Resurse si raritate.

Curba probabilitatilor de productie

Orice activitate umana presupune utilizarea de resurse specifice, in cantitati determinate

si de calitate adecvata.

Resursele economice constau din totalitatea elementelor, premiselor directe si indirecte

ale actiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv folosite la
producerea si obtinerea de bunuri.

Premisa primara a satisfacerii nevoilor umane este natura. Mediul natural este cel dintai
izvor al resurselor economice si cadrul existentei oamenilor si al activitatilor acestora.

Resursele natural materiale cuprind:

a) resursele naturale (originare, primare);

- Din punct de vedere al duratei folosirii, ele pot fi neregenerabile (epuizabile) in

special zacamintele de combustibil fosil si minereuri si regenerabile: pamantul, apa, aerul.

- Din punt de vedere al posibilitatilor de recuperare ele pot fi: recuperabile (materii
prime), partial recuperabile (biologice), nerecuperabile (resursele energetice).

- Din punct de vedere al volumului, ele pot fi abundente sau deficitare.

Luate in globalitatea lor, resursele naturale se caracterizeaza prin raritate si limitativitate.

b) resursele materiale (derivate), respectiv echipamentele de productie, tehnologiile de

fabricatie, stocurile de materii prime, infrastructura economica.

Resursele umane includ:

a) potentialul demografic (ponderea populatiei active in totalul populatiei);

b) gradul de pregatire profesionala si managerial - decizionala a fortei de munca;

c) performanta sistemului instructiv-educational de pregatire a viitoarei forte de

munca.

Resursele financiare includ, in speta, capitalul financiar, veniturile realizate si sumele de

bani disponibile a fi alocate dezvoltarii.

Resursele informationale se refera la informatii care, prin continutul si modul lor de

organizare si folosire, prezinta utilitate si disponibilitate pentru folosirea lor, de catre factorul
uman, in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune.

Activitatea economica privita prin trasatura sa principala, ca activitate practica, este

circumscrisa raportului nevoi resurse. Raritatea resurselor si bunurilor, privita cantitativ si
calitativ, reprezinta o caracteristica generala a economiei.

Legea raritatii resurselor consta, deci, in aceea ca volumul, structurile si calitatea

resurselor economice se modifica mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor
umane.
 Tinand cont de legea raritatii resurselor, se poate face urmatoarea delimitare a economiei.

Economia normativa se defineste prin aceea ca buna folosire a resurselor rare se

apreciaza prin gradul de satisfacere a nevoilor, privite ca aspiratii, respectiv ca mobiluri ale
organizarii procesului de obtinere a bunurilor.

Economia pozitiva se caracterizeaza prin fixarea eficientei activitatilor ca punct de

pornire in optiunile indivizilor si sociogrupurilor, cat si in folosirea resurselor disponibile.

Activitatea economica se defineste deci prin lupta impotriva raritatii, proces complex ce
reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor privitoare la
atragerea si utilizarea resurselor economice in vederea producerii, circulatiei, repartitiei si
consumului de bunuri in functie de nevoile si interesele economice.

De-a lungul timpului, s-a desfasurat un amplu proces de diversificare, specializare si

integrare a activitatilor economice, cunoscut sub numele dediviziune sociala a muncii.

Cele mai importante principii ale alegerii in economie sunt:

a) principiul rationalitatii, agentii economici actioneaza in mod constient, potrivit

propriilor interese: producatorii urmaresc un optim al combinarii factorilor de
productie prezenti; consumatorii sunt interesati de un maxim de satisfactie si utilitate;

b) principiul eficientei, o activitate economica devine eficienta in momentul in care

este obtinut un maxim de efect cu un minim de efort;

c) principiul optimalitatii, producatorii si consumatorii intentioneaza intotdeauna sa

gaseasca cea mai buna alternativa pentru atingerea obiectivului preconizat. Raritatea
resurselor face ca orice alegere a unuia sau altuia dintre agentii economici sa
insemne, in acelasi timp, sacrificarea unor sanse potentiale. Deci, costul de
oportunitate reflecta sacrificarea celorlalte alternative in favoarea producerii sau
consumului unui anumit bun sau serviciu.

In conditiile unor cantitati limitate de resurse si a unui numar dat de obiective, se va cauta
cea mai buna alocare a resurselor astfel incat sa fie satisfacute cat mai bine obiectivele propuse.

Alegerea contine o situatie de clasare, de comparare si de alocare a resurselor limitate in

functie de amploarea si intensitatea trebuintelor, de preferinte si de timp.

Curba posibilitatilor de productie pune in evidenta sub forma grafica toate

combinatiile posibile de a produce doua bunuri de catre un individ, firma sau tara, intr-o anumita
perioada, prin folosirea integrala si eficienta a tuturor resurselor disponibile.

Simplificand la maxim situatia presupunem ca intr-o economie, nu exista decat doua

bunuri : alimente si imbracaminte, se produc in mod diferit, iar daca toate resursele s-ar
concentra pentru productia de alimente, in functie de resursele disponibile si de nivelul
tehnologiilor s-ar obtine 25 milioane tone, iar daca resursele s-ar concentra pentru obtinerea de
imbracaminte, s-ar obtine maxim 25 milioane bucati.
 Diversitatea resurselor

Premisa iniial a activitii economice este prezena resurselor mijloacelor, elementelor,

posibilitilor utilizate pentru producerea de noi bunuri i satisfacerea nevoilor umane.

Este rspndit tipologia resurselor "dup coninut", care evideniaz:

resurse naturale : zcmintele minerale, apa, clima, pdurile, situaia geopolitic;

resurse de timp : timpul este nelimitat, dar pentru fiecare persoan, n msura
posibilitii utilizrii lui, este cea mai limitat resurs;

resurse materiale, produse destinate pentru sfera produciei i consumului: maini i

utilaje, cldiri, mijloace de transport i diferite comunicaii;

resurse umane : nivelul nvmntului i calificrii, informatizarea i mobilitatea,

potenialul ntreprinztor, mentalitatea populaiei;

resurse informaionale : informaia tiinific, tehnologic, proiectare-construcie,

statistic, managerial (date, modele, cunotine etc.);

resurse financiare : mijloace bneti (ale firmelor, populaiei, statului).

Resursele naturale, mpreun cu cele demografice, formeaz resursele primare (originare). Ca

rezultat al folosirii resurselor primare, apar resursele derivate "ce poteneaz eficiena cu care
sunt utilizate toate resursele economice".

Sunt legitime i alte criterii de clasificare a resurselor:

dup durata folosirii i caracterul utilizrii lor: reproductibile sau regenerabile (fondul
funciar, apa, fora de munc i nereproductibile sau neregenerabile: timpul, zcminte
de petrol, aur, minereuri etc.);

dup volumul resurselor n raport cu cererea pieei : abundente i deficitare;

dup apartenen : resurse proprii i atrase.

Caracterul limitat al resurselor (raritatea)

Activitatea economic a oamenilor decurge n condiii de raritate a resurselor insuficienei

lor pentru satisfacerea deplin a tuturor necesitilor. n realitate, toate resursele (materiale,
financiare, umane, de timp) sunt limitate sau raren comparaie cu necesitile sociale, cu
excepia "resurselor libere" aerul, energia vntului i apei, cldurii i luminii solare etc.

Omenirea a progresat enorm n domeniul cutrii, cunoaterii i atragerii de noi resurse n

circuitul economic. Resursele au sporit n urma descoperirii materiei prime artificiale i sintetice,
precum i ca urmare a aplicrii n producia tehnic a tehnologiilor noi, eficiente. Dar, totodat,
creterea populaiei i, respectiv, a nevoilor, exploatarea la maximum a bogiilor naturale
neregenerabile duc la retrogradarea i acutizarea strii resurselor rare. Raritatea resurselor
constituie o caracteristic general a economiei. Insuficiena mijloacelor limiteaz drastic nivelul
bunstrii sociale i individuale, precum i posibilitile creterii lui.

Diversitatea resurselor
Premisa iniial a activitii economice este
prezena resurselor mijloacelor, elementelor,
posibilitilor utilizate pentru producerea de noi
bunuri i satisfacerea nevoilor umane.

Este rspndit tipologia resurselor "dup coninut", care

evideniaz:

resurse naturale : zcmintele minerale, apa,

clima, pdurile, situaia geopolitic;

resurse de timp : timpul este nelimitat, dar

pentru fiecare persoan, n msura posibilitii
utilizrii lui, este cea mai limitat resurs;
 resurse materiale, produse destinate
pentru sfera produciei i
consumului: maini i utilaje, cldiri, mijloace
de transport i diferite comunicaii;

resurse umane : nivelul nvmntului i

calificrii, informatizarea i mobilitatea, potenialul
ntreprinztor, mentalitatea populaiei;

resurse informaionale : informaia

tiinific, tehnologic, proiectare-construcie,
statistic, managerial (date, modele, cunotine etc.);

resurse financiare : mijloace bneti (ale

firmelor, populaiei, statului).