Doina este o creaie liric, vocal sau instrumental, specific poporului romn, n care interpretul

i exprim n mod direct sentimentele de dor, de jale, de nstrinare, de revolt, triste e, iubire, ur
mpotriva asupritorilor, regret etc. Tot doin este numit i o specie a literaturii populare,
aparinnd genului liric, n care autorul i exprim sentimentele i convingerile fa de unele
probleme ale vieii, fa de timp i natur i fa de sine nsui.
Cuprins
[ascunde]

1Caracteristici

2Trsturi

3Figuri de stil specifice

4Tipuri de doine

5Patrimoniu cultural imaterial al umanitii

6Legturi externe

Caracteristici[modificare | modificare surs]

are caracter anonim (nu are un autor cunoscut)

are caracter oral (s-a transmis din generaie n generaie prin viu grai)

are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi)

are caracter sincretic (se mbin muzica, poezia i dansul, poate fi cntat)

are caracter tradiional

are caracter expresiv

Trsturi[modificare | modificare surs]

exprim direct, profund i intens o varietate de sentimente, idei, aspiraii

are o tematic variat

se inspir din viaa poporului romn, reflect comuniunea omului cu natura, atitudinea
omului fa de via i moarte, fa de scurgerea timpului

Figuri de stil specifice[modificare | modificare surs]

personificarea naturii;

comparaia;

epitetul;

repetiia.

Tipuri de doine[modificare | modificare surs]

n funcie de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

de dor

de jale

de dragoste

de nstrinare

haiduceti

pstoreti

de ctnie (militrie)

Doina populara este o specie a genului liric in care poetul popular isi
exprima in mod direct sentimentele.

Literatura populara a servit ca sursa de inspiratie scriitorilor nostrii, caci

au gasit aici filonul de aur al genului creator poporului nostru. Astfel, au
realizat culegeri de folclor Petre Ispirescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu
sau Lucian Blaga.'
Doina 'Mai badita floare dulce' face parte din antologia de poezie
populara a lui Lucian Blaga si este o creatie de dragoste.

Titlul este constituit dintr-o constructie formata dintr-o interjectie si un

substantiv in vocativ, urmata de metafora 'floare dulce'; titlul apare si in primul
vers al poeziei.
Intreaga doina este o confesiune tulburatoare a nevoii de dragoste, a
dorintei de realizare in iubire pe care o face o tanara fata iubitului ei. De aceea,
11 din cele 12 verbe sunt folosite la persoana I, modul conditional-optativ.
Sentimentele sunt exprimate direct, caci fata se adreseaza tanarului
indragit, verbele fiind la persoana a II-a, singular (te-as smulge, te-as gasii, teas duce).
Fata isi doreste cu ardoare ca iubitul sa fie aproape de ea si de aceea
dragostea sa este grijulie, ocrotitoare si plina de afectiune.
De aceea tanara doreste ca iubitul ei sa se afle in gradina sau pe campul
unde au loc muncile agricole ('te-as secera a mila', 'te-as imblandi cu drag')
Verbele 'a secera', 'a face stoc', 'a macina', 'a cerne' sugereaza prin
succesiunea lor, muncile evocate de plugari. Toate aceste munci agricole sunt
prezentate cronologic, iar iubirea fetei in acest peisaj devine o alinare a
sufletului indragostit, dar si un zbucium sufletesc.
Finalul doinei sugereaza faptul ca dragostea presupune si jale, durere,
suferinta, care nu pot lua sfasit decat prin implinirea ei : 'Si te-as da inimei
mele/Sa se stampere de jale.'
Intensitatea sentimentelor exprimate, gingasia si puritatea lor sunt
exprimate in poezie prin cateva epitete al substantivelor sau ale verbelor:
'te-at secera cu mila', 'floare dulce', 'morisca de argint'.
Observam ca enumerarea verbelor la conditional -optativ se realizeaza la
inceputul propozitiilor coodonate prin 'si' cu scopul de a exprima dorinta de
indurerare a tinerei fete.
Aceasta doina populara este de dragoste, dar in finalul ei, razbate o nota
de tristete si de suferinta exprimata plastic cu adjectivele 'jele', 'sa se stampere
de jele'.

Versurile doinei au masura de opt silabe, ritmul este trohaic, iar poezia
nu este structurata in strofe.
Intreaga poezie apare ca un discurs liric care curge fluent pana in final,
cand este aratat motivul zbuciumului sufletesc al fetei.
Rima imperecheata sau monorima confera poeziei o muzicalitate
deosebita. La acestea se adauga cuvinte populare sau regionale care imprima
sonoritate discursului poetic: 'stog', 'a imblati'.
Profunzimea sentimentului iubirii, dar mai ales oscilatia intre tristete si
speranta fac din doina o adevarata bijuterie a literaturii folclorice romanesti.
Aceasta impreuna cu alte poezii populare constituie asa cum arata Vasile
Alecsandri 'o adevarata avere nationala demna de a fi scoasa la lumina cu un
titlu de glorie pentru natia romana'.
Pentru toate caracteristicile enuntate mai sus, putem afirma ca poezia
este o doina populara.