22:16:23
16. filectime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost modificat ultima data "file", sau in caz de
nereusita, FALSE. Similara cu aceasta e functia filemtime()
17. fileperms("file")
- Returneaza permisiunile CHMOD ale "file", sau FALSE.
18. filesize("file")
- Returneaza marimea lui "file", in bytes, sau FALSE.
19. flock(file_pointer, flag)
- Blocheaza / deblocheaza accesul de citire sau scriere la un fisier deschis cu "fopen()", specificat
la "file_pointer". Returneaza TRUE, sau daca functia esueaza, FALSE. Modul de blocare, sau
deblocarea, se specifica la "flag", acesta putand fi:
LOCK_SH - blocare acces citire.
LOCK_EX - blocare acces scriere.
LOCK_UN - deblocare
<?php
$fo = fopen("fisier.txt", "r+");
if (flock($fo, LOCK_EX)) {
// blocheaza alt acces la fisier pt scriere
fwrite($fo, "Scrie ceva in el.");
flock($fo, LOCK_UN);
// Elibereaza blocarea
} else {
echo "Nu poate bloca fisierul!";
}
fclose($fo);
?>
20. fseek(file_pointer, pozitie)
- Muta pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" la numarul de caractere specificat
de "pozitie" (0 e primul caracter). In caz de succes returneaza 0, altfel, -1.
<?php
$fo = fopen('somefile.txt', 'r+b');
fseek($fo, 199);
// Muta pointerul in fisier la al 200-lea caracter
?>
21. ftell(file_pointer)
- Returneaza pozitia curenta a indicatorului (pointer) dintr-un fisier deschis cu "fopen()"
(specificat la "file_pointer"). In caz de esec returneaza FALSE.
<?php
// Deschide un fisier si citeste cateva caractere
$fo = fopen("dir/file.txt", "rb");
$data = fgets($fo, 12);
// Afiseaza locatia unde e acum pointer-ul in fisier
echo ftell($fo);
// 11
fclose($fo);
?>
22. fwrite(file_pointer, 'sir')
- Scrie intr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer") continutul din "sir".
<?php
// Daca poate deschide fisierul pt. adaugare date
if ($fo = fopen('tutorial.txt', "a+b")) {
$add = 'Textul ce va fi adaugat';

// Daca nu poate adauga datele, returneaza eroare
// Altfel, confirmare
if (fwrite($fo, $add) === FALSE) echo 'Eroare, textul nu a putut fi adaugat';
else echo 'Datele au fost scrise';
fclose($fo);
}
?>
23. is_dir("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un director, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_dir('php')) echo 'php este un director in cel curent';
?>
24. is_file("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un fisier, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_file('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php este un fisier in directorul "php" din cel curent';
?>
25. is_readable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate fi citit, altfel returneaza
FALSE.
<?php
// Daca fisierul poate fi citit, il citeste si afiseaza continutul
if (is_readable('php/tutoriale.php')) readfile('php/tutoriale.php');
?>
26. is_uploaded_file("fisier_up")
- Returneaza TRUE daca "fisier_up" a fost incarcat pe server, prin upload si primit prin $_POST,
altfel returneaza FALSE. Parametrul functiei trebuie sa fie de forma "$_FILES['userfile']
['tmp_name']".
<?php
if (is_uploaded_file($_FILES['userfile']['tmp_name'])) echo 'Fisierul a fost incarcat';
else echo 'Fisierul nu a putut fi incarcat';

?>
27. is_writable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate sa scrie in el, altfel
returneaza FALSE.
<?php
if (is_writable('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php poate fi scris';
?>
28. mkdir("dir", chmod)
- Returneaza TRUE daca a putut crea directorul "dir" cu permisiunile specificate la "chmod",
altfel returneaza FALSE.
<?php
if (mkdir('php')) echo 'Directorul a fost creat';
?>
29. pathinfo("adresa_file")
- Returneaza o matrice cu informatiile: ale "adresa_file".
<?php
$path_parts = pathinfo('/www/htdocs/index.php');
echo $path_parts['dirname'];
echo $path_parts['basename'];
echo $path_parts['extension'];
echo $path_parts['filename'];
?>
// /www/htdocs
// index.php
// php
// index (incepand cu PHP 5.2.0)
30. readfile("fisier")
- Citeste si returneaza la browser (afiseaza) continutul din "fisier". In caz de esec returneaza
FALSE.
31. realpath("cale_adresa")
- Returneaza calea reala in sistem a unei adrese din "cale_adresa", rezolvand referinte ca .. / ./ ../.
<?php
echo realpath('./../../etc/passwd');
// /etc/passwd
echo realpath('/windows/system32');
// C:\WINDOWS\System32
echo realpath(__FILE__);
// Va returna calea absoluta pe server a fisierului curent
?>
32. rename("nume", "nume_nou"
- Redenumeste un director sau fisier specificat la "nume", cu "nume_nou". In caz de succes
returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
rename("dir/file.txt", "dir/my_file.txt");
?>
33. rewind(file_pointer)
- Readuce pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer") la
inceputul fisierului (0, primul caracter). In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
$fo = fopen("tutorial.txt", "rb");
echo ftell($fo);
// 11
rewind($fo);
// Readuce pointer-ul la inceput
// Afiseaza iar locatia indicatorului

echo ftell($fo);
// 0
fclose($fo);
?>
34. rmdir("dir")
- Sterge directorul specificat la "dir". Acesta trebuie sa fie gol. In caz de succes returneaza
TRUE, altfel FALSE.
35. tempnam("dir", "prefix")
- Creaza un fisier cu nume unic, avand la inceput in nume sirul specificat la "prefix", in
directorul "dir". Ii acorda CHMOD 0600. Daca directorul specificat nu exista, creaza fisierul in
directorul "temp" al sistemului si returneaza numele fisierului. In caz de nereusita returneaza
FALSE.
36. tmpfile()
- Creaza un fisier temporar, cu nume unic. Returneaza un pointer de fisier, ca si "fopen()", cu
modul de deschidere "w+". In caz de nereusita returneaza FALSE. Cu "fclose()" fisierul temporar
va fi sters.
<?php
$temp = tmpfile();
// Creaza fisierul temporar
fwrite($temp, "Text scris in fisierul temporar creat");
// Scrie ceva in el
rewind($temp);
// Readuce pointerul la inceputul fisierului
echo fread($temp, 1024);
// Citeste si afiseaza primii 1024 bytes
fclose($temp);
// Inchide si sterge fisierul temporar creat
?>
37. unlink("fisier")
- Sterge fisierul specificat. In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
if (unlink("test.txt")) echo 'Fisierul a fost sters.';
else echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
?>
Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier
Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier
Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server
1. Obtinerea accesului exclusiv la un fisier

Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi
utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate avea
ca rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam n considerare
urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei pagini.
<?php
$contor = "ctr.txt";
$fh = @fopen($contor, "r+b");
if (!$fh) {
echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";
}
else {
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;
$count = $count + 1;
rewind($fh);
fwrite($fh, $count);
echo "<br /> Nr. vizitari: $count";
fclose($fh);
}
?>
Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere. Programul
deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt un numar
intreg, mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului "rewind" dupa
care rescrie noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul.
Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi
utilizatori diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp, cand contoarul este, de exemplu, la
numarul 100. Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul "ctr.txt"
101; in final, contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost 2 vizitatori).
Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se poate
bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea scrie/citi
din acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata.
Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:
flock(identificator_fisier, operatie)
- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(). Argumentul

"operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:
LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire

LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere
LOCK_NB - Blocare fara fixare
LOCK_UN - Eliminarea blocarii
Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus, de
data aceasta imbunatatit.
<?php
if (!$fh) {
}
else {
flock($fh, LOCK_EX);
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;

rewind($fh);
flock($fh, LOCK_UN);
echo "<br /> Nr. vizitari: $count"
fclose($fh);
}
?>
- De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel
nct accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.
Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat
dupa rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".
2. Copierea unui fisier

O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea forma:
copy (sursa, destinatiea)
Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este numele
sau calea copiei.
Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu n care este prezentat modul de utilizare a functiei copy():
<?php
$ok = copy("test.txt", "test.txt.bak");
if (!$ok) {
echo "Copierea nu a reusit.";
}
?>
Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director.
Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.
3. Modificarea numelui unui fisier

Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are
urmatoarea forma:
rename(nume_vechi, nume_nou)
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; n caz contrar,
returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei rename():
<?php
$ok = rename("test.txt", "teste.dat");
if (!$ok) {
echo "Modificarea numelui nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".
4. Stergerea unui fisier

Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma:
unlink(nume_fisier)
Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters.
Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; n caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink():
<?php
$ok = unlink("test.txt");
if (!$ok) {
echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu sterge fisierului "test.txt".
Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul n care se vor executa operatiile de
copiere, redenumire sau stergere; n caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.
5. Incarcarea unui fisier in server

Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script PHP
de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload.
Pentru a crea un formular de ncarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" n
eticheta FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE".
Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server:
<?php
if(isset($_POST['submit'])) {
$uploadpath = "upload/";
// Modifica aici directorul de upload
$uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']);
if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) {
echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat";
}
else {
echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!";
}
}
?>
<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post"
enctype="multipart/form-data">
Alege fisierul:
<input type="file" name="fisier" /> <br />
<input type="submit" name='submit' value="Trimite" />
</form>
- Cnd utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca fisierul
dorit in server
Utilizarea cataloagelor (Directoare)
Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent
Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director
Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare
Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de lucru
si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa vizualizati
si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti cataloage.
In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.
1. Obtinerea si modificarea directorului de lucru

Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita argumente
si poate fi utilizata astfel:
$cdir = getcwd();
Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea
forma:
chdir(nume_director)
- Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp"
catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$ndir = chdir("temp/");
?>
2. Manipularea cailor de acces

PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces.
Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin
componenta finala a caii specificate, n cazul n care componenta finala este un fisier, functia va
ajuta sa izolati numele fisierului de restul caii.
De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna
"plomar/curs-php/lectii".
Functia are urmatoarea forma:
dirname(cale_fisier)
Functia basename() executa operatia complementara, returnnd numai componenta finala a caii
specificate.
De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()" va
returna "lectia1.php".
basename(cale_fisier)
Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos.
Aceasta functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la
versiunea PHP 5.2.0):
1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() avnd ca argument calea respectiva
2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() avnd ca argument calea

respectiva
3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename()
4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara extensie
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() :

<?php
$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');
foreach ($path_parts as $num => $val) {
echo "<br /> $num => $val";
}
?>
Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele :
dirname => plomar/curs-php/lectii
basename => lectia1.php
extension => php
filename => lectia1
Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:
<?php
echo "<br />". $path_parts['dirname'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['basename'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['extension'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['filename'], "\r\n";
?>
Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire :
plomar/curs-php/lectii
lectia1.php
php
lectia1
3. Vizualizarea si modificarea privilegiilor directoarelor

Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru
vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru
obtinerea atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste
functii va permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv privilegiile
de catalog, care sunt returnate de functia fileperms().
Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in
Lectia 17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact asa
cum ati folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.
Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat
trebuie sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.
4. Citirea continutului unui director

PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul ar
fi un fisier. Aceste functii sunt:
1. opendir() - deschide directorul pentru citire

2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog
3. closedir() - nchide catalogul, elibernd resursele alocate de functia opendir()
Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau subdirector din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci cnd au fost citite toate intrarile
din catalog.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului unui
catalog:
<?php
$dc = @opendir("home/plomar/curs-php");
if (!$dc) {
echo "Directorul nu a putut fi deschis";
}
else {
while ($ok = readdir($dc)) {
echo "<br /> $ok";
}
closedir($dc);
}
?>
Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :
style
imgs
lectia
scripts
index.php
- Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor directoarelor
si fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.
5. Crearea unui director

Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma:
mkdir(nume_dir, mod)
- Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta
privilegiile care trebuie acordate noului catalog.
In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel nct PHP sa-l perceapa ca
pe o valoare scrisa n octal. Revizuiti Lectia 17 , sectiunea "Privilegii de fisier"
Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; n caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x-x", utilizati functia mkdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$cd = mkdir("lucru", 0751);
if ($cd)
echo "Directorul a fost creat";
else
echo "Directorul nu a putut fi creat";
?>
Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea
forma:
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele
nou dorit.
Utilizarea de sesiuni PHP
Invatati sa creati sesiuni in PHP
Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii
1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP

Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta.
Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in
continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la
inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea curenta.
Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP
atribuie acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un coockie
cu numele PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul nu suporta
cookie-uri sau acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa URL. In acelasi
timp se creeaza pe server un fisier cu numele SID. In continuare daca utilizatorul doreste sa
stocheze anumite informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier SID de pe server.
Sesiunile au urmatoarele avantaje:
- Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca acestea
sunt dezactivate.
- Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care sunt
limitate in aceasta privinta.
- Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in mod
repetat intre client si server.
Initializarea unei sesiuni se face cu functia :
session_start()
Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei
functii trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar a
unui spatiu vid.
Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata neaparat
la inceputul codului.
Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini", variabila
"session.auto_start" are valoarea TRUE.
Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un
exemplu in care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele
"userName", atribuindu-i valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina contine
o legatura catre o alta pagina "b.php", aceasta din urma va folosi functia session_start() pentru a
prelua, prin sesiune, valoarea variabilei "user_name" din pagina "a.php", astfel putem folosi
valoarea acestei variabile intr-un script din pagina "b.php".
Continutul fisierului "a.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul a.php
session_start();
if(!isset($_SESSION['userName']))
$_SESSION['userName'] = "MarPlo";
?>
<html>
<body>
Aceasta este pagina "a.php"

<?php
echo "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];
?>
<br />Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a>
</body>
</html>
Continutul fisierului "b.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul b.php
session_start();
?>
<html>
<head>
<title>Pagina b.php</title>
</head>
<body>
Aceasta este pagina b.php
<?php
?>
</body>
</html>
Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-globala :
_SESSION.
Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat
Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo
Legatura spre pagina b.php
Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand
urmatorul continut:
Aceasta este pagina "b.php"
- In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune
creata in pagina "a.php".
2. Manipularea variabilelor sesiunii.

In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta
folosim functia session_id(), ca in exemplul urmator:
<?php
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();
//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID
este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3"
?>
Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea
curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia : session_start(),
ca in exemplul urmator:
<?php
session_id('123abc');
session_start();
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();
//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc"
?>
Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa
pastram aici informatii esentiale cum sint parolele.
Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile de
codare oferite de PHP:
md5() sau crypt()
- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si returneaza

un sir de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de criptare: "RSA
Data Security, Inc. MD5 Message-Digest Algorithm".
Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari:
<?php
$user = "MarPlo";
$codificat = md5($user);
echo "<br /> user codificat = $codificat";
// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378"
?>
Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si dorim
sa codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu o poata
folosi. Pentru aceasta folosim functia md5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o variabila
globala cu numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere oarecare. In
continuare, inainte de a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile "$secret" si
"$parola" si criptam rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze variabila de
sesiune, este putin probabil sa poata separa sirul "$secret" creat de noi.
Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat
directorul pentru pagini de Web.
Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care
verifica daca valoarea acesteia este egala cu parola):
<?php
$secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx';
$parola = 'mypass';
$cod = md5($secret. $parola);
session_start();
$_SESSION['parola'] = $cod;
// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parola
if (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola'])
echo "Parola acceptata";
else
echo "Parola nu este valida";
?>
Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un formular
HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola acceptata".
3. Stergerea unei sesiuni

Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu instructiunea:
session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni.
Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:
unset($_SESSION);
Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :
unset($_SESSION['nume_variabila']);
Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din
server folositi:
session_destroy()
Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura:

<?php
// Initializeaza datele sesiunii
session_start();
// Sterge tabloul $_SESSION
unset($_SESSION);
// Sterge datele de sesiune din server
session_destroy();
echo "<br /> Sesiunea curenta a fost inchisa";
?>
Notiuni fundamentale despre bazele de date

si SQL (1)
nvatati modul in care este structurata o baza de date
nvatati modul de proiectare a unei baze de date
nvatati sa creati baze de date MySQL si tabele
nvatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL
Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora.

Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie a
integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor.
In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea
bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la MySQL,
cel mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.
1. Structura unei baze de date relationale

O baza de date relationale stocheaza datele n tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane
informatii despre un anumit tip de element.
In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care prezinta
personalitati istorice ale Americii.
PersoanaID
Nume
AnNastere
001
George Washington
1732
002
John Adams
1735
003
Thomas Jefferson
1743
Primul rnd al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana.
Fiecare rnd al tabelului, altul dect primul rnd, descrie o singura personalitate. De exemplu, al
doilea rnd descrie o personalitati pe nume George Washington.
Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana contine
numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii n care s-au nascut acestia.
Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rnd al tabelului, se obisnuieste ca fiecare
tabel sa contina o coloana care identifica n mod unic fiecare rnd. Aceasta coloana se numeste
"cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID" serveste drept
cheie primara.
Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rnd, se pot combina valorile mai
multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa".
O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii ntre date
din mai multe tabele.

Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie ntre acestea.
PersoanaID
Nume
AnNastere
Meserie
PersoanaID
001
George Washington
1732
Arhitect
003
002
John Adams
1735
General
001
003
Thomas Jefferson
1743
Filozof
002
Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in
exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele meseriei
serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, n afara de aceasta, o singura coloana.
Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care cunoaste
meseria descrisa de un anumit rnd. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este arhitect.
Retineti ca "PersoanaID" este att cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul
tabel. Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia
primara a noului tabel, este cheia primara a unui alt tabel.
Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de
date" (SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare
asemenea sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server ,
Sybase .
MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, n
mare masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la aproape
orice SGBD modern.
Bazele de date relationale nteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu,
folosit pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic,
care poate obtine accesul la date stocate n mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate
sorta, rezuma si afisa rezultatele.
n general, bazele de date relationale si stocheaza datele ntr-un singur fisier sau catalog. Aceasta
caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea copiei de
siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor.
Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor pentru
a satisface o cerere de date dect cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar ofera
protectie sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece majoritatea
operatiilor sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in retea ar fi
rezultatul cerut.
2. Proiectarea unei baze de date

Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa va
bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara n totalitatea sa.
O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana. Majoritatea
bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:
Caracter
ntreg
Zecimal
Data si ora
Binar
Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de
majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea sunt
cele mai folosite.
Principalele tipuri de date din MySQL
Tip de date
BLOB
CHAR(m)
DATE
Descriere
- Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti
- Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde
m este mai mic dect 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza
spatii finale
- O data n format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15
DECIMAL
DECIMAL(m,d)
- Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care
"d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, n
mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0
DOUBLE
DOUBLE (m, d)
- Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, avnd o latime de

afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula.
FLOAT(m,d)
- Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, avnd o latime de

afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula
- Un ntreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,

INTEGER
domeniul de valori este cuprins ntre 0 si 4294967295; n caz contrar,
INTEGER UNSIGNED
domeniul este cuprins ntre valorile -2147483648 si 2147483647
NUMERIC
NUMERIC (m, d)
- Similar cu DECIMAL
REAL
REAL(m, d)
- Similar cu DOUBLE
- Un ntreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,

SMALLINT
SMALLINT UNSIGNED
domeniul este cuprins ntre valorile 32768 si 32767
TIME
TIMESTAMP
TIMESTAMP(m)
- Ora n format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de

tip data si ora, n format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu,
1976-01-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate
de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul
curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei.
VARCHAR(m)
- Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere,

unde m este mai mic dect 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3,
iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost
eliminate
Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:
- Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu veti
obtine acces prin intermediul limbajului SQL.
- Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice sau
ore.
- Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau n calcule.
o - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date.
o - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii,
alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de date.
o - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de date.
- Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele care
contin cifre, cum ar fi un cod postal.
3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel

Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice.
La nceput, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel ntr-o
baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition
Language (DDL).
Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau prin
intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL folosind un
interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL
utiliznd PHP.
Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client"
(asemanator cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (n general, SQL nu este
sensibil la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati, cu
majuscule sau minuscule).
Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;)
Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:
CREATE DATABASE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata.

Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in baza
de date existenta, acest lucru se face folosind comanda:
USE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba si
baza de date in care vrem sa lucram.
Pentru a crea un tabel ntr-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are
urmatoarea forma:
CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, );
Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul datelor
incluse n coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane.
De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele
"carteid", "titlu" si "pret":
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2));
- n afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei
coloane:
NOT NULL - Fiecare rnd trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile nule
nu sunt permise.
DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune

valoarea specificata.
AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza n mod automat un numar de serie ca

valoare a coloanei asociate.
PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine.
Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste
atribute optionale:
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR(255) NOT NULL,
pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);
4. Stergerea si modificarea unui tabel

Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse.
Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:
DROP TABLE tabel;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters.

Dupa crearea unui tabel, l puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE", care
are mai multe forme.
Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:
ALTER TABLE tabel DROP coloana;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei care
va fi stearsa.
O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana n tabel:
ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care va
fi adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite, precum
PRIMARY KEY.
De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda:
ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00;
Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:
SHOW DATABASES;
Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:
SHOW TABLES;
Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea comanda:
SHOW COLUMNS FROM tabel;

si SQL (2)
Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL
Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL
Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date
Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire
1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces

Cnd un utilizator ncearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care gazdueste
baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de a executa
operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru a autoriza
un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea forma:
GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY parola;
Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola"
este parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea.
Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel
dintr-o baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":
GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY parola;
De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate

tabelele din baza de date numita "testdb", ori de cte ori utilizatorul furnizeaza parola
"mypassword":
GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY mypassword;
Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior,
interzicerea accesului.
Comanda are urmatoarele forme:
REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator;
REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;
De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului "tip_rau",
scrieti comanda:
REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;
Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite
coloane specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:
GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola;

sau
GRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY
'parola;
- Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li se
aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile cunoscute.
Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:
REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator;

sau
REVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator;
ntre privilegiile posibile se numara urmatoarele:
INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata
SELECT - care permite accesul de citire la rndurile care contin coloana specificata
UPDATE - care permite actualizarea rndurilor care contin coloana specificata
De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica,
puteti folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea:
REVOKE ALL ON carte FROM Marius;
GRANT
SELECT(carteid, titlu, pret),
INSERT(carteid, titlu, pret),
UPDATE(carteid, titlu, pret)
ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword';
REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius;
REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius;
- Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; n caz contrar, aceste privilegii
le vor elimina pe cele situate la nivel de coloana.
Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:
SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;
Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai multe
optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa www.mysql.com
2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL

n afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML). DML
va permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate ntr-o baza de date relationala
si raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera, actualiza si sterge
rndurile dintr-un tabel.
Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.
Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rndurile unui tabel. Interogarea
SELECT * FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul.

Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rnd pe o linie separata. Datele de iesire includ
numele coloanelor si linii care separa coloanele.

Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele ntr-o anumita ordine,
puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":
SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va
obtine accesul si al caror continut va fi afisat.
Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula.
Daca vreti sa fie selectate numai acele rnduri care satisfac un anumit criteriu, clauza "WHERE"
va permite sa specificati o conditie; rndurile care nu satisfac conditia nu sunt raportate.
De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rnd:
SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1;
Forma conditiilor folosite n sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a
conditiilor PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:
<>
Inegalitate
!=
Inegalitate, diferit de
<
Mai mic decat
>
Mai mare decat
<=
Mai mic sau egal cu
=>
Mai mare sau egal cu
Egalitate
Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane cu
o valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse ntre ghilimele simple, nu
ntre ghilimelele duble.
Cnd unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL i atribuie valoarea speciala NULL.
De asemenea, programatorii pot atribui n mod explicit valoarea NULL unei coloane.
Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna un
rezultat fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinnd cont de
valoarea NULL. Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se obtine un
rezultat adevarat.
SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:
Operator
Descriere
x BETWEEN y AND z Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa ntre valorile lui y si z
x LIKE y
x NOT LIKE y
x IN (y1, y2)
x NOT IN (y1, y2)
x IS NULL
Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y

Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y
Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista
poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2.
Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca x are valoarea NULL
x IS NOT NULL
Adevarat daca x nu are valoarea NULL
Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit de
cel folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe caractere,
iar meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter.
Modelele, precum sirurile, sunt incluse ntre ghilimele simple.
- De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv siruri
precum 'ar', 'arc' si 'un zar'.
Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" ntr-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca n PHP.
Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina
expresiile relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:
AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati
OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat
NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals
De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rndurile care au pretul de carte mai mare dect
11 sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs':
SELECT titlu, pret FROM carte
WHERE pret>11 OR titlu LIKE %Curs%;
Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata n MySQL, folositi urmatoarea forma:
x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata,
delimitata prin ghilimele simple.
3. Modificarea datelor dintr-o baza de date

Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati
rnduri noi ntr-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rndurilor existente,
respectiv sa stergeri rnduri dintr-un tabel.
Pentru a insera un nou rnd ntr-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea
forma:
INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rndul.

- "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei de-a
doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul valorilor date
ar trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel.
O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor cnd definitia coloanei nu
permite.
O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le
sunt atribuite valorile:
INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);
Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita
"coloana2" primeste valoarea "valoare2".
Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor
specificate trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate.
Coloanele care nu sunt denumite n comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita
(DEFAULT) primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor cnd valoarea respectiva nu este
permisa (n acest caz, comanda INSERT esueaza).
Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi
urmatoarea forma a comenzii INSERT:
INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2)

VALUES (valoare1, valoare2),
(valoare3, valoare4),
(valoare5, valoare6);
Pentru a modifica valoarea unui rnd sau mai multor rnduri existente ntr-un tabel, folositi o
comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:
UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2

WHERE conditie;
- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rnduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1" este
numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi
repartizata n "coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi
modificata, "valoare2" este valoarea care va fi repartizata n "coloana2", iar "conditie" identifica
rndul sau rndurile care urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie.
Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate
randurile coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in "Curs2", in
randul unde coloana "pret" are valoarea 5.
UPDATE carte SET titlu=Curs2
WHERE pret=5;
Pentru a sterge un rnd dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea forma:
DELETE FROM tabel WHERE conditie;
Daca se vrea a fi sterse toate rndurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare sterge rndul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2":
DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';
4. Sortarea si gruparea
Deseori, este important ca datele sa fie raportate ntr-o anumita secventa. Puteti specifica ordinea
de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are urmatoarea forma:
ORDER BY valoare
Daca se vor folosi mai multe cmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula.
Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, n locul uneia ascendente, specificati "DESC" dupa
valoare.
De exemplu, pentru a ordona toate cartile n functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic,
respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare:
SELECT pret, titlu FROM carte
ORDER BY pret DESC, titlu;
Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la
comanda SELECT:
WHERE pret>50
SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al
rndurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:
Functie
Descriere
count(*)
- Numarul rndurilor din tabel
count(coloana)
- Numarul rndurilor din tabel care contin o valoare

diferita de NULL n coloana specificata
count(distinct coloana)
- Numarul valorilor distincte diferite de NULL care

apar n coloana specificata
avg(coloana)
- Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice

specificate
min(coloana)
- Valoarea minima din coloana specificata
max(coloana)
- Valoarea maxima din coloana specificata
sum(coloana)
- Suma valorilor din coloana specificata
De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte;
- Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie.
Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat este
folosit ca titlu n rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila n lucrul cu functiile din tabelul anterior,
va ajuta sa identificati mai usor datele de iesire.
De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel:
SELECT count(*) AS Carte_Numar,
avg(pret) AS Pret_Mediu
FROM carte;
O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:
GROUP BY coloana-sortare
- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata ntr-o clauza
"ORDER BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY".
De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea
urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) n parte:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte
GROUP BY anul
ORDER BY anul;
Pentru a include n datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING"
imediat dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:
HAVING conditie
De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare dect
1980, srieti urmatoarea interogare:
GROUP BY anul
HAVING anul>1980
ORDER BY anul;
Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:
+
*
/
|
&
>>
<<
_
Adunare
Scadere
Inmultire
Impartire
SAU, la nivel de bit
SI la nivel de bit
Deplasare la dreapta
Deplasare la stanga
Complement la nivel de bit

si SQL (3)
Invatati principalele expresii si functii folosite in MySQL
Invatati sa preluati datele, prin "unire", din mai multe tabele
Invatati sa executati instructiuni MySQL scrise intr-un fisier extern
1. Expresii si functii
SQL va permite sa formati expresii folosind valori din coloane, valori literale si functii. Ca si n
PHP, puteti controla ordinea de evaluare a expresiilor SQL folosind paranteze pentru a delimita
sub-expresiile care trebuie evaluate mai intai.
Tabelele urmatoare rezuma functiile MySQL frecvent folosite
Functii matematice frecvent folosite n MySQL
Functie
Descriere
abs(x)
- Valoarea absoluta a lui x
atan(x)
- Arc tangenta lui x, unde x este dat n radiani
atan2(y,x)
- Arc tangenta lui y/x, unde semnele ambelor argumente sunt

folosite pentru a determina cadranul cercului trigonometric
ceiling(x)
- Cel mai mic ntreg care nu este mai mic dect x
cos(x)
- Cosinusul lui x, unde x este exprimat n radiani
exp(x)
- Baza logaritmilor naturali (e) ridicata la puterea x
floor(x)
- Cel mai mare ntreg care nu este mai mare dect x
log (x)
- Logaritmul natural al lui x
mod(x,y)
- Restul mpartirii x/y
power(x,y) - x la puterea y
rand(x)
- Valoare aleatoare cu virgula, mai mare sau egala cu zero si mai

mica dect unu
sign(x)
- Valoarea -1, 0 sau 1, dupa cum valoarea lui x este negativa, zero
sau pozitiva
sin(x)
- Sinusul lui x, unde x este dat n radiani
sqrt(x)
- Radacina patrata a lui x
tan(x)
- Tangenta lui x, unde x este dat n radiani

\Functii sir frecvent folosite n MySQL
Functie
Descriere
ascii(s)
- Codul ASCII al octetului celui mai din stnga al sirului s
char(n)
- Caracter al carui cod ASCII este n
concat(s1, s2) - Concatenarea sirurilor s1 si s2; cu alte cuvinte, s2 atasat la s1

lcase(s)
- Sirul s, unde toate majusculele au fost transformate n
minuscule
left(s,n)
- Primii n octeti ai sirului s, de la stnga la dreapta
length(s)
- Numarul octetilor din sirul s

- Pozitia primei aparitii a lui s1 n s2, respectiv zero daca s1 nu se
gaseste n s2
locate(s1, s2)
ltrim(s)
- Sirul s, cu eliminarea spatiilor de nceput
right(s,n)
- Primii n octeti din sirul s, de la dreapta la stnga

- Sirul s1, completat la dreapta cu sirul s2 pna cnd rezultatul are
lungimea n
rpad(s1,n,s2)
rtrim(s)
- Sirul s, cu spatiile finale eliminate
space(n)
- Un sir alcatuit din n spatii
substring(s,m,n)
- Sub-sir al lui s, care ncepe de la pozitia m si care are lungimea

n
trim(s)
- Sub-sir al lui s, cu spatiile initiale si finale eliminate
ucase(s)
- Sirul s, cu toate minusculele convertite n majuscule

Functii MySQL de data si ora frecvent utilizate
Functie
Descriere
dayofmonth(d) - Ziua din luna a datei specificate (1-31)

dayofweek(d)
- Ziua din saptamna a datei specificate (1 =duminica, 2=luni,,

7=smbata)
dayofyear(d) - Ziua din an a datei specificate (1-366)

hour(t)
- Partea orelor din momentul de timp mentionat (0-23)
minute(t)
- Partea minutelor din momentul de timp mentionat (0-59)
month(d)
- Luna datei specificate (1-12)
now()
- Data si ora curenta
second(t)
- Partea secundelor din momentul de timp mentionat (0-59)
week(d)
- Saptamna din an a datei specificate (0-53)
year(d)
- Partea anilor din momentul de timp mentionat (1000-9999)

Functii specifice MySQL
Functie
database()
Descriere
- Returneaza numele bazei de date deschise
get_lock(s,n) - Obtine o blocare a bazei de date

md5(s)
- Returneaza o suma de control a sirului s, calculata dupa

algoritmul MD5
password(s)
- Returneaza sirul s, criptat folosind algoritmul aplicat de MySQL

parolei
release_lock(s) - Anuleaza blocarea unei baze de date

user()
- Returneaza numele utilizatorului curent
version()
- Returneaza numarul versiunii MySQL
2. Uniri
SQL va permite sa obtineti accesul la mai multe tabele ntr-o singura interogare, n general,
aceasta operatie se executa pentru ca datele dintr-un tabel sa poata fi folosite cu date din alt tabel.
De exemplu, sa presupunem ca baza de date este asemanatoare celei prezentate mai jos, unde
avem doua tabele, primul numit "persoane" iar cel de-al oilea numit "meserii", si o relatie cheie
externa - cheie primara (persoanaid) asociaza cele doua tabelele.
persoanaid
nume
AnNastere
meserie
persoanaid
001
George Washington
1732
Arhitect
003
002
John Adams
1735
General
001
003
Thomas Jefferson
1743
Filozof
002
Sa examinam urmatoarea interogare:
SELECT nume, meserie FROM persoane, meserii
WHERE persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
- Constructiile "persoane.persoanaid" si "meserii.persoanaid" se numesc "nume definite", prima
se refera la coloana "persoanaid" din tabelul "persoane", iar a doua se refera la coloana
"persoanaid" a tabelului "meserii".
- Clauza WHERE asigura o echivalenta ntre valoarea cheii externe din tabelul "meserii" cu
aceea a cheii primare din tabelul "persoane", (n absenta clauzei WHERE, se va stabili o
corespondenta ntre fiecare rnd din tabelul cu meserii si fiecare rnd din tabelul cu persoane; un
asemenea rezultat, numit "produs cartezian", contine n general multe rnduri - majoritatea
nedorite - si ca atare trebuie evitat).
- Rezultatul interogarii de mai sus este un raport care indica numele si meseria asociata fiecarui
angajat prezentat n tabelul "meserii".
O interogare ca aceasta, care combina date din mai multe tabele, se numeste "unire". Sunt
posibile si uniri mai complexe, care implica trei sau mai multe tabele.
Daca un rnd dat din tabelul principal (aici "persoane") nu are nici un rnd asociat n tabelul cu
detalii (aici "meserii"), rndul respectiv din tabelul principal nu va aparea n datele de iesire ale
unei uniri. In cazul acesta, pentru a determina aparitia acestei nregistrari din tabelul principal, se
poate folosi o categorie speciala de unire, cunoscuta sub numele de "unire la stnga" sau "unire
exterioara la stnga". Iata un exemplu:
SELECT nume, meserie FROM persoane
LEFT JOIN meserii
ON persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
Aceasta interogare va afisa toate persoanele, indiferent daca acestea au sau nu asociata o meserie.
Persoanele fara o meserie au specificatia NULL n coloana corespunzatoare meseriei.
3. Executarea instructiunilor dintr-un fisier extern

Comenzile MySQL pot fi scrise si intr-un fisier extern (editat de exemplu, in Windows, cu
Notepad), acest fisier se numeste "script de shell".
Scriptul din fisierul extern poate fi executat din fereastra de comanda MySQL (MySQL
Command Line Client), utilizand comanda:
SOURCE nume_fisier
Unde "nume_fisier" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul de shell.
De exemplu, scriem urmatoarele comenzi intr-un fisier numit "lucru.txt" pe care-l salvam in
directorul "C:/teste".
CREATE DATABASE lucrudb;
USE lucrudb;
GRANT ALL ON lucrudb.* TO php IDENTIFIED BY 'mypass';
CREATE TABLE angajat (
angajatnr SMALLINT PRIMARY KEY,
nume VARCHAR(50),
ore SMALLINT,
departament CHAR(16),
salariu DECIMAL(8,2),
data_angajare DATE);
INSERT INTO angajat (
angajatnr,
nume,
ore,
departament,
salariu,
data_angajare)
VALUES (
1,
'George Washinton',
40,
'Contabilitate',
500.00,
'2007-10-04'),
( 2,
'John Adams',
35,
'Marketing',
1000.00,
'2007-10-11'),
( 3,
'Thomas Jefferson washinton',
20,
'Vanzari',
1300.00,
'2007-07-02');
- Pentru a executa acest script, scriem in fereastra de comanda MySQL: SOURCE
C:/teste/lucru.txt
MySQL va executa comenzile din script ca si cum acestea ar fi scrise direct in linia de comanda.
Exemplul de mai sus va crea o baza de date noua, numita "lucrudb", va acorda utilizatorului
"php" toate drepturile in utilizarea acestei baze de date, dupa care va crea tabelul "angajat", cu 6
coloane ("angajatnr", "nume", "ore", "departament", "salariu", "data_angajare") in care vor fi
adaugate trei linii.
Utilizarea bazelor de date folosind PHP (1)

Part. 2 - Cautare in tabel MySQL
Conectare la serverul MySQL folosind functiile PHP
Detectare erori aparute in lucrul cu bazele de date
Creare baze de date si tabele folosind functii PHP
Adaugare date in tebel folosind PHP
Faptul ca limbajul PHP a devenit atat de popular se datoreaza in mare masura faptului ca acesta
contine suport de functii pentru lucrul cu bazele de date.
1. Conectarea la serverul MySQL

Pentru a utiliza o baza de date MySQL, avem nevoie de o conexiune la serverul de baze de date.
Aceasta conexiune va fi utilizata ca punct de access pentru comenzi mysql.
Pentru a va conecta la un server MySQL, utilizati functia mysql_connect(), a carei sintaxa este
urmatoarea:
mysql_connect(nume_gazda, nume_utilizator, parola)
Unde "nume_gazda" este numele gazdei, serverul pe care ruleaza serviciul MySQL,
"nume_utilizator" este numele utilizatorului care se conecteaza la serverul MySQL, iar "parola"
este parola MySQL asociata utilizatorului.
In cazul in care serverul MySQL ruleaza pe calculatorul dv. personal, parametrul "nume gazda"
este in general "localhost". In alte cazuri, daca serverul MySQL ruleaza pe un alt computer, va
trebui sa specificati adresa computerului pe care ruleaza serverul MySQL.
Functia returneaza FALSE n caz de esec; n caz contrar, returneaza o valoare denumita
identificator de legatura, care serveste ca instrument de manipulare pentru accesul la serverul
MySQL.
Iata un exemplu de utilizare a functiei mysql_connect():
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
or die("Unable to connect to MySQL");
print "Connected to MySQL <br />";
?>
In acest exemplu, serverul MySQL ruleaza pe "localhost" ca si modulul PHP, utilizatorul este
"Marius" iar parola "mypass".
Dupa executia acestui script, daca nu se reuseste conectarea la MySQL, va aparea mesajul
"Unable to connect to MySQL", in caz de reusita, apare mesajul "Connected to MySQL"
n mod prestabilit, functia mysql_connect() se conecteaza la serviciul MySQL prin intermediul
portului 3306, portul MySQL standard. Daca doriti sa obtineti accesul la un server MySQL care
ruleaza pe un port non-standard, puteti atasa un caracter doua puncte si numarul portului dorit la
argumentul care contine numele gazdei; de exemplu, "localhost:3308".
2. Incheierea conexiunii la serverul MySQL

Pentru terminara unei conexiuni la serverul MySQL se foloseste instructiunea: mysql_close();.
Aceasta functie inchide conexiunea curenta. Functia returneaza TRUE n caz de reusita; n caz
contrar, returneaza FALSE.
n general, nu este necesara invocarea functiei mysql_close(), deoarece PHP nchide automat
conexiunile deschise cu bazele de date atunci cnd un script si ncheie executia.
Iata un exemplu de conectare la serverul MySQL si inchidere a conexiunii folosind functia
mysql_close():
<?php
// Aici adaugati datele necesare lucrului cu serverul MySQL
mysql_close();
?>
3. Detectarea aparitiei erorilor

Biblioteca MySQL din PHP furnizeaza doua functii de verificare a erorilor, si anume
mysql_errno() si mysql_error().
Fiecare functie returneaza un rezultat care reflecta eroarea, daca aceasts exista.
Nici una din cele doua functii nu necesita argumente. Functia mysql_errno() returneaza un cod
numeric de eroare, n timp ce functia mysql_error() returneaza un sir care descrie eroarea. Daca
nu s-a produs nici o eroare, codul numeric al erorii este zero si descrierea are ca valoare un sir
vid.
Informatiile de eroare sunt disponibile numai daca este activa o conexiune cu serverul MySQL.
Prin urmare, intai trebuie sa se reuseasca conectarea la MySQL.
Iata cum puteti folosi functiile respective pentru a verifica modul de operare a functiei
mysql_select_db() (aceasta selecteaza baza de date pentru lucru):
<?php
print "Connected to MySQL<br />";
mysql_select_db("lucrudb");
if (mysql_error()) {
echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
}
?>
Daca se reuseste conexiunea la serverul MySQL si baza de date cu numele "lucrudb" este
inexistenta, rezultatul afisat de exemplul de mai sus va fi urmatorul:
Connected to MySQL
1049 : Unknown database 'lucrudb'
4. Eliminarea mesajelor de eroare si a avertismentelor nedorite

Numeroase functii PHP pot produce erori sau mesaje de avertizare care i pot deruta pe
utilizatorii siturilor Web sau le pot cauza neplaceri.
PHP furnizeaza functia error_reporting(), care va permite sa eliminari mesajele nedorite.
error_reporting(mask)
unde "mask" specifica tipul mesajelor care vor fi raportate. Daca specificati zero ca valoare a
atributului "mask" (error_reporting(0)), nu va fi raportat nici un mesaj. Daca specificati
"E_ALL" in loc de "mask" (error_reporting(E_ALL)), vor fi raportate toate mesajele.
Sau, o alta metoda pentru oprirea mesajelor de eroare, explicata in lectiile anterioare, este
adaugand @ inaintea functiei.
4. Crearea si selectarea unei baze de date.

O functie importanta in lucrul cu bazele de date este mysql_query(), care are urmatoarea forma:
mysql_query("interogare")
sau
mysql_query("interogare", "id_con")
- "interogare" este un sir ce contine comenzile SQL care urmeaza a fi executate (in PHP,
comenzile SQL nu trebuie sa se ncheie cu un caracter punct si virgula).
- "id_con" este identificatorul de conectare returnat de functia mysql_connect(), daca acesta este
omis se foloseste ultima legatura deschisa cu aceasta functie.
Functia mysql_query() returneaza TRUE daca serverul a reusit sa execute interogarea; n caz
- Important: pentru ca sa puteti lucra cu baze de date in PHP trebuie sa cunoasteti comenzile
SQL necesare. Cele mai importante au fost prezentate in lectiile 22, 23 si 24
Pentru a crea o noua baza de date folosim comanda SQL "CREATE DATABASE
numeBazaDeDate;", pe care o putem lansa de la o consola MySQL, sau o putem apela de la un
script PHP prin intermediul functiei mysql_query(). Iata un exemplu prin care creem baza de
date "lucrudb":
<?php
$createdb = mysql_query("CREATE DATABASE lucrudb");
if ($createdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost creata <br />";
else
mysql_close();
?>
- Dupa executarea acestui script, daca totul este corect, va fi creata baza de date "lucrudb" si va fi
afisat mesajul "Baza de date lucrudb a fost creata".
Dupa ce programul a obtinut o conexiune cu serverul MySQL, inainte de a lucra cu tabelele
dintr-o baza de date MySQL, programul trebuie sa selecteze baza de date respectiva. Pentru
aceasta, folositi functia mysql_select_db(), care are urmatoarea forma:
mysql_select_db(baza_de_date)
Unde "baza_de_date" este numele bazei de date la care urmeaza a se obtine acces.
Functia returneaza TRUE daca poate obtine accesul la baza de date, respectiv FALSE n caz
contrar.
Iata un exemplu de selectare a bazei de date "lucrudb":
<?php
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb');
if ($selectdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost selectata <br />";
else
mysql_close();
?>
5. Crearea tabelelor
Dupa conectare si selectarea bazei de date putem crea tabele in cadrul bazei de date selectate.
Pentru aceasta folosim limbajul SQL CREATE TABLE numeTabel (coloana1, coloana2, ...);
impreuna cu functia mysql_query().
In exemplul urmator cream tabelul cu numele "carti" care contine urmatoarele campuri:
Nume camp
id
Tip
Identificator unic, Not Null, cheie primara
nume
Char(30)
autor
Char(25)
gen
Char(10)
data_intrare
Date
pret
Decimal(12,2)
In stanga, la "Nume Camp", sunt trecute coloanele tabelului, iar in dreapta tipul acestora, coloana
cu nume "id" fiind cheia primara.
De asemenea, folosim indicatorul "AUTO_INCREMENT" pentru a preciza faptul ca MySQL va
repartiza o valoare secventiala unica n coloana care serveste drept cheie primara a tabelului.
Iata si scriptul PHP pentru creacrea tabelului:
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
if (!$selectdb)
echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ".
mysql_error();
$sql = "CREATE TABLE `carti` (id INT UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY,
nume varchar(30) NOT NULL, autor varchar(25) , gen varchar(10) NOT NULL, data_intrare
date, pret decimal(12,2))";
if (mysql_query($sql, $conn))
echo "Tabelul carti a fost creat <br />";
else
echo "Tabelul carti nu a putut fi creat deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
In exemplul de mai sus, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru crearea acestui tabel.
Instructiunea mysql_query($sql, $conn), executa aceasta comanda si in cazul in care rezultatul
este TRUE se trimite la iesire sirul: "Tabelul carti a fost creat". In cazul in care instructiunea SQL
nu a putut fi executata, functia mysql_query($sql) intoarce valoarea FALSE, afisand eroarea din
cauza careia tabelul nu a putut fi creat.
6. Adaugarea de date in tabel

Dupa ce aveti tabelul creat in baza de date MySQL puteti adauga date in el, pentru aceasta se
foloseste functia mysql_query("interogare") unde "interogare" este urmatoarea comanda:
INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, ...) VALUES ('date1',
'date2', ...)
- unde `nume_tabel` este numele tabelului in care se adauga datele
- "coloana1, coloana2, ..." sunt numele coloanelor in care se doreste adaugarea datelor
- "date1, date2, ..." sunt datele care vor fi adaugate, tinandu-se cont de ordinea si numarul lor cu
cea a coloanelor
Iata un exemplu, in care se foloseste tabelul "carti" creat mai sus
<?php
if (!$selectdb)
mysql_error();
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUES ('Glossa', 'Mihai
Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8')";
echo 'Datele au fost adaugate';
else
echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
- In acest exemplu, datele "'Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8'" vor fi adaugate
in coloanele "nume, autor, gen, data_intrare, pret" in aceeasi ordine in care sunt scrise si datele
si coloanele.
- Daca au fost adaugate cu succes, apare mesajul "Datele au fost adaugate", in caz contrar apare
mesajul de eroare.
Daca doriti sa adaugati mai multe linii in tabel, printr-o singura interogare, puteti folosi
urmatorul model
<?php
// Aici adaugati comenzile pt. conectare si selectarea bazei de date
$sql = "INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, coloana3)
VALUES
('date1', 'date2', 'date3'),
('valoare1', 'valoare2', 'valoare3'),
('text1', 'text2', 'text3')";
if (mysql_query($sql))
else
mysql_close();
?>
Observati sintaxa de scriere corecta a interogarilor MySQL in PHP, numele tabelului se scrie
intre caracterele ( ` ` ) si valorile intre ghilimele simple ( ' ' )
Cautare in tabel MySQL
Dupa ce au fost adaugate mai multe date (randuri) intr-un tabel MySQL, se poate selecta anumite
randuri si coloane cautand dupa un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se foloseste
comanda WHERE.
1. Cautare dupa valoarea coloanei

Intr-un tabel MySQL daca dorim sa fie selectate doar acele randuri in care o colana are o anumita
valoare, se adauga in comanda SQL formula: WHERE `coloana`='valoare' , dupa cum se vede
in urmatorul exemplu.
In acest exemplu vor fi selectate doar randurile din coloanele "col1" si "col2" unde "col1" are o
anumita valoare fixa precizata.
<?php
// Se face conectarea la MySQL si selectarea bazei de date
$conn = mysql_connect("localhost", "utilizator", "parola") or die("Unable to connect to
MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('baza_date');
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
$val = 'cuvant';
// Variabila ce contine valoarea pt. coloana cautata
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val'";
$rezultat = mysql_query($sql, $conn);
if (mysql_errno()) {
echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
echo '0 rezultate';
}
else {
// Parcurge si afiseaza randurile gasite
while ($rand = mysql_fetch_assoc($rezultat)) {
echo '<br />'. $rand['col1']. ' - '. $rand['col2'];
}
}
?>
- "col1" si "col2" sunt coloanele din "tabel" care vrem sa fie selectate. Puteti adauga mai multe
nume (separate prin virgula), sau pentru a selecta toate coloanele, se foloseste caracterul *
Pe langa formula "WERE" pot fi folosite si comenzile AND (si) sau OR (sau), pentru a efectua
selecturi mai complexe, sau mai precise, cautand randurile in functie de valorile mai multor
coloane.
- De exemplu, daca se doreste selectarea doar a randurilor in care avem "col1" cu valoarea "val1"
si "col2" cu valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca ambele conditii, se foloseste
comanda SQL cu AND astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' AND `col2`='$val2'";
- Daca se doreste selectarea randurilor in care avem "col1" cu valoarea "val1" sau "col2" cu
valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca una (oricare) din aceste conditii, se foloseste
comanda SQL cu OR astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' OR `col2`='$val2'";
2. Cautare dupa un anumit termen in rand

O alta selectare necesara este atunci cand se doreste cautarea randurilor care au in datele din
coloana un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se folosesc impreuna comenzile WHERE
si LIKE.
Se adauga la comanda SQL formula: WHERE `coloana` LIKE 'termen'
De exemplu:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1` LIKE '$term'";
- Valoarea lui '$term' poate fi un cuvant sau fraza exacta, ori o parte dintr-un cuvant, in acest caz
se foloseste si caracterul "%", astfel, pot fi obtinute urmatoarele 4 cazuri:
'term' - va returna randurile in care valoarea coloanei este exact cuvantul "term", fara
altceva.
'term%' - va gasi randurile in care valoarea coloanei incepe cu "term", cum ar fi: "term
ceva", "termenii", etc.
'%term' - va gasi randurile in care valoarea coloanei se termina cu "term", cum ar fi:
"12term" "ceva term", etc.
'%term%' - va returna randurile in care coloana are in valoarea ei (oriunde, si in

interiorul continutului) termenul "term", cum ar fi: "term ceva" "ceva 12termeni", "ceva
ex-terma altceva", etc.
De obicei, termenul cautat este preluat dintr-un formular. Trebuie sa tineti cont de modul in care
au fost adaugate datele in tabelul MySQL, daca au fost filtrate cu o functie, precum
"mysql_real_escape_string()", cand se face selectul pentru cautare trebuie aplicata aceeasi
functie termenului cautat.
- Mai jos puteti studia si folosi codul unui model de script, cu formular, pentru selectarea dintr-un
tabel MySQL a randurilor in care se gaseste termenul transmis prin formular. Explicatiile
detaliate sunt in codul scriptului.
!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=utf-8" />
<title>Script cautare MySQL</title>

<meta name="description" content="Script cu formular pt cautare in tabel
MySQL. Tutorial de la http://www.marplo.net" />
<meta name="keywords" content="script cautare" />
</head>
<body>
<form action="" method="post">
<input type="text" name="term" />
<input type="submit" name="submit" value="Cauta" />
</form>
<?php
// Script - Tutorial de la http://www.marplo.net
// Se verifica daca e primita valoare de la formular si are mai mult de 1
caracter
if (isset($_POST['term']) && strlen($_POST['term'])>1) {
// Preia valoarea, eliminand posibile spatii exterioare
$term = trim($_POST['term']);
// Se face conectarea la serverul MySQL si selectarea bazei de date
$conn = mysql_connect("adresaServerMySQL", "utilizator", "parola") or
die("Nu m-am putut conecta la serverul MySQL");
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ".
mysql_errno(). " : ". mysql_error();
// Se verifica daca "magic_quotes_gpc()" este setat ON
// Daca e ON, se aplica stripslashes() pentru a nu se adauga de 2 ori "\" la
filtrare
if(get_magic_quotes_gpc()) { $term = stripslashes($term); }
// Se aplica filtrarea cu mysql_real_escape_string() (la adaugarea datelor
trebuie sa fi fost folosita aceeasi filtrare)
$term = mysql_real_escape_string($term);
// Se face selectarea si afisarea dateor returnate
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `nume_coloana` LIKE '%$term%'";
$resql = mysql_query($sql, $conn) or trigger_error(E_USER_ERROR);
if (mysql_num_rows($resql) == 0) { echo '0 rezultate'; }
else {
while ($rand = mysql_fetch_assoc($resql)) {
// Elimina caracterele "\" care au fost adaugate de
"mysql_real_escape_string()"
$col = stripslashes($rand['nume_coloana']);
echo '<br />'. $col;
}
}
}
?>
</body>
</html>
a scripturilor PHP elementare
Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP
Invatati sa documentati si sa executati un script PHP
Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script
PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie
veti invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi PHP
simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va
documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid
scopul si structura acestora.
Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt
gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un program
care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati scriptul pe un
server web unde este instalat PHP.
Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati
programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul).
Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp",
apoi, ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php
1. Scrierea scripturilor PHP

Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obisnuit.
Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza programul
Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen Notepad++. Totusi,
trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format text obisnuit simplu.
Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi",
"emacs" sau "pico".
Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special pentru
scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor de sintaxa
ce determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite. Procedeul de
colorare a elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele proprii.
2. Scrierea scheletului programelor PHP

Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins
intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate
copertelor unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste doua
linii vor fi scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP, deschideti
editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii :
<?php
?>
- Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic.
Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din "wamp",
cu un nume care respecta urmatoarele reguli:
Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre
si liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme pe
sisteme de operare diferite.
Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php.
Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului

dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de la
crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor care
alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un fisier
care contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate primi
numele "saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului respectiv, nu
veti avea probleme in a determina scopul acestuia.
3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web

Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:
Obtin date de la un utilizator.
Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si baze
de date si le manipuleaza.
Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.
Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea
datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum
paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din
instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi termen
este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP.
Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser Web,
astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator:
<?php
echo "scrieti aici un text oarecare";
?>
Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si

virgula (;).
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser.
Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru "scrieti
aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple).
In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia altor
ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne de
punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul, semnul
de intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >, folosite pentru
delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica membrul de
inchidere al unei perechi de etichete HTML.
De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers din
Scrisoarea a III-a de Eminescu:
<?php
echo "<h2> Iata vine-un sol de pace</h2>";
?>
- Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de exemplu
cu denumirea teste.php si apelati in browser adresa http://localhost/teste.php (programul
WampServer trebuie sa fie pornit).
Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.
Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate cu
extensia ".php"):
<html>
<head>
</head>
<body>
<?php
echo "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ;
?>
</body>
</html>
In browser va aparea :
Exemplu de script PHP inclus in HTML
Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat
acestea sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP:
<?php
?>
4. Documentarea unui script PHP

In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e
necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa
determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De exemplu,
puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face acesta.
Iata un model sintactic pentru comentariile PHP:
// Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie)
Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. n
continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti,
inclusiv caractere speciale.
Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii:
<?php
// Script de la MarPlo.net
echo "Acesta este un script foarte simplu.";
?>
Nota: Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti
crea un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu:
/*
Acesta este un comentariu pe mai multe linii.
Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.
*/
Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar la
sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, puteti scrie
orice text doriti, folosind oricate linii doriti.
5. Executarea unui script PHP

Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati.
Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii:
Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :
<html>
<head>
</head>
<body>
<?php
// Script test
echo "Primul meu script PHP.";

?>
</body>
</html>
Salvati fisierul cu numele test-script.php
Daca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in directorul
www al serverului.
Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.php
Daca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul testscript.php pe un server pe web unde este instalat PHP.
Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta.
Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa URL
trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati incarcat
scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul dumneavoastra.
Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai inserati inca un
asemenea caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra.
De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca
adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la
scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URL http://www.marplo.net/test-script.php
Daca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine
erori, veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit programator
PHP!
Primul meu script PHP.
Tipuri de siruri si variabile
nvatati tipul variabilelor in PHP
nvatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir
speciale
Numere si siruri, tipul variabilelor

Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP
folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din
cifre, n timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale.
Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, n mod caracteristic, datele se
stocheaza sub forma de numere atunci cnd se doreste executarea unor operatii matematice
asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate ntr-un mod care permite efectuarea de calcule. Pe
de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza ntelegerea lor de catre
operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este
numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele.
Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor n interiorul calculatorului.
Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor n afara calculatorului.
Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de variabile :
- Boolean
- Integer
- Float
- String
- Array
- Object
- Resource
- Null
In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre
interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).
1. Tipul boolean
Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUE
Variabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul cast (bool)
sau (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie de aceasta converrire,
valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.
2. Tipul integer
PHP foloseste doua categorii de numere: ntregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float)
Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal,
hexazecimal sau octal.
Numerele ntregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si
numerele negative. Cu alte cuvinte, n PHP termenul de ntreg are aceeasi semnificatie ca si n
matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat n PHP sub forma de ntreg.
Scrierea numerelor PHP este simpla. Un ntreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care i
alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stnga
numarului. Evitati sa scrieti spatii sau virgule ca parte a unui ntreg PHP.
Iata cteva exemple de numere PHP ntregi :
215678 - Numar in reprezentare zecimala
0x1A8; - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8 =
424 (in zecimal))
067
- Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal)
Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de
sistemul de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows
valoarea unui integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn. In
acest caz valorile unui intreg se afla in intervalul :-213 repectiv: 213. Daca incercam sa folosim un
integer cu valori care ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de depasire : integer
overflow. In acest caz interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o valoare de tip float
(care are un interval mai extins de valori).
In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float.
Pentru a obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata
rezultatului.
Ex.: echo (int)8.7; (va returna 8)
Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia
round(), unde intre paranteze se adauga valoarea.
Ex.: echo round(8.7); (va returna 9)
3. Tipul float
Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (n lb. engleza se foloseste punctul zecimal
n loc de virgula). De exemplu 2.5
In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care
furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pna la 1,8 x 10 la
puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal
(sau cifre semnificative) de precizie.
Iata cteva exemple de numere duble (tipul float)
123.4567
- Numar de tip float
1.2e3;
- Reprezinta: 1.2 * 103
4. Tipul string
Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere
este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu exista
specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir.
Spre deosebire de ntregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice caracter.
Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume, fraze si
adrese.
In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:
1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ')
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \.
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest
comportament este exemplificat in exemplul urmator:
<?php
echo 'Curs \'PHP\'';
echo '<br />Vrei sa stergi C:\\*.* ?';
echo '<br />Variabila var1=$var1';
echo "<br />Variabila var1=$var1";
?>
Curs 'PHP'
Vrei sa stergi C:\*.* ?
Variabila var1=$var1
Variabila var1=Acesta este un sir de test
Observati diferenta dintre ultimile doua linii!
In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1 nu
este expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci exact
textul scris (numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia, se
folosesc ghilimelele duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.
2) O alta metoda pentru a specifica un sir n PHP este prin folosirea ghiimelelor duble (" ").
Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei variabile,
nu valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei.
Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var";
Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var".
Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse ntre ghilimele duble (" ");
De exemplu, sirul reprezentnd numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este
"Albert Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu,
"3.14159".
Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se adauga
caracterul \ in fata acestora.
Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\".";
Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea n siruri a unor caractere speciale,
precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care
reprezinta caractere speciale.
Iata secventele escape folosite n PHP:
\\ - backslash
\ - ghilimele duble
Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut,
lume!\r\n".
Retineti ca fiecare secventa escape ncepe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash ntrun sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.
Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune la
dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la
sfarsitul altui sir. De exemplu:
<?php
$nume = 'Popescu';
$prenume='Costel';
echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume;
?>
Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel
In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta putem
folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos:
<?php
echo $var1{0}; // Afisaza A (primul caracter din sir)
echo $var1{2}; // Afisaza e (al treilea caracter din sir)
?>
Rezultatul afisat va fi
Ae
3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri
In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care
urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat.
Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine
caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn.
Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos:
<?php
$var1 = <<< EOT
EOT;
echo $var1;
?>
5. Tipul array
Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare
element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea unui
element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat, deoarece
elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie.
Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare.
Iata un exemplu simplu de variabile array:
<?php
$fructe[0] = 'mere';
$fructe[1] = 'caise';
$fructe[2] = 'piersici';
?>
6. Tipul object
Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine
variabile membru si functii membru.
Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.
7. Tipul resource
Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de resurse
externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date, compresia
fisierelor, resurse COM, etc...
8. Tipul NULL
Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.

O variabila se considera a avea valoarea Null daca:
- este setata explicit prin atribuirea valorii NULL
- nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile
- variabila a fost stearsa prin functia unset();
Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir) continand
tipul variabilei cercetate.
Observati si studiati exemplul de mai jos
<?php
$var1 = TRUE;
$var2 = 100;
$var3 = 23.88;
$var4 = "Nume";
$var[5] = "fructe";
echo '<br />'.gettype($var[5]);
?>
boolean
integer
double
string
string
NULL
Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare determinata
Variabile si operatori PHP
ntelegeti diferenta dintre valori literale si variabile
nvatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor n expresii
nvatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare
1. Valori literale si variabile

Categoriile de valori despre care ati nvatat pna acum se numesc valori literale. Deseori, este
convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit n algebra. O
valoare cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate
numelui. Prin contrast, o valoare literala este fixa.
In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei.
Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau
mici. Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere (_)
si poate fi urmat de litere sau cifre.
Iata cateva exemple de nume de variabila:
$var
$Numar
$_elemente
Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie ceea ce se numeste o instructiune de atribuire.
$temperatura = 33.5;
Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o
instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita
variabilei, n acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5. Caracterul
punct si virgula (;) marcheaza sfrsitul instructiunii.

Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literala. De asemenea, puteti atribui valoarea
unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel:
n acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu se
numeste atribuire prin referinta. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga
automat si asupra variabilei $castigator.
Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu :
<?php
$nume = "Cosmin";
echo $castigator;
?>
Cosmin
Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica
daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei.
De exemplu, instructiunea de atribuire
$x = 3;
Atribue variabilei $x tipul integer.
Daca instructiunea de atribuire
$x = 3.5;
va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.
Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele semnul
egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu egalitatea.
Atribuirea este o operatie care nlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte, egalitatea este o
relatie ntre doua valori. Cnd doua valori sunt egale, acestea ramn egale pentru totdeauna.
Totusi, puteti atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui aceleiasi variabile o alta
valoare. Cu alte cuvinte, egalitatea este permanenta; atribuirea nu este.
Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite
"variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul PHP, si
sunt accesibile in program.
In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate
scripturile PHP):
$GLOBALS contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent.
$_SERVER variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa

scriptul curent
$_GET variabile furnizate scriptului prin adresa URL
$_POST variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin
formulare)
$_COOKIE variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie
$_FILES furnizeaza scriptului fisierele uploadate
$_SESSION variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului
2. Operatori
Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de
operatori si functii utile. Cnd combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii,
construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.
Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii.
Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul expresiilor
matematice vom folosi operatori aritmetici.
$a + $b
Adunare : a+b
$a - $b
Scadere : a-b
$a * $b
Inmultire: a*b
$a / $b
Impartire: a/b
$a%$a
Moule :restul impartirii lui a la b
$a +=$b
Echivalent cu: $a = $a + $b
$a -=$b
Echivalent cu: $a = $a - $b
$a *=$b
Echivalent cu: $a = $a * $b
$a /=$b
Echivalent cu: $a = $a / $b
$a++
Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1
$a--
Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1
O proprietate interesanta a operatorului de mpartire este aceea ca returneaza o valoare ntreaga

daca ambii sai operanzi sunt ntregi si rezultatul este un ntreg; n caz contrar, returneaza o
valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire
$x = 10/3;
atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de
mpartire sunt ambii ntregi.
Similar operatorului de mpartire, operatorul modulo executa o mpartire; cu toate acestea,
operatorul modulo returneaza restul, nu ctul mpartirii. De exemplu, prin mpartirea lui 10 la 3
se obtine ctul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire

$x = 10%3;
atribuie variabilei $x valoarea 1.
Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++$a
respectiv --$a
In primul caz, daca avem de exemplu
$x= $a++;
i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a =
$a + 1)
Dar daca avem
$x = ++$a=
se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua valoarea a
lui $a
Ca n matematica, PHP evalueaza operatorii de nmultire si de mpartire anterior operatorilor de
adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta.
Datorita precedentei, instructiunea
$x=1+2*3;
atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare naintea celui de
nmultire. Se respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei expresii,
puteti folosi paranteze. De exemplu, instructiunea
$x=(1+2)*3;
atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa ntre paranteze a expresiei este evaluata
prima, asa cum se procedeaza n algebra.
In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor (.),
denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta n unirea sirurilor.
Sa observam urmatorul exemplu:
<?php
$var1 = 'Ionescu';
echo 'Numele candidatului este '.$var1;
$var2 = 'Candidat: ';
$var2 .= $var1;
echo "<br />$var2";
?>
Rezutatul afisat va fi:
Numele candidatului este Ionescu
Candidat: Ionescu
In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct)
Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru.
Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.
3. Functii
n afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de
functii:
abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x'
ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat superior
floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat inferior
max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori
min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori
pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n'
strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f'
sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'
n afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul www.php.net
Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de
argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica valoarea
a carei radacina patrata trebuie calculata.
Unele functii, precum min si max, preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu
necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie n mod corespunzator, trebuie sa
cunoasteti:
Numele functiei
Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista
Numarul argumentelor preluate de functie
Semnificatia fiecarui argument
Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat,
daca este cunoscuta aria patratului:
$latura=sqrt($arie);
Retineti modul n care argumentul functiei este inclus ntre paranteze, precum si modul n care
functia si argumentul sau sunt folosite ntr-un mod asemanator cu o valoare literala sau o
variabila.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe
argumente:
$punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);
Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta

determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza.
Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.
Utilizarea formularelor HTML
nvatati sa trimiteti date prin formulare HTML
nvatati sa preluati date trimise prin GET si POST
1. Proiectarea unui formular

Principalele sarcini n proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor
HTML care vor fi incluse n formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea
numelui acestora.
Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect
dintr-un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.
2. Crearea unui formular

Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul
executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP.
Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in
exemplul de mai jos:
<form action="script.php" method="post">
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" />
</form>
In browser se va vedea:
Nume:
Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.
Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta una
dintre cele mai importante precizari.
Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul
"name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul PHP
recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.
3. Utilizarea metodelor GET si POST

Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si
POST consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o
prelucreaza.
- Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii sunt
vizibile pentru utilizator.
- Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate transmite
o cantitate mai mare de date decat GET.
Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL ca
cea de mai jos:
http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu
iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:
http://www.marplo.net/script.php
Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea nu
este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date personale(de
exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in browserul de Web).
4. Receptionarea datelor de la un formular HTML

In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:
$_POST['nume'] - daca este folosit method="post"
$_GET['nume'] - daca este folosit method="get"
- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML.
Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un
script PHP unde acestea vor putea fi vizualizate.
Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php"
<?php
$nume = $_POST['nume'];
$email = $_POST['email'];
$parola = $_POST['parola'];
echo "Nume = $nume";
echo "<br />E-mail = $email";

echo "<br />Parola = $parola";
?>
Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi director cu
scriptul PHP de mai sus.
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" />
<title> Test-Form </title>
<head>
<body>
<form action="test-form.php" method="POST">
<br />Email:<input type="text" name="email" />
<br />Parola:<input type="password" name="parola" />
<br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" />
</form>
</body>
</html>
Nume:
Email:
Parola:
Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si
Parola : parola_mea
Dupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la
scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat:
Nume = Popescu
E-mail = plomar@uv.ro
Parola = parola_mea
Sa intelegem exemplu de mai sus.
Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei
casete cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In scriptul
"test-form".php" vom accesa variabilele:
$nume va primi informatia introdusa in campul Nume
$email va primi informatia introdusa in campul Email
$parola va primi informatia introdusa in campul Parola
Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit
variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:
$_POST['nume']
$_POST['email']
$_POST['parola']
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser

Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare element
se poate accesa prin cheia a sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de atributul :
NAME al casetelor din formular
5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL

In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul adresei
URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al ntrebarii (?) si apoi
includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:
http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2
Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricte
asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser.
Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului PHP
expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"
Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2" sunt
variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi "valoare1"
respectiv "valoare2" continute in adresa URL.
Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale precum
un semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie.
Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir,
caracterele speciale se nlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol
procent (%). Pentru alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale,
subtitlul 4 ( Conversia adreselor URL).
De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22.
Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa
trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti n locul spatiului un semn plus (+).
Iata un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:
http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo
Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt
prezentate n tabelul de mai jos:
Caracter special
Echivalentul codificat URL
.
*%2e
>
%3e
^
%5e
~
%7e
+
%2b
,
%2c
/
%2f
:
%3a
;
%3b
%3c
=
%3d
>
%3e
[
%5b
\
%5c
]
%5d
_
%5f
{
%7b
|
%7c
}
%7dc
tab
%09
spatiu
%20
!
%21
%22
#
%23
$
%24
%
%25
&
%26
`
%27
(
%28
)
%29
@
%40
%60
Variabile de mediu si erori
nvatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu
nvatati despre depanarea si tratarea erorilor
1. Obtinerea si utilizarea datelor de la o variabila de mediu

Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care personalizeaza
mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de mediu si in functie de
acestea si pot ajusta comportamentul.
De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata ntr-o variabila de mediu
denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura
variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii
manipuleaza valorile variabilelor de mediu.
Att serverul Web Apache, ct si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru a
prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de
Apache si PHP sunt rezumate n tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele dect Apache,
furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.
Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia PHP.
Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin invocarea
functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta.
Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o
cheie (intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.
De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul

echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
Variabila de mediu
Descriere
CONTENT_LENGTH
- Lungimea, n octeti, a corpului cererii.
CONTENT_TYPE
- Tipul MIME al datelor din corpul cererii.
DOCUMENT_ROOT
- Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu

documente al serverului Web.
GATEWAZ_INTERFACE
- Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common

Gateway Interface) folosit de serverul Web.
HTTP_ACCEPT
- Continutul antetului HTTP Accept.
HTTP_ACCEPT_CHARSET
- Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care

specifica seturile de caractere ntelese de client.
HTTP_ACCEPT_ENCODING - Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care
specifica tipurile de continuturi ntelese de client.

HTTP_ACCEPT_LANGUAGE
- Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care

specifica limbajele preferate de client.
HTTP_CONNECTION
- Continutul antetului HTTP Connection:, care indica

optiunile solicitate de client.
HTTP_HOST
- Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de

gazda, folosit de client la prezentarea cererii.
HTTP_REFERER
- Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la

pagina curenta.
HTTP_USER_AGENT
- Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul

si versiunea browser-ului folosit.
PATH
- Calea de executie asociata cu mediul serverului.
QUERY_STRING
- Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata

pagina.
REMOTE_ADDR
- Adresa IP a clientului (vizitatorului).
REMOTE_HOST
- Numele de gazda al clientului.
REMOTE_PORT
- Adresa portului clientului de unde a pornit cererea.
REQUEST_METHOD
- Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET,

POST, PUT sau HEAD.
REQUEST_URI
- URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este

alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare.
SCRIPT_FILENAME
- Numele de cale absolut al scriptului curent.
SCRIPT_NAME
- Adresa URL a scriptului curent.
SERVER_ADMIN
- Adresa de e-mail a administratorului serverului Web.
SERVER_HOST
- Numele de gazda asociat serverului Web care

prelucreaza cererea.
SERVER_PORT
- Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii.
SERVER_PROTOCOL
- Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia

s-a executat cererea.
SERVER_SIGNATURE
- Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele

de gazda folosit pentru prelucrarea cererii.
SERVER_SOFTWARE
- Sirul care identifica programul server Web si versiunea

acestuia.
- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt un
Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediu
De exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului

(vizitatorului):
<?php
$ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR'];
echo "Adresa dv. IP este $ip";
?>
Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea
serverului PHP si de datele transmise.
2. Depanarea unui script

Uneori, n locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din urmatoarele:
Textul scriptului, n loc de datele de iesire ale acestuia
O caseta de dialog, prin care sunteti ntrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine
scriptul
Un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista
Un mesaj n care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a

obtine accesul la script
Un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare
La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca scriptul
n sine este corect.
- Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti ntrebat
daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script sa
fie incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa aiba, n
general, extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa configureze un
server PHP astfel nct acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca scriptul
dumneavoastra esueaza din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu administratorul
dumneavoastra de sistem.
- Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa fi
tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele
fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem nu se ncheie cu acest caracter.
- Daca vedeti un mesaj n care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a
obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script. Pentru a
afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem.
- Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati
daca nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:
O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvntului echo
O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau
inserate gresit
Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, n speta <?php

si ?>
Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit
De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent ntlnit. Puteti identifica
eroarea?
<?php
// Acest script contine o eroare de sintaxa
echo "Salut, World Wide Web!;
?>
Din script lipseste caracterul ghilimele duble de nchidere, care trebuie sa delimiteze expresia de
tip text. Daca ncercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o eroare
similara celei prezentate n continuare.
Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On line
7
Mesajul de eroare ncearca sa va indice sursa erorii, indicnd numarul liniei la care s-a produs
eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va ndruma spre linia 7 a unui script care contine numai 4
linii. Din moment ce ghilimelele duble de nchidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de
sfrsitul scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este
oarecum derutat cu privire la sursa erorii.
Morala este aceea ca nu puteti conta n totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia
erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca ndrumar pentru a depista locatia
probabila a erorii.
3. Tratarea erorilor
Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest lucru
poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista doua
metode:
- modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini"
- folosirea functiei ini_set(display_errors);
In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul
php.ini. Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul site-
urilor de productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta parte
aceasta ar contribui la marirea riscului unui atac.
A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca
temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini.
Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista:
<?php
echo "Valoarea transmisa este ".$var;
?>
In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de eroare
de genul:
Notice: Undefined variable: var
Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind functia:
error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza erorile.
error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de

anunturi
error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica.
Exemplu :
<?php
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);
echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];
?>
- Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.
Constante si tipuri de variabile
nvatati sa definiti si sa utilizati constantele
nvatati sa folositi variabilele dinamice
nvatati sa convertiti valorile dintr-un tip n altul
n aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe PHP
utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea constantelor
poate facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un efect contrar. Din
acest motiv, n general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai ales de catre
programatorii PHP ncepatori. Totusi, va puteri afla n situatia de a lucra la un program PHP scris
de o persoana care foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti cunostinte despre
variabilele dinamice, indiferent daca le folositi sau nu n propriile dumneavoastra programe.
1. Utilizarea constantelor
O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care nu se
modifica, n acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei variabile se
poate modifica pe durata executiei unui program.
Pentru a defini o constanta, folositi functia define().
Sa consideram urmatorul exemplu:
define("PI", 3.14159);
- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost
definita, o constanta se poate folosi n cadrul unei expresii.
De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:
$arie = PI * $raza * $raza;
- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta poate

fi cu usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor folosind
numai majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat.
O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita.
De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita
constanta Pi:
echo defined("PI");
- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble.

Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; n caz
contrar, returneaza zero
In acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1.
Pe lnga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora.
Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea 3,14159,
iar ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta 3,1415926535898.
Descoperirea si modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o activitate mare
consumatoare de timp. Dar, daca ati definit o constanta pentru reprezentarea valorii, numarul
3,14159 va aparea o singura data n program si va fi necesara doar o singura modificare a
constantei.
Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent n unele calcule. Pentru comoditate, PHP
furnizeaza o functionalitate mai indicata dect definirea unei constante cu valoarea pi, functia
pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898).
Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:
$arie= pi() * $raza * $raza;
2. Lucrul cu variabile dinamice

Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele
dinamice ngreuneaza ntelegerea si posibilitatea de a opera schimbari n program.
Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" :
<?php
$oameni_buni = 12;
$film = "oameni_buni";
echo $$film;
?>
O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata cu
o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului.
In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu
aceasi nume, $film.
Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile
ordinare, n exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni. Valoarea acestei a
doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: n exemplu, aceasta este valoarea 12.
Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12.
O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. n schimb, contine amplasamentul
unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile.
Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt rar
folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai multe
variabile dinamice.
3. Lucrul cu tipuri de variabile

In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array, Object,
Resource, Null.
. O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca nu
trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei n functie de tipul ultimei
valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va scuteste de
problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se ntmpla cnd n
cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri.
Sa luam n considerare urmatorul script PHP scurt:
$x = 1;
$y = 2.5;
$z = $x+$y;
echo $z;
- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare n variabila $z este interesanta, deoarece

expresia din membrul drept include un operand Integer (ntreg) si un operand de tip float. Ce
valoare va aparea la iesire? Raspunsul corect este 3.5, o valoare de tip float.
Cnd o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia
automata a tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi ca si
cum ar fi de tip float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float.
Este important sa ntelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor
unei expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip.
In cadrul exemplului, variabila $x ramne de tip nteger, chiar daca PHP o trateaza ca o valoare
de tip float pentru a executa calculele.
Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa examinam
urmatorul exemplu:
$x = 1;
$y = $x+ "inca 1";
echo $y
- Aici cuvntul "inca" din sirul text este ignorat.

Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului
text, care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea
urmatoarelor reguli:
1. Daca sirul ncepe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea
numerica respectiva; n caz contrar, valoarea sirului este zero.
2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerica,
tipul variabilei rezultante este float; n caz contrar, tipul valorii rezultante este un ntreg.
4. Conversia manuala a tipului variabilelor

Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul unei
variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de la un tip
la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu conversie
fortata.
n continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de
efectuare a acesteia:
$x = 1;
$y = 2.5;
$z = $x + (int)$y;
echo $z
Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un ntreg (integer),
iar valoarea acesteia devine 2, n loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y. Astfel
valoarea lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3.
Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care trebuesc
utiizate:
Conversie fortata
Rezultat
(int), (integer)
- Conversie fortata la ntreg
(real), (double),
- Conversie fortata la dublu
(float)
(string)
- Conversie fortata la sir
- Conversie fortata la tablou
(array)
(matrice)
(object)
- Conversie fortata la obiect
O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor
functii specifice.
Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati n considerare si studiati
urmatorul exemplu:
<?php
$x = 1.5;
$y = intval($x);
echo $x;
echo "<br />$y";
?>
1.5
1
Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a
variabilei $y.
Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt tip.
Functie
Operatie
doubleval(),
floatval()
dublu.
intval()
strval()

ntreg.
string
Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme
determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip.
Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype().
Acest procedeu este ilustrat n urmatorul exemplu:
$x = 1.5;
settype($x,"integer");
echo $x; // Va afisa valoarea 1
- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1,

deoarece fractia zecimala se pierde atunci cnd functia settype() converteste valoarea float la o
valoare ntreaga.
Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care
specifica tipul dorit, sunt:
"integer"
"double"
"string"
"array"
"object"
Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa, gettype(), care returneaza un sir care
indica tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul variabilei
$x:
$x = 1;
echo gettype($x);
- O lista cu mai multe functii utile in lucru cu tipuri de variabile si valorile lor gasiti la pagina ->
Functii pentru tipuri de variabile si valori.
Functii pentru variabile si valori

In aceasta pagina sunt functii PHP utile in lucru cu variabile si tipurile lor de valori.
1. empty($var)
- Returneaza TRUE daca variabila "$var" e considerata goala sau cu valoare vida, altfel, FALSE.
Functia "empty()" va returna TRUE, daca $var are una din urmatoarele valori: 0, "", "0", NULL,
FALSE, array().
<?php
$var = '0';
if (empty($var)) {
echo '$var are valoare nula sau zero';
}
?>
2. floatval($var)
- Returneaza valoarea float (numar cu zecimale) a lui "$var", care poate fi numar, ecuatie sau sir.
Similara este si functia "doubleval()".
<?php
$var = '123.456';
echo floatval($var);
?>
// 123.456
3. get_defined_vars()
- Returneaza un array multidimensional ce contine o lista cu toate variabilele definite.
<?php
$arr = get_defined_vars();
print_r($arr["_POST"]);
// Returneaza toate variabilele $_POST
?>
4. get_resource_type(resursa)
- Returneaza un sir cu tipul resursei din parametru.
<?php
$c = mysql_connect();
echo get_resource_type($c);
// mysql link
$fp = fopen("marplo.net", "w");

echo get_resource_type($fp);
// file
?>
5. gettype($var)
- Returneaza tipul variabilei "$var". Un sir cu unul din urmatoarele tipuri: boolean, integer,
double, string, array, object, resource, NULL, unknown type.
<?php
$var1 = 8;
// integer
$var2 = "8";
// string
$var3 = array(8=>'http://www.marplo.net');
// array
$var4 = true;
?>
// boolean
6. intval($var)
- Transforma valoarea variabile "$var" in numar natural.
<?php
$var1 = 8.9;
echo intval($var1);
// 8
$var2 = "08";
echo intval($var2);
// 8
$var3 = -7.8;
echo intval($var3);
?>
// -7
7. is_array($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o matrice (Array), in caz contrar, FALSE.
<?php
$lectii = array('http://www.marplo.net', 'php', 'html', 'css');
if (is_array($lectii)) {
echo '$lectii e o matrice';

}
?>
8. is_bool($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e de tip "boolean", in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = true;
if (is_bool($var)) {
echo '$var e de tip boolean';
}
?>
9. is_float($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar cu virgula (cu zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_double()" si "is_real()".
<?php
$nr = 78.9;
if (is_float($nr)) {
echo '$nr e un numar cu zecimale';
}
?>
10. is_int($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar natural (fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_integer()" si "is_long()".
<?php
$nr = 78;
if (is_int($nr)) {
echo '$nr e un numar natural';
}
?>
11. is_null($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" are valoarea nula, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = null;
if (is_null($var)) {
echo '$var are valoarea NULL';

}
?>
12. is_numeric($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar (cu sau fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
<?php
$nr = 078.9;
if (is_numeric($nr)) {
echo '$nr e un numar';
}
?>
13. is_object($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o variabila de tip obiect, in caz contrar, FALSE.
<?php
// Se creaza o functie de lucru
function get_vars($obj) {
// Daca variabila $obj e un obiect, returneaza tipul de valori din ea
if (is_object($obj)) {
return var_dump($obj->get_vars);
}
else {
return '$obj nu e de tip obiect';
}
}
// Defineste o clasa si-i adaga un eveniment cu apel la functie
$obj = new stdClass();
$obj->get_vars = array('cursuri', 'tutoriale', 'jocuri')
// Afiseaza rezultatul apelarii functiei cu $obj
echo get_vars($obj);
// array(3) { [0]=> string(7) "cursuri" [1]=> string(9) "tutoriale"
[2]=> string(6) "jocuri" }
?>
14. is_string($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un sir, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = 'sir test';
if (is_string($var)) {
echo '$var e un sir';
}
?>
15. isset($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e setata (exista in domeniul de lucru, indiferent de valoarea ei),
in caz contrar, FALSE.
<?php
$v = '';
if (isset($v)) {
echo 'Variabila exista';
}
?>
16. print_r(array)
- Afiseaza un sir care prezinta cheile si elementele dintr-o matrice (array). Daca parametru
"array" e un sir sau numar, va afisa valoarea lui.
<?php
print_r($aray);
$var = 'Un sir oarecare';
print_r($var);
// Un sir oarecare
?>
17. serialize($var)
- Stocheaza valoarea /valorile variabilei "$var" intr-un sir. Variabila din parametru poate fi si de
tip Array sau Object. Aceasta functie este utila mai ales pentru stocarea ori transmiterea datelor
unei matrice sau obiect, mentinandu-le structura.
- In cazul obiectelor, se face "serialize" la instanta obiectului (vezi exemplul urmator, de la
"unserialize()"), si sunt salvate in sir variabilele si valorile lor dar nu si metodele (functiile), ci
doar numele lor.
<?php
// Transforma si adauga elementele /valorile variabilei $aray intr-un sir specific
$sir_var = serialize($aray);
echo $sir_var;
// a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}
// Creaza o variabila cu sirul serialized identic de mai sus

$sir_serialized = 'a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}';
// Transforma acest sir in tipul initial de variabila
$get_var = unserialize($sir_serialized);
print_r($get_var);
?>
18. unserialize(sir)
- Creaza (Retransforma) la forma initiala structura unei variabile care a fost transformata in sir cu
"serialize()". Vezi si exemplul de mai sus.
<?php
// Se creaza o clasa simpla
class test {
public $nr = 8;
// O metoda (functie) a clasei (afiseaza valoarea lui $nr)
public function show_nr() {
echo $this->nr;
}
}
// Creaza instanta la aceasta clasa
$use_class = new test;
// Stocheaza clasa (instanta ei), cu serialize, intr-un sir
$sir_class = serialize($use_class);
echo $sir_class;
// O:4:"test":1:{s:2:"nr";i:8;}
// Recreaza instanta la clasa stocata cu serialize in $sir_class
$get_class = unserialize($sir_class);
// Apeleaza metoda clasei, cu instanta stocata acum in $get_class
$get_class->show_nr();
// 8
?>
19. settype($var, 'tip')
- Seteaza tipul variabile "$var" in "tip", acesta poate fi unul din urmatoarele siruri: "boolean",
"integer", "double", "string", "array", "object", "NULL". Returneaza TRUE in caz de succes,
altfel, FALSE.
<?php
$var = 7.8;
echo gettype($var);
// double
// Modifica tipul variabilei, in "string"

settype($var, 'string');
echo gettype($var);
// string
?>
20. strval($var)
- Preia intr-un sir valoarea variabilei "$var".
<?php
$var = 7*8;
echo strval($var);
?>
// 56 (sir)
21. unset($var)
- Distruge variabila "$var".
<?php
print_r($aray);
// Array ( [key] => test [php] => functii )
// Distruge un element din matrice
unset($aray['key']);
print_r($aray);
// Array ( [php] => functii )
?>
22. var_dump($var)
- Afiseaza informatii detaliate despre variabila din parametru, cum ar fi: tipul ei, numarul de
elemente si valoarea (valorile) din ea.
<?php
var_dump($aray);
// array(2) { ["key"]=> string(4) "test" ["php"]=> string(7) "functii" }
$sir = 'Sir test';
var_dump($sir);
?>
// string(8) "Sir test"
23. var_export($var, true)

- Parametrul "true" e optional, cand acesta este adaugat, functia returneaza un sir cu structura
variabilei "$var", care poate fi exportat sub forma de sir in alta variabila. Daca parametrul "true"
nu e adaugat, afiseaza direct structura completa a lui "$var". E similara cu "var_dump()",

diferenta fiind ca "var_export()" returneaza structura variabilei asa cum e scrisa, valida cod
PHP.
<?php
$get_var = var_export($aray, true); // Exporta structura lui $aray, ca sir, in alta variabila
echo $get_var;
// array ( 'key' => 'test', 'php' => 'functii', )
$sir = 'Sir test';
var_export($sir);
?>
// 'Sir test'
Scrierea instructiunilor PHP conditionale (I)
nvatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile if si else
1. Utilizarea valorilor de tip adevarat/fals

Majoritatea programelor utile nu se comporta n exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora, n
schimb, programele iau decizii, executnd uneori o operatie si alteori alta, n functie de
circumstante.
Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni
bazate pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca avnd una din
doua valori: TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai numesc
si expresii booleene, n onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole. Constanta
TRUE are valoarea l, iar FALSE are valoarea 0.
O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta n utilizarea operatorilor logici
pentru compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:
$a<1;
Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, n esenta, aceeasi semnificatie ca
n algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai mica
dect 1; n toate celelalte cazuri, are valoarea FALSE.
Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu ajutorul
unui operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele expresii
conditionale care o compun sunt adevarate:
$a < 1 AND $b < 1
Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca att variabila $a, ct si variabila $b au valori mai
mici dect 1.
PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt n tabelul de mai jos.
Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare ntro expresie conditionala este convertit la o valoare numerica nainte de evaluarea expresiei.
Deseori, se ajunge la rezultate neasteptate, n general, valorile sirurilor trebuie sa fie comparate
folosind o functie de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate n lectiile urmatoare.
Operatori logici
Operator
Descriere
$a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica dect valoarea lui $b.
$a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare dect valoarea lui $b.
$a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b
$a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b
$a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b.
- TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au
$a == $b
acelasi tip si aceeasi valoare
$a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b
- TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu
$a !== $b
sunt de acelasi tip si aceeasi valoare
$x AND $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate
$x && $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate.
$x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata.
!$x
- TRUE daca $x este FALSE
NOT $x - TRUE daca $x este FALSE
Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea
"TRUE" sau "FALSE" a operandului sau.
Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&)
respectiv (OR si ||).
Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care
determina ordinea n care sunt executate operatiile n timpul evaluarii expresiilor. Operatorii &&
si || au o precedenta relativ ridicata, n timp ce operatorii AND si OR au o precedenta relativ
redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se executa intai
inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt folosite paranteze). La
fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea executarii operatiilor.
Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu, daca
$a este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia este
considerata ca avnd valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv valoarea
TRUE daca valoarea variabilei respective este diferita de zero.
Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid sau
daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero.
Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii
FALSE. Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea
FALSE daca tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); n caz contrar, expresia are
valoarea TRUE.
2. Scrierea instructiunilor "if"

Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se iau
decizii.
Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.
If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
- Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se
plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si
numai daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile :
Instructiune(1), apoi Instructiune(2), etc...
Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz aceste
acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura instructiune.
Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni dintre
acolade nu se va executa, controlul programului va trece mai departe.
Iata inca un exemplu, practic:
<?php
$numar = 12;
if ($numar > 10)
?>
- Atunci cnd este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar >
10, care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10.
Daca valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea echo, in
caz contrar programul va trece mai departe.
In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata unei
instructiuni "if" este scrisa decalat n raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat deoarece
prin utilizarea sa este facilitata citirea programului.
Utilizarea instructiunii "else"
Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci cnd o conditie este TRUE si o alta
instructiune cnd conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa
cum urmeaza:
If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
else {
Instructiune(3);
Instructiune(4);
..................
}
In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor executa
instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice : conditie are
valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4);
Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea nsasi o instructiune if. O asemenea
instructiune if se numeste "instructiune if imbricata".
Iata un exemplu de instructiune if imbricata:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 10)
if ($numar > 100)
else
else
?>
Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea variabilei
$numar depaseste 100; n caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10
si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai
mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala cu 10, exemplul
afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic".
Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de nteles daca numarul de instructiuni si
nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie.
O instructiune corelata att cu instructiunea if, ct si cu instructiunea else, este instructiunea
elseif. Cnd este folosita corect, poate fi mai simplu de nteles dect o instructiune if imbricata,
logic echivalenta cu aceasta.
Iata un exemplu de instrutiune elseif:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 100 )

elseif ($numar > 10)
elseif ($numar > 1)
else
echo "Acesta este un numar foarte mic";
?>
Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisnd mesajul "Acesta este un numar
foarte mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1.
ntr-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult
mai mare de instructiuni elseif. PHP evalueaza expresiile conditionale n mod succesiv, pornind
de la expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea asociata primei
expresii conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie conditionala nu are valoarea
TRUE, PHP executa instructiunea asociata cu instructiunea else. Este permisa omiterea
instructiunii else, caz n care nu este executata nici o instructiune daca nici una din expresiile
conditionale nu are valoarea TRUE.
Scrierea instructiunilor PHP conditionale (II)
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia
nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile while, do while si for
1. Scrierea instructiunilor switch, break si default

In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori, in
locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch:
De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentnd respectiv
dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza dimensiunile asociate
valorilor variabilei $numar, folosind functia switch alaturi de break si default care vor fi
explicate mai jos:
<?php
switch($numar) {
case(1):
echo "mic";
break;
case(2):
echo "mediu";
break;
case(3):
echo "mare";
break;
default:
echo "Acesta nu este un cod valabil";
}
?>
- Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii ntregi, nu de
valoarea unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat ntre parantezele care urmeaza
dupa cuvntul cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o instructiune
default optionala, fiecare dintre instructiunile cuprinse ntre acolade putnd avea instructiuni
asociate.
Cnd este executata, instructiunea switch ncearca sa stabileasca o identitate ntre valoarea
variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate
primei instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila.
Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile asociate
instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca exista o
asemenea instructiune (ne este obligatorie).
Un procedeu de programare indicat consta n aceea ca fiecare instructiune case din cadrul unei
instructiuni switch sa se ncheie cu o instructiune break.
; Instructiunea break determina ncheierea executiei instructiunii switch, sare peste "case-urile"
ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". n absenta instructiunii
"break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt nedorit n majoritatea
cazurilor.
Nu este necesar sa folositi numere ntregi consecutive n instructiunile case ale unei instructiuni
switch. Daca preferati, puteti folosi numere ntregi non-consecutive, numere cu virgula sau
siruri.
2. Operatorul ? :
Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator ntrebare-doua
puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii n PHP.
Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi n multe contexte PHP. Iata sintaxa de
utilizare a acestuia:
expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE
Observati cum semnul ntrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoareTRUE.
Operatorul conditional si evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la
valoarea TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; n caz contrar,
returneaza valoarea valoare-FALSE.
De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un
operator conditional:
$a = ($b > $c) ? 10 : 20
Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea variabilei
$b este mai mare dect aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a i este atribuita
valoarea 10; n caz contrar, variabilei respective i este atribuita valoarea 20.
3. Scrierea instructiunilor "for"

Instructiunea for este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o
instructiune care executa n mod repetat instructiunile asociate.
Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:
for(expresie1; conditie; expresie2) {

Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o expresie
logica ; instructiunea for se executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are valoarea
TRUE.
De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2.
Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni for:
<?php
$suma = 0;
for ($n=1; $n<=3; $n++) {
$suma += $n;
echo "<br /> Suma intregilor de la 1 la $n este $suma.";
}
?>
n exemplu se calculeaza suma ntregilor cuprinsi ntre l si 3. Pentru aceasta, mai nti se
initializeaza variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for care incrementeaza
n mod repetat valoarea variabilei $suma.
Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele
instructiunilor for.
Instructiunea "for" include trei expresii, care apar ntre paranteze; fiecare expresie este separata
de vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).
Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci cnd PHP ajunge la
instructiunea for. In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea variabilei $n,
($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index".
A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica
daca se executa sau nu corpul instructiunii, n general, face referire la variabila de ciclare.
In cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu valoarea 3 ($n
<= 3).
Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de
initializare.
Cea de-a treia expresie este expresia pas. n general, aceasta modifica una sau mai multe
variabile la care se face referire n expresia test. n cadrul exemplului, expresia pas
incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++).
Dupa care se trece la corpul instructiunii for, aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma
intregilor de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for.
Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre paranteze,
daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din paranteze) si mai
departe la corpul functiei for. Dupa aia din nou la expresia de test dintre paranteze..., pana cand
rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3)
Instructiunea for este utila pentru numarare si executarea n mod repetat a unor actiuni.
4. Scrierea instructiuni while

Practic, instructiunile while si do while reprezinta versiuni "manuale" ale instructiunii for. Daca
o instructiune for are trei expresii, o instructiune while sau do while una singura, si anume
expresia de test (conditia). Fara o expresie de initializare sau o expresie pas, instructiune "for"
opereaza n acelasi mod ca o instructiune "while". n consecinta, urmatoarele doua instructiuni
sunt echivalente:
for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; }

while ($i <= 3) { $suma ++ $i; }
Instructiunea while executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie" este
adevarata:
Forma generala a instructiuni while este urmatoarea :
while(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit valoarea
expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE.
Sa studiem un exemplu practic:
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
while ($n <= 3) {
$suma = $suma +$n;
$n++;
}
?>
In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica
conditia din paranteza a functiei while ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta
etapa $n = 0), se trece la executarea corpului functiei unde : $suma = $suma + $n si $n++ (adica
$n = $n + 1), astfel acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze, care este
TRUE ($n fiind acum egal cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se executa aceasta
"bucla" pana cand la verificarea conditiei din paranteze rezultatul este FALSE, in acest moment
se incheie executia functiei while si se trece mai departe la urmatoarea functie (in cazul nostru:
echo "Suma este $suma";, unde dupa executia functiei while $suma a devenit egala cu 6).
In browser va aparea urmatorul rezultat:
Suma este 6
5. Scrierea instructiuni do while

Diferenta dintre instructiunea while si instructiunea do while este urmatoarea: daca la
instructiunea while se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la
executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa
aceea se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura data,
indiferent de rezultatul conditiei.
Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :
do {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
} while(conditie);
Iata exemplul prezentat la functia while, de data aceasta folosind functia do while :
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
do {
$suma = $suma +$n;
$n++;
} while ($n <= 3);
?>
Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".

n general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea while, care evalueaza o conditie de
test nainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului buclei.
Utilizarea matricelor (array) - (1)
nvatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori
nvatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou)
Parcurgerea unui Array secvential
1. Utilizarea matricelor
Deseori este convenabila stocarea mai multor valori ntr-o variabila. O asemenea variabila se
numeste matrice (Array sau "tablou"), iar valorile individuale se numesc elementele matricei.
Aici, "matrice", "Array" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru (in varianta engleza: Array), fapt
pentru care vom folosi orcare dintre aceste denumiri.
Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului.
Matricele pot fi create folosind doua medode principale:
1 - utilizand direct instructiunile de atribuire
2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.
1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire

Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu,
urmatoarea instructiunea de atribuire:
$clasa[1] = "geometrie";
creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin cheia
"1".
Pentru a stoca n matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:
$clasa[2] = "algebra";
Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii. De
exemplu, instructiunea de atribuire
$clasa_mate = $clasa[1];
Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate.

Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu numere
consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de atribuire care
creeaza o matrice ce stocheaza preferinte n materie de fructe:
$preferinte[Nelu] = "cirese";
$preferinte[Radu] = "mere";
$preferinte[Gabi] = "pere";
2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()

Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a unui
tablou PHP consta n utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un tablou
avnd drept chei valori ntregi consecutive:
Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca
numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie va
avea valoarea '1', ...)
Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:
$limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");
10 => Perl
11 => PHP
12 => Python
Ca si n cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile cheilor
nu trebuie sa fie consecutive si nici macar ntregi:
$limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus");
PHP => Ridicat

Python => Mediu
Perl => Redus
2. Matrici multi-dimensionale
Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a face
cu o matrice multi-dimensionala.
Sa luam un exemplu practic :
<?php
$multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");
$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta");
?>
Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :
<?php
$multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"),
"nextLine"=>array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta"));
?>
Rezultatul afisat va fi urmatorul :
10
20
20
alpha
beta
In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este identificata
de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de "nextLine".
Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "." impreuna

cu "<br />" (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser fiecare rezultat
al functiei "echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi fost pe aceeasi linie :
10 20 20 alfa beta
3. Accesul la datele unui tablou

Cnd ati stocat date ntr-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului sau i
puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului.
De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:
$x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);
Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:
$y = 3*$x[2];
Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca aceasta:
$x[3] = 101;
4. Parcurgere Array
Uneori, n loc de a obtine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica, doriti
sa obtineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, sa presupunem ca doriti sa
determinati daca n tablou exista o anumita cheie sau valoare. Sau sa presupunem ca tabloul
reprezinta preturi si doriti sa micsorati fiecare valoare cu 10 procente. Operatii de acest gen
implica parcurgerea iterativa a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element al tabloului.
- Parcurgerea unui Array secvential
Un Array ale carui chei sunt valori ntregi consecutive se numeste "Array secvential".
n general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou secvential este zero; totusi, puteti
crea un tablou secvential folosind valoarea 1 sau orice alta valoare ntreaga ca valoare minima a
cheii.
n cazul n care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge tabloul
folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai redusa a
cheii. Folositi functia count() pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei. Functia count()
returneaza numarul elementelor dintr-un tablou.
Iata un exemplu simplu
<?php
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo "<br />$i => $limbaje[$i]";

}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul.
Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul
elementelor din tablou.
Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element)
tabloul; corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui
element din tablou.
Datele de iesire vor fi astfel:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare.
Iata un exemplu:
<?php
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
}
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul n care se va cauta.
Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (n exemplu, se cauta n
tablou valoarea stocata n variabila $cauta).
Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din
tablou si stocheaza aceasta valoare n variabila $limita.
Instructiunea for functioneaza ca mai nainte; de data aceasta nsa, corpul sau contine alte
instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui element al
tabloului pe masura ce parcurgerea tabloului avanseaza. Instructiunea if testeaza fiecare element
si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea variabilei $cauta.
Iata rezultatul rularii exemplului:
Determinarea unei identitati cu Python
Instructiunea break
Observati ca parcurgerea continua chiar si dupa gasirea valorii cautate.
Cnd se cauta ntr-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit;
continuarea parcurgerii in Array nu face dect sa iroseasca resursele calculatorului, fara a afecta
rezultatele operatiei.
Pentru a opri executia unei parcurgeri, puteti folosi instructiunea break, care determina
ncheierea imediata a buclei care o contine.
Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel nct sa includa o instructiune break:
<?php
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
break;
}
}
?>
Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for.
Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului asociat
cu limbajul "Python":
Instructiunea continue
O instructiune corelata cu instructiunea break este continue.
Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinnd evaluarea imediata a
expresiilor de incrementare si de test.
Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati n tabloul $limbaje pentru a determina
numarul limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata un
exemplu care executa aceasta prelucrare a datelor:
<?php
$scurt = 0;
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
$n = strlen($limbaje[$i]);
echo "<br />$limbaje[$i] are $n caractere lungime";
if ($n > 4) continue;
$scurt++;
}
echo "<br />Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte.";
?>
O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita pentru a
numara numele scurte gasite.
Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera, desigur,
de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu numarul
caracterelor care compun numele limbajului, folosind functia strlen(), care calculeaza lungimea
unui sir.
Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu nume
lung, se executa instructiunea continue.
Instructiunea continue determina trecerea parcurgerii la urmatorul element din tablou, fara a mai
executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente n tablou, bucla for si ncheie
executia.
La finalizarea parcurgerii, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje gasite
n tablou. Iata rezultatul:
Perl are 4 caractere lungime
PHP are 3 caractere lungime
Python are 6 caractere lungime
Au fost gasite 2 limbaje cu nume scurte.
- O lista cu 37 functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array
Functii pentru Array

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru Array (matrice).
1. array_change_key_case(array, case)
- Transforma cheile din primul parametru (array) in majuscule sau litere mici, dupa cum e
specificat la "case" (CASE_UPPER sau CASE_LOWER). Default e CASE_LOWER. Daca
"array" nu e o matrice, returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("FirSt"=>1, "SecOnd"=>8);
print_r(array_change_key_case($aray, CASE_UPPER));
// Va afisa:
?>
Array ( [FIRST] => 1 [SECOND] => 8 )
2. array_chunk(array, nr)
- Imparte "array" intr-un numar de sub-matrici, precizat la "nr", indexate de la 0. Daca "array" nu
are elemente, returneaza NULL.
<?php
$aray = array('a', 'b', 'c', 'd', 'e');
print_r(array_chunk($aray, 2));
// Va afisa:
Array ( [0]=>Array ( [0]=>a [1]=>b ) [1]=>Array ( [0]=>c [1]=>d )
[2]=>Array ( [0]=>e ) )
?>
3. array_combine(array_k, array_v)
- Creaza un array folosind valorile din "array_k" pentru chei, iar elementele din "array_v" pentru
valorile lor. Numarul de elementele din cele 2 matrici trebuie sa fie egal, in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$a = array('a', 'b', 'c');
$b = array('x', 'y', 'z');
$c = array_combine($a, $b);
print_r($c);
// Va afisa:
?>
Array ( [a] => x [b] => y [c] => z )
4. array_count_values(array)
- Returneaza o matrice cu numarul de repetari a fiecarui element din "array".
<?php
$aray = array('a', 8, 'a', 'b', 'a', 8, 'c');
$re = array_count_values($aray);
print_r($re);
// Return:
?>
Array ( [a] => 3 [8] => 2 [b] => 1 [c] => 1 )
5. array_diff(array1, array2)
- Returneaza o matrice cu elementele din "array1" care nu se gasesc in "array2".
<?php
$aray1 = array("a"=>"green", "blue", "red");
$aray2 = array("b"=>"green", "yellow", "red");
$re = array_diff($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [1] => blue )
6. array_flip(array)
- Schimba valorile si cheile intre ele. Din valorile care se repeta o pastreaza pe ultima.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>2, "c"=>2);
$re = array_flip($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [1] => a [2] => c )
7. array_intersect(array1, array2, ...)

- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array1" care se gasesc in toati ceilalti "array" dati ca
parametri.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, "b"=>'a', "c"=>'d', 'e');
$aray2 = array(8, 'a', 'd');
$aray3 = array(1, 'a', 'c', 'd');
$re = array_intersect($aray1, $aray2, $aray3);
print_r($re);
// Return:
?>
Array ( [b] => a [c] => d )
8. array_key_exists(cheie, array)
- Returneaza TRUE daca "cheie" este o cheie (index) in matricea "array", in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'a', "mp"=>'d');
if (array_key_exists('mp', $aray)) {
echo 'Cheia exista';
}
?>
9. array_keys(array, val)
- Returneaza o matrice cu toate cheile din "array". Parametrul "val" e optional, daca e specificat,
va returna doar cheile cu valoarea "val".
<?php
$re = array_keys($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [0] => a [1] => b [2] => 0 [3] => mp )
10. array_map("functie", array)

- Aplica functia pentru fiecare element din "array"
<?php
function f_test($val) {
return $val+2;
}
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 2);
$aray = array_map("f_test", $aray);
print_r($aray);
// Return:
?>
Array ( [a] => 3 [b] => 2 [0] => 4 )
11. array_merge($array1, $array2, ...)

- Uneste mai multe array in unul singur. Daca au cheie de tip sir identice, va fi pastrata valoarea
ultimei chei.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, 3, 4);
$aray2 = array("a"=>2, 8);
$re = array_merge($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa:
Array ( [a] => 2 [0] => 3 [1] => 4 [2] => 8 )
?>
12. array_pop(array)
- Elimina ultimul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de

"array_pop()". Daca parametru nu e matrice sau e gol, returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_pop($aray);
echo $re;
?>
array("a"=>1, 3);
// 4
13. array_product(array)
- Returneaza produsul elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_product($aray);
?>
// 24
14. array_rand(aray, nr)

- Preia aleator un "nr" de chei din "array", respectand ordinea lor. Daca "nr" e 1, va returna o
cheie aleasa aleator. Altfel, returneaza o matrice cu acele chei preluate aleator.
<?php
$aray = array('x'=>'tutorial', 'y'=>8, 'z'=>'php', 'curs');
$ar_keys = array_rand($aray, 3);
// Preia aleator 3 chei, si le aranjaza succesiv in $ar_keys
// Parcurge matricea cu cheile alese si afiseaza valoare corespunzatoare fiecareia
for($i=0; $i<count($ar_keys); $i++) {
$key = $ar_keys[$i];
echo $aray[$key]. ' - ';
}
// Return:
?>
tutorial - 8 - php -
15. array_reverse(array)
- Returneaza "array" cu ordinea elementelor inversata.
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_reverse($aray);
print_r($re);
// Return:
Array ( [b] => c [0] => a [1] => 3 [2] => 2 [3] => 1 )
?>
16. array_search("val", array)
- Returneaza cheia din "array" care are valoarea "val", sau FALSE daca nu exista. Cautarea e
"case-sensitive"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_search('c', $aray);
echo $re;
?>
17. array_shift(array)
- Elimina primul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de
"array_shift()". Cheile vor fi renumerotate de la 0. Daca parametru nu e matrice sau e gol,
returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_shift($aray);
echo $re;
?>
array(3, 4);
// 1
18. array_slice(array, start, nr)

- Returneaza un "nr" din elementele lui "array', incepand de la elementul numarul "start" (primul
e 0), cate elemente arata "nr". Daca "nr" nu e specificat, va fi considerat pana la ultimul.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4, 5, 6, 7);
$re = array_slice($aray, 2, 3);
// $re va avea:
array(4, 5, 6)
$re = array_slice($aray, 3);
// $re va avea:
array(5, 6, 7
?>
19. array_sum(array)
- Returneaza suma elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_sum($aray);
?>
// 10
20. array_unique(array)
- Returneaza matricea "array" fara valorile duplicate, acestea fiind luate o singura data.
<?php
$aray = array(1, 2, 1, 4, 3, 4);
$aray = array_unique($aray);
?>
// $aray va avea:
array(1, 2, 4, 3)
21. array_values(array)
- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array", ordonate numeric de la 0.
<?php
$re = array_values($aray);
print_r($re);
// Va afisa:
?>
Array ( [0] => 1 [1] => c [2] => d [3] => d )
22. arsort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre
chei si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
arsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de', 'c')
23. asort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
<?php
arsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('c', "mp"=>'de', 'pm', "b"=>'xy')
24. count(array)
- Returneaza numarul de elemente din "array"
<?php
echo count($aray);
// 4
?>
25. current(array);
- Returneaza valoarea elementului curent din "array", daca nu are elemente returneaza FALSE.
Fiecare matrice are un pointer intern, care prima data e setat la primul element.
<?php
echo current($aray);
// php
?>
26. end(array);
- Muta pointerul din "array" la ultimul element si returneaza valoarea lui, daca nu are elemente
returneaza FALSE.
<?php
echo end($aray);
// curs
?>
27. implode("separator", array);
- Transforma "array" in sir (string), adaugand valorile intr-un sir, separate de ceea ce e specificat
la "separator".
<?php
$aray = array('www', 'marplo', 'net');
$sir = implode('.', $aray);
echo $sir;
?>
// www.marplo.net
28. in_array("val", array)

- Verifica daca o matrice contine o anumita valoare. Returneaza TRUE daca vreunul din
elementele din "array" are valoarea "val", in caz contrar FALSE.
<?php
if (in_array('tutorial', $aray)) {
// Se executa ce se vrea
}
?>
29. key(array)
- Returneaza cheia elementului curent la care se afla pointerul
<?php
end($aray);
// Muta pointerul la ultimul element
echo key($aray);
// mp
?>
30. krsort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre chei
si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
krsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("mp"=>'curs', 'li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql')
31. ksort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
<?php
ksort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('mysql', "free"=>'tutorial', 'li'=>'php', "mp"=>'curs')
32. natcasesort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor, case-insensitive, folosind ordinea naturala a
numerelor. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'Php', "free"=>'tutorial', 'MySQL', "mp"=>'curs');
natcasesort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array("mp"=>'curs', 'MySQL', 'li'=>'Php', "free"=>'tutorial')
33. next(array);
- Avanseaza pointerul din "array" inainte cu un element si returneaza valoarea, daca nu are
<?php
echo next($aray);
// tutorial
?>
34. prev(array);
- Muta pointerul din "array" inapoi cu un element si returneaza valoarea, daca nu are elemente
returneaza FALSE.
<?php
end($aray);
// Duce pointerul la ultimul element
echo prev($aray);
// mysql
?>
35. reset(array);
- Readuce pointerul din "array" la primul element si returneaza valoarea lui, daca nu are
<?php
next($aray);
// Avanseaza pointerul cu un element
echo reset($aray);
// php
?>
36. rsort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine inversa alfabetic a valorilor (literele mici inaintea celor mari),
stergand cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes returneaza
TRUE, altfel, FALSE.
<?php
rsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('tutoriale', 'curs', 'Php', 'MySQL')
37. sort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor (literele mari inaintea celor mici), stergand
cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes returneaza TRUE,
altfel, FALSE.
<?php
rsort($aray);
// $aray va deveni:
?>
array('MySQL', 'Php', 'curs', 'tutoriale')
38. shuffle(array)
- Amesteca aleator elementele din "array". Sterge cheile initiale, devenind un Array asociativ cu
chei de la 0. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
shuffle($aray);
// $aray va avea elementele amestecate aleator
?>
Utilizare Array (matrice) - (2)

Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array
Parcurgerea unui Array asociativ
Lucrul cu functii lista
Sortarea matricelor
Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)
1. Parcurgerea unui Array asociativ

In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice secventiala adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive.
Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar cuvinte,
aceste matrici se numesc "matrici asociative" (non-secventiale).
Pentru citirea datelor dintr-un Array asociativ se poate folosi instructiunea foreach care
simplifica parcurgerile de acest gen.
Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:
foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}
- Instructiunea parcurge n mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou", stabilind
valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui element al
tabloului.
<?php
foreach ($limbaje as $index => $limbaj) { // parcurge iterativ tabloul
echo "<br />$index =>$limbaj";
}
?>
- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si
$limbaj, carora li se atribuie n mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent.
10 =>Perl
20 =>PHP
21 =>Python
Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional.
Pentru a parcurge matricea, folositi instructiuni foreach imbricate:
Pentru a invata modul de parcurgere a unui Array multi-dimensional, sa studiem urmatorul
exemplu:
<?php
$date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"),
"Pearl"=>array("dificil", "popular"));
foreach ($date as $limbaj => $valoare) {
foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) {
echo "<br />$limbaj : $caracteristica";
}
}
?>
- Instructiunea foreach exterioara obtine cate un Array asociat cu fiecare limbaj; a doua
instructiune foreach, interioara, parcurge fiecare Array obtinut de prima instructiune foreach.
Iata rezultatul:
PHP : simplu
PHP : popular
Python : simplu
Python : nepopular
Pearl : dificil
Pearl : popular
2. Lucrul cu functii lista

n afara de modalitatile de parcurgere a matricelor, PHP ofera numeroase functii care va permit
traversarea tablourilor, deplasndu-va nainte sau napoi prin elementele acestuia.
Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului. Functia
current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP l creeaza pentru fiecare tablou.
(Cnd creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel nct sa faca referire la
primul element al tabloului).
Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de functia
current() pentru a parcurge un tablou.
Functia next(), asa cum i arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel nct
acesta sa faca referire la urmatorul element, n timp ce functia prev() modifica pointerul intern al
tabloului astfel nct acesta sa faca referire la elementul anterior.
Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate:
<?php
$anterior = prev($limbaje);
echo "<br />functia prev() a returnat $anterior";
?>
functia current() a returnat Perl
functia next() a returnat PHP
functia next() a returnat Python
functia prev() a returnat PHP
Observati modul n care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea napoi, respectiv
nainte, n interiorul tabloului.
3. Functia key()
Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea
asociata elementului curent, functia key() returneaza cheia asociata elementului curent.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii:
<?php
$cheie = key($limbaje);
echo "<br />functia key() a returnat $cheie";
?>
functia key() a returnat 10
4. Functia each()
O alta functie utila n parcurgerea tablourilor este each().
Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din tabloul
specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui Array asociativ cu patru
elemente, dupa cum urmeaza:
Cheie
Valoare
- Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
- Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta

value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la componenta
cheie a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau "value" pentru a
obtine accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare".
Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator:
<?php
$fiecare = each($limbaje);
$zero = $fiecare[0];
$unu = $fiecare[1];
$cheie = $fiecare['key];
$valoare = $fiecare['value];
echo "<br />zero=$zero";
echo "<br />unu=$unu";
echo "<br />cheie=$cheie";
echo "<br />valoare=$valoare";

?>
zero=10
unu=Perl
cheie=10
valoare=Perl
5. Functia list()
O alta functie utila n lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori la
numeroase variabile n cadrul unei instructiuni.
Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul
separat la cheia si la valoarea returnate de functia each().
Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea:
list($var1, $var2, .., $varn) = valoare_tablou;
Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul
"valoare_tablou".
ntr-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() mparte un tablou
ntr-o serie de valori scalare, n timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de
valori scalare.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list():
<?php
list($cheie, $valoare) = each($limbaje);
echo "<br />cheie = $cheie, valoare = $valoare";
echo "<br />urmator = $urmator";
?>
cheie = 10, valoare = Perl
urmator = Python
PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, functia array_search()
faciliteaza cautarea ntr-un tablou.
Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate n lucrul cu tablouri,
vizitati site-ul www.php.net.
6. Sortarea tablourilor
Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de functii
care faciliteaza sortarea unui tablou.
De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza:
Apoi, doriti sa sortati tabloul n ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de programare.
Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort():

sort($limbaje);
Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:
0 => PHP
1 => Perl
2 => Python
Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este sensibila
la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata inaintea literei
"e" mic, PHP apare nainte de Python n datele de iesire sortate.
Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() :
<?php
sort($arr);
}
?>
Rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=2 Valoare=Dan
- Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine
alfabetica).
- Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea sau
ordinea cheilor.
Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort()
Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort()
<?php
rsort($arr);
}
?>
Acum rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=1 Valoare=Dan
- Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor.

Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare se
folosesc functiile asort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri.
In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor.
Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu rezultatul
aplicarii fiecarei functii.
Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:
Functie
sort()

Operatia efectuata
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina

cont de cheile initiale
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand

asort()
rsort
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa

se tina cont de cheile initiale
Rezultat
0 => PHP
1 => Perl
2 => Python
20 => PHP
10 => Perl
21 => Python
0 => Python
1 => Perl
2 => PHP
21 => Python
- Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand
arsort
10 => Perl
20 => PHP
ksort - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine ascendenta
10 => Perl
20 => PHP
21 => Python
krsort - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine descendenta
21 => Python
20 => PHP
10 => Perl
O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule ar

fi utilizarea functiei natcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este
sensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule.
O alta modalitate consta n a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, n speta
uksort() si uasort().
Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential; functia uksort()
sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ.
De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si l sorteaza ntr-o maniera insensibila la
diferenta ntre majuscule si minuscule:

usort($limbaje, "strcmpcase");
foreach($limbaje as $key=>$nume) {
echo "<br />$key => $nume";
}
Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine cont
de majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este mai mic
dect al doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca primul sir este
mai mare dect al doilea.
Rezultatul va fi :
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati siteul www.php.net
Transformarea sirurilor in matrice si invers

PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea pot fi
utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date.
Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:
$matrice = explode(" ", $sir);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum se
doreste impartirea sirului.
Iata un exemplu:
<?php
$sir = "Popescu Avram Cristian Dan";
$matrice = explode(" ",$sir);
foreach($matrice as $key=>$nume) {
echo "<br />Cheie = $key Valoare = $nume";
}
?>
Cheie = 0 Valoare = Popescu
Cheie = 1 Valoare = Avram
Cheie = 2 Valoare = Cristian
Cheie = 3 Valoare = Dan
Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii este:
$sir = implode(" ", $matrice);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice
caracter; dupa cum se doreste crearea sirului.
In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea "$matrice"
alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat (Observati folosirea
caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa contina ghilimele):
<?php
$matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan");
sort($matrice);
$sir = implode(" - ",$matrice);
echo "<br />Sirul rezultat : \"$sir\"";
?>
Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu"
Utilizarea functiilor
nvatati sa apelati functiile
nvatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii
nvatati sa ascundeti mesajele de eroare generate n timpul executiei unei functii
nvatati sa folositi date si scripturi aflate n fisierele externe
nvatati sa definiti propria functie
Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti nvata
mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra
functii.
Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP.
Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o
problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa fie
executata in cadrul unei functii.
Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin
urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.
1. Utilizarea unei functii

Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De exemplu,
functia rand(), care genereaza un numar ntreg aleator, poate fi apelata astfel:
rand()
Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentnd valori, de intrare care influenteaza

operarea si rezultatul functiei.
Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza ntre paranteze; daca specificati mai mult de
un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula.
Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie.
Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, n conformitate cu
intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale. Primul
argument al functiei indica valoarea ntreaga aleatoare cea mai mica pe care o va returna functia;
al doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele argumente, functia
returneaza o valoare cuprinsa ntre 0 si cel mai mare rezultat posibil.
Puteti folosi valoarea returnata de o functie ntr-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila n mod
repetat fara a se invoca functia de mai multe ori
Iata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500,
atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :
$nr = rand(1, 500);
echo $nr;
Cnd se produce o eroare n timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare.
Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. n acest caz, puteti suprima generarea
mesajelor de eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @.
De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea n timpul executiei functiei
"f()", scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:
y = @f(x);
Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva
problema ce cauzeaza eroarea.
O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des
folosita cu "if()".
isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.
De exemplu: isset($nr)
- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz
contrar returneaza FALSE.
Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca o
anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de variabile
nule si ajuta si la securitate.
De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin
adresa URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma
http://www.domeniu.site/script.php?id=un_id, folosim functia isset() astfel:
<?php
if (isset($_GET['id'])) {
// Se executa codul dorit
}
?>
- $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare
exista (daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if",
avand astfel valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.
Functia isset() este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin
adaugarea caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii
atribuim o valoare sau executam un anume cod special pt. asta.
Exemplu:
if (!isset($_GET['id'] {
die('Pagina apelata este inaccesibila.');
}
2. Utilizarea fisierelor incluse

Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create ntr-un alt
fisier extern.
Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:
require("nume_fisier")
Cnd este ncarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului
specificat este inserat si executat n script, nlocuind instructiunea require.
De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe pagini,
iar fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de fiecare data,
pentru fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier separat (de
exemplu "antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim functia
require()
Prin insertia instructiunii la nceputul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu urmator:
<?php
require("antet.php");
?>
- cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum
continutul respectiv ar face parte din acel script.
Acest procedeu poate simplifica ntretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi tinute
ntr-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.
O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de functia
require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise, functia include()
este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul extern si codul
acestuia este executat ca si cum ar fi aparut n textul scriptului unde este inclus.
Sintaxa functiei include() este urmatoarea:
include("nume_fisier.php");
Functia corelata require_once() asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data
ntr-un script dat. n cazul n care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea require
pentru a include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunea require_once utila.
3. Definirea unei functii

n afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si folosi
propriile functii.
Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in
exemplul urmator:
function nume_functie(nume_argument) {
Aici se insereaza corpul functiei
}
Cuvntul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei.

Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse ntre acolade care urmeaza dupa
antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci cnd functia este apelata.
Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule; ca atare,
"f()" si "F()" reprezinta referiri la aceeasi functie.
Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca
doriti sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare dupa
"nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula. Parantezele si
numele argumentelor incluse ntre acestea poarta numele de lista cu argumente.
Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi:
<?php
}
?>
Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul functiei
este alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate contine mai
multe instructiuni.
Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o
instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva.
Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie
ultima instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o
instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea
speciala NULL.
4. Apelarea unei functii definite de utilizator

O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie.
De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:
<?php
}
$rezultat = arie(5,3);
echo "Aria exte : $rezultat";
?>
Valorile argumentelor 5 si 3 le nlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care se
comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:
return 5*3
Rezultatul afisat al acestui script va fi :

Aria exte : 15
5. Terminarea executiei unui script

O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul n care doriti
sa sistati prelucrarea unui ntreg script, puteti invoca functia exit().
<?php
function stop() {
exit();
}
echo "<br />Unu...";
echo "<br />Doi...";
stop();
echo "<br />Trei...";
?>
Dupa executie, scriptul afiseaza:
Unu...
Doi...
Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvntul "Trei". Prin
apelarea functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(),
executia scriptului se ncheie.
6. Functii recursive
Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se numeste
"functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat sa nu scrieti
functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea functie, deci
este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta.
Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla:
<?php
function recursor($nr) {
$nr++;
if ($nr<8) {
return recursor($nr);
}
return $nr;
}
$x = recursor(3);
echo $x;
?>
- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8.
- Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument numarul
3.
- Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care
devine 4, apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica decat 8,
in caz afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia altui cod din
functie si auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care iar
incrementeaza valoarea lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza functia, ... si
tot asa pana cand "$nr" va avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta returneaza
FALSE si se trece mai departe la executia comenzii "return $nr;" care va returna 8 ca valoare a
variabilei "$x".
Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.
7. Definirea argumentelor prestabilite

PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un
argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul ia o
valoare prestabilita specificata la inceput.
Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie:
<?php
function impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) {
return $cantitate * $rata;
}
echo "<br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09);
echo "<br /><br />cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi);

?>
Rezultatu afisat va fi:
impozit1 = 11.1105
impozit2 = 8.950125
- Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate, si
un argument prestabilit, denumit $rata.
Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se
considera ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca valoare a
argumentului $rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are valoarea
0.09, specificata drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua invocare a
functiei, pentru "impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata valoarea unui
singur argument, si astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial.
- O lista cu mai multe functii php matematice este la pagina -> Functii PHP matematice
Functii PHP matematice

Aici gasiti functii PHP matematice, in special pentru lucrul cu numere.
1. abs(nr)
- Returneaza valoarea absoluta (cu +) a lui "nr".
<?php
echo abs(-7.8);
echo abs(3);
echo abs(-5);
?>
// 7.8 (double /float)

// 3 (integer)
// 5 (integer)
2. base_convert(nr, baza1, baza2)

- Converteste un numar, "nr", din baza1 in baza2. Rezultatul returnat este un sir cu "nr" convertit
in baza2.
<?php
$nr = 18;
// Afiseaza numarul 18 convertit din baza 10 in baza 2 (cod binar)
echo base_convert($nr, 10, 2);

?>
// 10010
3. bindec('sir_binar')
- Returneaza echivalentul numeric (decimal) al sirului binar din parametrul "sir_binar".
<?php
?>
// 18
// 8
4. ceil(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la urmatorul (mai mare) intreg.
<?php
echo ceil(7.8);
echo ceil(5);
echo ceil(-2.3);
echo ceil(1.2);
?>
// 8
// 5
// -2
// 2
5. cos(radian)
- Returneaza valoarea cosinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo cos(30);
echo cos(90);
?>
// 0.15425144988758
// -0.44807361612917
6. decbin(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea binara a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// 11111111111111111111111111111011
// 1011000
7. dechex(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea hexazecimala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// fffffffb
// 58
8. decoct(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea octala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5);
echo decbin(88);
?>
// 37777777773
// 130
9. floor(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la anteriorul (mai mic) intreg.
<?php
echo floor(7.8);
echo floor(5);
echo floor(-2.5);
echo floor(1.2);
?>
// 7
// 5
// -3
// 1
10. fmod(x, y)
- Returneaza valoarea ramasa a lui "x" impartit la "y", care nu mai e multiplu de "y".
<?php
$x = 8.5;
$y = 3;
$r = fmod($x, $y);
?>
// $r va avea valoarea 2.5 (2 * 3 + 2.5 = 8.5)
11. hexdec('hex')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului hexazecimal "hex".
<?php
echo hexdec('ee');
echo hexdec('3fe');
?>
12. hypot(c1, c2)
// 238
// 1022
- Returneaza lungimea ipotenozei unui triunghi dreptunghic care are lungimea catetelor "c1" si
"c2".
<?php
echo hypot(3, 4);
?>
// 5
13. is_infinite(val)
- Returneaza TRUE daca valoarea lui "val" este un numar infinit (precum log(0)), altfel,
returneaza FALSE.
<?php
$nr = log(0);
if (is_infinite($nr)) echo 'Nr. infinit';
?>
14. lcg_value()
- Returneaza un numar aleator intre 0 si 1.
<?php
echo lcg_value();
?>
// 0.64820835969476
15. log10(nr)
- Returneaza logaritmul in baza 10 a lui "nr"..
<?php
echo log10(1000);
?>
// 3
16. log(nr, baza)

- Returneaza logaritm de "nr" in baza "baza". Daca al doilea parametru nu e specificat, va returna
logaritmul natural (in baza e).
<?php
echo log(9, 3);
?>
// 2
17. max(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mare numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55);
?>
// 78
18. min(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mic numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55);
?>
// 3
19. mt_rand(min, max)

- Returneaza un numar aleator cuprins intre numerele "min" si "max". Similara este si functia
rand(), dar "mt_rand()" este de 4 ori mai rapida.
<?php
echo mt_rand(9, 55);
?>
// 47
20. octdec('oct')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului octal "oct".
<?php
echo octdec('42');
?>
// 34
21. pi()
- Returneaza valoarea aproximativa a lui PI. La fel ca si constanta M_PI.
<?php
echo pi();
echo M_PI;
?>
// 3.1415926535898
// 3.1415926535898
22. pow(nr, putere)

- Returneaza valoarea obtinuta din "nr" la puterea "putere".
<?php
echo pow(4, 3);
?>
// 64
23. round(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui numar la intregul ce mai apropiat.
<?php
echo round(7.8);
echo round(5);
echo round(-2.5);
echo round(1.2);
?>
// 8
// 5
// -3
// 1
24. sin(radian)
- Returneaza valoarea sinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo sin(30);
echo sin(90);
?>
// -0.98803162409286
// 0.89399666360056
25. sqrt(nr)
- Returneaza radical din "nr".
<?php
echo sqrt(225);
?>
// 15
26. tan(radian)
- Returneaza valoarea tangenta a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo tan(30);
echo tan(90);
?>
// -6.4053311966463
// -1.9952004122082
27. is_numeric(val)
- Returneaza TRUE daca "val" e o valoare numerica, altfel, FALSE.
<?php
$x = 32/3;
if (is_numeric($x)) echo "E un numar si are valoarea: $x";
// E un numar si are valoarea:
10.666666666667
?>
Variabile si referinte in functii
nvatati sa folositi variabile globale, locale si statice
nvatati sa folositi referintele
Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:
Variabile globale
Variabile locale
Variabilele globale sunt create n exteriorul functiei, n timp ce variabilele locale sunt create n
interiorul unei functii.
1. Utilizarea variabilelor globale

Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate n afara oricarei functii.
Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al
variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte
cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca
doriti sa obtineti accesul la o variabila globala n cadrul unei functii, puteti extinde domeniul de
existenta al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, n cadrul unei instructiuni
GLOBAL.
Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:
GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;
Iata un exemplu concludent :

<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
}
?>
- Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile nu
au domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL.
Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale, ca
in exempul urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
GLOBAL $var1, $var2;
}
?>
- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si $var2
sa fie recunoscute si in interiorul functiei.
- Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari.
O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP
predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2'];
}
?>
$GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au
cheia egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate.
$GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script.
Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau variabila
$GLOBALS.
In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi :
Suma este 385
2. Utilizarea variabilelor locale

Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se ncheie apelul la
functia respectiva. n consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei
functiei asociate.
Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti
crea o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei functii.
Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste o
variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume:
<?php
$x = 5;
echo "<br />In corpul functiei x = $x";
}
$x = 2;
v_local();
?>
Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
In corpul functiei x = 5
Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi.
Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2.
Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde n interiorul corpului functiei
v_local(), iar domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul
functiei respective. Cu alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt complet
distincte.
3. Utilizarea variabilelor statice

Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie asociate la
altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la ncheierea apelului la functie.
Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static").
Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.
STATIC $var1, $var2, $var3;
O variabila afisata ntr-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila statica".
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice:
<?php
$x = $x + 1;
echo "<br /> x = $x";
}
function v_static() {
STATIC $x;
$x = $x + 1;
echo "<br /> x = $x";
}
v_local();
v_local();
v_local();
v_static();
v_static();
v_static();
?>
Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
x=1
x=1
x=1
x=1
x=2
x=3
Observati ca variabila locala $x, definita n cadrul functiei v_local(), este creata din nou la
fiecare apelare a functiei, n consecinta, valoarea sa este ntotdeauna afisata ca fiind egala cu 1.
Prin contrast, variabila statica $x, definita n cadrul functiei v_static(), si pastreaza valoarea de
la un apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data cnd este executata
functia.
4. Utilizarea referintelor
In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea ce
nseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor
argumentelor lor, nu argumentele n sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica
valorile argumentelor sale.
Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument,
specificnd ca argumentul sa fie transferat prin referinta.
Cnd un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza cu
valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare.
Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea
argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la argument n
antetul functiei sau n apelul la functie.
Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta:
<?php
function p_valoare($a) {
$a = 1;
}
function p_referinta(&$a) {
$a = 1;
}
$b = 0;
p_valoare($b);
echo "<br /> \$b = $b";
$b = 0;
p_valoare(&$b);
echo "<br /> \$b = $b";
$b = 0;
p_referinta($b);
echo "<br /> \$b = $b";
?>
Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire:
$b = 0
$b = 1
$b = 1
Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare
functie preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul ca
argumentul sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este transferat
prin valoare.
Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transfernd argumentul prin
valoare. n consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei $b
nu se modifica.
Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar, foloseste
un caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii variabilei $b. n
consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 n 1.
Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei respective
foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea argumentului sau este
transferata prin referinta, n consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se
transforma din 0 n l.
Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit se
obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel
mai dificil de nteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de program. Cel
mai indicat este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti functii care returneaza
valori, si nu functii care modifica valorile propriilor argumente.
In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time pass-byreference", p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca aveti
acces, prin setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".
nvatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include n siruri caracterele

speciale
nvatati sa utilizati codurile ASCII
nvatati sa creati date de iesire formatate
n Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, n aceasta lectie
veti nvata mai multe despre utilizarea sirurilor.
1. Crearea si afisarea sirurilor

Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor
Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse ntre ghilimele duble sau simple
Puteti include un caracter special n cadrul unui sir folosind o secventa escape care
reprezinta caracterul special.
Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir.
Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor.
PHP poate converti n mod automat o valoare numerica ntr-un sir, respectiv valoarea
unui sir ntr-un numar.
Secventele escape folosite n PHP:

\\ - backslash
\" - ghilimele duble
\xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal
\xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar n
hexazecimal
2. Secvente escape si cod ASCII

Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard
Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter.
Codurile ASCII sunt valori ntregi, care sunt cuprinse ntre 0 si 255; fiecare litera sau simbol
folosit frecvent n limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII
asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei l este 49.
Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea n octal (baza 8) a
unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala
65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata n octal sub forma 101. Ca atare,
puteti reprezenta litera A folosind secventa escape "\101".
Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea
hexazecimala (n baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De
exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub forma
hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41".
Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care l compune si o
putere a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la
puterea 1 + 3 x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1.
Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin nlocuirea lui 10 cu
valoarea bazei respective ntr-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea
hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea 1
+ 3 x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291.
Similar, valoarea n octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la
puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83.
Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati n panica; n continuare veti nvata sa
determinati valoarea n octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind
functii PHP.
3. Utilizarea codurilor ASCII

Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste functii
sunt enumerate n tabelul urmator.
Functii folositoare n utilizarea codurilor ASCII
Functie
Descriere
chr(/n) - Returneaza caracterul avnd codul ASCII dat de "n"
- Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea
dechex(n)
zecimala data de "n"
- Returneaza valoarea n octal echivalenta cu valoarea zecimala
decoct(n)
data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea
hexdec(n)
hexazecimala data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea n octal
octdec(n)
data de "n"
ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"
Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator unui
anumit caracter:
<?php
$c = "A";
$n = ord($c);
echo "<br /> Valoarea ASCII a caracterului $c este $n";
?>
Valoarea ASCII a caracterului A este 65
Iata un exemplu care afiseaza echivalentele n octal, respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII
ale caror coduri sunt cuprinse ntre 33 si 40:
<?php
for ($i=33; $i<40; $i++) {
$c=chr($i);
$octal = decoct($i);
$hex = dechex($i);
echo "<br /> $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c";
}
?>
33 (octal 41, hex 21): caracter - !
34 (octal 42, hex 22): caracter - "
35 (octal 43, hex 23): caracter - #
36 (octal 44, hex 24): caracter - $
37 (octal 45, hex 25): caracter - %
38 (octal 46, hex 26): caracter - &
39 (octal 47, hex 27): caracter - '
4. Crearea datelor de iesire formatate

PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, n speta printf() si
sprintf().
Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, n timp ce functia sprintf() returneaza datele sale
de iesire sub forma unei valori sir.
n general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir,
denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente
specifica valorile care vor constitui datele de iesire.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf():
<?php
$num = 8.7;
echo $num;
$num = sprintf("%05.2f", $num);
echo '<br>'. $num;
?>
- Rezultatul afisat va fi:
8.7
08.70
- Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa fie
format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale.
Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf():
<?php
$n = 8;
printf("Valoarea lui n este: %d", $n);
?>
- Va afisa "Valoarea lui n este: 8".
Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai
multe argumente pentru datele de iesire:
<?php
$sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s';
$num = 13;
$tip = 'PHP';
printf($sir, $num, $tip);
?>
- Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele
functiei "sprintf()".
- Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP".
Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar este
orice caracter, n afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la iesire.
Directivele reprezinta secvente de caractere care ncep cu simbolul "%"; aceste determina modul
n care va fi formatat argumentul corespunzator.
O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%"
urmat de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar
zecimal. Cu toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente, care
trebuie sa apara n ordinea indicata:
Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza

caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul pna la dimensiunea ceruta a
sirului, n cazul n care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu
spatii. Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un
specificator de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un specificator
de completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter de completare
poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii ('). De exemplu,
pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_ drept caracter de
completare.
Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul

trebuie sa fie aliniat la stnga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis,
rezultatul va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de
aliniere, rezultatul va fi aliniat la stnga.
Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un ntreg care

determina numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de tip
double, numarul minim de caractere situate la stnga punctului zecimal. Daca rezultatul
contine un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de completare.
Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct zecimal,

urmat de un ntreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe care trebuie
sa le contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri
dect double (float).
Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si

afisare a argumentului.
Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.

Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor
Specificator de
tip
Descriere

valoare binara
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si afiseaza caracterul

cu aceeasi valoare ASCII ca si argumentul

valoare zecimala
- Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si l

afiseaza ca valoare cu virgula mobila
- Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca pe o

valoare scrisa n octal
- Trateaza argumentul ca pe un sir si l afiseaza

hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule

hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule
Daca doriti sa inserati simbolul procentului n datele de iesire ale unui apel la functia printf() sau
sprintf(), inserati doua caractere "%".
Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate.
Studiati tabelul si verificati daca ati nteles corect modul de operare a specificatorilor din cadrul
fiecarui sir de formatare. Remarcati ca, n cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat o
rotunjire.
Spatiile au fost nlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea numarului
de spatii si a amplasarii acestora.
Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare
X
Valoare
Format
Rezultat
100
%d
100
100
%b
1100100
100
%o
144
100
%x
64
100
%f
100.000000
12.345
%^-10f
12.345000^^^^^^^^
12.345
%^10f
^^^^^^^^12 .345000
12.345
%^-10.2f
12.35^^^^^^^^
12.345
%10.2f
^^^^^^^^12.35
test
%^-10s
test^^^^^^
test
%^10s
*^^^^^^test
Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie,
puteti folosi functia number_format(), care returneaza o valoare de tip sir continnd un rezultat
formatat. Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:
number_format(numar)
number_format(numar, zecimale)
number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)
- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati.

- Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale.
- Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.
- Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor.
n mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) naintea cifrelor
care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea miilor.
De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23
Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza date
de iesire formatate, functia sscanf() citeste un sir, l interpreteaza prin referirea la un sir de
formatare si stabileste valorile variabilelor specificate n functie de continutul sirului.
Sa luam n considerare urmatorul exemplu:
<?php
$subiect = "08,25,2008";
$n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an);
echo "Au fost gasite $n valori";
echo "<br /> luna = $luna";
echo "<br /> zi = $zi";
echo "<br /> an = $an";
?>
Datele de iesire ale acestui script sunt:
Au fost gasite 3 valori
luna = 8
zi = 25
an = 2008
nvatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii
Invatati sa lucrati cu subsiruri
1. Manipularea sirurilor
PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii pe
care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui sir, sa
eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir n majuscule
sau minuscule si altele.
- Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen():
<?php
$s = "Acesta este un sir";
$n = strlen($s);
?>
- Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau ambele
extremitati ale unui sir.
Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii:
<?php
$s = "
Acesta este un sir
";
$n = strlen($s);
$trim =chop($s);
$n = strlen($trim);
$trim = ltrim($s);
// Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului
$n = strlen($trim);
$trim = rtrim($s);
$n = strlen($trim);
$trim = trim($s);
// Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului
$n = strlen($trim);
?>
Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri
Functie
Descriere
chop(s)

extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim()
ltrim(s)

extremitatea din stnga a sirului
rtrim(s)

extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop()
trim(s)
- Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la ambele

extremitati
- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule.

- Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule.
- Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula.
Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata ca
rezultat al functiei.
Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii:
<?php
$s = "abcdefg";
$rezultat = strtoupper($s);
$rezultat2 = ucfirst($s);
echo "<br />strtoupper('$s'): $rezultat";
echo "<br />ucfirst('$s'): $rezultat2";
$s = "ABCDE";
$rezultat = strtolower($s);
echo "<br />strtolower('$s'): $rezultat";
?>
strtoupper(abcdefg): ABCDEFG
ucfirst(abcdefg): Abcdefg
strtolower(ABCDE): abcde
2. Compararea sirurilor
PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste
functii sunt enumerate n tabelul urmator.
Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu trebuie sa
ncercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.
Functii PHP de comparatie ntre siruri
Functia
Descriere
strcasecmp(s1, s2)

strcmp(s1, s2)


strncasecmp(s1, s2, n) caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai
strncmp(s1,s2, n)

caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai
Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php
$s1 = "abcd";
$s2 = "ABCE";
$rezultat = strcasecmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcasecmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strcmp($s1, $s2);
echo "<br /> Functia strcmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncasecmp returnat $rezultat";
$rezultat = strncmp($s1, $s2, 3);
echo "<br /> Functia strncmp a returnat $rezultat";
?>
Functia strcasecmp a returnat -1
Functia strcmp a returnat 1
Functia strncasecmp returnat 0
Functia strncmp a returnat 1
Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic dect
"ABCE", in schimb, functia strcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul "abcd" ca
fiind mai mare dect "ABCE". Aceasta s-a ntmplat deoarece literele minuscule au n secventa
ASCII o pozitie superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea ASCII 65, iar
litera 'a' are valoarea ASCII 97.
De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu
"s2", deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.
3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor

PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un sir. Cele mai
importante functii de acest gen sunt rezumate n tabelul urmator:
Functii PHP de extragere si cautare
Functie
Descriere
strchr(s1,s2)

strstr() executa aceeasi operatie
stristr(s1,s2)

sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si
's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau
minuscule
strpos(s1,s2)
- Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' n 's1'.Daca

's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE
strrchr(s1,s2)
- Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pna la

sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie
este folosit numai primul caracter al sirului 's2'
strstr(s1,s2)

strchr() executa aceeasi operatie
- Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul ntreg 'start'

substr(s, starf)
respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia
substr(s, start, lung)
0.
Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de extragere
si cautare:
<?php
$b = "at";
$n = strpos($s, $b);
echo "<br /> strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";
$b = "at";
$n = strchr($s, $b);
echo "<br /> strchr(\"$s\", \"$b\"): $n";
$b = "at";
$n = strrchr($s, $b);
echo "<br /> strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$rezultat = substr($s, 4, 3);
echo "<br /> substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat";
?>
Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si datele
de iesire:
strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5
strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the bat
strrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at
substr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat
O potentiala dificultate n utilizarea functiei strpos() consta n aceea ca poate fi greu de sesizat
diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit n pozitia initiala a sirului,
si valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit.
Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia
strpos(), astfel nct sa se poata face diferenta ntre cele doua rezultate:
<?php
$poz = strpos($s1, $s2);
if ($poz == FALSE) {
echo "<br /> sub-sirul nu a fost gasit";
}
?>
Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea
returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.
4. nlocuirea unui sub-sir

O operatie frecvent folosita n programare consta n gasirea unui sub-sir si nlocuirea sa cu o
valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si anume
str_replace() si substr_replace().
Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii.
Remarcati ca functia str_replace() noteaza sub-sirul prin valoarea sa, n timp ce functia
substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa n interiorul sirului subiect.
str_replace(cauta, nlocuire, subiect) - Se cauta n sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta'; daca

sub-sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', nlocuindu-se prima aparitie a sirului
'cauta' cu 'nlocuire'.
substr_replace(subiect, nlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect',

nlocuind sub-siruf care ncepe de la 'start' si avnd lungimea 'lungime' cu sirul 'nlocuire'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:

<?php
$subiect = "the cat on the mat near the bat";
echo "<br /> Subiect : $subiect";
$cauta = "cat";
$inlocuire = "DOG";
$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);
echo "<br /> str_replace : $rezultat";
$inlocuire = "CAT";
$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3);
echo "<br /> substr_replace : $rezultat";
?>
Iata si rezultatul exemplului :
Subiect : the cat on the mat near the bat
str_replace : the DOG on the mat near the bat
substr_replace : the CAT on the mat near the bat
Expresii regulate, regex
Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate
Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate
1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)

Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor
posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii
regulate folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare a
cuvintelor. Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta n a recunoaste daca un sir
contine sau nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.
De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face aceasta
folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile ntre paranteze, formati o
expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca doriti sa
permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie [aeiouAEIOU].
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu minuscule.
Puteti scrie: [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai compacta [a-z],
unde prin cratima se ntelege "o serie de caractere consecutive".
Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat". Pentru
aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii regulate este
urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva literele 'at'".
Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat ntre parantezele drepte, acesta are
ca efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate ntre paranteze.
De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera
mica.
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata de o
pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.
De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre 1
si 4 vocale.
Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile
respective ntre paranteze rotunde.
De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua
repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".
Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere
"speciale"
Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o nmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de
genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*' este
un factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala a
caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9].
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include
anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De
exemplu, expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca
acestea apar la nceputul sirului subiect.
Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite
caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De exemplu, expresia
regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la sfrsitul
sirului subiect.
Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:
^ - indica inceputul liniei
$ - indica sfarsitul liniei
. - (punct) orice caracter
[] - un caracter dintre cele din paranezele patrate
[^] - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate
\ - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza
+ - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e
posibil (de la 1 la infinit)
* - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau
niciodate (de la 0 la infinit)
? - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata
<> - un cuvant intreg
(|) - lista de optiuni SAU
{m, n} - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori
Iata cateva exemple de expresii regulate:
(.*) - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *)
<salut> - Cuvantul "salut"
(ci|co)tim - Reprezinta "citim" si "cotim"
^The .* hack$ - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack"
^www.[a-z0-9]+.ro$ - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera sau
cuvant ce contine litere mici si numere
(^-\+[0-9]*) - Orice numar care incepe cu "-" sau "+"
^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$ - Expresie
regulata pentru adrese de e-mail
2. Utilizarea expresiilor regulate

PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator descrie unele
din aceste functii.
Functii PHP pentru expresii regulate
Functie
ereg
Descriere
- Executa o identificare cu o expresie regulata (deprecata incepand cu
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
ereg_replace - nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (deprecata

fi folosita preg_replace)
eregi
- Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta

ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3
si anulata la PHP 6)
- nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile

la diferenta ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu
eregi_replace
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita
preg_replace)
preg_replace
split
sql_regcase
- Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia

regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date
- Divide un sir ntr-un tablou folosind o expresie regulata (deprecata
fi folosita preg_split)
- Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta ntre majuscule si
minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (deprecata
incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
In continuare este dat un exemplu cu functia ereg().

Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si
un sir subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al sirului
subiect; n caz contrar, returneaza FALSE.
- Iata un exemplu:
<?php
$model = "[sml]at";
$subiect = "La noi in sat";
$rezultat = ereg($model, $subiect);
if ($rezultat) {
echo 'Model inclus in subiect';
}
?>
- In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine subsirul "sat", care corespunde expresiei regulate.
Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ
executa comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'.
- Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct functia
ctype_alnum()
- Deoarece functiile "ereg" au fost deprecate incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulate din PHP
6, este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi mai
vechi. Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si
exemple despre aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl.
Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-z09]+) se foloseste /([a-z0-9]+)/.
Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei matrice
care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele elementele
dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".
<?php
$matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa');
$filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice);
print_r ($filtru);
// Afiseaza elementele matricei
?>
- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri.
- In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un
sablon de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care e
cautat sablonul.
- Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru". Rezultatul
afisat e urmatorul:
Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa )
- Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a elimina
caracterelor speciale dintr-un sir
<?php
$sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt';
$sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir);
echo $sir;
?>
In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin
uzuale.
Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir
numai literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu.
Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat:
Sir ce continea caractere speciale in context
Utilizarea variabilelor cookie
nvatati care este modul de functionare a variabilelor cookie
nvatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti
nvatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie
1. Accesul la variabilele cookie
Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci cnd scriptul PHP care le contine si ncheie
executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp indefinit.
Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie n
unitatea de hard-disc a utilizatorului.
Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile. Trebuie
sa tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi, comform
statisticilor, in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata.
PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la
browser, si modalitati de citire a cookie-urilor.
Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip tablou $_COOKIE sau
$_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile cookie curenta.
Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:
Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare)

echo "<br /> $nume => $valoare";
- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii fara

a mai specifica "global".
2. Crearea unei variabile cookie

Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser
inaintea oricarei alte informatii.
Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei variabile
cookie este plasat n partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb care sa-l
preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie nainte de a executa o instructiune
'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire.
Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:
setcookie(numeCookie, valoare, expirare)
- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare' specifica
valoarea variabilei.
- Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e automat
decodata.
- Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata,
variabila cookie nu mai este accesibila.
n general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care
returneaza intervalul de timp (exprimat n secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga o
valoare de tip decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila cookie
trebuie sa fie accesibila.
Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web
limiteaza insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator.
De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune:
setcookie("fruct", "banana", time()+3600);
Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'.
Variabila cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa.
Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie
mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)
De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa
miezul noptii primei zile a anului 2009:
Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));
3. Stergerea unei variabile cookie

Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare
interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru aceasta,
fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut.
De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea
instructiune:
setcookie("fruct", "", time()-3600);
Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) n urma.

Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din moment
ce variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.
4. Specificarea accesului la o variabila cookie si alte optiuni

Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente.
Iata formatul complet al functiei setcookie():
setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)
Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise n sectiunea precedenta.

- Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. n mod
prestabilit, variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine scriptul
n care a fost configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din sub-cataloagele
aferente catalogului respectiv. n particular, scripturilor din cataloagele parinte ale catalogului
care contine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.
Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele
sale, specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la
dispozitia ntregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru a
face variabila cookie disponibila n catalogul "/test" si n sub-cataloagele sale, specificati "/test/"
ca valoare a argumentului 'cale'.
- Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila numai
pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul 'domeniu' va
permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. n consecinta, variabila
cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului specificat. De exemplu,
sa presupunem ca un script din serverul Web http://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o
variabila cookie. n mod prestabilit, variabila cookie este disponibila numai pentru gazda
respectiva. Cu toate acestea, puteti face variabila cookie disponibila pe ntreg domeniul
'subdomeniu.domeniu.com', specificnd "subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului
'domeniu'.
- Argumentul 'secure' este o valoare ntreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie trimisa
prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a mpiedica
transmiterea variabilei cookie n cazul n care conexiunea nu este sigura; pentru a permite
transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.
Invatati sa obtineti atributele unui fisier
Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora
Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere
1. Obtinerea atributelor unui fisier

Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa un
utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv.
Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in
acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti permisiunea de
scriere in fisierul respectiv.
Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv.
PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier.
Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.
Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier
Functie
Descriere
file_exists()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE n caz

contrar
fileatime()
- Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX.
filectime()
- Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine

informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp
UNIX.
filegroup() - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul

filemtime()
- Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de

amprenta de timp UNIX
fileowner() - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului

fileperms() - Returneaza permisiunile fisierului
filesize()
- Returneaza dimensiunea fisierului, n octeti
filetype()
- Returneaza tipul fisierului, n speta "fifo", "char", "dir", "block", "link",

"file" sau "unknown"
is_dir()
- Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; n caz contrar,

returneaza FALSE
is_file()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; n caz contrar, returneaza

FALSE
is_readable()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; n caz

contrar, returneaza FALSE
is_writable()
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie n acel

fisier; n caz contrar, returneaza FALSE
Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti converti

identificatorul numeric ntr-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un identificator
de utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid() cu un identificat de grup. Acestea returneaza
informatii despre identificatorul precizat.
Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate in
tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu scriptul
php):
<?php
$filename = "test.txt";
$result = file_exists($filename);
echo "<br /> file_exists(): $result";
$result = fileowner($filename);
echo "<br /> fileowner(): $result";
$result = filegroup($filename);
echo "<br /> filegroup(): $result";
$result = filetype($filename);
echo "<br /> filetype(): $result";
$result = filesize($filename);
echo "<br /> filesize(): $result";
$result = fileatime($filename);
echo "<br /> fileatime(): $result";
$result = filectime($filename);

echo "<br /> filectime(): $result";
$result = filemtime($filename);
echo "<br /> filemtime(): $result";
$result = fileperms($filename);
$result = decoct($result);
echo "<br /> fileperms(): $result";
$result = is_file($filename);
echo "<br /> is_file(): $result";
$result = is_dir($filename);
echo "<br /> is_dir(): $result";
$result = is_readable($filename);
echo "<br /> is_readable(): $result";
$result = is_writable($filename);
echo "<br /> is_writable(): $result";
?>
Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele
file_exists(): 1
fileowner(): 0
filegroup(): 0
filetype(): file
filesize(): 5
fileatime(): 08/28/2008 00:00
filectime(): 08/28/2008 10:49
filemtime(): 08/28/2008 11:32
fileperms(): 100666
is_file(): 1
is_dir():
is_readable(): 1
is_writable(): 1
- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru
fisiere si directoare.
2. Privilegii de fisier
Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot
efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. =
Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din cte trei caractere fiecare; cu alte
cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a doua
triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia triada
indica privilegiile acordate altor utilizatori.
Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin urmatoarele
tri litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:
r - fisierul poate fi citit

w - se poate scrie n fisier
x - continutul fisierului poate fi executat
Caracterele unei triade apar ntotdeauna n secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este nlocuita de
o cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil.
De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:
rwxr-xr--
Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:
"rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul
"r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot scrie
n fisier
"r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie n fisier sau executa continutul
fisierului
Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum
sunt fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.
Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitnd comanda chmod
(aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX).
Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre
scrise n octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere.
Pentru a specifica privilegiile folosind cifre n octal, calculati valoarea numerica a fiecarei triade.
Pentru aceasta, nsumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din cadrul
triadei. Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:
r-4
w-2
x-1
De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are valoarea 4
+ l = 5, iar privilegiul "r--" are valoarea 4.
Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris n
octal, care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a
privilegiilor membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel,

privilegiile "rwxr-xr--" corespund valorii n octal 754.
3. Modificarea privilegiilor unui fisier

Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:
chmod(nume_fisier, mod)
Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii
urmeaza a fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, n general, se prefera
exprimarea privilegiilor sub forma unui numar scris n octal. Pentru aceasta, prefixati valoarea
folosind cifra 0.
De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificnd pentru 'mod'
valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754)
Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul
utilizatorului posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE n caz de reusita, respectiv FALSE
n caz contrar.
Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:
chgrp("nume_fifier", grup)
- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.
Functiile chmod() si chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.
4. Deschiderea unui fisier

Inainte de a putea citi sau scrie ntr-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind functia
fopen().
fopen("nume_fisier", "mod")
- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod'
indica tipul de acces dorit.
Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:
r - Permite doar citirea fisierului

r+ - Citire sau scriere de la inceputul fisierului
w - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente
w+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele
existente
a - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului
existent
a+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la
sfarsitul fisierului existent
x - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta
exista
x+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca
acesta exista
b - Deschide fisierul in mod binar
Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, n caz contrar,
returneaza o valoare care contine un ntreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste
pentru identificarea unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere.
De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:
$fh = fopen("carte.txt", "r");
Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate n mod diferit. Cnd
deschideti un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de
exemplu, "rb" pentru citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu
procedati astfel, citirile din fisier si alte operatii se vor ncheia prematur sau vor esua.
5. Verificarea finalizarii unei operatii cu un fisier

Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea ntr-un
fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare operatie
s-a ncheiat cu succes.
Iata o modalitate n care puteti proceda:
<?php
if (!$fh) {
}
?>
Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul
executa instructiunea echo care afisaza un mesaj.
O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU):
<?php
($fh = fopen("carte.txt", "rb"))
OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt.");
?>
6. Inchiderea unui fisier

Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Cnd un script a terminat de utilizat un fisier,
scriptul trebuie sa nchida fisierul, elibernd aceste resurse.
La sfrsitul unui script, PHP nchide n mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare se
recomanda sa nchideti fisierele mai rapid, ori de cte ori este posibil.
Pentru a nchide un fisier, folositi functia fclose():
fclose(identificator_fisier)
- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia

fopen()
Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si nchidere a unui fisier:
<?php
if (!$fh) {
}
// Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschis
fclose($fh);
?>
Functia fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost nchis cu succes. Testarea acestei
valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o ncercare
de a nchide un fisier.
nvatati sa cititi datele dintr-un fisier
nvatati sa afisati continutul unui fisier
nvatati sa scrieti date intr-un fisier
1. Citirea dintr-un fisier

PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(),
care are urmatoarea forma:
fread(identificator_fisier, lungime)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt returnati
sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire ntlneste sfrsitul fisierului, PHP va
returna mai putin de lungime octeti data.
Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen()
(Fisierul "carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi director in
care este si scriptul php):
<?php
$fh = @fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
}
else {
$s = fread($fh, 256);
fclose($fh);
}
?>
Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis.
- Am folosit caracterul @ in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la
server in cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si afiseaza
mesaj in caz de nedeschidere a fisierului.
Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului lungime
al functiei fread().
PHP include o functie conexa, denumita fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.
Pentru a citi si a afisa ntregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a
furniza valoarea argumentului lungime, astfel:
<?php
if (!$fh) {
}
else {
$l = filesize($nume);
$s = fread($fh, $l);
fclose($fh);
}
?>
2. Citirea unei linii de text

Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier.
Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma:
fgets(identificator_fisier, lungime)
- Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate, pentru
a permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi toata linia).
Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir.
Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii a
unui fisier :
<?php
if (!$fh) {
}
else {
$s = fgets($fh, 126);
fclose($fh);
}
?>
- In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de
caractere, va afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar
caracterele care sunt incluse in prima linie.
3. Citirea linie cu linie a unui ntreg fisier

n general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult dect prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un
script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul cnd fisierul a fost citit n
totalitate.
Functia feof() are chiar acest scop, returnnd o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la
sfrsitul fisierului. Functia are urmatoarea forma:
feof(identificator_fisier)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen().
Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfrsit; n caz contrar, returneaza
FALSE.
Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui ntreg fisier,
linie cu linie:
<?php
if (!$fh) {
}
$s = fgets($fh, 256);
}
fclose($fh);
?>
- Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata n mod repetat, pna la citirea
tuturor liniilor.
O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un ntreg fisier consta n a folosi functia file().
Aceasta functie returneaza un tablou n care fiecare element contine o linie a fisierului specificat.
Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui fisier:
<?php
$tablou = file("carte.txt");
foreach ($tablou as $s) {
}
?>
Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece n tablou este
ncarcat ntregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioara
celei disponibile.
4. Afisarea continutului unui fisier

PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier.
- Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului
care urmeaza sa fie afisat:

fpassthru($fh);
Dupa ce a afisat fisierul, functia l nchide automat.

- Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:
readfile("carte.txt");
5. Navigarea printr-un fisier

Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce urmatoarea
operatie.
Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la nceputul fisierului. Functia are
urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen()):
rewind(identificator_fisier)
Nu puteti readuce pointerul unui fisier la nceputul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost
deschis pentru un acces de tip atasare, adica ntr-unul din modurile 'a' sau 'a+'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori
continutul unui fisier:
<?php
if (!$fh) {
}
$s = fgets($fh, 256);
}
// Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuia
rewind($fh);
$s = fgets($fh, 256);
echo "<br /> Citeste \$s : $s";
}
fclose($fh);
?>
Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero.
Desi functia rewind() este utila n caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier la
nceputul fisierului nu este chiar att de frecventa.
Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitndu-va sa pozitionari pointerul de
fisier astfel nct sa puteti citi sau scrie n orice punct al fisierului.
Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea:
fseek(identificator_fisier, offset)
unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset' este
pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata n octeti, n raport cu nceputul fisierului.
In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; n caz contrar, returneaza -l .
O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea forma:
fseek(identificator_fisier, offset, baza)
unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre
urmatoarele valori:
SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu nceputul fisierului
SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu valoarea curenta a

pointerului
SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfrsitul fisierului
Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero.

De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti nainte de sfrsitul fisierului, emiteti
urmatorul apel de functie:
fseek($fh, -1000, SEEK_END)
Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are urmatoarea
forma:
ftell(identificator_fisier)
Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca
functia esueaza.
6. Scrierea ntr-un fisier

Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma:
fwrite(identificator_fisier, date);
- Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date' este
o valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise.
Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; n caz contrar, returneaza
valoarea l.
Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor ntr-un fisier:
<?php
$fh = @fopen($nume, "ab");
if (!$fh) {
}
else {
$ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n");
echo "<br /> Rezultatul scris este: $ok";
fclose($fh);
}
?>
Acest script va avea urmatoarele date de iesire:
Rezultatul scris este: 30
- Programul prezentat n exemplul anterior scrie n fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece
fisierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele sunt
scrise la sfarsit, dupa toate datele existente n fisier.
Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel nct fisierul sa poata fi
citit linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, n general e util sa
includeti un caracter de terminare a liniei la sfrsitul fiecarei linii scrise n fisier.
Programul din exemplu scrie n fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe linii,
daca doriti. Daca apelati functia fwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a scrie
mai multe linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, nchideti fisierul prin apelarea
functiei fclose().
PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():
fwrite(identificator_fisier, date, lungime);
Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa specificati
numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.
Argumentul "lungime" al functiei fwrite() trebuie utilizat atunci cnd se scrie n fisiere binare
sub Microsoft Windows.
Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci cnd scrieti programe PHP pentru
sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei.
- PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor, fputs(). Totusi, n afara de nume,
fputs() este similara cu functia fwrite().
Functii pentru fisiere si directoare

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru lucru cu sistemul de fisiere si directoare.
1. basename(adresa, "sufix")
- Returneaza partea cu numele fisierului dintr-o adresa URL. "sufix" e optional, daca e specificat,
functia elimina si pe acesta de la sfarsitul numelui.
<?php
$url = 'http://www.marplo.net/php-mysql/index.php';
$file = basename($url);
// $file e "index.php"
$file = basename($url, ".php");
// $file e "index"
?>
2. chmod(file, mod)
- Modifica prmisunile CHMOD a lui "file" (cale si nume fiser) cu cele specificate la "mod"
(0777, 0644, ...). Daca modificarea reuseste returneaza TRUE, in caz contrar, FALSE.
<?php
chmod("director/fisier.ext", 0755);
?>
3. copy(sursa, destinatie)
- Copie fisierul specifical la "sursa", in locatia "destinatie" (aici poate fi specificata si denumirea
fisierului la dstinatie). Aca fisierul deja exista, va fi inlocuit de cel copiat. Funtctia returneaza
TRUE in caz de reusita sau FALSE.
"> <?php
$file = 'examplu.txt';
$newfile = 'dir/examplu.txt.bak';
if (!copy($file, $newfile)) {
echo "Fisierul$file nu a putut fi copiat \r\n";
}
?>
4. dirname(adresa)
- Returneaza numele directorului din "adresa", fara numele fisierului sau alte extensii.
<?php
$url = 'marplo.net/php-mysql/index.php';
$dir = dirname($url);
echo $dir;
?>
// marplo.net/php-mysql
5. disk_free_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul liber al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza numarul
de bytes liberi sau FALSE daca functia esueaza.
<?php
$dir = '/';
// Directorul radacina
echo disk_free_space($dir);
// 123456789
?>
6. disk_total_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul total al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza numarul
total de bytes sau FALSE daca functia esueaza.
7. fopen("fisier", "mod")
- Deschide un pointer la "fisier", in modul de lucru "mod". "mod" poate fi ("b" e indicat sa fie
adaugat pentru sistemele windows):
r sau rb - pentru citire.
r+ sau r+b - citire si scriere.
w sau wb - creare si scriere fisier de la 0.
w+ sau w+b - citire si scriere fisier de la 0, il creaza daca nu exista.
a sau ab - scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul daca nu exista.
a+ sau a+b - citire si scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul daca
nu exista
x sau xb - creare si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
x sau x+b - creare pentru citire si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
<?php
$fo = fopen($file, "a+b");
// Deschide fisierul, in modul de citire si adaugare date
fclose($fo);
?>
8. fclose(file_pointer)
- Inchide deschiderea unui fisier cu "fopen()" (transmisa la "file_pointer"), eliberand memoria
folosita de acea deschidere. Returneaza TRUE daca functia reuseste, in caz contrar, FALSE.
<?php
// Deschide fisierul, in modul de citire ("rb") si creaza pointer-ul
fisierului
fclose($fo);
?>
9. feof(file_pointer)
- Testeaza sfarsitul unnui fisier cu deschiderea specificata la "file_pointer". Functie utila cand
fisierul e citit linie cu linie. Returneaza TRUE daca pointer-ul e la sfarsitul fisierului, altfel,
returneaza FALSE.
<?php
// Parcurge fisierul pana ajunge la sfarsit (atunci "feof" e TRUE - adica "!feof" e FALSE)
while(!feof) {
}
fclose($fo);
?>
10. fgets("pointer", lungime")

- Citeste numarul de caractere specificat la "lungime" dintr-un fisier deschis si specificat la
"pointer". Citirea se face din locul unde a ajuns pointer-ul in fisier, daca "lungime" nu e
specificat citirea se va face pana la sfarsitul randului curent (daca lungimea liniei e mai mare de
8 KB, e indicata specificarea ei).
<?php

$text = fgets($fo, 250);
fclose($fo);
?>

// Citeste 250 caractere din primul rand al fisierului
11. file_exists("fisier")
- Returneaza TRUE daca "fisier" exista, altfel, returneaza FALSE.
<?php
if (file_exist('dir/file.ext')) echo 'Fisierul exista';
else echo 'Fisierul nu exista';
?>
12. file_get_contents("fisier")
- Returneaza tot continutul din "fisier" intr-un sir. Daca "fisier" nu poate fi citit, returneaza
FALSE.
13. file_put_contents("fisier", "continut")
- Scrie in "fisier" sirul specificat la "continut". Daca fisierul exista, suprascrie datele existente,
daca nu exista, il creaza. Daca nu poate scrie in "fisier", returneaza FALSE.
<?php
$context = file_get_contents($file);
// Preia continutul fisierului
$context .= 'Sir nou adaugat dupa cel existent';
file_put_contents($file, $context);
?>
// Adauga continutul din $context in $file
14. file("fisier", flag)

- Preia continutul fisierului intr-un array, fiecare linie din "fisier" va fi un element din matrice.
"flag" e optional, in locul lui se poate adauga: FILE_IGNORE_NEW_LINES (nu va prelua si
caracterele de linie noua), FILE_SKIP_EMPTY_LINES (va sari peste randurile goale).
<?php
$aray_file = file('tutorials.php');
// Sau
$aray_file = file('tutorials.php', FILE_IGNORE_NEW_LINES | FILE_SKIP_EMPTY_LINES);
// Afiseaza primul rand
echo $aray_file[0];
?>
15. fileatime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost accesat ultima data "file", sau in caz de
nereusita, FALSE.
<?php
$file = 'somefile.txt';
if (file_exists($file)) {
echo "$file a fost accesat in data: " . date("F d Y H:i:s", fileatime($file));
}
// Afiseaza ceva de genul:
?>
somefile.txt a fost accesat in data: April 14 2010 22:16:23
16. filectime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost modificat ultima data "file", sau in caz de
nereusita, FALSE. Similara cu aceasta e functia filemtime()
17. fileperms("file")
- Returneaza permisiunile CHMOD ale "file", sau FALSE.
18. filesize("file")
- Returneaza marimea lui "file", in bytes, sau FALSE.
19. flock(file_pointer, flag)
- Blocheaza / deblocheaza accesul de citire sau scriere la un fisier deschis cu "fopen()", specificat
la "file_pointer". Returneaza TRUE, sau daca functia esueaza, FALSE. Modul de blocare, sau
deblocarea, se specifica la "flag", acesta putand fi:
LOCK_SH - blocare acces citire.
LOCK_EX - blocare acces scriere.
LOCK_UN - deblocare
<?php
$fo = fopen("fisier.txt", "r+");
if (flock($fo, LOCK_EX)) {
// blocheaza alt acces la fisier pt scriere
fwrite($fo, "Scrie ceva in el.");
flock($fo, LOCK_UN);
// Elibereaza blocarea
} else {
echo "Nu poate bloca fisierul!";
}
fclose($fo);
?>
20. fseek(file_pointer, pozitie)
- Muta pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" la numarul de caractere specificat
de "pozitie" (0 e primul caracter). In caz de succes returneaza 0, altfel, -1.
<?php
$fo = fopen('somefile.txt', 'r+b');
fseek($fo, 199);
// Muta pointerul in fisier la al 200-lea caracter
?>
21. ftell(file_pointer)
- Returneaza pozitia curenta a indicatorului (pointer) dintr-un fisier deschis cu "fopen()"
(specificat la "file_pointer"). In caz de esec returneaza FALSE.
<?php
$fo = fopen("dir/file.txt", "rb");
echo ftell($fo);
// 11
fclose($fo);
?>
22. fwrite(file_pointer, 'sir')
- Scrie intr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer") continutul din "sir".
<?php
// Daca poate deschide fisierul pt. adaugare date
if ($fo = fopen('tutorial.txt', "a+b")) {
$add = 'Textul ce va fi adaugat';

// Daca nu poate adauga datele, returneaza eroare
// Altfel, confirmare
if (fwrite($fo, $add) === FALSE) echo 'Eroare, textul nu a putut fi adaugat';
else echo 'Datele au fost scrise';
fclose($fo);
}
?>
23. is_dir("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un director, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_dir('php')) echo 'php este un director in cel curent';
?>
24. is_file("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un fisier, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_file('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php este un fisier in directorul "php" din cel curent';
?>
25. is_readable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate fi citit, altfel returneaza
FALSE.
<?php
if (is_readable('php/tutoriale.php')) readfile('php/tutoriale.php');
?>
26. is_uploaded_file("fisier_up")
- Returneaza TRUE daca "fisier_up" a fost incarcat pe server, prin upload si primit prin $_POST,
altfel returneaza FALSE. Parametrul functiei trebuie sa fie de forma "$_FILES['userfile']
['tmp_name']".
<?php
if (is_uploaded_file($_FILES['userfile']['tmp_name'])) echo 'Fisierul a fost incarcat';
else echo 'Fisierul nu a putut fi incarcat';

?>
27. is_writable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate sa scrie in el, altfel
returneaza FALSE.
<?php
if (is_writable('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php poate fi scris';
?>
28. mkdir("dir", chmod)
- Returneaza TRUE daca a putut crea directorul "dir" cu permisiunile specificate la "chmod",
altfel returneaza FALSE.
<?php
if (mkdir('php')) echo 'Directorul a fost creat';
?>
29. pathinfo("adresa_file")
- Returneaza o matrice cu informatiile: ale "adresa_file".
<?php
$path_parts = pathinfo('/www/htdocs/index.php');
echo $path_parts['dirname'];
echo $path_parts['basename'];
echo $path_parts['extension'];
echo $path_parts['filename'];
?>
// /www/htdocs
// index.php
// php
// index (incepand cu PHP 5.2.0)
30. readfile("fisier")
- Citeste si returneaza la browser (afiseaza) continutul din "fisier". In caz de esec returneaza
FALSE.
31. realpath("cale_adresa")
- Returneaza calea reala in sistem a unei adrese din "cale_adresa", rezolvand referinte ca .. / ./ ../.
<?php
echo realpath('./../../etc/passwd');
// /etc/passwd
echo realpath('/windows/system32');
// C:\WINDOWS\System32
echo realpath(__FILE__);
// Va returna calea absoluta pe server a fisierului curent
?>
32. rename("nume", "nume_nou"
- Redenumeste un director sau fisier specificat la "nume", cu "nume_nou". In caz de succes
returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
rename("dir/file.txt", "dir/my_file.txt");
?>
33. rewind(file_pointer)
- Readuce pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer") la
inceputul fisierului (0, primul caracter). In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
$fo = fopen("tutorial.txt", "rb");
echo ftell($fo);
// 11
rewind($fo);
// Readuce pointer-ul la inceput
// Afiseaza iar locatia indicatorului

echo ftell($fo);
// 0
fclose($fo);
?>
34. rmdir("dir")
- Sterge directorul specificat la "dir". Acesta trebuie sa fie gol. In caz de succes returneaza
TRUE, altfel FALSE.
35. tempnam("dir", "prefix")
- Creaza un fisier cu nume unic, avand la inceput in nume sirul specificat la "prefix", in
directorul "dir". Ii acorda CHMOD 0600. Daca directorul specificat nu exista, creaza fisierul in
directorul "temp" al sistemului si returneaza numele fisierului. In caz de nereusita returneaza
FALSE.
36. tmpfile()
- Creaza un fisier temporar, cu nume unic. Returneaza un pointer de fisier, ca si "fopen()", cu
modul de deschidere "w+". In caz de nereusita returneaza FALSE. Cu "fclose()" fisierul temporar
va fi sters.
<?php
$temp = tmpfile();
// Creaza fisierul temporar
fwrite($temp, "Text scris in fisierul temporar creat");
// Scrie ceva in el
rewind($temp);
// Readuce pointerul la inceputul fisierului
echo fread($temp, 1024);
// Citeste si afiseaza primii 1024 bytes
fclose($temp);
// Inchide si sterge fisierul temporar creat
?>
37. unlink("fisier")
- Sterge fisierul specificat. In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
if (unlink("test.txt")) echo 'Fisierul a fost sters.';
else echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
?>
Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier
Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier
Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server
1. Obtinerea accesului exclusiv la un fisier

Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi
utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate avea
ca rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam n considerare
urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei pagini.
<?php
if (!$fh) {
}
else {
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;
rewind($fh);
echo "<br /> Nr. vizitari: $count";
fclose($fh);
}
?>
Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere. Programul
deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt un numar
intreg, mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului "rewind" dupa
care rescrie noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul.
Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi
utilizatori diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp, cand contoarul este, de exemplu, la
numarul 100. Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul "ctr.txt"
101; in final, contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost 2 vizitatori).
Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se poate
bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea scrie/citi
din acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata.
Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:
flock(identificator_fisier, operatie)
- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(). Argumentul

"operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:
LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire

LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere
LOCK_NB - Blocare fara fixare
LOCK_UN - Eliminarea blocarii
Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus, de
data aceasta imbunatatit.
<?php
if (!$fh) {
}
else {
flock($fh, LOCK_EX);
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;

rewind($fh);
flock($fh, LOCK_UN);
echo "<br /> Nr. vizitari: $count"
fclose($fh);
}
?>
- De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel
nct accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.
Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat
dupa rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".
2. Copierea unui fisier

O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea forma:
copy (sursa, destinatiea)
Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este numele
sau calea copiei.
Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu n care este prezentat modul de utilizare a functiei copy():
<?php
$ok = copy("test.txt", "test.txt.bak");
if (!$ok) {
echo "Copierea nu a reusit.";
}
?>
Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director.
Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.
3. Modificarea numelui unui fisier

Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are
urmatoarea forma:
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; n caz contrar,
returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei rename():
<?php
$ok = rename("test.txt", "teste.dat");
if (!$ok) {
echo "Modificarea numelui nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".
4. Stergerea unui fisier

Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma:
unlink(nume_fisier)
Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters.
Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; n caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink():
<?php
$ok = unlink("test.txt");
if (!$ok) {
echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu sterge fisierului "test.txt".
Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul n care se vor executa operatiile de
copiere, redenumire sau stergere; n caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.
5. Incarcarea unui fisier in server

Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script PHP
de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload.
Pentru a crea un formular de ncarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" n
eticheta FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE".
Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server:
<?php
if(isset($_POST['submit'])) {
$uploadpath = "upload/";
// Modifica aici directorul de upload
$uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']);
if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) {
echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat";
}
else {
echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!";
}
}
?>
<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post"
enctype="multipart/form-data">
Alege fisierul:
<input type="file" name="fisier" /> <br />
<input type="submit" name='submit' value="Trimite" />
</form>
- Cnd utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca fisierul
dorit in server
Utilizarea cataloagelor (Directoare)
Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent
Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director
Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare
Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de lucru
si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa vizualizati
si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti cataloage.
In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.
1. Obtinerea si modificarea directorului de lucru

Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita argumente
si poate fi utilizata astfel:
$cdir = getcwd();
Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea
forma:
chdir(nume_director)
- Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp"
catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$ndir = chdir("temp/");
?>
2. Manipularea cailor de acces

PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces.
Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin
componenta finala a caii specificate, n cazul n care componenta finala este un fisier, functia va
ajuta sa izolati numele fisierului de restul caii.
De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna
"plomar/curs-php/lectii".
dirname(cale_fisier)
Functia basename() executa operatia complementara, returnnd numai componenta finala a caii
specificate.
De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()" va
returna "lectia1.php".
basename(cale_fisier)
Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos.
Aceasta functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la
versiunea PHP 5.2.0):
1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() avnd ca argument calea respectiva
2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() avnd ca argument calea

respectiva
3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename()
4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara extensie
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() :

<?php
foreach ($path_parts as $num => $val) {
echo "<br /> $num => $val";
}
?>
Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele :
dirname => plomar/curs-php/lectii
basename => lectia1.php
extension => php
filename => lectia1
Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:
<?php
echo "<br />". $path_parts['dirname'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['basename'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['extension'], "\r\n";
echo "<br />". $path_parts['filename'], "\r\n";
?>
Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire :
plomar/curs-php/lectii
lectia1.php
php
lectia1
3. Vizualizarea si modificarea privilegiilor directoarelor

Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru
vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru
obtinerea atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste
functii va permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv privilegiile
de catalog, care sunt returnate de functia fileperms().
Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in
Lectia 17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact asa
cum ati folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.
Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat
trebuie sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.
4. Citirea continutului unui director

PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul ar
fi un fisier. Aceste functii sunt:
1. opendir() - deschide directorul pentru citire

2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog
3. closedir() - nchide catalogul, elibernd resursele alocate de functia opendir()
Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau subdirector din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci cnd au fost citite toate intrarile
din catalog.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului unui
catalog:
<?php
$dc = @opendir("home/plomar/curs-php");
if (!$dc) {
echo "Directorul nu a putut fi deschis";
}
else {
while ($ok = readdir($dc)) {
echo "<br /> $ok";
}
closedir($dc);
}
?>
Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :
style
imgs
lectia
scripts
index.php
- Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor directoarelor
si fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.
5. Crearea unui director

Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma:
mkdir(nume_dir, mod)
- Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta
privilegiile care trebuie acordate noului catalog.
In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel nct PHP sa-l perceapa ca
pe o valoare scrisa n octal. Revizuiti Lectia 17 , sectiunea "Privilegii de fisier"
Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; n caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x-x", utilizati functia mkdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$cd = mkdir("lucru", 0751);
if ($cd)
echo "Directorul a fost creat";
else
echo "Directorul nu a putut fi creat";
?>
Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea
forma:
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele
nou dorit.
Utilizarea de sesiuni PHP
Invatati sa creati sesiuni in PHP
Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii
1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP

Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta.
Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in
continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la
inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea curenta.
Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP
atribuie acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un coockie
cu numele PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul nu suporta
cookie-uri sau acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa URL. In acelasi
timp se creeaza pe server un fisier cu numele SID. In continuare daca utilizatorul doreste sa
stocheze anumite informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier SID de pe server.
Sesiunile au urmatoarele avantaje:
- Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca acestea
sunt dezactivate.
- Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care sunt
limitate in aceasta privinta.
- Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in mod
repetat intre client si server.
Initializarea unei sesiuni se face cu functia :
session_start()
Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei
functii trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar a
unui spatiu vid.
Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata neaparat
la inceputul codului.
Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini", variabila
"session.auto_start" are valoarea TRUE.
Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un
exemplu in care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele
"userName", atribuindu-i valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina contine
o legatura catre o alta pagina "b.php", aceasta din urma va folosi functia session_start() pentru a
prelua, prin sesiune, valoarea variabilei "user_name" din pagina "a.php", astfel putem folosi
valoarea acestei variabile intr-un script din pagina "b.php".
Continutul fisierului "a.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul a.php
session_start();
if(!isset($_SESSION['userName']))
$_SESSION['userName'] = "MarPlo";
?>
<html>
<body>

<?php
?>
<br />Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a>
</body>
</html>
Continutul fisierului "b.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul b.php
session_start();
?>
<html>
<head>
<title>Pagina b.php</title>
</head>
<body>
Aceasta este pagina b.php
<?php
?>
</body>
</html>
Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-globala :
_SESSION.
Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat
Legatura spre pagina b.php
Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand
urmatorul continut:
Aceasta este pagina "b.php"
- In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune
creata in pagina "a.php".
2. Manipularea variabilelor sesiunii.

In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta
folosim functia session_id(), ca in exemplul urmator:
<?php
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();
//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID
este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3"
?>
Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea
curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia : session_start(),
ca in exemplul urmator:
<?php
session_id('123abc');
session_start();
echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();
//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc"
?>
Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa
pastram aici informatii esentiale cum sint parolele.
Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile de
codare oferite de PHP:
md5() sau crypt()
- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si returneaza

un sir de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de criptare: "RSA
Data Security, Inc. MD5 Message-Digest Algorithm".
Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari:
<?php
$user = "MarPlo";
$codificat = md5($user);
echo "<br /> user codificat = $codificat";
// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378"
?>
Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si dorim
sa codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu o poata
folosi. Pentru aceasta folosim functia md5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o variabila
globala cu numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere oarecare. In
continuare, inainte de a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile "$secret" si
"$parola" si criptam rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze variabila de
sesiune, este putin probabil sa poata separa sirul "$secret" creat de noi.
Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat
directorul pentru pagini de Web.
Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care
verifica daca valoarea acesteia este egala cu parola):
<?php
$secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx';
$parola = 'mypass';
$cod = md5($secret. $parola);
session_start();
$_SESSION['parola'] = $cod;
// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parola
if (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola'])
echo "Parola acceptata";
else
echo "Parola nu este valida";
?>
Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un formular
HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola acceptata".
3. Stergerea unei sesiuni

Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu instructiunea:
session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni.
Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:
unset($_SESSION);
Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :
unset($_SESSION['nume_variabila']);
Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din
server folositi:
session_destroy()
Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura:

<?php
// Initializeaza datele sesiunii
session_start();
// Sterge tabloul $_SESSION
unset($_SESSION);
// Sterge datele de sesiune din server
session_destroy();
echo "<br /> Sesiunea curenta a fost inchisa";
?>

si SQL (1)
nvatati modul in care este structurata o baza de date
nvatati modul de proiectare a unei baze de date
nvatati sa creati baze de date MySQL si tabele
nvatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL
Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora.

Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie a
integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor.
In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea
bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la MySQL,
cel mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.
1. Structura unei baze de date relationale

O baza de date relationale stocheaza datele n tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane
informatii despre un anumit tip de element.
In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care prezinta
personalitati istorice ale Americii.
PersoanaID
Nume
AnNastere
001
George Washington
1732
002
John Adams
1735
003
Thomas Jefferson
1743
Primul rnd al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana.
Fiecare rnd al tabelului, altul dect primul rnd, descrie o singura personalitate. De exemplu, al
doilea rnd descrie o personalitati pe nume George Washington.
Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana contine
numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii n care s-au nascut acestia.
Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rnd al tabelului, se obisnuieste ca fiecare
tabel sa contina o coloana care identifica n mod unic fiecare rnd. Aceasta coloana se numeste
"cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID" serveste drept
cheie primara.
Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rnd, se pot combina valorile mai
multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa".
O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii ntre date
din mai multe tabele.

Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie ntre acestea.
PersoanaID
Nume
AnNastere
Meserie
PersoanaID
001
George Washington
1732
Arhitect
003
002
John Adams
1735
General
001
003
Thomas Jefferson
1743
Filozof
002
Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in
exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele meseriei
serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, n afara de aceasta, o singura coloana.
Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care cunoaste
meseria descrisa de un anumit rnd. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este arhitect.
Retineti ca "PersoanaID" este att cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul
tabel. Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia
primara a noului tabel, este cheia primara a unui alt tabel.
Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de
date" (SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare
asemenea sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server ,
Sybase .
MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, n
mare masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la aproape
orice SGBD modern.
Bazele de date relationale nteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu,
folosit pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic,
care poate obtine accesul la date stocate n mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate
sorta, rezuma si afisa rezultatele.
n general, bazele de date relationale si stocheaza datele ntr-un singur fisier sau catalog. Aceasta
caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea copiei de
siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor.
Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor pentru
a satisface o cerere de date dect cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar ofera
protectie sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece majoritatea
operatiilor sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in retea ar fi
rezultatul cerut.
2. Proiectarea unei baze de date

Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa va
bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara n totalitatea sa.
O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana. Majoritatea
bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:
Caracter
ntreg
Zecimal
Data si ora
Binar
Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de
majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea sunt
cele mai folosite.
Principalele tipuri de date din MySQL
Tip de date
BLOB
CHAR(m)
DATE
Descriere
- Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti
- Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde
m este mai mic dect 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza
spatii finale
- O data n format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15
DECIMAL
DECIMAL(m,d)
- Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care
"d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, n
mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0
DOUBLE
DOUBLE (m, d)
- Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, avnd o latime de

afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula.
FLOAT(m,d)
- Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, avnd o latime de

afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula
- Un ntreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,

INTEGER
INTEGER UNSIGNED
domeniul este cuprins ntre valorile -2147483648 si 2147483647
NUMERIC
NUMERIC (m, d)
- Similar cu DECIMAL
REAL
REAL(m, d)
- Similar cu DOUBLE
- Un ntreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,

SMALLINT
SMALLINT UNSIGNED
domeniul este cuprins ntre valorile 32768 si 32767
TIME
TIMESTAMP
TIMESTAMP(m)
- Ora n format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de

tip data si ora, n format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu,
1976-01-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate
de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul
curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei.
VARCHAR(m)
- Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere,

unde m este mai mic dect 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3,
iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost
eliminate
Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:
- Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu veti
obtine acces prin intermediul limbajului SQL.
- Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice sau
ore.
- Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau n calcule.
o - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date.
o - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii,
alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de date.
o - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de date.
- Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele care
contin cifre, cum ar fi un cod postal.
3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel

Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice.
La nceput, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel ntr-o
baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition
Language (DDL).
Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau prin
intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL folosind un
interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL
utiliznd PHP.
Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client"
(asemanator cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (n general, SQL nu este
sensibil la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati, cu
majuscule sau minuscule).
Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;)
Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:
CREATE DATABASE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata.

Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in baza
de date existenta, acest lucru se face folosind comanda:
USE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba si
baza de date in care vrem sa lucram.
Pentru a crea un tabel ntr-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are
urmatoarea forma:
CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, );
Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul datelor
incluse n coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane.
De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele
"carteid", "titlu" si "pret":
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2));
- n afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei
coloane:
NOT NULL - Fiecare rnd trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile nule
nu sunt permise.
DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune

valoarea specificata.
AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza n mod automat un numar de serie ca

valoare a coloanei asociate.
PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine.
Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste
atribute optionale:
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR(255) NOT NULL,
pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);
4. Stergerea si modificarea unui tabel

Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse.
Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:
DROP TABLE tabel;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters.

Dupa crearea unui tabel, l puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE", care
are mai multe forme.
Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:
ALTER TABLE tabel DROP coloana;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei care
va fi stearsa.
O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana n tabel:
ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care va
fi adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite, precum
PRIMARY KEY.
De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda:
ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00;
Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:
SHOW DATABASES;
Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:
SHOW TABLES;
Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea comanda:
SHOW COLUMNS FROM tabel;

si SQL (2)
Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL
Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL
Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date
Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire
1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces

Cnd un utilizator ncearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care gazdueste
baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de a executa
operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru a autoriza
un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea forma:
GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY parola;
Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola"
este parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea.
Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel
dintr-o baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":
GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY parola;
De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate

tabelele din baza de date numita "testdb", ori de cte ori utilizatorul furnizeaza parola
"mypassword":
GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY mypassword;
Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior,
interzicerea accesului.
Comanda are urmatoarele forme:
REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator;
REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;
De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului "tip_rau",
scrieti comanda:
REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;
Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite
coloane specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:
GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola;

sau
GRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY
'parola;
- Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li se
aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile cunoscute.
Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:
REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator;

sau
REVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator;
ntre privilegiile posibile se numara urmatoarele:
INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata
SELECT - care permite accesul de citire la rndurile care contin coloana specificata
UPDATE - care permite actualizarea rndurilor care contin coloana specificata
De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica,
puteti folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea:
REVOKE ALL ON carte FROM Marius;
GRANT
SELECT(carteid, titlu, pret),
INSERT(carteid, titlu, pret),
UPDATE(carteid, titlu, pret)
ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword';
REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius;
REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius;
- Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; n caz contrar, aceste privilegii
le vor elimina pe cele situate la nivel de coloana.
Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:
SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;
Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai multe
optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa www.mysql.com
2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL

n afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML). DML
va permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate ntr-o baza de date relationala
si raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera, actualiza si sterge
rndurile dintr-un tabel.
Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.
Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rndurile unui tabel. Interogarea
SELECT * FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul.

Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rnd pe o linie separata. Datele de iesire includ
numele coloanelor si linii care separa coloanele.

Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele ntr-o anumita ordine,
puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":
SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va
obtine accesul si al caror continut va fi afisat.
Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula.
Daca vreti sa fie selectate numai acele rnduri care satisfac un anumit criteriu, clauza "WHERE"
va permite sa specificati o conditie; rndurile care nu satisfac conditia nu sunt raportate.
De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rnd:
SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1;
Forma conditiilor folosite n sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a
conditiilor PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:
<>
Inegalitate
!=
Inegalitate, diferit de
<
Mai mic decat
>
Mai mare decat
<=
Mai mic sau egal cu
=>
Mai mare sau egal cu
Egalitate
Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane cu
o valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse ntre ghilimele simple, nu
ntre ghilimelele duble.
Cnd unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL i atribuie valoarea speciala NULL.
De asemenea, programatorii pot atribui n mod explicit valoarea NULL unei coloane.
Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna un
rezultat fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinnd cont de
valoarea NULL. Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se obtine un
rezultat adevarat.
SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:
Operator
Descriere
x BETWEEN y AND z Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa ntre valorile lui y si z
x LIKE y
x NOT LIKE y
x IN (y1, y2)
x NOT IN (y1, y2)
x IS NULL
Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y

Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y
Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista
poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2.
Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca x are valoarea NULL
x IS NOT NULL
Adevarat daca x nu are valoarea NULL
Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit de
cel folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe caractere,
iar meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter.
Modelele, precum sirurile, sunt incluse ntre ghilimele simple.
- De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv siruri
precum 'ar', 'arc' si 'un zar'.
Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" ntr-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca n PHP.
Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina
expresiile relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:
AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati
OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat
NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals
De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rndurile care au pretul de carte mai mare dect
11 sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs':
SELECT titlu, pret FROM carte
WHERE pret>11 OR titlu LIKE %Curs%;
Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata n MySQL, folositi urmatoarea forma:
x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata,
delimitata prin ghilimele simple.
3. Modificarea datelor dintr-o baza de date

Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati
rnduri noi ntr-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rndurilor existente,
respectiv sa stergeri rnduri dintr-un tabel.
Pentru a insera un nou rnd ntr-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea
forma:
INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rndul.

- "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei de-a
doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul valorilor date
ar trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel.
O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor cnd definitia coloanei nu
permite.
O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le
sunt atribuite valorile:
INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);
Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita
"coloana2" primeste valoarea "valoare2".
Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor
specificate trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate.
Coloanele care nu sunt denumite n comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita
(DEFAULT) primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor cnd valoarea respectiva nu este
permisa (n acest caz, comanda INSERT esueaza).
Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi
urmatoarea forma a comenzii INSERT:
INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2)

VALUES (valoare1, valoare2),
(valoare3, valoare4),
(valoare5, valoare6);
Pentru a modifica valoarea unui rnd sau mai multor rnduri existente ntr-un tabel, folositi o
comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:
UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2

WHERE conditie;
- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rnduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1" este
numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi
repartizata n "coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi
modificata, "valoare2" este valoarea care va fi repartizata n "coloana2", iar "conditie" identifica
rndul sau rndurile care urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie.
Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate
randurile coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in "Curs2", in
randul unde coloana "pret" are valoarea 5.
UPDATE carte SET titlu=Curs2
WHERE pret=5;
Pentru a sterge un rnd dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea forma:
DELETE FROM tabel WHERE conditie;
Daca se vrea a fi sterse toate rndurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare sterge rndul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2":
DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';
4. Sortarea si gruparea
Deseori, este important ca datele sa fie raportate ntr-o anumita secventa. Puteti specifica ordinea
de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are urmatoarea forma:
ORDER BY valoare
Daca se vor folosi mai multe cmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula.
Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, n locul uneia ascendente, specificati "DESC" dupa
valoare.
De exemplu, pentru a ordona toate cartile n functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic,
respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare:
Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la
comanda SELECT:
WHERE pret>50
SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al
rndurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:
Functie
Descriere
count(*)
- Numarul rndurilor din tabel
count(coloana)
- Numarul rndurilor din tabel care contin o valoare

diferita de NULL n coloana specificata
count(distinct coloana)
- Numarul valorilor distincte diferite de NULL care

apar n coloana specificata
avg(coloana)
- Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice

specificate
min(coloana)
- Valoarea minima din coloana specificata
max(coloana)
- Valoarea maxima din coloana specificata
sum(coloana)
- Suma valorilor din coloana specificata
De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte;
- Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie.
Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat este
folosit ca titlu n rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila n lucrul cu functiile din tabelul anterior,
va ajuta sa identificati mai usor datele de iesire.
De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel:
SELECT count(*) AS Carte_Numar,
avg(pret) AS Pret_Mediu
FROM carte;
O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:
GROUP BY coloana-sortare
- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata ntr-o clauza
"ORDER BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY".
De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea
urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) n parte:
GROUP BY anul
ORDER BY anul;
Pentru a include n datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING"
imediat dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:
HAVING conditie
De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare dect
1980, srieti urmatoarea interogare:
GROUP BY anul
HAVING anul>1980
ORDER BY anul;
Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:
+
*
/
|
&
>>
<<
_
Adunare
Scadere
Inmultire
Impartire
SAU, la nivel de bit
SI la nivel de bit
Deplasare la dreapta
Deplasare la stanga
Complement la nivel de bit

si SQL (3)
Invatati principalele expresii si functii folosite in MySQL
Invatati sa preluati datele, prin "unire", din mai multe tabele
Invatati sa executati instructiuni MySQL scrise intr-un fisier extern
1. Expresii si functii
SQL va permite sa formati expresii folosind valori din coloane, valori literale si functii. Ca si n
PHP, puteti controla ordinea de evaluare a expresiilor SQL folosind paranteze pentru a delimita
sub-expresiile care trebuie evaluate mai intai.
Tabelele urmatoare rezuma functiile MySQL frecvent folosite
Functii matematice frecvent folosite n MySQL
Functie
Descriere
abs(x)
- Valoarea absoluta a lui x
atan(x)
- Arc tangenta lui x, unde x este dat n radiani
atan2(y,x)
- Arc tangenta lui y/x, unde semnele ambelor argumente sunt

folosite pentru a determina cadranul cercului trigonometric
ceiling(x)
- Cel mai mic ntreg care nu este mai mic dect x
cos(x)
- Cosinusul lui x, unde x este exprimat n radiani
exp(x)
- Baza logaritmilor naturali (e) ridicata la puterea x
floor(x)
- Cel mai mare ntreg care nu este mai mare dect x
log (x)
- Logaritmul natural al lui x
mod(x,y)
- Restul mpartirii x/y
power(x,y) - x la puterea y
rand(x)
- Valoare aleatoare cu virgula, mai mare sau egala cu zero si mai

mica dect unu
sign(x)
- Valoarea -1, 0 sau 1, dupa cum valoarea lui x este negativa, zero
sau pozitiva
sin(x)
- Sinusul lui x, unde x este dat n radiani
sqrt(x)
- Radacina patrata a lui x
tan(x)
- Tangenta lui x, unde x este dat n radiani

\Functii sir frecvent folosite n MySQL
Functie
Descriere
ascii(s)
- Codul ASCII al octetului celui mai din stnga al sirului s
char(n)
- Caracter al carui cod ASCII este n
concat(s1, s2) - Concatenarea sirurilor s1 si s2; cu alte cuvinte, s2 atasat la s1

lcase(s)
- Sirul s, unde toate majusculele au fost transformate n
minuscule
left(s,n)
- Primii n octeti ai sirului s, de la stnga la dreapta
length(s)
- Numarul octetilor din sirul s

- Pozitia primei aparitii a lui s1 n s2, respectiv zero daca s1 nu se
gaseste n s2
locate(s1, s2)
ltrim(s)
- Sirul s, cu eliminarea spatiilor de nceput
right(s,n)
- Primii n octeti din sirul s, de la dreapta la stnga

- Sirul s1, completat la dreapta cu sirul s2 pna cnd rezultatul are
lungimea n
rpad(s1,n,s2)
rtrim(s)
- Sirul s, cu spatiile finale eliminate
space(n)
- Un sir alcatuit din n spatii
substring(s,m,n)
- Sub-sir al lui s, care ncepe de la pozitia m si care are lungimea

n
trim(s)
- Sub-sir al lui s, cu spatiile initiale si finale eliminate
ucase(s)
- Sirul s, cu toate minusculele convertite n majuscule

Functii MySQL de data si ora frecvent utilizate
Functie
Descriere
dayofmonth(d) - Ziua din luna a datei specificate (1-31)

dayofweek(d)
- Ziua din saptamna a datei specificate (1 =duminica, 2=luni,,

7=smbata)
dayofyear(d) - Ziua din an a datei specificate (1-366)

hour(t)
- Partea orelor din momentul de timp mentionat (0-23)
minute(t)
- Partea minutelor din momentul de timp mentionat (0-59)
month(d)
- Luna datei specificate (1-12)
now()
- Data si ora curenta
second(t)
- Partea secundelor din momentul de timp mentionat (0-59)
week(d)
- Saptamna din an a datei specificate (0-53)
year(d)
- Partea anilor din momentul de timp mentionat (1000-9999)

Functii specifice MySQL
Functie
database()
Descriere
- Returneaza numele bazei de date deschise
get_lock(s,n) - Obtine o blocare a bazei de date

md5(s)
- Returneaza o suma de control a sirului s, calculata dupa

algoritmul MD5
password(s)
- Returneaza sirul s, criptat folosind algoritmul aplicat de MySQL

parolei
release_lock(s) - Anuleaza blocarea unei baze de date

user()
- Returneaza numele utilizatorului curent
version()
- Returneaza numarul versiunii MySQL
2. Uniri
SQL va permite sa obtineti accesul la mai multe tabele ntr-o singura interogare, n general,
aceasta operatie se executa pentru ca datele dintr-un tabel sa poata fi folosite cu date din alt tabel.
De exemplu, sa presupunem ca baza de date este asemanatoare celei prezentate mai jos, unde
avem doua tabele, primul numit "persoane" iar cel de-al oilea numit "meserii", si o relatie cheie
externa - cheie primara (persoanaid) asociaza cele doua tabelele.
persoanaid
nume
AnNastere
meserie
persoanaid
001
George Washington
1732
Arhitect
003
002
John Adams
1735
General
001
003
Thomas Jefferson
1743
Filozof
002
Sa examinam urmatoarea interogare:
SELECT nume, meserie FROM persoane, meserii
WHERE persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
- Constructiile "persoane.persoanaid" si "meserii.persoanaid" se numesc "nume definite", prima
se refera la coloana "persoanaid" din tabelul "persoane", iar a doua se refera la coloana
"persoanaid" a tabelului "meserii".
- Clauza WHERE asigura o echivalenta ntre valoarea cheii externe din tabelul "meserii" cu
aceea a cheii primare din tabelul "persoane", (n absenta clauzei WHERE, se va stabili o
corespondenta ntre fiecare rnd din tabelul cu meserii si fiecare rnd din tabelul cu persoane; un
asemenea rezultat, numit "produs cartezian", contine n general multe rnduri - majoritatea
nedorite - si ca atare trebuie evitat).
- Rezultatul interogarii de mai sus este un raport care indica numele si meseria asociata fiecarui
angajat prezentat n tabelul "meserii".
O interogare ca aceasta, care combina date din mai multe tabele, se numeste "unire". Sunt
posibile si uniri mai complexe, care implica trei sau mai multe tabele.
Daca un rnd dat din tabelul principal (aici "persoane") nu are nici un rnd asociat n tabelul cu
detalii (aici "meserii"), rndul respectiv din tabelul principal nu va aparea n datele de iesire ale
unei uniri. In cazul acesta, pentru a determina aparitia acestei nregistrari din tabelul principal, se
poate folosi o categorie speciala de unire, cunoscuta sub numele de "unire la stnga" sau "unire
exterioara la stnga". Iata un exemplu:
SELECT nume, meserie FROM persoane
LEFT JOIN meserii
ON persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
Aceasta interogare va afisa toate persoanele, indiferent daca acestea au sau nu asociata o meserie.
Persoanele fara o meserie au specificatia NULL n coloana corespunzatoare meseriei.
3. Executarea instructiunilor dintr-un fisier extern

Comenzile MySQL pot fi scrise si intr-un fisier extern (editat de exemplu, in Windows, cu
Notepad), acest fisier se numeste "script de shell".
Scriptul din fisierul extern poate fi executat din fereastra de comanda MySQL (MySQL
Command Line Client), utilizand comanda:
SOURCE nume_fisier
Unde "nume_fisier" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul de shell.
De exemplu, scriem urmatoarele comenzi intr-un fisier numit "lucru.txt" pe care-l salvam in
directorul "C:/teste".
CREATE DATABASE lucrudb;
USE lucrudb;
GRANT ALL ON lucrudb.* TO php IDENTIFIED BY 'mypass';
CREATE TABLE angajat (
angajatnr SMALLINT PRIMARY KEY,
nume VARCHAR(50),
ore SMALLINT,
departament CHAR(16),
salariu DECIMAL(8,2),
data_angajare DATE);
INSERT INTO angajat (
angajatnr,
nume,
ore,
departament,
salariu,
data_angajare)
VALUES (
1,
'George Washinton',
40,
'Contabilitate',
500.00,
'2007-10-04'),
( 2,
'John Adams',
35,
'Marketing',
1000.00,
'2007-10-11'),
( 3,
'Thomas Jefferson washinton',
20,
'Vanzari',
1300.00,
'2007-07-02');
- Pentru a executa acest script, scriem in fereastra de comanda MySQL: SOURCE
C:/teste/lucru.txt
MySQL va executa comenzile din script ca si cum acestea ar fi scrise direct in linia de comanda.
Exemplul de mai sus va crea o baza de date noua, numita "lucrudb", va acorda utilizatorului
"php" toate drepturile in utilizarea acestei baze de date, dupa care va crea tabelul "angajat", cu 6
coloane ("angajatnr", "nume", "ore", "departament", "salariu", "data_angajare") in care vor fi
adaugate trei linii.
Utilizarea bazelor de date folosind PHP (1)

Part. 2 - Cautare in tabel MySQL
Conectare la serverul MySQL folosind functiile PHP
Detectare erori aparute in lucrul cu bazele de date
Creare baze de date si tabele folosind functii PHP
Adaugare date in tebel folosind PHP
Faptul ca limbajul PHP a devenit atat de popular se datoreaza in mare masura faptului ca acesta
contine suport de functii pentru lucrul cu bazele de date.
1. Conectarea la serverul MySQL

Pentru a utiliza o baza de date MySQL, avem nevoie de o conexiune la serverul de baze de date.
Aceasta conexiune va fi utilizata ca punct de access pentru comenzi mysql.
Pentru a va conecta la un server MySQL, utilizati functia mysql_connect(), a carei sintaxa este
urmatoarea:
mysql_connect(nume_gazda, nume_utilizator, parola)
Unde "nume_gazda" este numele gazdei, serverul pe care ruleaza serviciul MySQL,
"nume_utilizator" este numele utilizatorului care se conecteaza la serverul MySQL, iar "parola"
este parola MySQL asociata utilizatorului.
In cazul in care serverul MySQL ruleaza pe calculatorul dv. personal, parametrul "nume gazda"
este in general "localhost". In alte cazuri, daca serverul MySQL ruleaza pe un alt computer, va
trebui sa specificati adresa computerului pe care ruleaza serverul MySQL.
Functia returneaza FALSE n caz de esec; n caz contrar, returneaza o valoare denumita
identificator de legatura, care serveste ca instrument de manipulare pentru accesul la serverul
MySQL.
Iata un exemplu de utilizare a functiei mysql_connect():
<?php
print "Connected to MySQL <br />";
?>
In acest exemplu, serverul MySQL ruleaza pe "localhost" ca si modulul PHP, utilizatorul este
"Marius" iar parola "mypass".
Dupa executia acestui script, daca nu se reuseste conectarea la MySQL, va aparea mesajul
"Unable to connect to MySQL", in caz de reusita, apare mesajul "Connected to MySQL"
n mod prestabilit, functia mysql_connect() se conecteaza la serviciul MySQL prin intermediul
portului 3306, portul MySQL standard. Daca doriti sa obtineti accesul la un server MySQL care
ruleaza pe un port non-standard, puteti atasa un caracter doua puncte si numarul portului dorit la
argumentul care contine numele gazdei; de exemplu, "localhost:3308".
2. Incheierea conexiunii la serverul MySQL

Pentru terminara unei conexiuni la serverul MySQL se foloseste instructiunea: mysql_close();.
Aceasta functie inchide conexiunea curenta. Functia returneaza TRUE n caz de reusita; n caz
n general, nu este necesara invocarea functiei mysql_close(), deoarece PHP nchide automat
conexiunile deschise cu bazele de date atunci cnd un script si ncheie executia.
Iata un exemplu de conectare la serverul MySQL si inchidere a conexiunii folosind functia
mysql_close():
<?php
// Aici adaugati datele necesare lucrului cu serverul MySQL
mysql_close();
?>
3. Detectarea aparitiei erorilor

Biblioteca MySQL din PHP furnizeaza doua functii de verificare a erorilor, si anume
mysql_errno() si mysql_error().
Fiecare functie returneaza un rezultat care reflecta eroarea, daca aceasts exista.
Nici una din cele doua functii nu necesita argumente. Functia mysql_errno() returneaza un cod
numeric de eroare, n timp ce functia mysql_error() returneaza un sir care descrie eroarea. Daca
nu s-a produs nici o eroare, codul numeric al erorii este zero si descrierea are ca valoare un sir
vid.
Informatiile de eroare sunt disponibile numai daca este activa o conexiune cu serverul MySQL.
Prin urmare, intai trebuie sa se reuseasca conectarea la MySQL.
Iata cum puteti folosi functiile respective pentru a verifica modul de operare a functiei
mysql_select_db() (aceasta selecteaza baza de date pentru lucru):
<?php
print "Connected to MySQL<br />";
mysql_select_db("lucrudb");
if (mysql_error()) {
}
?>
Daca se reuseste conexiunea la serverul MySQL si baza de date cu numele "lucrudb" este
inexistenta, rezultatul afisat de exemplul de mai sus va fi urmatorul:
Connected to MySQL
1049 : Unknown database 'lucrudb'
4. Eliminarea mesajelor de eroare si a avertismentelor nedorite

Numeroase functii PHP pot produce erori sau mesaje de avertizare care i pot deruta pe
utilizatorii siturilor Web sau le pot cauza neplaceri.
PHP furnizeaza functia error_reporting(), care va permite sa eliminari mesajele nedorite.
error_reporting(mask)
unde "mask" specifica tipul mesajelor care vor fi raportate. Daca specificati zero ca valoare a
atributului "mask" (error_reporting(0)), nu va fi raportat nici un mesaj. Daca specificati
"E_ALL" in loc de "mask" (error_reporting(E_ALL)), vor fi raportate toate mesajele.
Sau, o alta metoda pentru oprirea mesajelor de eroare, explicata in lectiile anterioare, este
adaugand @ inaintea functiei.
4. Crearea si selectarea unei baze de date.

O functie importanta in lucrul cu bazele de date este mysql_query(), care are urmatoarea forma:
mysql_query("interogare")
sau
mysql_query("interogare", "id_con")
- "interogare" este un sir ce contine comenzile SQL care urmeaza a fi executate (in PHP,
comenzile SQL nu trebuie sa se ncheie cu un caracter punct si virgula).
- "id_con" este identificatorul de conectare returnat de functia mysql_connect(), daca acesta este
omis se foloseste ultima legatura deschisa cu aceasta functie.
Functia mysql_query() returneaza TRUE daca serverul a reusit sa execute interogarea; n caz
- Important: pentru ca sa puteti lucra cu baze de date in PHP trebuie sa cunoasteti comenzile
SQL necesare. Cele mai importante au fost prezentate in lectiile 22, 23 si 24
Pentru a crea o noua baza de date folosim comanda SQL "CREATE DATABASE
numeBazaDeDate;", pe care o putem lansa de la o consola MySQL, sau o putem apela de la un
script PHP prin intermediul functiei mysql_query(). Iata un exemplu prin care creem baza de
date "lucrudb":
<?php
$createdb = mysql_query("CREATE DATABASE lucrudb");
if ($createdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost creata <br />";
else
mysql_close();
?>
- Dupa executarea acestui script, daca totul este corect, va fi creata baza de date "lucrudb" si va fi
afisat mesajul "Baza de date lucrudb a fost creata".
Dupa ce programul a obtinut o conexiune cu serverul MySQL, inainte de a lucra cu tabelele
dintr-o baza de date MySQL, programul trebuie sa selecteze baza de date respectiva. Pentru
aceasta, folositi functia mysql_select_db(), care are urmatoarea forma:
mysql_select_db(baza_de_date)
Unde "baza_de_date" este numele bazei de date la care urmeaza a se obtine acces.
Functia returneaza TRUE daca poate obtine accesul la baza de date, respectiv FALSE n caz
contrar.
Iata un exemplu de selectare a bazei de date "lucrudb":
<?php
if ($selectdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost selectata <br />";
else
mysql_close();
?>
5. Crearea tabelelor
Dupa conectare si selectarea bazei de date putem crea tabele in cadrul bazei de date selectate.
Pentru aceasta folosim limbajul SQL CREATE TABLE numeTabel (coloana1, coloana2, ...);
impreuna cu functia mysql_query().
In exemplul urmator cream tabelul cu numele "carti" care contine urmatoarele campuri:
Nume camp
id
Tip
Identificator unic, Not Null, cheie primara
nume
Char(30)
autor
Char(25)
gen
Char(10)
data_intrare
Date
pret
Decimal(12,2)
In stanga, la "Nume Camp", sunt trecute coloanele tabelului, iar in dreapta tipul acestora, coloana
cu nume "id" fiind cheia primara.
De asemenea, folosim indicatorul "AUTO_INCREMENT" pentru a preciza faptul ca MySQL va
repartiza o valoare secventiala unica n coloana care serveste drept cheie primara a tabelului.
Iata si scriptul PHP pentru creacrea tabelului:
<?php
if (!$selectdb)
mysql_error();
$sql = "CREATE TABLE `carti` (id INT UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY,
nume varchar(30) NOT NULL, autor varchar(25) , gen varchar(10) NOT NULL, data_intrare
date, pret decimal(12,2))";
echo "Tabelul carti a fost creat <br />";
else
echo "Tabelul carti nu a putut fi creat deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
In exemplul de mai sus, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru crearea acestui tabel.
Instructiunea mysql_query($sql, $conn), executa aceasta comanda si in cazul in care rezultatul
este TRUE se trimite la iesire sirul: "Tabelul carti a fost creat". In cazul in care instructiunea SQL
nu a putut fi executata, functia mysql_query($sql) intoarce valoarea FALSE, afisand eroarea din
cauza careia tabelul nu a putut fi creat.
6. Adaugarea de date in tabel

Dupa ce aveti tabelul creat in baza de date MySQL puteti adauga date in el, pentru aceasta se
foloseste functia mysql_query("interogare") unde "interogare" este urmatoarea comanda:
INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, ...) VALUES ('date1',
'date2', ...)
- unde `nume_tabel` este numele tabelului in care se adauga datele
- "coloana1, coloana2, ..." sunt numele coloanelor in care se doreste adaugarea datelor
- "date1, date2, ..." sunt datele care vor fi adaugate, tinandu-se cont de ordinea si numarul lor cu
cea a coloanelor
Iata un exemplu, in care se foloseste tabelul "carti" creat mai sus
<?php
if (!$selectdb)
mysql_error();
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUES ('Glossa', 'Mihai
Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8')";
else
mysql_close();
?>
- In acest exemplu, datele "'Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8'" vor fi adaugate
in coloanele "nume, autor, gen, data_intrare, pret" in aceeasi ordine in care sunt scrise si datele
si coloanele.
- Daca au fost adaugate cu succes, apare mesajul "Datele au fost adaugate", in caz contrar apare
mesajul de eroare.
Daca doriti sa adaugati mai multe linii in tabel, printr-o singura interogare, puteti folosi
urmatorul model
<?php
// Aici adaugati comenzile pt. conectare si selectarea bazei de date
$sql = "INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, coloana3)
VALUES
('date1', 'date2', 'date3'),
('valoare1', 'valoare2', 'valoare3'),
('text1', 'text2', 'text3')";
if (mysql_query($sql))
else
mysql_close();
?>
Observati sintaxa de scriere corecta a interogarilor MySQL in PHP, numele tabelului se scrie
intre caracterele ( ` ` ) si valorile intre ghilimele simple ( ' ' )
Cautare in tabel MySQL
Dupa ce au fost adaugate mai multe date (randuri) intr-un tabel MySQL, se poate selecta anumite
randuri si coloane cautand dupa un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se foloseste
comanda WHERE.
1. Cautare dupa valoarea coloanei

Intr-un tabel MySQL daca dorim sa fie selectate doar acele randuri in care o colana are o anumita
valoare, se adauga in comanda SQL formula: WHERE `coloana`='valoare' , dupa cum se vede
in urmatorul exemplu.
In acest exemplu vor fi selectate doar randurile din coloanele "col1" si "col2" unde "col1" are o
anumita valoare fixa precizata.
<?php
// Se face conectarea la MySQL si selectarea bazei de date
$conn = mysql_connect("localhost", "utilizator", "parola") or die("Unable to connect to
MySQL");
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
$val = 'cuvant';
// Variabila ce contine valoarea pt. coloana cautata
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val'";
$rezultat = mysql_query($sql, $conn);
if (mysql_errno()) {
echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />";
}
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
echo '0 rezultate';
}
else {
// Parcurge si afiseaza randurile gasite
while ($rand = mysql_fetch_assoc($rezultat)) {
echo '<br />'. $rand['col1']. ' - '. $rand['col2'];
}
}
?>
- "col1" si "col2" sunt coloanele din "tabel" care vrem sa fie selectate. Puteti adauga mai multe
nume (separate prin virgula), sau pentru a selecta toate coloanele, se foloseste caracterul *
Pe langa formula "WERE" pot fi folosite si comenzile AND (si) sau OR (sau), pentru a efectua
selecturi mai complexe, sau mai precise, cautand randurile in functie de valorile mai multor
coloane.
- De exemplu, daca se doreste selectarea doar a randurilor in care avem "col1" cu valoarea "val1"
si "col2" cu valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca ambele conditii, se foloseste
comanda SQL cu AND astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' AND `col2`='$val2'";
- Daca se doreste selectarea randurilor in care avem "col1" cu valoarea "val1" sau "col2" cu
valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca una (oricare) din aceste conditii, se foloseste
comanda SQL cu OR astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' OR `col2`='$val2'";
2. Cautare dupa un anumit termen in rand

O alta selectare necesara este atunci cand se doreste cautarea randurilor care au in datele din
coloana un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se folosesc impreuna comenzile WHERE
si LIKE.
Se adauga la comanda SQL formula: WHERE `coloana` LIKE 'termen'
De exemplu:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1` LIKE '$term'";
- Valoarea lui '$term' poate fi un cuvant sau fraza exacta, ori o parte dintr-un cuvant, in acest caz
se foloseste si caracterul "%", astfel, pot fi obtinute urmatoarele 4 cazuri:
'term' - va returna randurile in care valoarea coloanei este exact cuvantul "term", fara
altceva.
'term%' - va gasi randurile in care valoarea coloanei incepe cu "term", cum ar fi: "term
ceva", "termenii", etc.
'%term' - va gasi randurile in care valoarea coloanei se termina cu "term", cum ar fi:
"12term" "ceva term", etc.
'%term%' - va returna randurile in care coloana are in valoarea ei (oriunde, si in

interiorul continutului) termenul "term", cum ar fi: "term ceva" "ceva 12termeni", "ceva
ex-terma altceva", etc.
De obicei, termenul cautat este preluat dintr-un formular. Trebuie sa tineti cont de modul in care
au fost adaugate datele in tabelul MySQL, daca au fost filtrate cu o functie, precum
"mysql_real_escape_string()", cand se face selectul pentru cautare trebuie aplicata aceeasi
functie termenului cautat.
- Mai jos puteti studia si folosi codul unui model de script, cu formular, pentru selectarea dintr-un
tabel MySQL a randurilor in care se gaseste termenul transmis prin formular. Explicatiile
detaliate sunt in codul scriptului.
!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=utf-8" />
<title>Script cautare MySQL</title>

<meta name="description" content="Script cu formular pt cautare in tabel
MySQL. Tutorial de la http://www.marplo.net" />
<meta name="keywords" content="script cautare" />
</head>
<body>
<form action="" method="post">
<input type="text" name="term" />
<input type="submit" name="submit" value="Cauta" />
</form>
<?php
// Script - Tutorial de la http://www.marplo.net
// Se verifica daca e primita valoare de la formular si are mai mult de 1
caracter
if (isset($_POST['term']) && strlen($_POST['term'])>1) {
// Preia valoarea, eliminand posibile spatii exterioare
$term = trim($_POST['term']);
// Se face conectarea la serverul MySQL si selectarea bazei de date
$conn = mysql_connect("adresaServerMySQL", "utilizator", "parola") or
die("Nu m-am putut conecta la serverul MySQL");
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ".
mysql_errno(). " : ". mysql_error();
// Se verifica daca "magic_quotes_gpc()" este setat ON
// Daca e ON, se aplica stripslashes() pentru a nu se adauga de 2 ori "\" la
filtrare
if(get_magic_quotes_gpc()) { $term = stripslashes($term); }
// Se aplica filtrarea cu mysql_real_escape_string() (la adaugarea datelor
trebuie sa fi fost folosita aceeasi filtrare)
$term = mysql_real_escape_string($term);
// Se face selectarea si afisarea dateor returnate
$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `nume_coloana` LIKE '%$term%'";
$resql = mysql_query($sql, $conn) or trigger_error(E_USER_ERROR);
if (mysql_num_rows($resql) == 0) { echo '0 rezultate'; }
else {
while ($rand = mysql_fetch_assoc($resql)) {
// Elimina caracterele "\" care au fost adaugate de
"mysql_real_escape_string()"
$col = stripslashes($rand['nume_coloana']);
echo '<br />'. $col;
}
}
}
?>
</body>
</html>

Doc

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scriere Scrierea scripturilor PHP elementare

Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP

Invatati sa documentati si sa executati un script PHP

1. Scrierea scripturilor PHP

2. Scrierea scheletului programelor PHP

Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php.

Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului

3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web

Obtin date de la un utilizator.

Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.

Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si

4. Documentarea unui script PHP

5. Executarea unui script PHP

echo "Primul meu script PHP.";

Tipuri de siruri si variabile

nvatati tipul variabilelor in PHP

Numere si siruri, tipul variabilelor

- Numar de tip float

- Reprezinta: 1.2 * 103

\n - salt la linie noua

\r - retur de car (rand nou)

\t - caracter de tabulare pe orizontala

Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.

- este setata explicit prin atribuirea valorii NULL

- nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile

- variabila a fost stearsa prin functia unset();

Variabile si operatori PHP

ntelegeti diferenta dintre valori literale si variabile

nvatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor n expresii

nvatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare

1. Valori literale si variabile

punct si virgula (;) marcheaza sfrsitul instructiunii.

$GLOBALS contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent.

$_SERVER variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa

$_GET variabile furnizate scriptului prin adresa URL

$_COOKIE variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie

$_FILES furnizeaza scriptului fisierele uploadate

$_SESSION variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului

Moule :restul impartirii lui a la b

O proprietate interesanta a operatorului de mpartire este aceea ca returneaza o valoare ntreaga

se obtine ctul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire

abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x'

ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat superior

floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat inferior

max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori

min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori

pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n'

strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f'

sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'

Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista

Numarul argumentelor preluate de functie

Semnificatia fiecarui argument

$punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);

Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta

Utilizarea formularelor HTML

nvatati sa trimiteti date prin formulare HTML

nvatati sa preluati date trimise prin GET si POST

1. Proiectarea unui formular

2. Crearea unui formular

3. Utilizarea metodelor GET si POST

iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:

4. Receptionarea datelor de la un formular HTML

$_POST['nume'] - daca este folosit method="post"

$_GET['nume'] - daca este folosit method="get"