CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA

I. Introducere
In literatura juridica romana de specialitate s-au dat mai multe definitii ale contractului colectiv de
munca, insa retinem ca definitie cea data de Codul muncii, respectiv: contractul colectiv de munca este
conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte si salariati,
reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze
privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de
munca.
Contractul este "de munca" pentru ca prin intermediul sau sunt reglementate conditiile de munca,
relatiile dintre patroni si salariati in procesul muncii.
Este "colectiv" datorita sferei de persoane asupra careia isi produce efectele.
In ceea ce priveste natura juridica a contractului colectiv de munca, acesta este un contract de
munca, avand in vedere subiectele si continutul sau. Obiectul contractului colectiv de munca il constituie
masurile de protectie ale unui grup de salariati. Este un act sui generis, fiind, in acelasi timp, act juridic,
sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si, totodata, izovor de drept, fiind o norma
conventionala, negociata. Ca orice contract de munca, presupune autonomia de vointa a partenerilor
sociali intre care se incheie, prin aplicarea principiului libertatii contractuale.
Caracterele contractului colectiv de munca se aseamana cu contractele civile precum si cu cele
individuale de munca, si sunt urmatoarele: contract sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ,
presupune prestatii succesive, contract numit, solemn, reprezinta o exceptie de la principiul
relativitatii efectelor contractelor.
Importanta contractului colectiv de munca ne este relevata, in primul rand, de influenta sa asupra
dreptului muncii. Prin incheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de
origine conventionala.
Ierarhizarea contractelor colective de munca este urmatoarea: intr-o prima faza, se incheie
contractul la nivel de sector de activitate, apoi cele de la nivelul grupurilor de unitati, in sfarsit, are loc
incheierea contractelor colective de munca la nivelul unitatilor.
II. Continutul contractului
In contractele colective de munca pot fi inserate clauze privind drepturi si obligatii in limitele si
conditiile prevazute de lege. Un contract colectiv de munca nu poate contine clauze care sa stabileasca
drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel
superior. Astfel, contractul colectiv de munca, prin continutul sau, nu poate determina o inrautatire a
situatiei salariatilor in raport cu prevederile legale.
In cuprinsul contractelor colective de munca se afla 3 categorii de clauze, si anume: clauze care
privesc drepturile de personal, clauze in legatura cu unele drepturi de personal, clauze privind acordarea
unor drepturi de personal in cuantumuri superioare celor prevazute de legislatia muncii in vigoare.
III. Negocierea si incheierea contractului colectiv de munca
Contractul colectiv de munca se incheie ca urmare a negocierii purtate intre partenerii sociali-
angajatori si salariati. Prin intermediul negocierii este stabilit continutul raportului juridic de munca, sunt
fundamentate drepturile si obligatiile celor 2 parti in procesul muncii.
Importanta negocierii colective este relevata de functiile pe care aceasta le indeplineste si anume:
- instrument de democratizare a relatiilor profesionale;
- mijloc de stabilire a statutului juridic al salariatilor;
- forma de adaptare a relatiilor profesionale la tendintele ce se manifesta pe piata muncii;
- garantie a protejarii salariatilor impotriva arbitrariului patronal.
Partile contractului colectiv de munca sunt angajatorii si angajatii, reprezentati la negocieri dupa
cum urmeaza:
A. din partea angajatorilor:
a) la nivel de unitate, de catre organul de conducere al acesteia;
b) la nivel de grup de unitati, de catre angajatori care au acelasi obiect principal de activitate;
c) la nivel de sector de activitate, de catre organizatiile patronale legal constituite si reprezentative.
B. din partea angajatilor:
a) la nivel de unitate, de catre sindicatul legal constituit si reprezentativ;
 b) la nivelul grupurilor de unitati, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative
la nivelul unitatilor membre ale grupului;
c) la nivel de sector de activitate, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative
potrivit prezentei legi.
Legea reglementeaza obligativitatea negocierii la nivelul unitatilor cu mai mult de 21 de salariati,
rezulta ca in cazul unitatilor cu numar mai mic de salariati si al nivelurilor superioare negocierea nu este
obligatorie. Legea nu prevede numarul negociatorilor, acesta stabilindu-se de cele 2 parti de la caz la caz.
De asemenea nu se interzice sa participe anumiti specialisti care sa sprijine desfasurarea tratativelor.
Incheierea contractelor colective de munca la orice nivel (de unitati, grupuri de unitati, sectoare de
activitate) nu este obligatorie, ci reprezinta o facultate pentru cei doi parteneri sociali.
IV. Durata si forma contractului
Contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata, care nu poate fi mai mica de
12 luni si mai mare de 24 de luni. Partile pot hotari prelungirea aplicarii contractului colectiv de munca,
in conditiile legii, o singura data, cu cel mult 12 luni.
Contractul colectiv de munca se incheie in forma scrisa. Forma scrisa este o conditie de
valabilitate (ad validitatem) si nu doar una de proba (ad probationem).
V. Inregistrarea si publicitatea contractului
Contractul se depune si se inregistreaza dupa cum urmeaza:
a) contractul colectiv de munca la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de munca;
b) contractele colective de munca incheiate la nivelul grupurilor de unitati si al sectoarelor de
activitate, la Ministerul Muncii,Familiei si Protectiei Sociale.
Contractele colective de munca la nivel de sectoare de activitate si grupuri de unitati vor fi
publicate in M.O. al Romaniei.
VI. Efectele contractului
Orice contract colectiv constituie izvor de drept ce produce efecte fata de angajatorii si salariatii
la care se refera. Acestea se constituie intr-un sistem ierarhic in varful caruia se afla contractul colectiv la
nivel sectorial, iar la baza lui, contractul colectiv la nivelul unitatii.
Contractul colectiv de munca se impune, in continutul sau, partilor contractului individual. el
guverneaza contractele individuale ca o lege; impune obligatiile angajatorului si creeaza drepturi in
favoarea salariatilor la care acestia nu ar putea renunta.
Dupa incheierea si intrarea lor in vigoare, contractele colective de munca urmeaza a se executa,
ele avand putere de lege intre partile contractante. Executarea presupune aducerea la indeplinire a
clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de cele doua parti.
VII. Modificarea contractului colectiv de munca
Clauzele unui contract colectiv de munca pot fi modificate pe tot parcursul executarii lui, in
conditiile legii, ori de cate ori partile indreptatite sa negocieze convin acest lucru. Modificarea este
posibila prin acordul partilor si imposibila prin actul unilateral al uneia dintre parti.
VIII. Incetarea contractului
Incetarea contractului colectiv de munca trebuie sa se faca potrivit dispozitiilor legii. Contractul
inceteaza in urmatoarele cazuri: la implinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost
incheiat, daca partile nu convin prelungirea; la data dezvoltarii sau lichidarii judiciare a angajatorului;
prin acordul partilor.