85.

Expertiza criminalistic a bancnotelor falsificate sau

contrafcute

Ca si a celorlalte efecte bancare similare, presupune, in prima faza, un

examen comparativ cu bancnotele autentice, folosindu-se metoda suprapunerii, a
juxtapunerii sau sitemului gratarului,cu ajutorul caruia se localizeaza principalele
elemente ale contrafacerii grafice.

In a doua etapa ,se trece la examinarea calitativa a hartiei, interesand

dimensiunile, elasticitatea, transparenta, compozitia, filigranarea, precum si
cernelurile, modul de imprimare si de contrafacere, a celorlalte masuri de securitate
activa.

86. Contrafacerea prin editare computerizat, falsificarea timbrelor,

monedelor metalice i a operelor de art

Contrafacerea prin editare computerizata a devenit o metoda tot mai folosita

de falsificare a bancnotelor, documentelor de indentitate, pasapoartelor sau vizelor,
a altor documente oficiale sau cu caracter fiduciar.Falsificarea se realizeaza,de
regula, prin scanarea unui document original, dupa care pot fi modificate,
redesenate, multiplicate.In memoria interna a calculatorului pot fi stocate diverse
tipizate, embleme sau stampile, caractere grafice diverse, fara ca detaliile acestora
si culoarea sa mai prezinte o dificultate in tiparirea pe o imprimanta de ultima
generatie.

Falsificarea timbrelor se intalneste cel mai adesea sub forma falsului total,
contrafacerea vizand timbrele postale sau fiscale de valoare ridicata, dar,mai ales,
timbrele cu valoarea mare filatelica, de unde si denumirea de falsuri
filatelice.Modelitatile de realizare a falsului de timbre sunt,in general, aceleasi ca si
pentru bancnote, ele putand fi desenate ori realizate prin litografiere, zincografiere,
fotocopiere,etc.Examinarea criminalistica necesara, prin urmare, cercetarea hartiei,
tusurilor, gravurii, tiparirii, dar si a particularitatilor modului de stantare a
marginilor, element tehnic greu de realizat.

Falsificarea monedelor metalice , intalnita si in practica noastra de

specialitate, se executa prin turnare ori stantare a unei compozitii metalice care sa
creeze aparenta de autenticitate.Expertiza criminalistica a monedelor este relativ
simpla,pe langa examenul traseologic general procedansu-se la determinarea
greutati si a compozitiei pe baza unei analize spectrale de emisie.De asemenea, se
examineaza santul serpuit, existent pe marginile piesei, imposibil de contrafacut in
conditii diferite de cele ale unei monetarii.

Falsificarea operelor de arta ,este o activitate care se diferentiaza destul de

mult de celelalte categorii de falsuri de valori.Este considerata o expertiza
complexa.Aceasta impune ,pe langa examinarea sub aspect artistic, o investigare
complexa crisminalistica, pentru determinarea vechimii tabloului, a pigmentatiei, a
caracteristicilor straturilor de pictura.

Orice examinare a unui fals in operele de arta, indiferent de natura sa, se

imparte in doua grupe principale :

Expertiza artistica, cuprinzand o analiza iconografica referitoare la

istoricul acelei opere si la autorul sau, si o analiza inconologica, privind
continutul propriu zis al operei.
Expertiza tehnica criminalistica propriu zisa la care pot concura peste
zece domenii de investigare criminalistica: examinarea directa in
radiatii UV,IR si X, macro si microfotografia, analiza chimica a
pigmentior,etc.
Expertiza altor genuri de fals de opere de arta, cum ar fi cele care
vizeaza antichitati, obiecte de cult, ori care provin din zone cum ar fi
Africa, America Latina.
Metode de analiza comparativa a operelor sunt :
o Analiza semnaturii unei opere
o Analiza subiectelor abordate si a stilutilor operelor de arta.

87. Obiectivele cercetrii la faa locului

Pot fi scoase in evidenta principalele sarcini care revin cercetarii la fata

locului, in esenta acestea fiind :

Cunoasterea si investigarea directa de catre organul de urmarire penala sau

de catre instanta de judecata a scenei infractiunii sau a locurilor inscrise in
categoria locul faptei. Codul de instructie criminala al Belgiei, referitoare laz
sarcinile principale ale cercetarii la fata locului, care indica printre obiective:
constatarea corpurilor delicte, a starii lor, a locului faptei, ridicarea armelor si
a altor obiecte ce pot servi ascultarii, identificarii persoanelor.
Descoperirea,fixarea si ridicarea urmelor infractiunii , a mijloacelor materiale
de proba.
Obtinerea de date cu privire la modul de operare al faptuitorului , la numarul
de persoane care au luat parte la comiterea infractiunii.
Identificarea eventualilor martori,intrucat in functie de conditiile concrete ale
locului si momentului savarsirii faptei, se poate stabili daca, si in ce masura,
activitatea infractorului putea fi pereputa de cineva.
Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penala si participantiii la
savarsirea acesteia , cel putin cu caracter provizoriu.
88. Elemente tactice specifice pregtirii cercetrii la faa locului

1. Pregatirea echipei de cercetare a scenei infractiunii. Aceasta se

desfasoara in doua directii :

Pregatirea propriu zisa a echipei care urmeaza sa se deplaseze la fata locului,

in vederea efectuarii cercetarii, atat din punct de vedere judiciar , cat si
tehnico-criminalistic;
Dispunerea unor masuri cu caracter preliminar, intreprinse direct la fata
locului, pentru salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor, fixarea
imprejurimilor care se pot modifica sub o alta forma.

2. Pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice . Sub raport tehnico-

tactic criminalistic, o atentie deosebita va fi acordata verficarii si pregatirii
mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice care urmeaza sa fie folosite pe parcursul
cercetarii.

Pentru cercetarile care nu prespun o desfasurare de mijloace deosebite sunt

necesare : trusa criminalistica universala, trusa foto , trusele criminalistice
specializate.
Pentru efectuarea unor cercetari cu un grad de complexitate mai mare se
apeleaza la laboratoarele criminalistice mobile, laboratoare care se afla in
dotarea unitatilor Ministerului de Interne si , in perspectiva, ale
Parchetelor.Laboratoarele criminalistice mobila dispun, pe langa trusele
criminalistice, de urmatoarele mijloace tehnico-stiintifice mai importante :
Aparatura de inregistrare fotografica si video, analogica sau digitala
pentru obtinera de imagini de la cercetarea locului faptei, ca si a
declaratiilor victimelor, martorilor sau a persoanelor suspecte.
Aparatura diversa de detectie ( detector de metale; de cadavre;de
substante explozive, radioactive)
Mijloace tehnice de identificare a persoanelor dupa semnalmente
exterioare, de tipulidenti-kit-ului, iar mai nou calculatoare pentru
efectuarea de portrete robot computerizate.
Aparatura de comunicatii radio
Surse proprii de energie electrica, utilaje de prelucrat materialele
fotosensibile, truse de prim-ajutor, costume de protectie, etc.

89. Cadrul tactic general al cercetrii la faa locului

Cercetarea propriu-zisa la fata locului presupune respectarea unor

reguli tactice cu caracter general, aplicabile in intreaga cercetare, astfel incat
sa se ajunga la scopul propus.
 Principalele elemente tactice , de natura sa orienteze activitatea
echipei de cercetare la fata locului sunt, in esenta, urmatoarele :

1. Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta,

practic imediat dupa ce organul de urmarire penala a fost sesizat
despre savarsirea unei infractiuni. Este obligatorie cel putin sub 2
aspecte:
Prin scurgerea timpului, exista pericolul producerii unor
modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor.
Prin prezenta imediata a organelor de urmarire penala la fata
locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se
exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii.
2. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si
detaliat.aceasta cerinta trebuie dublata de obiectivitate si
constiinciozitate. De exemplu, in ipoteza unei morti violente cu
aparente de sinucidere, este necesar ca cercetarea sa nu se rezume
la surprinderea elementelor ce pot confirma aceasta versiune, ci sa
se aprofundeze cercetarea pentru a se stabili cu precizie daca nu
este un omor disimulat printr-o sinucidere. Este necesar acordarea
atentiei fiecarui detaliu prin cercetarea minutioasa a intregului loc
al faptei.Echipa de cercetare isi focalizeaza atentia in 2 directii
diferite :
Descoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor.
Clarificara imprejurarilor negative.
3. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata
locului. Organizarea si conducerea eficienta a activitatii echipei de
cercetare la fata locului constituie o conditie esentiala pentru
realizarea sarcinilor specifice actului procedural analizat. Aceasta se
manifesta prin :
Cercetarea in echipa care presupune, in primul rand, o conducere
unica.
Organizarea activitatii este privita sub 2 aspecte:
Fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de
indeplinit sarcini concrete si precise.
Organizarea desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa
se faca intr-o ordine bine stabilita, intr-o succesiune fireasca.
Luarea unor masuri de ordine la fata locului. Acestor masuri
trebuie sa li se supuna inclusiv membrii echipei si chiar superiorii
acesora.
Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau
neavenite. Reprezentantii presei sau televiziunii pot sa asiste , in
 aceleasi conditii de ordine si corectitudine la actele de
investigatie, dar in afara perimetrului scenei infractiunii.
4. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii. Fixarea
integrala, obiectiva, a tuturor aspectelor care pot servi la clarificarea
cazului, este o alta cerinta de maxima importanta in efectuarea unei
cercetari la fata locului de buna calitate. Cosemnele se vor limita
strict la constatarile facute direct de organul de urmarire penala in
timpul cercetarii, ia rnu la aspecte inexistente in acel moment.

90. Msuri preliminare cercetrii la faa locului

De regula masurile preliminare sunt luate de politistii care se deplaseaza

la fata locului inaintea echipei de cercetare, formata din organul de urmarire
penala competent in cauza, din specialisti criminalisti, etc.

Sintetizand principalele directii tactice de actiune prin luarea primelor

masuri, considerate la fel de importante ca si cercerarea propriu-zisa a
locului faptei, constatam ca acestea pot fi grupate in cateva mari categorii :

1. Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si

protejarea urmelor. Mentinerea aspectului initial al locului
faptei, precum si conservara urmelor este o masura esentiala
pentru evitarea unei posibile actiuni distructive a persoanelor
curioase. Pentru stabilirea exacta a perimetrului scenei
infractiunii, se previne o eventuala incercare a autorului
infractiunii de a sterge urmele faptei sale.
2. Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot
disparea.
3. Acordarea primului ajutor victimelor. Prima masura ce se intreprinde
la fata locului este, de fapt, acordarea primului ajutor victimelor, daca
acestea mai sunt in viata sau daca nu exista certitudinea instalarii
mortii.
4. Prevenirea sau inlatuarea unor pericole iminente. In diverse
imprejurari , se impune deseori luarea de masuri vizand inlaturarea
unor pericole, cum ar fi, de pilda, incendii,explozii, inundatii.
5. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte.
Aceasta operatie, care numai aparent se situeaza intr-un plan mai
indepartat al masurilor preliminare, poate avea o pondere deosebita
in stabilirea adevarului. Insusi ecentualul autor al faptei are
posibilitati mult mai reduse de a preveni identificarea sa prin
distrugerea urmelor, debarasarea de obiecte de care s-a servit in
comiterea faptei, crearea de piste false.

91. Reguli tactice specifice cercetrii propriu zise la faa locului

 1. Primele masuri luate de organul competent sa efectueze cercetarea. O
data sosita echipa insarcinata sa efectueze cercetarea la fata locului, conducatorul
acesteia are obligatia sa initieze cateva masuri destinate pregatirii cercetarii
propriu-zise.Aceste masuri vor fi diferentiate in functie de natura cazului cercetat,
precum si de eventuala prezenta la locul faptei a unui organ de cercetare penala.

A. In situatia in care cercetarea propriu-zisa a fost precedata de actiuni

premergatoare, atunci pregatirea cercetarii efective va consta in :

Completarea masurilor vizand salvarea victimelor, inalturarea

pericolelor si conservarea urmelor.
Examinarea rapida a locului faptei, delimitarea sa exacta si intarirarea
masurilor de paza.
Indepartarea tuturor persoanelor inutile si retinerea celor care au facut
sesizarea, a martorilor , a persoanelor suspecte .
Stabilirea precisa a sarcinilor ce revin fiecarui membru al echipei.
Obtinerea unor prime informatii referitoare la fapta.

B. Cercetarea propriu-zisa a locului faptei sa va face cu respectarea stricta a

regulilor tactice .In organizarea activitatii, seful echipei de cercetare va trebui sa
aiba in vedere si aplicarea altor reguli tactice specifice cercetarii ca atare :

Limitarea numarului de persoane care patrund in zona cercetata la

strict necesar.
Prevenirea oricarei modificari in staea sau pozitia lucrurilor, paralel cu
conservarea urmelor si evitarea crearii altor urme care pot dezorienta
cercetarea.
Fixarea cailor de acces si de deplasare a membrilor echipei in
perimetrul locului faptei.
Purtarea echipamentului de protectie ( costum,manusi,masca) pentru
protejarea urmelor si prevenirea conteminarii acestora.
Interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discutiilor privind natura
faptei, imprejurarilor in care a fost savasita, starea urmelor,etc pentru
a nu influenta, intr-un mod sau altul, desfasurarea cercetarii, ca si pe
martorii prezenti la fata locului.

2. Cercetarea in faza statica. In faza statica a cercetarii se procedeaza la o

examinare atenta a locului faptei, cat si pe zonele mai importante, fara a se adice
nicio modificare acestuia.Dintre activitatile mai importante defasurate in faza
statica a cercetarii, mentionam urmatoarele :

Stabilirea starii si pozitiei mijloacelor materiale de proba, a urmelor

vizibile, a urmelor materie, etc., asa cum au fost gasite de echipa de
cercetare.
Masurarea distantei dintre obiectele principale
 Executarea de fotografii de orientare, schita si fotografii ale obiectelor
principale.
Determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei
de cercetare.

3. Cercetarea in faza dinamica. Faza dinamica este cea mai complexa si

laborioasa etapa a cercetarii la fata locului, intrucat presupune participarea tuturor
membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor
tehnico-stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor.Acest moment al cercetarii
presupune :

Examinarea amanuntita a corpului victimelor, a fiecarui obiect

presupus purtator de urme sau care a servit la savarsirea infractiunii,
fiind permisa atingerea sau schimbarea pozitiei ei.
In executarea fotografiilor si inregistratilor video de detaliu, a
masuratorilor fotografice bidimensionale, se finalizeaza schita locului
faptei si se incepe redactarea procesului-verbal.
Se iau primele declaratii martorilor si victimei, daca mai este la fata
locului, inclusiv persoanelor suspecte. Declaratiile vor fi luate separat,
fara sa se faca aprecieri din partea organului judiciar, fara a influenta
persoanele ascultate intr-un anumit mod.
Clarificarea imprejurarilor negative determinate de neconcordanta
dintre situatia de fapt si evenimentul presupus ca s-ar fi produs, de
absenta unor urme sau obiecte.

92. Fixarea rezultatelor cercetrii la faa locului

Potrivit art. 195,al.1 , despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un

proces-verbal, care reprezinta mijlocul procedural principal de fixare a rezultatelor
acestui act initial de urmarire penala.

1. Procesul-verbal . Acesta este incheiar in vederea fixarii rezultatelor

cercetarii la fata locului se numara printre mijloacelor de proba cu o
semnificatie deosebita in solutionarea cauzei penale.
Forma si cuprinsul procesului verbal. Acesta trebuie sa cuprinda pe langa
prevederile art. 199 NCPP, urmatoarele :
Indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura;
Numele,prenumele persoanelor prezente si calitatea in care acestea
participa;
Numele si prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
Descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a
obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte
mijloace materiale de proba.
Pe plan tactic criminalistic, este necesar , mai intai, ca la redactarea partii
descriptive sa fie avute in vedere urmatoarele elemente :
 Descrierea locului faptei va fi facuta amanuntit.
Descrierea urmelor, a mijloacelor de proba, a altor obiecte
examinate si ridicate va fi efectuata detaliat.
Mentionarea in procesul-verbal a oricarui element particular al
cercetarii.
Mentionarea observatiilor experitilor sau martorilor asistenti cu
privire la consemnarea celor mai sus.
Mentiuni cu privire la consecintele sau pagubele produse de faptele
infractionale cercetate.
Referitor la conduita tactica urmata in redactarea procesului-verbal, consideram
necesar sa subliniem ca acesta , pentru a-si indeplini intru totu rolul de mijloc de
proba, va trebui sa fie redactat in conformitate cu anumite cerinte :
Prezentarea obiectiva, completa si clara a rezultatelor cercetarii, in
exclusivitate pe baza constatarilor directe ale organului judiciar.
Folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis si concis, a
unei terminologii uzate, accesibile si unitare sub raport procesual
penal.
Descrierea celor consemnate in ordinea in care s-a desfasurat
cercetarea la fata locului, ceea ce impuna ca procesul-verbal sa fie
redactat chiar la fata locului.
Schita locului faptei, denumita si plan-schita sau desen-schita, este destinata
fixarii si prezentarii, in ansamblu, a locului faptei, a modului in care dispuse, in
plan, obiectele si urmele infractiunii, precum si a distantelor sau a raportului de
pozitie dintre acestea.
Planul schita executat la scara , in care sunt respectate riguros
proportiile dintre dimensiunile reale ale suprafetelor,
distantelor,etc.
Desenul schita- se realizeaza printr-o sijmpla desenarea a locului
faptei , fata sa se respectecu rigurozitate proportiile dintre
dimensiunile reale si reprezentarile grafice, insa tot pe baza
masuratorilor executate la fata loculi si prezentate in schita.

Fotografiile si inregistrarile video jurdice.

Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printre cele
mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii, desi este
considerata drept o modelitate auxiliara procesului-
verbal.Fotografia la fata locului include : fotografia de
orientare,fotografia schita, fotografia obiectelor principale,
fotografiile de detaliu si masuratorile fotografice.
Fotografia de orientare- este destinata fixarii intregului loc al
faptei, raportat la anumite puncte de reper de natura sa
serveasca la identificarea zonei in care s-a savarsit
infractiunea.
 Fotografiile schita- servesc redarea , in primul rand , a locului
faptei.
Fotografia obiectelor principale- corpul victimei, armele sau
instumentele folosite de autor.
Fotografiile in detaliu- necesare punerii in evidenta a urmelor,
a detaliilor caracteristice.
Inregistrarea video juridica se inscrie printre metodele moderne de
fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului, devenite, in prezent,
indispensabile in cazurile deosebite ( omor, accidente feroviare).
Inregistrarile foto si video digitale , vor deveni, in scurt timp, un
mijloc generalizat nu numai de fixare a imaginilor, ci si de
examinare efectiva.

93. Sistemul unitilor i laboratoarelor de expertiz criminalistic

1. Laboratoare in sistemul Ministerului Justitiei. In prezent, in subordinea

Ministerului Justitiei functioneaza Institutul National de Expertize
Criminalistice (INEC). In subordinea INEC isi desfasoara activitatea
laboratoarele interjudetene de expertize criminalistice la Bucuresti,Cluj-
Napoca, Iasi, Brasov, Timisoara si Craiova.

Laboratoarele interjudetene efectueaza prima expertiza, potrivit competentei

materiale si teritoriale.

Institutul National de Expertize Criminalistice, efectueaza orice expertize

criminalistice, precum si prima expertiza in accidentele de circulatie,incendii si
explozii.

2. In cadrul Ministerului Public. Activitatea de investigatie criminalistica,

desfasurata in sistemul Ministerului Public este condusa si indrumata de catre
Biroul de criminalistica din cadrul Sectiei de urmarire penala si criminalistica
a Parchetului General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

El are rolul de a promova, in activitatea de urmarire penala, cele mai moderne

metode stiintifice de descoperire a infractiunilor.

In unitatile subordonate Parchetului General de pe langa ICCJ, respectiv in cadrul

Parchetelor de pe langa Curtile de Apel si Tribunalele Judetene, isi desfasoara
activitatea cabinetele de criminalistica.Unul dintre obiectivele acestor
compartimente il constituie generalizarea si uniformizarea tacticii si metodologiei de
cercetare a anumitor categorii de infractiuni. La nivel judetean.

3. In cadrul Ministerului de Interne.In sistemul Ministerului de Interne isi

desfasoara activitatea Institutul de criminalistica din cadrul Inspectoratului
 General al Politiei, precum si laboratoare de criminalistica din unitatile
teritoriale ale politiei.

Constatarile tehnico-stiintifice efectuate la nivelul institutului, ca si in

laboratoarele de criminalistica judetene si municipale, au la baza metode si mijloace
moderne tehnico-stiintifice ce sporesc calitatea si eficienta acestui procedeu
probator cu fundament stiintific.

94. Reguli tactice aplicate n dispunerea constatrilor tehnico-

tiinifice i a expertizelor criminalistice

Eficienta constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, ca , de

altfel, a oricarei expertize judiciare depinde, in buna masura, de modul in care
organele de urmarire penala si instantele de judecata dispun efectuarea acestora.

1. Oportunitatea expertizei. Asigurarea oportunitatii expertizei constituite o

prima cerinta ce trebuie avuta in vedere de catre organele judiciare. In
functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, ete necesar sa
se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila , astfel incat nici sa
nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului.

Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai

ales in ideea ca o dispunere prematura, ca si intarzierea acesteia, pot avea
consecinte negative asupra solutionarii cauzei.

2. Stabilirea corecta a obiectului expertizei. Cerinte privind stabilirea corecta a

obiectului expertizei criminalistice are implicatii directe asupra modului de
valorificare judiciara a acestui mijloc de proba.

Obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari de

fapt ce reclama cunostinte speciale din diverse domenii.Organele judiciare au
datoria sa vegheze la respectarea cerintei de limitare a obiectului expertizei
criminalistice, in exclusivitate, la ceea ce legea defineste genericfapte sau
imprejurari, nu la probleme de drept, cum ar fi stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei
unei persoane.

3. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului. La dispunerea expertizei

criminalistice este important sa se acorde atentie cuvenita modului de
formulare a intrebarilor la care va raspunde expertul.

Una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau

nefundamentate stiintific o reprezinta superficialitatea in fixarea obiectivelor
expertizei, fara a mai mentiona situatiile in care aceste obiective sunt lasate la
aprecierea expertului.

In vederea previenirii unor asemenea dificultati se recomanda ca intrebarile sa

fie formulate , in masura posibilitatilor, dupa o prealabila consultare a expertului sau
a unui specialist, iar, in situatia in care expertiza a fost dispusa, expertul sa solicite
lamuriri suplimentare organului judiciar.

4. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza. Reprezinta premisa

de baza a obtinerii rezultatelor scontate prin administrarea acestui mijloc de
proba.

Prima cerinta pe care trebuie sa o indeplineasca aceste materiale este aceea a

cunoasterii cu certitudine a provenientei lor. A doua cerinta importanta se refera la
calitatea pe care trebuie s-o prezinte materialele, in sensul ca ele trebuie sa contina
sau sa reflecte suficiente elemente caracteristice de baza, carora sa se faca
identificarea.

Este necesar ca urmele, mijloacele materiale de proba, sa fie insotite de

impresiunile, modelele de comparatie sau de obiectele presupuse a fi format urmele
la fata locului.

95. Tactica efecturii expertizelor criminalistice

1. Efectuarea propriu-zisa a expertizelor. Cerinte esentiale, de ordin

deontologic in efectuarea expertizelor criminalistice, ca si a oricarei alte expertize
judiciare, inclusiv a statarilor tehnico-stiintifice, o reprezinta corectitudinea si
probitatea profesionala.

Alte principii de baza, menite sa guverneze intreaga activitate de investigare

tehnci-stiintifica criminalistica, constau in operativitatea si limitarea stricta la
obiectul indicat prin actul de dispunere a expertizei.

a) Cunoasterea obiectului expertizei este prima etapa in care specialistul

procedeaza la studierea actului de dispunere a lucrarii, precum si a
materialelor de cercetare, in scopul stabilirii concordantei dintre indicatiile si
datele continute in ordonanta sau incheiere si obiectele primite.
b) Examinearea separata a fiecarui obiect, este a 2 a etapa, avand ca scop
sesizarea particularitatilor sau elementelor sale caracteristice.Obiectele
trebuie sa fie, daca este posibil, fixate prin fotografiere.
c) Examinarea comparativa a caracteristicilor, reflectate sau continute in urma
ridicata de la locul faptei, cu caracteristicile modelelor de comparatie create
experimental cu obiectele incluse in sfera cercetarii. Procedeele folosite in
examenul comparativ sunt confruntarea, juxtapunerea sau suprapunerea.
2. Redactarea raportului de expertiza. Acesta prezinta rezultatele
investigatiilor stiintifice si cuprinde 3 parti :
a. Partea introductiva- in care se arata organul judiciar care a dispus
efectuarea expertizei, daca cand s-a dispsus efectuarea acesteia,
numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul
urmeaza sa raspunda, daca la care a fost efectuata,materialul pe
 baza caruia expertiza a fost efectuata, dovada incunostiitarii
partilor.
b. Partea descriptiva/expozitiva- prin care sunt descrise operatiile de
efectuare a expertizei, metodelor, programelor si echipamentelor
utilizate.
c. Partea finala/concluziile- prin care se raspunde la obiectivele
stabilite de organele judiciare, precum si orice alte precizari si
constatari rezultate din efectuarea expertizei, in legarura cu
obiectivele expertizei.
3. Modalitatile de formulare a concluziilor. In functie de rezultatele la care a
ajuns examinarea, concluziile pot fi cerute, probabil sau de imposibilitate a
rezolvarii problemei,astfel :
a. Concluziile categorice sau certe reflecta nu numai convingerea
ferma a expertului privind solutionarea problemei in cauza, ci , in
primul rand, rezultatele stiintifice categorice la care s-a ajuns prin
expertiza.
b. Concluziile de probabilitate sunt consecinta existentei unui anumit
grad de indoiala, de incertitudine, determinata de insuficienta
calitativa sau cantitativa a elementelor caracteristice ale
materialelor cercetate.
c. Concluziile de imposibilitate a rezolvarii problemei care nu trebuie
confundate cu o concluzie certa negativa, sunt determinate de
calitatea cu totul nesatisfacatoare a elementelor caracteristice de
identificare a obiectelor cercetate, ca si de lipsa unor mijloace
tehnico-stiintifice adecvate de investigare.

96. Aprecierea i valorificarea concluziilor expertizei criminalistice

de ctre organele judiciare

Aprecierea si valorificarea expertizelor judiciare reprezinta o activitate

ce reclama din partea organelor judiciare nu numai cunostinte din domeniul
dreputului, ci si cunostinte de cultura generala, din domeniul stiintei si
tehnicii, cu precadere dintre cele inmanuncheate in stiinta Criminalisticii.

1. Verificarea raportului de expertiza. Aprecierea raportului de

expertiza criminalistica sau a unei constatari tehnico-stiintifice
parcurge, in principal, 2 etape importante, constand in verificarea
continutului stiintific al raportului de expertiza si verificarea
respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza.

In prima etapa , verificarea va privi problemele de fond ale raportului

de expertiza, printre cele mai importante situandu-se :

Examinarea de catre expert a intregului material pus la dispozitie

de organul judiciar;
 Folosirea celor mai adecvate metode si mijloace tehnico-
stiintifice de investigare;
Justetea rationamentului si concoranta dintre concluzii si
continutul raportului de expertiza.

In a 2a etapa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata

verifica urmatoarele aspecte :

Daca au fost respectate conditiile legale de numire a expertului si daca

exista eventuale motive de recuzare a acestuia, invocate de parti.
Daca au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate intrebarile
din actul procedural.
Daca au fost respectate conditiile de citare a partilor si daca s-au dat
lamuririle necesare, atat expertului, cat si partilor.
Daca raportul a fost datat si semnat potrivit regulilor procedurale.

2. Valorificarea concluziilor expertizei. Interpretarea si valorificarea

concluziilor expertizei criminalistice marcheaza momentul aprecierii
si cantaririi probelor puse in evidenta prin intermediul examinarilor
stiintifice.

Dintre concluziile rapoartelor de expertiza, cele mai valoroase sunt

concluziile cu caracter de certitudine a caror interpretare nu ridica probleme
deosebite.

Concluziiile cu caracter de probatiune detin o pondere mai mica in ansamblul

rezultatelor expertizei criminalistice.

Concluziile de imposibilitate a rezolvarii problemei , contrat aparentelor,

impun aceeasi atentie in interpretare, mai ales daca ele vor fi avute in vedere in
cadrul intregului probatoriu existent in cauza.

97. Structura i coninutul planului de urmrire penal

A. Structura planului de urmarire penala. Planul de urmarire penala dupa care

trebuie sa se desfasoare o ancheta este constuit dintr-o structura unitara de
elemente componente, menite sa confere eficienta activitatii de urmarire penala.

1. Sub raport tactic, potrivit opiniilor exprimate in literatura de specialitate,

desprinde din studierea experientei organelor judiciare, rezulta ca
principalele elemente constitutive ale planului de urmarire penala sunt
versiunile, problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni,
 precum si activitatile desfasurate pe baza metodelor stiintifice criminalistice
ci ajutorul carora se rezolva aceste probleme.
2. Momentul elaborarii unui plan de ancheta, alt element tactic important, se
impune a fi astfel ales, incat el sa nu fie conceput nici prematur si nici tardiv
fata de mersul anchetei.Planul de urmarire penala capata o forma scrisa,
deoarece numai in acest mod pot fi fixate toate elementele, toate
amanuntele, a caror omisiune poate aduce prejudicii desfasurarii ulterioare
a cercetarilor.

B. Continutul planului de urmarire penala. Continutul unui plan de urmarire

penala este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta intr-un
moment sau altul. Aflarea adevarului presupune o investigatie de o anumita
intindere in care sunt descoperite, verificate, clarificate, o serie de date, de
imprejurari, capabile sa serveasca la conturarea elementelor constitutive ale
infractiunii, inclusiv la indentificarea autorului faptei, la probarea vinovatiei sale. Pt
determinarea acestor elemente , deduse din planul de urmarire penala, organele
penale de specialitate trebuie sa raspunda la o suita de intrebari .

Formultarea celor 7 intrebari, intalnite mai intai in jurisprudenta romana,

cunoscute sub denumirea de disticul lui Daries:

- ce fapta s-a comis si care este natura ei ?

- unde s-a comis fapta cercetata ?
- cand a fost savarsita ?
- cine este autorul ei ?
- cum, in ce mod a savrasit-o ?
- cu ajutorul cui ?
- in ce scop a fost comisa ?

Formularea celor 4 intrebari , considerata, intrucatva, superioara calitativ primei

formule, deoarece delimiteaza mai clar continutul infractiunii, serveste la
elucidarea problemelor unei cauze penale plecand de la elementele constitutive
ale acesteia. Astfel :
Determinarea obiectului infractiunii.
Stabilirea laturii obiective a infractiunii.
Indentificarea subietului activ al infractiunii.
Determinarea laturii subiective.

98. Versiunile de urmrire penal: noiune i clasificare

Notiuni introductive

Termenul de versiune este definit drept o varianta sub care poate fi infatisat un
fapt. Din punctul de vedere al esentei sale, versiunea se apropie foarte mult de
ipoteza, asa cum este ea folosita in toate domeniile stiintei.
 Chiar daca intre versiunea si ipoteza poate fi pus deseori semnul egal,
versiunea are totusi, un element suplimentar, respectiv cel de alternativa sau
varianta prin care s-ar explica fapta sau fenomenul.

In aceeptiunea sa tactica criminalistica, prin versiune trebuie sa intelegem

acele evenimente sau fapte concrete care s-au desfasurat in trecut.

Versiunea de urmarire penala, poate fi definita drept o presupunere,o

supozitie(ipoteza), elaborata pe baza unor date detinute intr-un anumit moment al
urmaririi penale,date prin care s-ar putea explica faptele si imprejurarile unei cauze,
ea urmand sa faca obiectul verificarii de catre organul de urmarire penala.

Criterii de clasificare a versiunilor

Clasificarea versiunilor de urmarire penala prezinta importanta nu numai pe

plan teoretic, dar in special practic, intrucat presupunerile, ipotezele cu privire la
fapta si la autorul acesteia, pot cuprinde o sfera mai mare sau mai mica de aspecte,
fiecare cu specificatia sa, in solutionarea cauzei.

Cel mai important criteriu de clasificare il reprezinta obiectul si intinderea

versiunilor.

1. Versiunile principale sau generale. Se refera la fapta, in ansamblul ei, la

natura acesteia si in masura in care se stabileste ca este vorba de o
infractiune, la elementele constitutive ale acesteia.

Versiunile principale trebuie sa fie interpretate intr-un sens larg. Exp :

Versiunile privind latura obiectiva a infractiunii- care au drept finalitate

stabilirea imprejurarilor de loc, timp si mod de savarsire a faptei.
Versiunile privind latura subiectiva sunt elaborate in legatura cu forma de
vinovatie si cu scopul urmarit prin savarsirea faptei de catre autor.
Versiuni referitoare la subiectul infractiunii.

2. Versiunile secundare. Sunt presupunerile referitore la unele aspecte izolate

ale faptei, dar cu o anumita semnificatie in cauza.Acestea sunt elaborate si
verificate inaintea versiunilor principale.

99. Tactica elaborrii versiunilor de urmrire penal i modalitile

de verificare

Elaborarea versiunilor de urmarire penala se inscrie printre activitatile

de maxima importanta, cu largi rezonante in desfasurarea anchetei. Pentru
elaborarea unor versiuni care sa serveasca pe deplin aflarii adevarului sub
raport tactic, este necesar sa fie intrunite mai multe conditii :

a) Detinerea unor date sau informatii despre fapta cercetata,

 b) Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicita pregatirea
multilaterala,
c) Folosirea unor forme logice de rationament.

1. Detinerea unor date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitatativ.

- sub aspect cantitativ un minimum de date este absolut necesar pentru

formularea versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei.

- din punct de vedere calitativ- informatiile care stau la baza versiunilor,

trebuie sa fie precise si concrete.

2. Elaborarea versiunilor cu profesionalism.

In elaborarea versiunilor de ancheta sunt necesare calitati proprii profesiei

de magistrat sau de anchetator. Astfel :

a) Pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organelor de urmarire

penala, reprezinta o conditie importanta in elaborararea de versiuni
care sa se apropie cat mai mult de realitatea infractiunilor si, astlfel,
faptele sa fie stabilite la timp si cat mai complet.
b) Pregatirea complexa presupune nu numai stapanirea cunostintelor din
domeniul stiintelor juridice ci si cele de criminalistica.
c) Experienta castigata in activitatea de urmarire penala, in masura in
care nu se tranforma in rutina reprezinta un element de siguranta si
precizie in investigare.
d) Intuitia este un factor deseori decisiv, ea reflectand capacitatea
organului de urmarire penala de a descoperii si de a ajunge cu
rapiditate la sensul, la explicarea unor fapte sau imprejurari.

3. Folosirea unor forme logice de rationament. Folosirea formelor logice

de rationament, care sunt rationamentele deductive, inductive sau
rationamentul prin analogie, este absolut necesara pentru elaboraea
de versiuni intemeiate nu numai pe date concrete, ci si pe baza unui
proces juridicios de gandire.

Modalitatile de verificarea versiunilor de urmarire penala

Dupa elaborarea versiunilor de urmarire penala urmeaza o etapa de

maxima importanta in stabilirea adevarului. Aceasta etapa delimiteaza un
proces de trecere de la probabilitatea fiecareia dintre versiuni la certitudinea
faptei si a vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului.
 Este necesara respectarea de reguli tactice, reguli impuse de
necesitatea unei juste solutionari a cauzei. In esenta, acestea sunt :

Verificarea concomitenta a tuturor versiunilor si a problemelor

esentiala, indiferent de gradul lor mai mic sau mai mare de
plauzibilitate.
Acordarea de prioritate acelor probleme a caror amanare poate
stanjeni aflarea adevarului.
Calificarea integrala a fiecarei probleme, pana in momentul in care
se constata cu siguranta ca versiunea nu corespunde realitatii.

100. Valoarea probant a declaraiilor de martori

Principalele cauze ale relativitatii marturiei.

Cauzele principale care determina relativitatea declaratiilor unui martor, asa

cum au fost ele evidentiate in literatura de specialitate, sunt :

Imperfectiunea organelor de simt ale omului, insotita de factori

obiectivi sau subiectivi care influenteaza nu numai perceptia, dar si
procesul de memorare sau redare a celor percepute.
Procese psihice distorsionate, dintre care subiectivismul si
selectivitatea psihica, precum si constructivismul psihic au un rol
predominant.
Convingerea cvasi-generala a mediilor judiciare este ca declaratia
martorului trebuie sa fie o reproducere asbolut fidela, o fotografie
obiectiva a faptelor la care a asistat, lucru greu de realizat in practica.
Particulatitatile psihologiei organului judiciar.

101. Recepia faptelor i mprejurrilor de ctre martori

1. Receptia senzoriala

Elementele care definesc receptia senzoriala a unor evenimente ca prima etapa

a formarii marturiei, contureaza un proces psihic de cunoastere, care parcurge mai
multe etape :

a) Senzatia este cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor

izolate, ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele
noastre de simt. Senzatia nu se naste decat in momentul in care stimulul
atinge un prag minim, capabil sa provoace senzatia. Cu cat sensibilitatea
analizatorului este mai mare, cu atat este posibila nasterea de senzatii prin
stimuli mai putin intensi.
b) Perceptia este, in schimb, consecinta unei reflectari mai complexe care
conduce la constientizare,la identificarea obiectelor si fenomenelor.Limitele
posibilitatilor de perceptie sunt determinate si de calitatea organelor de
receptie, de prezenta unor stari de boala ce pot inflenta negativ aparitia
senzatiei sau distorsiona informatia.

Factori de distorsiune (bruiaj) , determinati de legitatile generale ale

senzorialitatii, cu influenta directa asupra modului de receptionare, proprii
fiecarei persoane. Mentionam :

a) Modul de organizare a informatiilor la nivelul cortexului.

b) Constanta perceptiei
c) Fenomenul de iluzie
d) Fenomenul de expectanta
e) Efectul halo

2 Factori de distorsionare a receptiei senzoriale a martorilor din perspectiva

criminalistica. Clasificarea factorilor de bruiaj a marturiei, in literatura de
specialitate, se face potrivit specificului procesului judiciar, fara diferentieri
semnificative de cele intalntie in lucrarile de psihologie.Ascultarea unui
martor presupune, de la bun inceput, sa se tina cont alaturi de legitatile
generale ale senzorialitatii, de principalii factori obiectivi si subiectivi capabili
sa influenteze procesul de perceptie. Astfel :

A) Factorii de natura obiectiva, determinati de imprejurarile in care are loc

perceptia cei mai importanti fiind :
Vizibilitatea poate fi redusa de distanta de la care face
perceptia, de conditiile de iluminare, de conditiile
meteorologice,etc.
Audibilitatea este influentata, de asemenea, de distanta, de
conditiile de propagare a sunetelor, specifice fiecarui loc in
parte, de existanta unor surse sonore care pot perturba auditia
si de factorii meteorologici.
Durata perceptiei reprezinta un alt factor obiectiv important de
care depinde calitatea receptiei.
Disimularea infatisarii, alt factor de natura obiectiva care nu
trebuie neglijat, este determinat de insasi persoana autorului
infractiunii.
B) Factorii de natura subiectiva sunt reprezentati de totalitatea particularitatilor
psiho-fiziologice si de personalitatea individului, apte sa influenteze procesul
perceptiv. Dintre acestia, consideram necesar sa-i amintim pe cei mai
importanti:
 Calitatea organelor de simt
Personalitatea si gradul de instruire a individului
Varsta si inteligenta persoanei
Temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire
Starile de oboseala
Starile afective
Atentia
Timpul perceptiv

102. Prelucrarea informailor i stocarea memorial de ctre martori

A doua etapa importanta a formarii declarariilor martorilor consta in

decodarea informatiilor receptionate senzorial. Acest proces este intim legat de
procesul respectiv.

Fata de momentul receptiei, in cel al prelucrarii informatiilor intervine o

completare logica si semantica a posibilelor goluri in perceptie.

Dintre factorii meniti sa influenteze direct calitatea prelucrarii, cei mai

importanti sunt experienta de viata a martorilor, gradul de cultura,profesia,
capacitatea de apreciere a spatiului, timpului sau vitezei, semnificatia celor
percepute.

Stocarea memoriala

Formarea marturiei este strans dependenta si de calitatea proceselor de

memorare, desfasurate in 3 etape succesive : achizitia, in care, asa cum s-a
subliniat, perceptia are un rol important, retinerea(conservarea) si reactivarea, fie
sub forma reproducerii , fie sub forma recunoasterii.

Stocarea memoriala nu reprezinta o simpla inregistrare mecanica ci un proces

dinamic, activ , de prelucrare si sistematizare a datelor receptate.

In ascultarea martorului trebuie sa se tina seama de mai multi factori care

conditioneaza procesul memorizarii, cum sunt:

Rapiditatea si durata stocarii memoriale. Rapiditatea fixarii si timpul de

conservare a informatiilor percepute, care este in functie de durata
memoriei ( scurta, medie sau lunga) si de cauza uitarii.
Tipul de memorie a martorului. In functie de acest criteriu, se intalnesc,
pe de o parte , martori cu o memorie dominant vizuala, auditiva,
adectiva etc. Totodata, memorarea poate fi mecanica sau logica, dupa
cum este absenta sau prezenta intelegerea materialului informativ
receptat.Pe de alta parte , memoria poate fi voluntara si involuntara.
 Uitarea . uitarea este un fenomen natural care determina denaturarea
treptata a informatiilor percepute de un martor in legatura cu o
anumita imprejurare sau persoana. Procesele inhibitive de la nivelul
scoartei cerebrale, specifice uitarii, sunt determinate atat de timp, dar
si de unii factori de natura afectiva. Astfel :
Timpul scurs din momentul receptiei senzoriale
Interesul pentru memorarea celor percepute
Temperamentul martorului
Afectiunile cu incidenta asupra memoriei
Starea adectiva

103. Declaraiile de martori reactivarea memorial

Ultima etapa a procesului de memorare este reactivarea sau reactualizarea,

intalnita fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoasterii, ultima in intelesul
sau psihologic, iar nu juridic.

1. Reproducerea. In cazul marturiei , reproducerea poate imbraca forma

verbala sau scrisa. Calitatea continutului datelor produse depinde, mai
ales, de calitatea perceptiei faptelor sau imprejurarilor, de conditiile
obiective si subiective ce ar fi putut influenta procesul perceptiv, ca si de
fixarea datelor in memoria martorului.

Fidelitatea unei marturii, in sensul corespondentei cu realitatea, este strans

dependenta de o serie de factori specifici momentului audierii, esentiale fiind:

a) Priceperea cu care este condusa ascultarea de catre organul judiciar

b) Crearea unei atmosfere propice marturiei
c) Adaptarea audierii la personalitatea martorului.
2. Recunoasterea. A doua forma sub care se prezinta procesul de reactivare
a memoriei este intalnita frecvent in practica organelor judiciare, in
special in cazul recunoasterii de persoane sau de obiecte.

Recunoasterea se va conduce atat dupa regulile tactice generale ale

ascultarii, cat si dupa unele reguli specifice.

104. Pregtirea ascultrii martorilor

Pregatirea ascultarii martorilor este o regula absolut necesara , in special in

faza de urmarire penala, si se cere respectarea in toate imprejurarile, indiferent de
gradul de dificultate, al cauzei. Pregatirea audierii presupune studierea datelor
existente la dosar, stabilirea persoanelor care trebuie ascultate, cunoasterea
personalitatii acestora, a naturii relatiilor pe care le pot avea subiectii infractiunii.

1. Studierea dosarului cauza. Studierea materialului cauzei are ca scop

prencipal stabilirea faptelor si imprejurarilor ce pot fi clarificate pe baza
declaratiilor martorilor, precum si strabilirea cercului de persoane care
 cunosc, in parte sau in totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi
selectionati martorii.
2. Stabilirea martorilor care pot fi audiati. Stabilirea persoanelor care pot fi
ascultate in calitate de martori, de catre organul de urmarire penala, se va
face pe baza criteriilor procesuale penale si criminalistice.

In primul rand, sunt identificate persoanele care au avut posinilitatea sa

perceapa direct faptele si imprejurarile cauzei, dar si acelea care cunosc sau detin
indirect date referitoare la cauza.

In ipoteza in care exista un numar mare de persoane detinatoare de

informatii, este posibila o selectare a martorilor pe baza calitatii datelor pe care le
detin.

Clasificarea naturii relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea

infractiunii, fiind cunoscut ca sentimente de genul prietenie, dusmanie fata de
faptuitori sau existenta altor interese conduc la alterarea declaratiilor si chiar la
marturie mincinoasa.

3. Cunoasterea personalitatii martorilor. Cunoasterea personalitatii

martorilor, absolut necesara pentru eficienta ascultarii, presupune
obtinerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregatirea su
ocupatia, la natura eventualelor relatii cu persoanele antrenate in
savarsirea infractiunii.

105. Reguli i procedee tactice criminalistice aplicate n

ascultarea propriu-zis a martorilor

Audierea propriu-zisa a martorilor reprezinta momentul in care devine pregnant

rolul regulilor de efectuare a acestui act procedural, act cu larga rezonanta.

1. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului. Etapa identificarii

martorului, in care o includem si pe aceea a depunerii juramentului, consta
potrivit prevederilor art.119 NCPP, in intrebarea acestuia despre
nume,prenume, porecla, data si locul nasterii, CNP, numele si prenumele
parintilor, cetatenie,starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori
ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv. Potrivit
art. 120NCPP, dupa stabilirea situatiei personale, martorului i se comunica
drepturile si obligatiile, referindu-se la:
Dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia
de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata
organelor judiciare, atunci cand sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege;
Obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare,
atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei
obligatii, se poate emite mandat de aducere impotriva sa;
 Obligatia de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice
schimbare a adresei la care este citat, atragandu-i-se atentia
ca , in cazul neindeplinirii obligatiei, se poate dispune
impotriva sa sanctiunea prevazute de art. 283,al.2.

Dupa indeplinirea acestor conditii, martorul depune juramantul sau declaratia

solemna.

Organul judiciar este obligat sa se conduca dupa cateva reguli tactice, proprii
debutului audierii, absolut necesare crearii unui climat psihologic adecvat ( se
obtine prin discutii libere) obtinerii de declaratii complete si sincere.

a)primirea martorului intr-o maniera corecta.

b) crearea unui cadru de ascultare sobru.

c) comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator.

2. Conduita tactica din momentul relatarii libere a martorului. In a2a etapa a

audierii, denumita relatare libera, dupa crearea cadrului psihologic favorabil
obtinerii unor declaratii sincere, i se comunica martorului calitatea in care
este audiat si faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a
fost propus ca martor si i se aduc apoi la cunostinta drepturile si obligatiile
(art.120NCPP).

Conduita magistratului, a anchetatorului, se va ghida dupa urmatoarele reguli :

Ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a fi intrerupt.

Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica, prin care se
aproba sau se resping afirmatiile martorului.
Ajutarea cu tact a martorului.
Daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la
subiectul relatarii, organul trebuie sa intervina cu sufiecienta fermitate,
dar civilizat.
Organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative.

3. Reguli tactice aplicate in etapa formularii de intrebari. Ultima etapa a

audierii nu are-cel putin teoretic- un caracter obligatoriu.Aceasta etapa mai
este numita si interogarea martorului,relatarea ghidata. Martorului nu i
se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori
alte circumstante personale si de familie, cu exceptia cazului in care
acestea sunt strict necesare.
Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari
de natura obiectiva sau subiectiva, frecvente fiind :
 Denaturarea prin adaugare in care martorul relateaza mai mult decat
ceea ce a perceput.
Denaturarea prin omisiune, relatarea avand caracter incomplet.
Denaturarea prin substituire, in care faptele, persoanele sau obiectele
sunt inlocuite.
Denaturarea prin transformare, de genul modificarii succesiunii reale a
faptelor.
Pentru inlaturarea acestor denaturari, dar si pentru stabilirea corectitudinii sau
exactitatii depozitiei organul judiciar ca trebui sa intervina cu intrebari, care se
impart in mai multe categorii:
Intrebari de completare
Intrebari de precizare
Intrebari ajutatoare
Intrebari de control
Din punct de vedere tactic criminalistic, in formularea si adresarea intrebarilor
este absolut necesar sa se respecte urmatoarele reguli :
Intrebarile trebuie sa fie clare,precise,concise.
Intrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor.
Intrebarile nu vor contine elemente de intimidare.
Intrebarile nu trebuie sa sugereze raspunsul.
Raportat la gradul de sugestibilitate, intrebarile ar putea fi :
Intrebari determinative, deschise ( cum era imbracat suspectul ?)
Intrebari incomplet sau complet disjunctive, inchise ( victima avea sau
nu geanta?)
Intrebari implicative(ipotetice) ( cutitul era in mana dreapta sau
stanga?)
Ascultarea raspunsurilor la intrebari presupune, obligatoriu, respectarea unei
condutie tactice specifice, important ei fiind confirmata de practica.
Reguli tactice specifice ascultarii raspunsurilor sunt, in esenta, urmatoarele:
Ascultarea martorului cu toata atentia si seriozitatea.
La sesizarea unor contradictii ale martorului, organul judiciar nu
trebuie sa reactioneze imediat.
Urmarirea cu atentie, dar fara ostentatie.
4. Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor

Verificarea declaratiilor este absolut necesara pentru stabilirea veracitatii unei

marturii.Verificarea va fi efectuata pe baza altor probe sau date existente la dosar,
prin intrebari referitoare, la modul in care martorul a perceput faptele.

Aprecierea declaratiilor reprezinta un moment semnificativ in activitatea de

cunoastere si de stabilire a adevarului. Operatia de analiza a unei declaratii se
efectueaza in cadrul examinarii si aprecierii intregului probatoriu.

106. Particulariti ale psihologiei victimei

Particularitati si categorii de receptie senzoriala ale persoanei vatamate.

 Primul moment al formarii delcaratiilor victimei il reprezinta receptia, cu
rezultanta psihologica a perceptiei sale senzoriale, in momentul in care este supusa
unei agresiuni.

1. In legatura cu receptia auditiva, amintim ca omul este capabil sa perceapa

dintr-o infinitate de nuante, o multitudine de fenomene sonore ce insotesc
obligatoriu sau intamplator savarsirea unei infractiuni.

Fata de natura extrem de variata a imprejurarilor in care se savarsesc

infractiunile, de sunetele si zgomotele ce le pot insoti, poate prezenta interes
determinarea urmatoarelor imprejurari.

Distanta dintre sursa sonora si organul receptor

Directia de propagare a fenomenelor sonore
Determinarea fenomentelor acustice sau chiar identificare lor.

Iluziile acustice pot influenta ,insa, receptia fenomenelor sonore, in sensul

deistorsionarii ei.

2. In legtur cu recepia vizual, reamintim c dintre undele

electromagnetice ce acioneaz asupra analizorului vizual, pot provoca
senzaii vizuale.

Imaginilor consecutive, constnd n persistarea acestora dup ce stimulul

ncepe s acioneze. Contrastului simultan, n care un obiect cenuiu pare mai alb
pe un fond negru dect pe un fond alb.

3. n legtur cu recepia cutanat s-au identificat 3 categorii de senzaii cu

mecanisme senzoriale diferite:

- Senzaiile tactile (de atingere, de presiune),

- Senzaiile termice,
- Senzaiile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens.

4. n legtur cu recepia olfactiv, este de menionat c ea este rezultatul

stimulrii receptorilor olfactivi de ctre anumite substane care se gsesc
n stare gazoas sau sub form de vapori, receptori situai n membrana
mucoas a cavitii nazale. Erori pot apare ca urmare a:

- Nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului;

- Stabilirea direciei din care ar fi provenit mirosul;
- False identificri ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea
emoional.

Factori de distorsiune - obiectivi i subiectivi - ai recepiei senzoriale a

victimei.
Recepia victimei poate fi influenat (bruiat) de anumite condiii concrete n
care se desfoar agresiunea. Dup cum aceti factori i au originea n cauze
externe, de mediu, sau n chiar persoana celui care percepe, au fost deosebii
factori obiectivi i subiectivi ce influeneaz percepia.

1. Factori de natur obiectiv sunt ca i n cazul recepiei martorului:

- Condiiile de iluminare n care are loc percepia vizual influeneaz puternic

vizibilitatea nsuirilor obiectelor, n special a culorii acestora;
- Condiiile meteorologice sunt factorii care pot optimiza;
- Distana mare i diversele obstacole;
- Existenta unor surse sonore poate bruia in primul rand perceptia auditiva;
- Durata perceptiei, respectiv intervalul de timp in care este posibila perceptia;
- Disimularea infatisarii- este o conditie obiectiva;
- Complexitatea fenomenului perceput face tot mai dificila perceptia.

2. Factorii de natura subiectiva sunt determinai de particularitile psiho-

fiziologice i de personalitate ale persoanei vtmate, fie c efectul lor este
unul vremelnic, fie c este de durat. Astfel :

a) Calitatea organelor de sim, orice defeciune a acestora afectnd o parte din

posibilitile de percepie,
b) Vrsta i sexul persoanei vtmate influeneaz percepia n sens pozitiv sau n
sens negativ.
c) Personalitatea si gradul de instuire a individului
d) Temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire.
e) Starile de oboseala.
f) Starile afective.
g) Atentia.

107. Tactica audierii persoanei vtmate

Pregtirea n vederea ascultrii victimei. Pregtirea ascultrii persoanei

vtmate este o activitate absolut necesar, care se cere efectuat n toate
mprejurrile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei i care trebuie dirijat n
direcii tipice oricrei audieri, ncepnd cu aceea a martorului, urmat de:

- Studierea materialului cauzei

- Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate
- Intocmirea planului de ascultare, daca situatia o impune.

Tactica audierii n faza relatrii libere 1. Verificarea identitii reprezint

primul moment al audierii propriu-zise. Dup ce organul judiciar s-a edificat cu
privire la identitatea persoanei vtmate, i aduce la cunotin faptele i
mprejurrile n legtur cu care va fi ascultat, inclusiv posibilitatea legal de a se
constitui ca parte vtmat, parte civil n proces, de a renuna la acest drept
conferit de lege i de a fi ascultat n calitate de martor.

2. Conduita tactic n momentul ascultrii libere.

 Printre regulile tactice principale aplicate se gsesc cele menionate n
capitolul anterior:

- Ascultarea persoanei vtmate cu rbdare i calm,

- Evitarea oricrui gest, reacie, min sau expresie
- Ajutarea ei cu mult tact, fr a o sugestiona sub nici o form

3. Conduita tactic n momentul formulrii de ntrebri Ultima etap a audierii nu

are, teoretic, caracter obligatoriu.
n practic ns, sunt numeroase cazuri n care organul judiciar este nevoit s
formuleze ntrebri n scopul lmuririi unor aspecte neclare, confuze.
a. ntrebrile de completare sunt necesare n cazurile n care persoana
vtmat relateaz mai puin dect ceea ce a perceput n mod real.
b. ntrebrile de precizare vizeaz acele aspecte la care persoana vtmat s-
a referit, dar lipsa de claritate impune unele detalieri.
c.Intrebarile ajutatoare sunt destinate reactivarii memoriei.
d.Intrebarile de control destinate verificarii unor afirmatii sub raportul
exactitatii.

108. Psihologia nvinuitului sau inculpatului dup svrirea

infraciunii i n momentul interogatoriului

Psihologia nvinuitului sau inculpatului din perioada postinfracional Dup

svrirea unui act ilicit, se poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de
tensiune psihic, alta dect cea de tensiune preinfracional, mai mult sau mai
puin evident, determinat de teama de a nu fi descoperii, i care motiveaz
dominanta depresiv a individului.

Psihologia nvinuitului sau inculpatului n momentul interogatoriului

Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cteva caracteristici care
trebuie cunoscute, mai ales pentru contracararea ncercrilor de inducere n eroare
a organului judiciar prin simulare, disimulare, minciun.

Depistarea prezenei strii de emoie care poate dezvlui dezacordul dintre

cele afirmate i cele petrecute n realitate, dintre adevr i minciun, reprezint o
problem major a tacticii de anchet. Este important de tiut c strilor
emoionale, de tensiune psihic, le sunt specifice o serie de manifestri viscerale i
somatice, cele mai importante fiind:

- Accelerarea i dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea

emisiei vocale (rguire), scderea salivaiei.
- Schimbarea mimicii i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus
frecvent n micri i gesturi, ntr-o conduit care nu mai corespunde
comportamentului normal al individului.
 - Modificarea timpului de reactie sau de latenta,caracterizat prin
interzierea raspunsului la intrebari.

Incercarile de simulare sau disimulare contureaza a 2a grupa importanta de

probleme psihologice, alaturi de emotii, tipice momentului interogatoriului.

109. Modaliti tactice de ascultare a nvinuitului sau inculpatului

1. Pregtirea ascultrii

Pentru ca interogarea nvinuitului sau a inculpatului s-i ating scopul propus,

se impune, n primul rnd, o organizare riguroas a acestei activiti care, n linii
mari, se apropie de pregtirea ascultrii martorului. Astfel:

- Studierea materialelor sau datelor existente n cauz. Pe plan tactic

criminalistic,studierea materialelor cauzei presupune cunoaterea
datelor referitoare la modul i mprejurrile n care s-a svrit fapta, la
probele existente n acel moment la dosar.
- Cunoaterea personalitii nvinuitului sau a inculpatului. Aceast cerin
tactic are o inciden direct, imediat asupra stabilirii tacticii de
ascultare, servind la conturarea ulterioar a laturii subiective a infraciunii.
Dintre principalele elemente de natur s conduc la definirea
personalitii unui individ, menionm:

Trsturile psihice ale personalitii:

- Caracterul;
- Temperamentul;
- Aptitudinile.

Factorii care au influenat sau condiionat evoluia somatopsihic (vorbire, mers) i

social a nvinuitului sau inculpatului, cum ar fi:

- Mediul familial sau social n care a evoluat i s-a format;

- Cercul de prieteni;
- Nivelul de inteligenta;
- Eventualele antecedente penale.

Toate aceste date pot fi obinute din studierea materialului cauzei, din
informaiile culese de la locul de munc, de la domiciliu, din declaraiile martorilor,
din studierea cazierului, precum i din discuiile preliminare purtate cu nvinuitul sau
inculpatul.

- Organizarea modului de desfurare a ascultrii. Modul de

interogare se circumscrie planului general de urmrire penal
elaborat ntr-o anumit cauz penal i care conine versiunile,
problemele de clarificat, metodele tactice folosite, ordinea de
 efectuare a diverselor activiti procedurale, dup cum s-a precizat
mai sus.
- Planificarea ascultrii Finalizarea pregtirii ascultrii nvinuitului
sau inculpatului se va materializa ntr-un plan de ascultare, ntocmit
pentru fiecare nvinuit sau inculpat n parte.

2. Cadrul tactic al ascultrii propriu-zise a nvinuitului sau a inculpatului

Ascultarea nvinuitului sau a inculpatului se desfoar, potrivit prevederilor

art. 70 - 74 C. pr. pen., n trei etape principale (identificare, ascultare liber i
punerea de ntrebri), urmate de consemnarea declaraiilor.

- Crearea unei atmosfere favorabile ascultrii i stabilirii contactului

psihologic cu suspectul, devenit nvinuit sau inculpat;
- Adoptarea de ctre magistrat sau poliist a unei atitudini demne, n raport
de autoritatea pe care o reprezint.
- Crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii din chiar momentul
primului contact cu cel anchetat.
Aceasta nseamn c cel care efectueaz ascultarea are o atitudine pozitiv,
definit prin congruen sau ncredere n propria personalitate.

a) Verificarea identitatii suspectului sau inculpatului.

Pentru stabilirea contactului psihologic, n aceast prim faz, i pentru cunoaterea

amnunit a personalitii nvinuitului sau inculpatului, pot fi puse i ntrebri, altele dect
cele care intereseaz fapta, sau se poate purta o discuie prealabil.

b) Modalitatile tactice de ascultare in faza relatarii libere.

Dup ce se aduce la cunotin obiectul cauzei i al ascultrii, nvinuitul sau inculpatul va

fi lsat s fac o relatare liber, cerndu-i-se s dea i o declaraie scris personal, cu privire
la nvinuirea care i se aduce.

Modalitile de audiere se raporteaz, n primul rnd, la prevederile art. 71 C. pr. pen.

Acesta conine prevederi cu un pronunat caracter tactic, prevederi crora li se vor aduga
i alte reguli tactice. Astfel:

- Fiecare nvinuit sau inculpat este ascultat separat,

- nvinuitul sau inculpatul trebuie lsat s declare liber tot ce tie n cauz.
Aceasta nseamn c el nu va fi ntrerupt pn la terminarea relatrii.
- Ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale
declaratii date anterior
- Nu se va admite folosirea de violente.
- Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul atat inainte
cau si in cursul audierii.
 c) Conduita organului judiciar, pe timpul relatrii libere, are o semnificaie tactic
deosebit. Pentru aceasta:
- Va fi impus o atmosfer de calm i rbdare.
- Va fi urmrit cu atenie, n permanen, fr ostentaie,
comportamentul celui ascultat, privirea sa.

3. Tactica ascultrii n faza adresrii de ntrebri.

Formularea ntrebrilor reprezint ultima etap activ a audierii, aceasta fiind

socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau inculpatului.

Tactica formulrii de ntrebri este n funcie de declaraiile fcute anterior de

nvinuit sau inculpat, de caracterul lor sincer i complet. n esen, poziia unui
nvinuit sau inculpat, cu privire la nvinuirea adus, poate lua urmtoarele forme. De
exemplu:

- Recunoaterea sincer i complet a faptelor i a nvinuirii aduse.

- Respingerea nvinuirii i probarea lipsei lor de temeinicie.
4. Clasificarea ntrebrilor adresate nvinuitului sau inculpatului, se poate
face dup mai multe criterii, mai importante fiind scopul urmrit de
organul judiciar i ntinderea problemelor vizate: ntrebrile puse
nvinuitului sau inculpatului pot fi ntrebri de control, de precizare, de
completare sau ajuttoare, de detaliu, etc.
5. Modalitile tactice de adresare a ntrebrilor se raporteaz la poziia
nvinuitului sau inculpatului fa de nvinuirea adus, de ncercrile de
disimulare a adevrului i, bineneles, de structura sa psihic.
6. Procedeele tactice de ascultare a nvinuitului sau a inculpatului, raportate
la mprejurrile menionate anterior, pot fi urmtoarele:
- Tactica ascultrii repetate;
- Tactica ascultarii incrucisate
- Tactica intalnirilor surpriza
- Tactica complexului de vinovatie

7. n aplicarea acestor procedee tactice, curente, se recurge i la conjugarea lor

cu alte elemente tactice constnd n:

- Folosirea contradiciilor din propriile declaraii;

- Prezentarea altor probe sau mijloace materiale de prob, obinute n timpul
cercetrilor, din care rezult indubitabil temeinicia nvinuirii.
- Prezentarea integral a procedurilor tactice n cursul de baz

110. Mijloace tehnice de detectare a simulrii

Dintre mijloacele tehnico-tiinifice de detectare a tensiunii emoionale, folosite

n diverse ri, de ctre organele de cercetare penal, iar n unele state occidentale
i de ctre instituii particulare, cele mai apreciate ca rspunznd nevoilor anchetei
sunt considerate urmtoarele:
 - Poligraful, folosit inclusiv n ara noastr, este un instrument care
nregistreaz sub form grafic trei indicatori de baz i modificrile
fiziologice tipice strilor de stres psihologic: Tensiunea arterial i
pulsul;dereglarile respiratorii;contractura musculara.
- Detectorul de stres emoional n voce (P.S.E.), cunoscut i sub denumirea
de Dektor (de aici i unele confuzii cu detectorul de minciuni de tip
poligraf), este de dat relativ mai recent, apariia lui fiind situat n
perioada anilor 1970, tot n Statele Unite.
- Detectorul de stres emoional n scris este un dispozitiv anex al
poligrafului, care nregistreaz tot sub form grafic modificrile
intervenite n scrisul unei persoane aflate ntr-o stare de tensiune psihic.

111. Organizarea i desfurarea testrii la poligraf

1. Pregtirea testrii

Aceast operaie necesit studierea materialului cauzei, n prile n care l

privesc pe cel ascultat i cunoaterea personalitii acestuia. n plus, este absolut
necesar un examen medical, una dintre condiiile obligatorii de testare fiind
integritatea strii psihice i fizice.

O alt cerin, uneori omis, este i aceea ca persoana care urmeaz s fie
examinat s nu fi fost supus anterior unor interogri ndelungate.

2.Dialogul pre-test

Reprezint o etap intermediar, ntre pregtirea i testarea propriu-zis. La

nceput, celui testat i se dau explicaii referitoare la principiile de funcionare a
aparaturii, la drepturile pe care le are n legtur cu acest procedeu.

3. Testarea propriu-zis

Const n formulri de ntrebri scurte, clare i precise, la care se rspunde cu

da i nu. Testele, de regul, pregtite anterior, conin :

- ntrebri neutre, pentru linitea subiectului;

- ntrebri de control, pentru stabilirea rspunsurilor afirmative (da) i
negative (nu), sincere, necesare comparrii cu rspunsurile la
ntrebrile critice
- Intrebari cu continut afectogen, referitoare direct la fapta.

4. Interpretarea diagramei

Interpretarea rezultatelor testrii se efectueaz pe baza comparrii

caracteristicilor de traseu ale rspunsurilor sincere la ntrebri neutre (fr
ncrctur emotiv) ca i la rspunsurile nesincere cu caracter de control, cu
rspunsurile nesincere la ntrebrile relevante (cu ncrctur afectogen).
 112. Pregtirea percheziiei

Reuita unei percheziii depinde, ca i n cazul celorlalte acte de urmrire

penal tratate mai sus, de modul n care aceasta este pregtit. Descoperirea
mijloacelor materiale de prob prin percheziie nu poate fi, n nici un caz, lsat la
voia ntmplrii, fr o organizare atent i riguros pregtit, ndeosebi n cazuri
mai complexe.

1. Stabilirea obiectivelor percheziiei. Determinarea cu precizie a scopului

percheziiei se face n funcie de infraciunea cercetat (omor, delapidare,
furt, nelciune, specul etc.).
2. Cunoaterea locului percheziiei. Cunoaterea exact a locului n care
urmeaz s se efectueze percheziia, n special cea domiciliar, este o
regul ce trebuie respectat n toate mprejurrile, cu att mai mult n
cazurile complexe, excepie fcnd infraciunile flagrante, n care
percheziia poate fi efectuat de ndat.
3. Cunoasterea persoanelor la care se va efectua perchezitia . De regula,
cunoasterea se refera la personalitatea, gradul de cultura, profesia
si functia exrcitata, viata de familie, raporturile cu vecinii, relatiile
pe care le intretine cu diverse persoane, indeosebi prietenii mai
apropiati, pasiunile, muncile din gospodarie pe care se pricepe sa le
faca,etc.
4. Stabilirea momentului efectuarii perchezitiei. Determinarea momentului
celui mai potrivit de efecuare a perchezitiei are o semnificatie
deosebita pentru reusita acestui act procedural.
5. Pregatirea mijloacelor tehnice necesare efectuarii perchezitiei . Pentru
efectuarea perchezitiei se apeleaza,de regula, la aceleasi mijloace
tehnico-stiintifice folosite in cercetarea la fata locului.
6. Formarea echipei ce va efectua perchezitia .

113. Percheziia ncperilor sau a locurilor nchise

n cazul percheziiilor efectuate n locuri nchise, se cerceteaz elementele de

construcie ale cldirii, ale ncperilor i dependinelor, cum sunt zidurile,
pardoselile, plafoanele, scrile, instalaiile sanitare, precum i obiectele aflate n
ncperi, obiecte n care pot fi amenajate ascunztori.

Cercetarea cldirii i a elementelor de construcie presupune verificarea

cldirii n ansamblul su, precum i a fiecrei ncperi sau dependine n parte.
 Cercetarea mobilierului i a obiectelor din interiorul ncperilor este o
operaie migloas, care necesit mult atenie i rbdare din partea celui care o
efectueaz.

Cercetarea zidurilor sau a peretilor incepe prin masurarea dimensiunilor lor,

pentru a se constata daca sunt sau nu uniforme ori corespunzatoare cu planul
cladirii.

Perchezitia in unitatile publice nu se distanteaza prea mult, cel putin sub

raport tactic criminalistic, de perchezitiile mentionate mai sus, insa ea este, deseori,
mult mai dificila decat o perchezitie domiciliara propriu-zisa.Dificultatile sunt
determinate nu atat de delimitarea cu exactitate a ceea ce este denumit generic
unitate publica, cat de stabilirea precisa a locurilor in care o persoana are acces, in
ipoteza in care persoana isi desfasoara activitatea intr-un loc care nu ii apartine.

Perchezitia unui vehicul este asimilata locurilor inchise, desi prezinta

particularitato firesti prin natura lor constructiva.Ca urmare, perchezitia unui vehicul
sau a unui alt mijloc de transport va fi efectuaa de persoane ce dispun de
cunostinte in acest domeniu.

114. Percheziia locurilor deschise

Percheziia locurilor deschise presupune cutarea de obiecte pe suprafee sau

terenuri clar delimitate, ngrdite, care aparin persoanei la care se efectueaz
percheziia, sau pe care aceasta le folosete n mod exclusiv ori mpreun cu un
numr limitat de persoane. Cel mai adesea, din aceast categorie fac parte curile
i grdinile.

n cazul locurilor nengrdite, de acces general, cum sunt, de exemplu,

terenurile agricole, pajitile, chiar dac aparin unei anumite persoane, nu se poate
vorbi de percheziie, ci, mai degrab, de o cercetare la faa locului, desfurat
potrivit regulilor procedurale i tacticii menionate anterior.

Primele masuri ce vor fi luate la fata locului, vizeaza organizarea si stabiirea

modului de efectuare a perchezitiei. Folosirea cainelui de urmarire nu trebuie
neglijata in cautarea obiectelor ascunse sau a cadavrelor ingropate, a
stupefiantelor, pe baza urmelor olfactive specifice.

115. Percheziia corporal

Dup cum se cunoate, este destinat cutrii de obiecte i de nscrisuri

aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.106 C. pr. pen., ea se
efectueaz de ctre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziiilor
art.104 C.pr.pen. alin.1, sau de ctre persoana desemnat de acest organ.
 Datorit particularitilor sale, ca i metodelor de efectuare, din punct de
vedere tactic criminalistic percheziia persoanei este mprit, convenional, n
percheziia mbrcmintei i percheziia corpului.

Percheziia preliminar este destinat prentmpinrii unei aciuni violente a

persoanei percheziionate, ceea ce presupune, n primul rnd, dezarmarea acestei.

Percheziia obiectelor de mbrcminte. Aceast parte a percheziiei

presupune verificarea n parte a fiecrei piese din care este format, a lenjeriei i a
nclmintei, la nevoie acestea putnd fi scoase de pe corpul persoanei.

Percheziia corpului ca atare. Aceasta se efectueaz de ctre o persoan de

acelai sex cu persoana percheziionat, la nevoie apelndu-se la sprijinul
medicului. Principala modalitate de ascundere o reprezint introducerea obiectelor
n orificiile naturale, iar cteodat, chiar nghiirea obiectelor, mai ales dac pot fi
eliminate cu uurin.

116. Percheziiile destinate cutrii persoanelor i cadavrelor

In ipoteza cautarii de persoane, fie sechestrate, fie care se sustrang de la

urmarirea penala, accentul va fi pus pe verificarea posibilitatilor de amenajare de
ascunzatori in cladiri, magazine, in pamant. Un ajutor important, in aceste cazuri,
este dat de cainele de urmarire.

Ascunderea unei persoane intr-o locuinta poate imbraca inclusiv forma unor
deghizari, in practica fiind semnalate cazuri in care sotul urmarit a locuit cu sotia,
deghizandu-se si prezentandu-se drept sora acesteia.

In ipoteza descoperirii unui cadavru sau unor fragmente cadavrice nu mai

poate fi vorba de o perchezitie, ci de o cercetare efectiva la fata locului.

117. Percheziia destinat cutrii unor anumite obiecte,

efectuate asupra unui grup de persoane i percheziia repetat

Perchezitia destinata cautarii unor anumite obiecte , dintre care amintim

perchezitiile pentru descoperirea drogurilor, a armelor si explozivilor, a scrierilor
secrete, a obiectelor de arta ,etc. In asemenea ipoteze perchezitiile sunt efectuate
de personal specializat, care exista la punctele de trecere a frontierei.

Perchezitia efectiata asupra unui grup de persoane, necesita luate unor

masuri speciale de supraveghere si de prevenire a actiunilor violente. In aceste
imprejurari la perchezitie va participa un numar adecvat de persoane. De
asemenea, din motive lesne de inteles, o astfel de perchezitie nu poate fi efectuata
in locuri publice, decat in imprejurari cu totul exceptionale.

Perchezitia repetata se efectueaza in alternativa in care prima perchezitie sau

perchezitia anterioara a ramas fara rezultat. Repetarea perchezitiei se face atunci
cand organul judiciar detine date sigure ca obiectele sau inscrisurile cautate se afla
totusi in locurile cercetate, dat si atunci cand, revazandu-se modul de actionare,
anchetatorul constata ca a procedat cu o anumita superficialitate sau graba.

118. Ridicarea de obiecte i nscrisuri cadrul tactic criminalistic

Ridicarea silit sau percheziia, efectuat dup ce persoanei i-au fost cerute
anumite obiecte sau nscrisuri bine individualizate, poate prezenta un anumit
neajuns. Astfel, dac organul de urmrire penal nu este pregtit s fac fa
acestei mprejurri, el trebuie s cear ncuviinarea procurorului pentru efectuarea
actelor amintite, timp n care persoana respectiv are posibilitatea s distrug, s
ascund, sau s ncredineze altor persoane obiectele sau nscrisurile cerute.

Ridicarea de obiecte sau de inscrisuri poate servi la obtinerea unor modele sau
piese de comparatie utile identificarii instrumentelor folosite in savarsirea unei
infractiuni, ca si a indentificarii persoanei dupa scris,cum este , de exemplu, autorul
unui fals, al unei calomnii, ori a unui inscris clasificat drept secret de strat, al
scrisului unei persoane rapite, in traficul de droguri,etc.

119. Pregtirea i organizarea confruntrii

Pregatirea confruntarii

Comparativ cu ascultarea propriu-zis, confruntarea este, evident, ceva mai

dificil, din cauza faptului c se procedeaz la audierea concomitent a dou
persoane, deseori avnd o poziie procesual diferit.

Elemente tactice ale pregtirii confruntrii. Sub raport tactic criminalistic,

regulile dup care se conduce pregtirea confruntrii sunt, n esen, urmtoarele:

- Studierea ntregului material al cauzei, accentul fiind pus pe coninutul

declaraiilor date de persoanele ascultate.
- Stabilirea persoanelor care urmeaz s fie confruntate se face n
funcie de natura contradiciilor i de gradul de sinceritate a celor
audiai
- Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi confruntate .
- Ascultarea prealabila in vederea confruntarii.

Organizarea confruntarii

Dup studierea materialului cauzei, stabilirea problemelor de clarificat, dup

cunoaterea i ascultarea prealabil a persoanelor care vor fi confruntate, organul
judiciar procedeaz la organizarea confruntrii, ceea ce presupune:

- Alegerea locului i momentului tactic celui mai potrivit de desfurare, a

ordinii n care persoanele vor fi chemate la confruntare;
- Evitarea unor posibile nelegeri ntre cei confruntai.
 - Stabilirea succesiunii intrebarilor sau a problemelor care urmeaza sa fie
clarificate prin confruntare.

Organizarea confruntarii, indeosebi in situatiile dificile, complexe, va face

obiectul unui plan orientativ, care, ca si in cazul ascultarii, poate fi modificat, in
functie de aspectele nou ivite sau de pozitia celor confruntati.

120. Regulile tactice de efectuare a confruntrii i efectuarea

confruntrii propriu-zise

Consideraii privind psihologia confruntrii. n abordarea regulilor tactice de

efectuare a confruntrii trebuie menionai mai nti factorii psihologici specifici
acestui moment, care vin s se adauge factorilor proprii momentului unei ascultri
obinuite.

Va fi urmarita,fara ostentatie,comportarea celor confruntati, unul fata de

altul, nepermitandu-li-se nicio incercare de intimidare, de influentare sau de
dominare prin pozitia sociala, prin pregatirea superioara a vreunuia dintre ei, prin
relatiile avute, print taria de caracter ori pur si simplu prin experienta in ancheta.

Efectuarea confruntrii propriu-zise. Pentru nceput, n ncpere este

introdus persoana considerat mai sincer, sau cel care a solicitat expres s se
recurg la confruntare.

Se recomand ca cei confruntai s stea cu faa spre organul judiciar care

conduce confruntarea, fiind contraindicat ca ei s fie aezai spate n spate, poziie
considerat cel puin umilitoare, mai ales pentru un martor de bun-credin, sincer.

Inainte de inceperea confruntarii propiu-zise, persoanelor li se pune in vedere

ca nu au voie sa iti faca semne, sa vorbeasca intre ele, atat intrebarile cat si
raspunsurile adresandu-se numai prin intermediul organului judiciar care conduce
confruntarea.

121. Fixarea rezultatelor confruntrii

Consemnarea n procesul-verbal. Consemnarea rezultatelor confruntrii se

face printr-un proces-verbal, a crui structur este asemntoare declaraiei date cu
prilejul ascultrii i n conformitate cu prevederile art. 131 C. pr. pen.

Procesul verbal este citit celor confruntati sau dat lor spre a fi citit, dupa care
se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de catre organul judiciar si de persoanele
confruntate. Daca una dintre persoane refuza sa semneze, se face mentiune despre
aceasta.
 Fixarea prin mijloace electronice Referitor la folosirea mijloacelor tehnice de
nregistrare, se poate aprecia, ca i n cazul ascultrii martorilor ori nvinuiilor sau
inculpailor, c acestea prezint avantaje deosebite.

In cazul confruntarii,o inregistrare pe baza videomagnetica ofera posibilitatea

nu numai a fixarii integrale si obiective a intrebarilor si raspunsurilor, ci si a
comportamentului celor confruntati.

Regulile procedurale si tactice privind inregistrarea audiovideo sunt aceleasi

ca si in cazul ascultarii martorilor, a suspectilor sau a inculpatilor.

122. Aspecte psihologice ale prezentrii pentru recunoatere

n cazul acestui procedeu tactic, procesul memorial de identificare se bazeaz

pe compararea trsturilor caracteristice ale unei persoane sau obiect, prezentat
spre recunoatere, cu trsturile caracteristice percepute ntr-un moment anterior,
comparare din care se pot desprinde concluzii referitoare la identificarea,
asemnarea sau deosebirea acestora.

Valoarea recunoaterii va depinde, n primul rnd, de calitatea percepiei, de

condiiile n care ea a avut loc.

Recunoasterea este un proces psihologic mai usor pentru ca reactualizeaza

informatiile percepute anterior si nu solocita memoriei un efort deosebit.

Dintre factorii de natura obiectiva ce influenteaza procesul perceptiv,

amintim conditiile de vizibilitate si de audibilitate, durata perceptiei, distanta si
unghiul sub care se face aceasta.Un factor obiectiv care poate face dificila
recunoasterea il contituie prezenta unor elemente de asemanare, intalnita, de
exemplu, la persoanele ce prezinta trasaturi comune sau care sunt imbracate in
uniforma.

O influenta importanta asupra calitatii receptiei joaca si factorii

subiectivi,cum ar fi, calitatea organelor de simt, varsta si inteligenta , nivelul de
instruire,etc.

123. Pregtirea prezentrii pentru recunoatere

1. Studierea materialului cauzei

Cunoaterea materialului cauzei, vizeaz stabilirea cu exactitate a obiectului

prezentrii pentru recunoatere, respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care
trebuie identificate.
 Un aspect care nu trebuie neglijat in studierea materialului, este si acela al
determinarii conditiilor in care a avut loc perceptia, de ele urmand sa se tina seama
in momentul prezentarii pentru recunoastere.

2 Ascultarea prealabila

Ascultarea prealabil a persoanei care face recunoaterea, n legtur cu

persoanele, cadavrele, obiectele ce urmeaz s fie identificate, are un caracter de
sine stttor, ea fiind efectuat independent de faptul c persoana a mai fost
ascultat i asupra unor aspecte privind cauza. Sunt vizate mai multe obiective :

Cunoaterea exact a posibilitilor reale de percepie.

Determinarea condiiilor de loc, timp i mod de percepie, precum i a
factorilor subiectivi care ar fi putut influena procesul de percepie
senzorial
Stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identitate.

3/ Organizarea prezentarii pentru recunoastere

Organizarea prezentrii pentru recunoatere se face n funcie de condiiile n

care a avut loc percepia i de natura obiectului recunoaterii.

Persoana care va fi prezentat pentru recunoatere trebuie s fie mbrcat

n aceleai haine n care a fost observat de ctre martor sau n haine
asemntoare. Va fi alctuit un grup de persoane n care va fi introdus persoana
de recunoscut.In ipoteza in care recunoasterea se face dupa mers sau dupa voce,
pentru alcatuirea grupului se vor alege persoane cu caracteristici dinamice sau de
voce asemanatoare.

Prezentarea cadavrelor pentru recunoatere impune o pregtire special,

date fiind dificultile fireti de identificare, datorate unor cauze diverse.

Principala dificultate obiectiva este determinata de modificarile naturale

consecutive mortii (rigiditate, deshidratare) , dar si de prezentarea cadavrului in
pozitie orizontala, dezbracat, astfel incat intregul sau aspect difera de cel al
persoanei in viata, perceputa de martor in miscare si intr-o pozitie fireasca.

Locul in care se organizeaza recunoasterea este, in majoritatea cauzelor,

sediul serviciului medico-legal, al politiei sau parchetului, daca recunoasterea se
face dupa fotografie.

124. Pregtirea prezentrii pentru recunoatere

 Pentru recunoaterea persoanelor dup semnalmente statice, n ncperea n
care este prevzut s se desfoare recunoaterea vor fi invitate, mai nti, cele 3
sau 4 persoane alese pentru alctuirea grupului n care va fi introdus persoana
care urmeaz a fi recunoscut. n camer vor fi prezeni, de asemenea, i martorii
asisteni.

In ipoteza in care martorul nu recunoaste persoana prezentata, pot fi avute in

vedere cel putin 2 alternative :

Martorul sau victima a identificat persoana, dar a evitat sa o declare in

momentul recunoasterii, informand despre aceasta ulterior organul
judiciar.In aceasta situatie trebuie sa se stabileasca cu exactitate
motivele retinerii, dupa care recunoasterea va fi reluata in aceleasi
conditii si acelasi grup de persoane.
Martorul nu a recunoascut persoana fie ca nu a avut suficiente
elemente de identificare pe care sa se bazeze, fie ca pur si simplu, in
grup a fost introdusa o alta persoana decat cea cautata.

n cazul recunoaterii persoanelor dup fotografie, se va proceda la aezarea

fotografiei celui vizat pentru identificare ntr -un grup de 4 fotografii executate n
aceleai condiii tehnice i reprezentnd indivizi cu caracteristici de identificare
asemntoare.

Recunoaterea dup voce sau vorbire presupune in mod firesc, separarea

martorului de persoanele din grup alcatuit in acest scop. Pentru asigurarea
obiectivitatii recunoasterii, se vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de
cele in care martorul a perceput vocea si vorbirea persoanei de identificat.

Recunoasterea persoanelor dupa mers va fi efectuata in conditiile indicate de

martori. Astfel , va fi avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput
miscarea, lungimea aproximativa a drumului parcurs de persoana observata,
precum si directia in care se deplasa.

125. Particulariti tactice privind efectuarea prezentrii pentru

recunoaterea cadavrelor

Recunoaterea cadavrelor prezint o serie de dificulti specifice, sub raport

tactic fiind necesar aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale
recunoaterii persoanelor.

Daca starea cadavrului nu permite identificarea decat dupa diverse

caracteristici particulare, cicatrice, negi,etc. rezultatele recunoasterii trebuie sa fie
interpretate cu multa prudenta, neexcluzandu-se posibilitatea unor asemanari si, de
aici, a unor false identificari.
 Cand se constata, in timpul ascultarii prealabile, ca martorul sau persoana
chemata sa faca recunoasterea este o fire emotiva, mai ales in cazul copiilor,
batranilor sau femeilor, pentru verificarea starii psihice reale si pentru pregatirea sa
psihica consideram ca ar fi indicat sa se prezinte mai intai fotografia cadavrului si
numai dupa aceea sa se treaca la recunoasterea efectiva.

Recunoasterea cadavrului poate juca si un rol tactic in ipoteza prezentarii

acestuia suspectului sau inculpatului, a carui pozitie fata de invinuire se modifica
sub puternica impresie produsa la vederea rezultatelor faptei sale, a starii in care se
afla victima.

126. Particulariti tactice privind efectuarea prezentrii pentru

recunoaterea obiectelor i animalelor.

Recunoaterea obiectelor poate viza mai multe aspecte. Pe de o parte, sunt

obiectele presupuse a fi fost folosite de ctre autor n svrirea faptei, obiecte de
mbrcminte purtate n acel moment, mijloace de transport cu care a venit sau
plecat de la locul faptei care trebuie recunoscute de victim sau de martorul ocular.

Obiectele de identificare, atat cat este posibil, vor fi introduse printre alte
obiecte cu caracteristici asemanatoare, cu observatia ca intre ele nu trebuie sa
existe o asemanare perfecta, specifica bunurilor fabricate in serie, pe cale
industrala.

Recunoaterea animalelor este uneori necesar, cel mai adesea fiind ntlnit
n cazul animalelor domestice. Recunoaterea se va face n locul n care se afla
animalul i n prezena martorilor asisteni.

De regula, este necesara recunoasterea animalelor furate sau pierdute,

recuragandu-se la aceleasi reguli tactice de baza : ascultarea prealabila asupra
caracteristicilor de identificare si introducerea animalului intr-un grup format din
alte animale de aceeasi rasa, talie, culoare,etc.

127. Fixarea rezultatelor prezentrii pentru recunoatere

Rezultatele prezentarii pentru recunoastere sunt consemnate in procesul-

verbal, vor fi facute mentiuni referitoare la motivele care au impus efectuarea
prezentarii pentru recunoastere si la persoanele, cadavrele sau obiectele ce au fost
prezentate in vederea identificarii.

Fixarea prin fotografiere este absolut necesara in cazul recunoasterii de

persoane, de obiecte sau animale. In fotografii va fi redata atat imaginea intregului
grup de prezentare, cat si a persoanei sau obiectelui recunoascut,pe care martorul il
indica cu mana.

In ipoteza recunoasterii pe baza unor caracteristici, in care culoarea are un rol

important, se va recurge la fotografia color.
 Inregistrarea pe banda videomagnetica contituie o modalitate superioara de
fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere, imaginile putand fi insotite de
inregistrarea concomitenta a declaratiilor si permite inregistrarea completa a
intregului film al identificarii martorului si celui recunoascut.