Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihoterapie (Repere Teoretice, Metodologice Si Aplicative) - Iolanda Mitrofan PDF
Psihoterapie (Repere Teoretice, Metodologice Si Aplicative) - Iolanda Mitrofan PDF
IOLANDA MITROFAN
PSIHOTERAPIE
(REPERE TEORETICE,
METODOLOGICE ~I
APLICATIVE)
Eclitura SPER
Colectia ,,ALMA MATER"
Bucure~ti, 2008
Carte editata de SPER COt-.S EDJT
615.851
Introducere . ...... .. ..... ..... ....... ....... ... ..... ... ........ .. .... ...... ..... ..... ... . ....... .... ..... 1J
CAPITOLULI
Concepte-cheie: Psi110terapie, Consiliere, Dezvoltare personata ....... 14
Cui se adreseaza ~i cjne stmt beneficia.rii celor trei tipuri de
activitafi lnrudite? ..... ..... .. ..... ......... .... ... ............. ........ .. ... ... ... .. ..... ...... l4
Puncte comune ~i diferentiatoare tut.re psihoterapie, consil iere ~i
dezvoltare personala .......................................................................... 15
Etapele metodologice ale procesului psihoterapcutic ...... .................. 18
Etapele metodologice ale procesului de consiliere ............................ 20
Cadrul terapeutic, specificul practicarij ~i derularii programului de
asistare psibologica difereniiat pe forme de jnterventie .................. .. 21
Durata programelor terapeutice ~i de consi liere ................................ 12
CAPITOLUL II
Obiective, specific 1 tipuri ~i doroeuii aplicative ale cousilierii ~i
psihoterapiei .... .. .... .......... .... ... .. ......... ..... .... ... ... ..... ....... .... .. ... .. .. .... ... ....... 25
Obiective ...... ...................................................................................... 25
Specificul activita{ilor ~i proceselor terapeutice ................................ 26
Spatiul terapeutic, relatia terapeutica ~j sarcinile (competentele)
terapeutului .... .. ...... ............. ...... ................ .............. ........ ................... 26
Fluiditatea ~i ccnTiuutul travaUului terapcutic reconstitutiv,
clarificator ~i restructurativ - catre o paradigma w1jficaroare .............. 29
Lucrul terapeutic in echipa .. .. ........... ........ ... .. ....... .... .... . .. ... .. .. ..... .. ........ 30
Diferente ~i interferenre intre consiliere psihologica $i psihotcrapie,
ca alternative specializate de aju tor psihologic .............. ....... ............ 31
Scw1 isto1ic ~i cateva domenii de apJjcafie ale consilie1ii $i
psihoterapiei .............................................................................................. 35
Evaluarea munci..i de consiliere/ psiboterapie .......................... .......... 42
J
Conditii facilitatorue ale consilierii ~i psihoterapiei .......................... / 43
CAPITOLUL III
Formarea terapeufilor - preconditil, cuuo~tinte teoretice, abilitati,
co1npetente .......... ... .... ... . ..... ... ... ... ....... .... ........ .. ... ...... .... ..... ... ... .... ...... .... . 46
Precondifii $i cunO$tinte teoretice In relaria de ajutor terapeuti.c ....... 46
Nivelul de competenia (abi]jtare ~i deprinderi) ....................................... 49
Competenta autocunoa~terii ~ i personalitatea psihoterapeutului ....... 50
DimensiUJ1i ale personalitatii consilierului. Cat de autentic cste? ..... 51
5
Exista un set obligatoriu de ca Ii ta ti persona1e? .... .. .. .. .. ......... .. .. ..... .. . 52
Ce se intampla cu valorile personale? ............... ......................... ....... 55
Formarea consilierului ~i psiboterapeutului in grnpul experienpal ... 5
CAPITOLUL IV
Terapeutul ca persoana ~i ,,prezenta" terapeutica - eficienta ~i
profesionalism ........ .............. ....... ...... ......... .... .... ........... .. ......... .... ... ........ 59
Ce calitati personale necesita practicarea unei consilieri ~i
psihoterapii eficieote? . .. ... .. ... .... .... .............. .. . .. .. . ... .. ... .. . ..... .. .... ... ... ... 60
Evitarea perfectionismu1ui in exercitarea activitatii de consiliere ~i
psihoterapie ......... .. ....... ... .......... ... ... ..... .. . .. .. ..... .... ... ... .. . .. . . .. .. .. ..... .. . .. . 63
Onestitatea fata de propriile limite .................................................... 64
Relatia cu clientii dificili sau pretentio~i ... ... .. .. . .. .. . .... . . .. ... ... .. . .. ....... . 65
Sa intelegem tacerea clientului .. .... . .. . .. . .. .. .... .. ..... .. ... .... . .. ............ ... ... 66
Relatia cu clieotii neimplicati ... . .. ... .. . .. ...... .. . .. .. ... ... . .. . .. . ......... .. ..... .... 67
Sa acceptam rezultatele lente ............................................................. 68
Cum sa evitam autoamagirea 1n munca terapeutica . .. .... .. .. ... . .. ... .. . .. . 69
Sa evitam sane ratacim printre problemele pacien\ilor (clientilor) .. 69
Sane dezvoltam simtul umorului ...... ........................ ........................ 70
Stabilirea de scopuri realiste .... .. ...... ... ........ ...... .. . .. .. . .. ... . .. . ..... .... .. . .... 71
RefuzuJ de a da sfaturi ......... ........... ........... .................... ................ .... 71
Dezvoltarea propriului stil in consiliere .. .. . ..... .. ...... ... ... .. . .. . .. . .. . ...... .. 72
Cum poti face faJa epuizarii profesionale 'in munca de co11siliere ~i
psiboterapie ....................................................................... .. ............... 72
CAPITOLULV
Cateva repere etice in practica de consiliere ~i psihoterapie ...... .. .... .. 77
CAPITOLUL VI
Orientari ~i metode in psiboterapie ..... ......... ..... .. .... .. ...... ..... ...... .... ....... 82
MODUL I.
Abordarile psihodinamice ..... .. .... .. ...... .... ....... ... ... .. ...... .. ....... .. .. ...... .. ... ..... 8~
1. Abordarea psihodinamica clasica ............................................ ............. 82
2. Abordarile psibodinamice postfreudiene .. ... . ... ....... ... .. .. .. ... ... .. . .. . ..... ... 90
MODULU
A. Abordarile umaniste - experientiale ~i holiste ............. ... ... ........ .......... 9:
1. Abordarea existentiala .. ........................................................................ 9-
2. Abordarea nondirectiva sau consilierea centrata pe persoana ................ 9S
3. Abordarile holiste: psihoterapia gestalt (PG) ~i psihoterapia
experientiala unificatoare (PEU) .. ... .. . .. ... . ... ..... ... ... ..... ... .. .... . .. . .. .. .. .. . .. ..... I 06
4. Abordarea tranzacP,onala. ConcepP,a Jui E. Berne asupra personalitatii
Ulllane ................................... .................. ................................................... 11
5. Psihodran1a clasica .. ............................ ................................................. 12::
6
;.nici sugestive i de meditatie creatoare .. ........................................ 126
Relaxarea bazata pe deslinderea musculara ......................................... 130
:. Relaxarea prin con~tientizarea tensiunilor fizice .. .. ....... .. .... ... ... ... ...... . 131
3 Meditatia experienpala cu suport imagistic ......................................... 133
- - Meditatia creatoare transfiguratoare io PEU ........................................ l35
:_"'L ill. Abordarile comp01iamentale ................ ............................... 16 1
. Abordruea comportamentala clasica .................................................... 161
.:. Abordarea cognitiv-comportarnentala .................................................. 164
3. Abordarea rationaJ-emotiva ................................................................. 165
~. Consilierea/ psiboterapia centrata pe realitate ...................................... 166
T>JTOLUL Vll
oterapiUe de familie ............................................ .... .. .. ... ......... ... ... ... 167
Tera pi a de farnilie a lui M. Bowen .. .. .. .. .. ... ... .... .. .. ........... .......... .. .... . 168
Terapia stmcttuala de familie ... .. .. .. .. ... ...... .. ........ ... ... ... ... ... ..... .. ... .... . 170
Terapia experientiala a comunicarii .................................................. 171
Terapia strategica de familie ............. ................. ................................ 173
Terapia sistemica de familie (TSF) ................................................... 174
Terapia narativa de familie ................................................................ 180
PITOLUL Vlll
aote1apia cuplului .... ........... ... .. ..... ....... ..... .......... ... ... .... ..... .... .......... .. 184
Obiectivele ~i sarcinile terapeutuluj de cuplu ................... ................. J84
De ce mer gem la terapeut? .. ... ........ ...... ..... ....... .... ... ..... .... .......... .... .. . 184
Terapia centrata pe problema ............................................................ 186
Cum abordeaza terapeutu1 problema? . .................. ......................... ... 189
Problema puterii 1n cuplu ... ....................................... ...... .................. 190
Problemele de ordin sexuaJ ................................................................ 193
Cum rezolvam o problema de cuplu? ......................... ....................... J97
Comportamentele reciproc negative .. ...... .... ... .. .... ... ... .. ..... .. ... ... ...... .. 198
Terapia centrata pe comunicare ......................................................... 199
Cum sa fim sinceri cu partenerul ....................................................... 200
Rolul politetii in comunicare ...... ...... .... ..... ....... .. .... ... .......... ... ........... 203
Bari ere 1n com uni care ....... ........ .... ... ... ..... .. .... ..... .. ... ... ...... ..... ............ 207
Agenda ascunsa ................................................................................. 209
Jocul comunicational ......................................................................... 2 13
Ideutificarea ~j negocierea regulilor .... ... ...... ... .... .. ........ .. ... ... ..... .... ... 215
Mecanismul familial .... ...... ... .... ... .. ... ... ... .... .. ..... .. ... ...... ...... .... ... ...... .. 217
Cum sa depa~i m monotonia? ... .. .. .. ..... ...... ... ............... .. .......... ..... ...... 218
Terapia psihanalitica de cuplu ........................................................... 219
Terapia cu grup de cupluri ................................................................. 221
7
CAPITOLUL IX
Psihoterapia copilului cu tuJburari emotionaJe ~i de comportament ... 227
Ce este psihoterapia copilult1i? ...... ...... ...... ........ ....... :.. .. ..... ... .... ....... 227
Obiectivele ~j desfii~urarea procesului psiboterapeut c ...... ............... 229
Cum abordam copiii p1in metode ~i tehnici experien ~fale i analitice
(expresiv-creative, unificatoare ~i gestalt-creative) .. ........................ 238
Alle mijloace expresive In psihoterapia copilului ........... ... .............. . 249
Gestalt-terapia ~ i terapia unificarii la cop ii .............. .................... .... 267
Specificul relatiei terapeutice in psiboterapia copih Jui .................. 271
CAPITOLULX
Consilierea ~i psihoterapia copiJului 1n situatii familiale de rise. .... ... 274
Joana Stancu
Coosilierea copiilor cu parinti divortati ........... ...... . .. .. ....................... 274
Consilierea copiilor cu unul sau ambii pari11\i alcoohci .................... 275
Consilierea copiilor cu deficit de atentie .................. ............ ........ .... 276
Consilierea Ja distanta ..... ..... ...... ................ ......... .... ....................... .... 277
Elemente de deontologie a consilierii psihologice ~i Colare ..... ... .... 278
CAPITOLUL XI
Experienta pierderii ~i a durerii la copii. Repere in consiliere ~i
psihoterapie ........... ... .. ...... ... ...................... .. ....... .. ... ... .. .... ....... .. .... .. ..... .. 282
Pierde1i a~teptate versus pierderi nea~teptate ... ...................... ..... ...... 282
Fazele durerii i reactiile compo11amentale caracteristice la copii .. .. 285
Consilierea copiilor cu pierdcri senu1ificative ~ i a familiilor
acestora . .. . .. . .. ... .. .. . .. .. .. .. ... .. . ... . . .. .. . .. . ..... .. . .. . .. . .. . . .. . .. .. ... .. . . . .. . .. . . .. .. .. . . .. 290
Cateva tehnici specifice de lucru ..... ... ......... .......... .. .. ....................... 293
Copiii ~i vetile rele. Durerea ~i comunicarea terapeu tica. Repere ill
consiliere 9i psihoterapie ...... .. ..... .......... ........... ...... .. ............... .. ... .. .. . 296
Abilitalea profesionala de a conrnnicn ve~tile rele copiilor ......... ...... 30 l
Strnctura procesulu.i dezvaluiri i - un model pentrn parinti.
consilieri ~i psihoterapeuti ................... .. .. ...... .......... ......... ........ ........ 303
CAPITOLUL XU
Psihoterapia durerii la adulfi - elemente de psihotraumatologie . ..... 310
Pierderea sperantei de viata - terapia persoanelor cu tentativa
suicidara sau care ameninfa cu sujcjdu] ... ............. .. ....................... .... 31 O
Abordari teoretice majore ale problemelor compo1tamentului suicidar ... 3 lO
Structura unui program de terapie scurta contextual-modulara la
pacientii cu rise suicidar ........ ................ .............. .... .. ............ ........... 3 11
Psihoterapia centrata pe trauma violului -intervenia in situarie de
criza ~i dmere multipla ............................................ .... ..................... 314
8
Derularea procesului terapeutic al traumei produsa de abuzul fizic
~i/sau sexual ... .. .. ....... .. .... . .. ... ....... .. ...... ... ............. .. .. . .... .. .. . .. .... . . . ... .. . . 3 15
Psihoterapia In situatii de mu ti Iare prin combustie .. ............... ... ....... 323
Struch1ra ~i rezultatele unui program psihoterapeuric recuperator
centrat pe psibotrauma post-arsura ............. ................................... ....... 328
Psihoterapia bolnavilor hemodializa1i ........................................... .... 33 l
.\PITOLUL XIII
ihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea suferi.ntei ~i
mnici de supraviefuire - abordare existentiaHi ~i spirituala
DriruBuzducea ........................................................................................ 337
Provocarile vie\ii actuale. 0 lume in transfonnare ............................ 337
inspre ce ne 1ndreptam? ............ .......................... .......................... . 339
Durerea - o experien\a persouala ~i cornunitara ........... .......... .... ....... 340
Fonne ~i posibilitati de ajutorare: atenuare - ameliorare - aplanare.
Psihosocioterapia dme1ii dintr-o perspectiva existen~.ala ~i spiritual.a...... 352
Repere ill consiJiere ~i rerapie .............................................. ............... 357
: APITOLUL XIV
'="'silioterapia in tox:icodependenta ................................................................ 363
ODUL 1. Abordarea iudividuala a toxicomanilor
ana Stan cu ........................................ .............................................................. 363
1. Fara rnotivatie, nu exista trnnsformare ............... .............................. .. ........ 363
Introducere ................................................... ........ .............................. 363
Motivatia - o perspectiva psihoterapeutica ....................................... 364
Motivatia toxicodepencleutului ........ ........ ........ .......... ... ....... ..... ......... 367
Un model teoretic asupra scbimbarii umane ............. ........................ 3 71
2. Terapeuh1l fata In. fata cu toxicodepeudentul .... ........................................ 375
Inn-oducere ...................................................................................... ,. 3 75
Personalitatea toxicodependentlllui .............................................. .. ... 376
Modificarile produse de toxicodependen}a In structura
persoualitatii. ............................. .................... ..................................... 378
Evaluarea psiJ10logica individuala a toxicodependent1.1lui ................ 380
Interviul iuotivational (de cornplianta la tratament) ..... ..................... 383
Capcanele psihoterapeutului 'in lucrul cu toxicodependeniii ............. 385
Strategii de explorare ~i sustinere a cJjentului ................................... 388
Strategii de lucru cu ambivalenta ...................................................... 392
Strategii de lucru cu rezistenta ........................................................... 396
Consolidarea angajarii 1n schimbare .. ................................................ 400
Etapa mentinerii ~i prevenfrea recacterilor ......................................... 404
Modal.itati de a face fata situatiilor cu rise crescut pentn.1 recadere ..... 405
Modificarea stilului de viata, element central peutm mentinerea
abstiuente.i ......................... .. ............... .......... ...................................... 409
9
0 interventie de scurta durata in toxiocodependenta ......................... 412
Psihoterapia experientiala ~i toxicodependenta ............. ................... 414
MODUL 2. Psihoterapia de grup !n toxicodependenta
Sera111is Sas......................................................................................................... 4l8
Considera0i generate.............. .................................................... ..... 418
Strnctura ~i metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu
toxicomani ...................................................................... ................... 419
Procesul terapeutic In cadrul grnpului cu toxicomani (factori
curativi ~i dinamica) ...................................................... ................... 439
Transferul In grup .............................................................................. 447
Rezistenta In g1up .............................................................................. 453
Profilul terapeutului ... ..... ... .. .. ... .. ... ... ...... ... .. .... .. ....... ... ... ... ... ... ... .... .. . 458
MODUL III. Relatii-capcana in familia toxicomanului
Cristina Denisa Godeanu (Stoica) ..................................................................... 466
Introducere ......................................................................................... 466
1. Relatii ~i scenarii-capcana in familia toxicomanului .... .................... 467
2. ldentificarea ~i evaluarea relatiilor-capcana In familie. .................... 476
3. Toxicomanul ~i familia sa 111 scenariul terapeutului .......................... 482
4. Abordarea psiboterapeutica a familiei toxicomanului ....................... 490
Postfata ............... .. ........... ..... ..... ....... .... ....... ..... ....... ...... ..... ... ... ........ ..... .. 502
14
-
Obiectivul general al psihoterapiei este asistarea ~i depa~irea
impasului existenP,al de toate tipmile, creat de confruutarea cu pierderile.
-l!latiile perturbate ~i evenimentele trawnatizante. afecpunile somatice, psihice
~J psihosomatice, accidentele ~i situajiile-limita, mod.ificarile de mediu cu
.nipact catastrofal. confruntarile ~i discriminarile sociale, economice. politice ~i
~eligioase etc.
De aceea, vorbim nu doar de terapii ia dividuaJe, ci ~i de terapii de
cnplu, de fam ilie, de grup i chiar organizafionale sau colective (socia le).
Cu cat lumea In care traim manifesta mai multe ..simptomc" de
..maladie sociala", inuand sub spectrul psihopatologiei sociale, cu atfu ~i nevoia
de psiboterapeuti comunitaxi cre~te. Nucleul celor mai profunde perurbari ~i
disfuncpi inter personale 11 constiruie 'insa cuplul , relafiile parteneriale ~i de
familie, precum ~i rela!iile inter- ~i transgenerationale. Elc translateaza iu
spatiul social, 1a forme directe sau subtile, afectand, !ntrepnand sau agravand
dfoamicile de grup ~i colective.
C.H. Petterson (apucl Gh. Tom~ a., J999; Joana Stancu, 2005),
sistematizeaza asemauarile ~i deosebirile dintre consilierc ~i psihoterapie dupa
patm criterii:
11. gradul de severilate al tulbudirii clie111ulu4
Confotm acestui crite1iu, consilierca psihologica este indicata in cazul
unor tulburari minore a1e persoualita\ii - normali care se confnmta cu djverse
probleme ~i au un dezechilibru u~or al edificiului persoualita!ii . Psihoterapia
este o interventie judicata pentru afeqiuoi majore ale personalitafii (nevroze,
psihoze sau psihopatii). Puncml slab ~i depa~it actualmente este ca nu se face o
demarca1ic corecta intre tulburare minora ~i majora. fn plus, indicatiilc
psihoterapiei sunt relativ reduse in psihoze, tn cazul carora tratamentul
chimioterapeutic este prioritar, obligatoriu ~i adesea unic, chiar daca 111 unele
cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocial izatoare ~i de familie poate fi
u1
benefica. in ceea ce prive~te utilitatea psihoterapiilor rulburarile psihopatice
ale personalitafii, indicaiia psihoterapiilor este rezervata, efecrele lnregjstrate
fiind foa1te discrete, minore, iluctuante sau pur ~i simplu juexisteute.
12. natura probleme/or clie11tulu~.
Consilierea este recomandata pentru problemele inre1personale care
pot fi rezolvate prin luarea uoor decizij in mai profunda concordanta cu nevoilc
i rnotive\e personale, iar psihoterapia este activitatea de elec\ie pentru
problemele imrapersonale, care 1in de structura personalitatii (trairi afcctive,
15
atitudini, convingeri personale, ideal de via\a etc.). Dupa acest cri teriu se poate
intclege ca sfera cognitiva ar fi subordonata consilierii, iar cea afcctiva, cu
tulburarile aferente, psihoterapiei. insa, cum personalitatea este un tot, estc
dificil sa separi cognitivul de afectiv, amintirile, cuno~tinfelc $i informatii le de
trai.rile afective.
IJ. scop11rile consilierii .yi psihoterapie1l
Scopul cousilierii: foJosirea mai eficicnta a resursclor personale.
Scopul psihoterapiei: restrocturarea personalitiifii.
Cele doua aspecte se completeaza reciproc, in sensul ca o utilizarc mni
eficienra a disponibiliratilor ~i reswselor presupune ~i o modificarc a personalitatii
(chiar daca nu profunda), iar restructurarea personalitatii conduce firesc ~i la o mni
corecta ~i econom.ica utilizare a resmselor inteme, a~a tucat cste dcstul de greu sa le
sepan.
In propria mea metoda, cunoscuta sub uumclc de Ternpia Unificarii
(lola11da Mitrofan, 2004), celc doua scopu1i se articuleaza astfel !neat primul
scop devine instrumeDt de realizare al celui de-al doilea, iar dinamica
rcstructurarii potenteaza ~i redirectioneaza resurse blocate sau necunoscute, in
mod creativ $i autotransformator. Aceasta pare sa conduca ~i la o uni ficarc
metodologica a celor trei concepte, relativ artificial separate, raportate la
evolu~ia fiintei umaDe ~i a propriului ei sceDariu de via\a. Psil10terapia $i
consilierea sun/ astfel absorbite f11tr-z1111111ic proces de de::.voltare persona/ti !ji
autotransforrnare, cu nuanta1i, acccnte ~i redircctionari crcativ-cvolutive, de la
o etapa la alta a vietii, de la llll context de evenimente la a!tul.
19
reevaluarea cazului i a efectelor tera eutice de restructurar
la incheierea tei-a ie ; separarea terapeutica i ,,lasarea u~ilor
deschise"; confirmarea s11ccesului i autonomiei clienh1lui In
dezvoltarea sa, gratificarea efortului i calitatilor care 1-au condus
la rezolvarea sau depairea ,,problemelor" ~i conuolul propriei sale
vieti; acceptarea limitelor ~i a contextului, precum ~i mobilizarea
pentru noi proiecte; deschiderea realismului i optimismuluj faia de
sine $i traiectoria sa existenfiala;
cristalizarea sau consolidarea efectel01 benefice m tim sa
catamnez (cootacte i reevalua1i succesive la 1, 3, 6 Iuni, eventual l
an dupa finalizarea unuj ciclu sau program terapeutic, cu posibilitatea
reluarii In caz de recidiva sau de necesitate). Se descurajazii
dependenta terapeutica pe tot parcursul terapiei, dizolvandu-se ~i
con~tientizandu-se, pas cu pas, transferul inj~al, sti111utandu-se
autonomia, autoincrederea $i valorizarea cfienllllui, ceea ce sustine
procesul creterii sale interioare i al fixarii ~i 1mbogari1ii
achizitiilor terapeutice dobandite prin propriul sau efo1i creativ ~i
responsabil de auto-schimbare, de pa.iticipare auteutica In procesul de
autovindecare, ameliorare i dezvoltare.
20
scenarii de viata, roieclarea i luarea noilor decizii ;
im lementarea deciziilor i a strateoiilor altemativ in prop1ia viata:
sustinerea i validare solutiilor rezolutive de viata practicate de catre client;
valuarea final- a rezultateJor consilierii;
mcetarea de comun acord a consilierii cu meminerea unui contac
catamuestic de confumare a evolutiei, ca ~i de reluare a tmui uou ciclu in
caz de nevoie (principiul ,,uilor deschise").
lata cateva precizari privind maniera In care aqioneaza cele trei fom1e
asistare psil10logica - Consilierea (C.), Psiboterapia (P) $i Dezvoltarea
!!SOnala (D.P.):
21
Durata programelor terapeutice ~i de consiliere
EXERCITII $1 INTREBARI
Va proptm, in cele ce mmeaza, tm exercitiu medjtativ de autocxploi-are,
con$lientizare i autorestrncturare, In maniera terapiei unificarii:
A$ezati-va 'int:r-un loc lini$tit i observati-va. Sw1teti tensionat sau
relaxat, calm sau nelinitit, multumit sau nemultumit, frnstrat sau
linplinit. .. Poale sunteti trist sau, dimpotriva, binedispus, incitat sau
plictisit.. Dar oricare ar fi staJea dvs., incercati sa Fi~ doar conticnt
de ea... Amplificati-o, focalizandu-va atentia asupra senzatiilor,
emotiilor, t:rauilor $i gandwilor care o !nsotesc...
Reflecta1i timp de 20 de minute la propria dvs. viata, la primele
evenimente care va vin 1n mfote i la moduJ 'in care va aminti\i sau
va imaginati doar ca ati reacJionat atunci. Fili contient daca va
este pJacut sau neplacut, uor sau dilicil, incitant sau enervant sa va
observaii, sa va acordati acest timp $i acest interes con~tient asupra
propriei persoane, asupra evenimentelor care au tesut i tes in
continuare filmul interior al existenfei voastre ...
22
Aduce~ treptat lrecutul in prezent, ca ~i cum v-ati observa pe dvs.
ioiva drept eroul unor secvente de film. Lasati filmul sa sc
dernlcze ... Con~tientizati trairile, senza\iile corporale, imaginile care
se perinda, conteA.'tul, locul, figwile care se asociaza, ideotificati
pcrsoanele implicate, derulati dialogwi, punefi-va toate acele
tntrebati care va vin acwn in minte i poate va raspundep onest la
ele ... S-ar putea ca la unele sa nu va puteti da un raspuus clar sau
raspunsul sa va creeze o stare anume ... Poate preferati sa evitafi sau
sa ignorati raspunsul, sa-1 bagatelizati, sa va amuzati sau sa va
aplicati brusc o eticheta de genul ,,eti un, o ... " - alegeti dvs.
raspunsut evident, eel care va vine ... Sunteti fata in fata cu dvs.
in~iva ~i cu tot ceea ce ,.contiuep" in aceasta clipii, cu tot ceea ce va
reprezinta: imagini, ganduri, trairi ~j emorii asociate, impulsuri ~i
reaqii intretesute cu <1ctiuni. persoane, relatii, lntamplari, locu1i ...
Ce afi adus la suprafata? ...
Ce alte tntrebari va vin acum In minte? Ce sim\iti ~i experirnentati
cbiar acum? Ce a1i prefera mai curand? Ce nevoie presanta aveti
chiar acum? ... Dati curs modalitatii de a o satisface, mai illtai
imagjoand felul in care se 1ntampla lucnuiJe.
Acum gasip o modalitate alternativa de a va satisface nevoia ~i inca
alte doua posibilitati eel pufin ... Ce va trece p1in minte acum? Ce
sim1i!i? Ce intelegeti chiar in clipa asta despre dvs.? Ce va vine sa
faceti? Alege!i sa cxpcrimenta1i eel pu\in una dintre altemativele
pentru care v-a!i decis. Ce consecinte va a9tepta sa urmeze deciziei
i acfiunilor pe care le imaginati dvs.? ...
Acuro va i.nvit sa verificati in realitate. Aconafi a~a emu ati ales
atunci cand meditati i imagina!i alternative privind modul de a fi,
de a va manifesta sau de a face ~i reevaluati-va starea, emotlile,
trairile, gandurile, posibilitatile, acfiunile ...
. . .( Dupa cateva ore, zile sau saptamani) - Ce afi a flat nou desp1e
dvs.?...
23
Daca da, care tip de asistare vi se pare mai potrivit?
dezvoltarea personala
consiliere
psiboterapie
INTREBARI SUPLIMENTARE
1. Care sunt principalele difereote metodologice mire cele trei forme de asistare
psihologica?
2. Care sunt etapele ~i pa~ii procesului psiboterapeutic?
CAPITOLUL II
Obiective
26
psiho]ogic este oarecum sacralizat ~i investit cu valen1e
suflete~ti tamaduitoare.
u11 spafiu al confidenpalitafii, autenticita(ii )'ii acceptarii
29
De la natw-a individuaHi a petturbarilor, tn spatiul terapeutic se !Tece
'lnlotdeauna la natura nlafionala a perturbarilor ~i suferintei, a~a !neat Jucrul
terapeutic se extinde ~i in afara graniteLor psihologice ale cadrului terapeutic,
evocand ~i transformii:nd vindecator, annonizator relatii, roluri ~i perceptu, emopj
~i sentimente care conecteaza pacientul focalizat cu persoanele semnificative din
vjata Jui - parin~, fra}i, parteneri, prieteni, colegi, competitori, persoane investitc
~i de transfer etc.
De~i grauitele competentelor celor doi speciali~ti sunt fluidc, insiuuand
necesitatea unei colaborari sau detinerea unei duble competenie, aceasta nu
'lnseamna ca un consilier este superpozabil sau inter~anjabil cu un psihoterapeul.
Lucml terapeutic in echipa este eel rnai productiv, iar competen\ele bine
stabilite ~j respectarea !or previn erorile de intervenfie, conecland benefic pentru
client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integrator.
Cand un caz sau o familie constituk ,,subiectul" comun al unei
interventii progresive, multidimensionale, la care pa1iicipa si.multan sau succesiv
mai multi speciali~ti, atitudinea terapeutica ~i de sprijin consensual este cea care
garanteaza succesul. Pierderea ei sau conflictele de competema saboteaza sau
sacrifica indubitabil progresul c}jentului.
0 buna echipa de reabilitare, recuperare sau de actiune preventiva
actioneaza armonios, complementar ~i sincron, In beneficiul clientilor ~i
pacientilor, iar sipervizarea $i intersipervizarea de sprijin mutual fn echipa este
regula de aur a profesiona!is11nrlui fn acest domeniu. Asistarea de catre w1
supervizor a echipei terapeutice (din care consiliernJ/ psihoterapeutul face parte
integranta, alaturi de medic, asisteut social ~i alti profesioni~ti, ill functie de
domeniul de aplica!]e) faciliteza ~i spore~te eficienta acestor profesii
interconectate.
Activitatile de consiLiere $i psihoterapie dezvolta o buna colaborare
profesionala ~i internmana intre medic, psiJ1olog, asistent social, defectolog,
lcinetoterapeut, jurist, educator, parinte spiritual sau alte persoane implicate
(voluntari, studenri). Alaturi de ace~tia, familia ~i implicarea ei functioneaza
adesea nu doar ca o parte din ,,problema", ci ~i ca un co-terapeut ad-hoc. In
special in asistarea toxicomaiulor, in resocializarea schizofrenilor, in asistarea
persoanelor cu handicap sau diverse afectiuni severe (ex. SIDA, neoplazii,
persoane dializate etc.), participarea familiei are ~i o valenia co-terapeutica,
dincolo de beneficiul terapeutic propriu-zis al acesteia, la nivelul relatiilor ~i
suferintei emot:ionale.
30
Munca In echjpa este cheia succesului ~i a satisfaqiilor dcloc ncglijabile
domeniul foarte larg al asistarii complexe a persoanelor 1n clificultate.
Rezulta din cele de mru sus ca activitatile de consitiere ~i terapie suut
tegatite cu mim1tiozitate de insa~i ,,consilierea" consilierilor ~i terapeutilor,
.:.r unele dmtre domeniile aplicative ale acestor competente profesiona1e
ecesita analiza personala didactica. fonnare ~i supervizare pe lennen luug, ca
suport optimizator sau cl1iar terapcutic pentru profcsionWii domeniului.
Consilierea
De~i tennenul de consiliere este uzitat ~i 1n alte domenii ale v1ep1
sociale, cum ar fi eel juridic, administrativ, finauciai, politic, consilierea
psihologica presupune, dupa majoritatca autorilor, 6 caracteristici (apud.
Maria-Liana Stanescu, 2003, p. 4), pe care ne-am permis sa le nuautam dupa
cum urmeaza:
1. este un serviciu oferit de un cousi\ier cu cornpetentfl recunoscuta, care,
printr-o rela1ie de narura profesionala, are responsabilitatea de a-l ajuta
pe client, folosind telmici ~i abilita\i pe care le-a dobandit prin educatie
~i fonnare profesionala (master, cursuri postuniversitare. supervizare)~
2. formeaza sau dezvolta abilitatea de a Jua decizii ~ i de a facjljta
rezolvarea problemelor clientului; genereaza ~i catalizeaza alternativele
planurilor de viaia, ajutand clientul ill modificarea stilului de viara.
Cata1izeaza procesul de luare a deciziilor de catre client sau
apartinatori, precwn ~i descoperirea solutiilor v1abile pentru acesta;
3. stimuleaza lnvatarea de noi comportamente ~ i atitudini. Dupa Wallace
~i Lewis (l 990, p. 90), consilierea poate fi inteleasa drept .,un proces de
1nva~are-predare" prin care clientii sunt ajuta\i sa identifice
comportamentul care trebuie schimbat $i etapele adecvate acestci
scbimbari. Rezultatul final al consiLierii consta in actiunile J'ntreprinse
de client pentru schimbarea sa comportamentala;
31
4. este o actlvitate comuua a consiliernlui $i clientului, 1u care respech1l
mutual este fundamental. 0 rela~e de consiliere eficienta este aceea In
care cei doi snot egali $i stabilesc 1mpreuna scopurile. in cazul asistarij
copiilor raporturile egalitare, participative, adaptate varstei $i puterii de
in1elegere a copilului sunt obligatorii (a~a ca pregati}i-va sa va $i jucatj,
<land curs copilului liber din voi, dar neuitand nicio clipa cine sunteti
cu adevarat ~i ce scopuri ave1i !);
5. indiferent de locul unde se desfii$Oara consilierea $i de natura problemei cu
care se confrunta clientul, prn1cipala competenfa a consilierului este
capacitatea de a facilita relatiile umane. Aceasta presuptme abilitati
speciale de comunicare empatica, de deschidere, maturitate $i echilibrn
emotional;
6. este trn mod de viata pentru consijjer, deoarece el acfioneaza ca un
moderator al dezvoltarii altor persoane prin intemJediul prezenfei sale
psihologice - structura personaliHi!ii sale faciliteaza san blocheaza
scopurile $i efectele procesului de consiliere.
Psihoterapia
Tata acum $i cateva cru:acteristici diferen1iatoare ale psiholerapiei
comparativ cu coosilierea psihologica ~i sociala, 1n opinia noastra (Iolanda
Mitrofan, A. Nuta, 2005, p. 14-15):
1. psihoterapia se adreseaza eel mai adesea unor probleme semnificative din
sfera sanata~i psihice, psihoson1atice $i somatice, avand ill centru trnuma,
pjerderea, durerea $i blocajul ill dezvoJtare, reactivitatea nevrotica sau
consecintele disociale ale psihozelor, tulburarilor adictive
(toxicodepeudeute, alcoolism), tulburarilor de instinct sexual $i alimentar,
comportamentelor suicidare, tulbwii.tilor de identitate etc.;
2. psihoterapia este predominant o activitate curativa, de remediere, 1n
vreme ce consilierea este mai curand preventiva, de dezvoltare $i de
educatie; ambele se pot desfa$ura atat in cadrul clinic, cat ~i extraclinic,
avand insa obiective relativ diferentiate. Psihoterapia ramane lnsa In
mai mare masura apanajul speciali~tilor de pe terenul clinicii (spitale,
32
policlinici, servicii de sanatate mi.uta!a, centre de reabilitare), tn vreme
ce consilierea se practica mai mult 111 cabinete private, In centre
comunitare ~i organizatii de ajutor psihologic $i socjal, in servicii de
resocializare $i reabilitare extrac\inice, in mediul educaponal, in mediul
penitenciar. Se practica, de asemeuea, in mediul organizational, in
diverse tiputi de organizatii profesionale (tu acest caz fiind asociata cu
dezvoltarea personala in grup, cu terapia sociala sau cu training-urile
de comunicare, cele de tip team building, T-group training etc.):
3. psiboterapia antreneaza un demers explorator $i de con$tientizare (bazat pe
insight), cu durata mai lunga (vczi terapiile psihanalitice, psihodinamice $i
experieu~iale) sau mai scu1ia (terapii scuite focalizate pe problema, terapii
comportameutale, cognitive, ra~onal-emotive) . Ele au ill vedere atat
dimensiunea trecutuJui ~i a prezentului, cat ~i a viitorului, cu accente ~i
modalita\] de interven\]e specifice in funcpe de metoda $i de orientare
teoretica (psibanalitica, comportamental-coguitiva, umanist-existeutiala).
Consilierea, de$i pastreza orientarea generala a tmei Coti de fonnare, se
centreaza mai curand pe dimensiunea prezent, deblocand drunrnl spre
viitor, dar rara a se angaja i'n actiuni de aualiza, contientizare,
reprogramare i restructurare mentala de profunzime, pe tem1en lung;
4. gradul de autodezvaluire al psihoterapeutului in relatia cu clientul este
mai resuans, spre deosebire de ce1 al consilierului, mai descbis ~i mai
putin expertal ill interventie ~i atitucline; ca ecran de transfer terapeutic,
psihoterapeutul este obligat la o perpetua autoanaliza $i con$tlentizare
pentru a-i coutrola posibilele flnctuatii ale disponibilitatii emotionale
i de contact profesjonal, In special potentialul contratransferential.
Contientizarea proiectiilor, identiticarile cu clientii i abtinerea de la
interp1etari speculative, tendinrele la manipulare i control trebuie sa
faca obiectul unei aprofundari a analizei didactice ~i a unei supervizari
de igienizare, corectie, maturizare i asa~are psihoemotionala $i
spiritua1a, care sa-i pennita stabilirea unor raporturi constm1t
echidistante, morale i autentice cu pacienrii ~j persoancle asistate;
5. psiboterapia are obiective de profunzime i Ull plan terapeutic bine
structurat, pennitand o remodelare creatoare a personalita~i. a Eului, a
rolmilor manifestate i a relatiilor cu altii ~i cu lumea, in functie de
responsivitatea clientului, In vreme ce consilierea actioneaza limitativ,
centrat ~i mai precis, raportat la un scop bine definit, stabilit lmpreuna
cu clientul;
6. in vreme cc consilierea practica mai ales relatia terapeutica de la egal la
egal (de la adult la adult), situaudu-se astfel, mai frecvent , 1n
paradigma umanista, psjhotcrapiiJe, pri1J diversitatea lor, practica $i alte
tipuri de relapi terapeutice, asimetrice - de ex. relafia transferentiala de
33
tip parinte-copil (psiliaualiza, abordarile psihodinamice) sau rela!ia
expertala de tip profesor-elev (terapiile comportamental-cognitive).
~stfel, consilierea adultilor se apropie mult prio natura relatiei
terapeutice ,,de la persoana la persoana" de psiboterapiile umaniste,
existentiale ~i experien}iale ~i mai putin de oele psihodinamice ~i
analitice. Aceasta nu inseamna ca nu se practica ~i o consiliere
analitica, de tip adlerian de pilda sau o consiliere analitica de gmp. in
etapele de varsra timpurie, la copii ~ i adolescenti, consrnerea este eel
mai adesea infuzata de metodele comportamentale asociate cu cele
expresiv-creative, bizuindu-se pe o relatie terapeutica asimetrica paqial
educationala, partial ,,hrauitoare emotional", stimuJativii ~i
optimizatoare (experientiala). Nuse exclud 1nsa rnodelele integrative,
flexibile, pliate pe realitatea, nevoile ~i posibilita~le de raspuns imediat
ale clientilor, care imbina elemente tehnice ~i atitudinale din mai multe
~coli, practicandu-se astazi tot mai mult modelele interferente,
eclectice sau integrative, atat 1n consiliere, cat i In psihoterapie;
7. exista tendinta ca in psiboterapie sa se utilizeze mai curand termenul de
pacient, 111 vreme ce m consiliere, ca ~i in dezvoltarea personala, este
preferat sau utilizat in exclusivitate eel de client (adica eel ce
beneficiaza de un serviciu ameliorativ, optimizator, restructurativ sau
transfonnator, nu neaparat vindecator, situatie evidenta ill cazul
serviciului psihoterapeutic).
34
Interferente ~i suprapuneri intre C. ~i P.
IRadacinile istoric~ ale celor doua fom1e d.e asistare psihologica 1$i lrag
seva din trecutul imemorial al practiciloi- colective $i individuale vindecatoare, a l
ritmilor magice ~ i ~atuatiice ~ i chiar In a~a-nwn itul ,,sfat al batranilor" din
35
societaple primitive tribale. Sfatul dubovnicesc practicat in matricea spirituala
cre~tina, practicile de exorcizare ~i v1ndecare spirituala au contribuit $i ele pe
deplin la treptata laicizare a asistarii bolilor ~i necazurilor sutlete~ti sau socia\e,
extinzandu-se fu epoca modema In domeniul educapei ~i al reprezentarilor
sociale despre cum poti trai mai 'i'n acord cu tine insuti ~i mai sana1os.
37
Noua paradigma in psiboterapie este holistica, tinzand la iotegrativitate
teoretica $i metodologica, reunificand viziunea despre om ca fiinta complexa
multidimensional a (corp-minte-spirit) ~i autocreatoare.
38
Dupa natura obiectivelor ~i tipul de participanti, se diferentiaza:
grup de dezvoltare perso11ala centrat pe cariera (comportament
profesjonal);
grup de dezvoltare ~i analiza didactica pentru profesioni~tii in ~tiinte
socio-umane - medici, psi110logi, asistenti sociali etc.:
grnp de training organiza~onal;
grup de medita!ie, tehnici de relaxare ~i sacroterapie, grnp de
dezvoltare transpersonala;
grup de cunoa~tere ~i autocunoa~tere in situatij-limita etc.;
grup pentru parinti (centrat pe rela}ia parental-filiala, pe problemele
matemitatu ~i puerperale);
grup de cuplw-i centrat pe coml.Ulicare;
grup pentru optimizarea relatiei profesor-e1ev etc.
Domenii aplicative:
Cu timpul diversificarea problematicii psihosociale genereaza noi
aplicat)i, d1n ce ill ce mai specializate ~i cu formari din ce in ce mai complexe.
Apar astfel:
- consilierea ~i terapia resocializatoare a marginalilor, persoanelor
excluse social, discriminate sau abuzate (fizic, sexual, emotional ~i moral);
- consilierea ~i terapia integratoare ~ i de suport a copiilor strazii ~i
persoanelor adulte la1a adapost (vezi !n acest sens ~i contribupile romane~ti
recente, semnate Victor Badea, Marian Euacbe, Ed. SPER, 2002; Victor Badea ~i
colab., Ed. SPER, 2003; Victor Badea, Laurenriu Mitrofan, Ed. SPER, 2004);
- consilierea i psihoterapia persoanelor afectate de SIDA i a familiilor
tor (vezi ~i Jolanda Mitrofan, Dom Buzducea, 1999 ~i 2001; Jolanda Mitrofan ~i
colab., 2003);
- consilierea i terapia de suport a personalului care asista persoanele
a fl ate in iminenta mortii - medici, asistenp social~ psihoterapeuti,
thanatoterapeu!i ~i consilieri spirituali (gradul de suprasolicitare al cadrelor
medicale ~i sociale care lucreaza cu bolnavi neoplaz.ici, leucemici, infectati cu HIV
este recunoscut ca psihopatogen ~i depresor ~i, i'n consecinta, ace~ti profesiorti~ti
necesita ei ln~i~i asistenia de supon psihologic);
- consilierea ~i terapia toxicodependenfilor ~i a familiilor Jor (vezi ~i
lucrarea sub coord. Iolandei Mitrofan, Terapia toxicodependenjei - posibilitafi ~i
limite. Ed. SPER ~i ,,Salvati Copiii", 2003; Ruxandrn Ra~canu , Mihaela Zivari,
Psihologie ~i psihopatologie n1 dependen{a de drag, Ed. AIS Docendi, 2002):
- consilierea i terapia persoanelor abuzate/abuzive fizic i sexual (copii ~
adul!i), cu reforire direcra la viol, maltratare ~i practici sexuale aberante (parafilii);
- consilierea i psihoterapia integrativa a familillor i copiilor adoptap i in
pfasament;
39
- consilierea ~i dezvoltarea personala a copiilor institutionalizafi, a
mamelor sociale ~i a personalului din institufiile de ocrotire;
- consilierea ~i psihoterapia de suport a \larstnicilor institutionalizati ~i
neinstih1tionalizati (gerontoconsiljerea);
- consilierea vicfunelor violenfei domestice ~i a fanillici dezorganizate;
- consilierea de prevenire a abandonului copilului ~i psihoterapia
tulburarilor de maternitate;
- psihoterapia ~i dezvoltarea personalii a copiilor abandonati sau
separati temporar de piirin, precum ~i a mediului de substitutie familiala;
- consilierea psihosexualii ~i contraceptiva;
- consilierea ~i psihoterapia cuplului ~i familiei cu disfunctii de relatie
~i comunicare;
- consilierea parental-filiala - ,,~coala p arintilor";
- consilierea premarHala;
- consilierea pre ~i postnatala (puerperalli);
- consilierea parinJor adolescenti ;
- consilierea i psihoterapia victimelor traficului de carne vie;
- consillerea ~i psihoterapi.a integratoare a imigranfilor cu dificultati de
adaptare;
- consilierea minoritarilor cu dificultati de integrare;
- consilierea persoanelor cu nevoi speciale ~i a familillor lor;
- consilierea manageriaUi ~i terapia organizafionala;
- consitierea pastorala ~i spirituaHl;
- sacroterapia ~i thanatoterapia (terapia persoanelor in iminen~a
mortii);
- psihoterapiile stresului posttraumatic ~i consiJierea in situafii de
pierdere traumatogena (corporala, relafionala, profesionala i sociala -
incapacitate de mundi, Omaj prelungit, dezradlicinare, razboi, catastrofe
naturale etc.); .
- psihoterapiile de resocializare a bolnavil.or psibotici ~i a persoanelor
cu handicap, precum ~i a celor cu nevoi speciale;
- psihoterapiile asociate fo tratamentul medical, complex ~i
recuperator al bolnavilor psihici, psihosomatici, s-0matici.
Mentionam ca 1n ultimii ani s-au !acut Jn Romania eforturi de
revigorare ~i dezvoltare a cons11ierii In domeniul ~colar ~ i al orientarij
profesionale ~i eel putin cateva carti sunt de referinta u1 acest sens (Gh. Tom~a.
1996, 1999 ~i Ioana Stancu, 2005). Dupa cum se poate constata din
desfa~urarea domeniilor aplicative de mai sus, rezulta ca sfeta de. acoperire a
consi)jerii ~i intervenliilor specializate de acest tip este mult mai extinsa decal
cea a psiboterapiilor propriu-zise, lucru firesc, intr-o lume cu multiple
perturbari psihosociale, educationaJe ~i spirituale, precum cea in care traim.
40
Pe masura ce transformarile economice, politice, ideologice antreneaza
noi crize ~i provocari sociale, oamenii se confrunta cu alte tipuri de probleme
psihologice ~i sociale ce necesita ajutor ~i asistenfa specializata. A~a incat ne
a~teptam ca in unnatorii ani, odata en integrarea tarii noastre In
comunitatea europeana, dar ~i ca urmare a impactului globalizarii
economice ~i culturale, nevoia de consiliere integratoare, de facilitare,
suport ~i dezvoltare personaHi sa creasca.
Un Joe special printre beneficiarii acestor servicii II ocupa tinedi ~i
cop iii, consilierea preventiva, in special a comportamentelor dezadaptative,
delicventiale ~i tox.icodependente, fund acrualmente o prioritate.
Din punct de vedere al obiectivelor ~i situatiilor care necesita acest tip
de interventie se pot distinge alte cateva tipuri:
consilierea preventiva (ex. programe de educa1ie sanitara ~1 sexuala.
de alegere a carierei, de integrare a copiilor cu uevoi Speciale, de
prevenire a riscului pentru consumul de droguri etc.):
consilierea de facilitare ~i mediere - ex. unnare~te optimizarea
comportamentului relational individual, de grup sau familial, asumarea
responsabilitatii propriilor aqiuni ~i dobandirea unui comportament
mai asertiv ~ i prosocial. Corectfa unor compOJtamente care predispuu
la e~ec relational sal1 la erori de lutelegere a anumitor sitnatii. reac1i i ~i
atitudini constituie obiectivul unei consilieri de remediere sau de
adaptare.
Optiunilc educationale, compottamentele parentale, acomodarea 1ntre
membrii unei famil ii disfunqionale, adaptarea la mediul ~colar sau profesional,
con~tieu tizarea proprjilor caUtap ~i defecte, a intereselor, disponibilitatHor.
lalentelor ~i aptitudinilor, integrarea intr-un nou mediu socio-cultural pot ti
obiectivele unor demersuri de consiliere psihologica concertate ~i clar
diferenpate de consilierea psihopedagogica sau educaponala, cu care de
altfel conlucreaza strins:
consilierea asoc.iata cu dezvoltare personalii, individuala sau in grup, l~i
propune stimularea expresiei personale, a creativitatii ~i atitudinilor
integratoare sau tolerante, a maturizarii afective, cognitive ~i spi.tituale, a
puterii de manifestare ~i afim1are a Eului, a competentelor profesionale ~i
creatoare intr-un domeniu. Ea urmare~te realizarea procesului de
autoactualizare (concept introdus de C. Rogers) ~i con~tientizarea stadiului
de dezvoltare ill care se at1a fiecare client Consilierea stimuleaza conceptul
de sine, modificarea stilului de viata pentru cre~terea bunastarii ~i acceptarea
modificarilor fire~ti care tin de varsta, ca ~i acceptarea mot1ii ca pe un
eveniment firesc, de tranzitie in ordinea naturala ~i spirituala ~
consilierea centrata pe situap.ile de criza aduce sub focusul interventiei
rescmnificarea ~i acceptarea momentelor de criza ca mome11te de
41
,,cre~tere" personala ~i interperS{)nala, p1ilej de schin1bare a strategiilor
nepotrivite sau eronate care s-au dovedit inadecvate in raport cu ciclul de
viata ~i cu contextl.ll actual. Este un bun prilcj de mvatare a unor raspunsuri
alternative la probleme vechi care se repeta ~i de reprocesare a
senmificatulor cvenimentelor dintr-o perspectiva scbimbatli sau mai
matura. Consilierea ajuta clientul aflat in situafie de c.riza sa se confnmte
cu fiustrarile ~i sa-~i ref01muleze noi obiective, sa ie1te ~i sa accepte pe
altii. iertandu-se ~i acceprandu-se pe sine. ii invata sa faca futa traumei,
deceptiei, dezamagirii sau imprevizibilului naucitor al unor situa!ii,
investiudu-Je cu sens. Ce tipuri de crize pot fl asistate? Toate tipw-ile de
pierderi ~i abuzuri, tentative suicidare, pierderi de sarcina ~i reactii
post.avo11, sarcini nedorite sau rezultate mluma unui viol, pierderea locului
de munca, ~omaj preluogit, pierdere in statut ~i prestigiu, dependenre
diverse (alimeutare, de droguri etc.), decesul unei persoane dragi, detentie,
dezechilibru financiar ~i emo~oual, aoxietate de separare, divort. maladia
grava a lmuia dintre membrii familiei, apaiipa unui copil cu handicap
sever sau impasul educational al acestuia - ex. copilul autist etc.
43
Modelul teoretic elaborat de Atkinson (apud. M. L. Stanescu, op.
cit, p. 23) precizeaza particularita?Ie acestor etape, dupa cum urmeaza:
44
-:-REBA.RI $1 EXERCITII
48
Cuno~tinte specifice
o Pentru consilie1i
,,Vizand aspectele psjho-sociale mai mult decat cele intra-psihice ale
Z\oltarii ~ i cre$terii, consilierii trebuie sa cunoasdi semnificatia unor
~epte precum: rol social, comportament social, comportamem de
.:oping>>, sarcinile dezvoltarii, raporh1l dinhe conmnitate $i grupul social ,
vgram de prevenire sau remediere." (L. M. Stanescu, op. cit., p. 27).
Aswnpf.ia noastra este ca una d.intre cele mai importante competente ale
cousiliemlui i terapeutului, daca nu cumva cea mai importanta, este aceea de a se
cunoa9te pe sine lnsui, ca persoana. in pregatirea pentru profesie, viitoml consilier
poate asimila perfect aspectele metodologice ale diferitelor etape practice ale
intervenei. El poate invata sa devina un operator expert in proiectul de reintegrare
sociala a adultilor ~i de prezervare a sanatapi psihice ~i psibosociale, poate fi llll
excelent cunoscator al legislatiei in vigoare privind protecf.ia copilului ~i
depozitarul avizat al tehnicilor de intervenpe.
De9i aceste cuno9tinte ~i abiliHi!i sunt esen!iale, credem ca, prin ele
insele, nu sunt suficiente. Pentru a stabili, men~ne i dezvolta o relatie
profesioualizata, consilierul $i psihoterapeutul, ca ~i ecbivalentul sau din alte
domenii ce presupun eficienta ~i asistarea contactului uman (rnedicina,
asisten1a socialii, pedagogia), se afla in situapa de a explora, de a in1elege ~i de
a optimiza i celalalt pol al relatiei in care s-a angajat. Cu alte cuvlnte, PE
SINE INSU$I (Jolanda Mitrofan, A. Nufa, 2005, p. 57-67).
50
-
in mice interactiune ce valorizeaza contactul umau, i1mtl dintre cei maj
puternici detenninanfi ai procesulm de schimbare ne pare a fi dimensiunea
umana. Nu putem promova creterea sau dezvoltarea in clienrii no$tri daca nu
reu$im sa facem asta, rnai intiii. tu ooi in$ine. Sursa cea mai btma care ne poate
sus~ne !n cforturile de a-I asista pe celalalt, aflat temporar i'ntr-o situatie
dezavantajoasa, este experieuJa continua a ceea ce suntem $i straduinta de a ne
trai intre_gul potential.
,,Daca nu ne cunoa$tem natura reala, daca nu suntem atenp la uevoile $i
resursele noastre, daca nu ne experimentam propria fiinta, inclusiv In zone le ei
oarbe, nectmoscute sau ascw1se, tncljnam sa consideram cuno$tintelc teoretice,
or.iciit de ample, $i expertiza metodologica, oricat de sofisticata, la fol de utile
ca masajul C011$tiincios la piciorul de lemn al unui pacient." (op. cit., 2005, .
57).
In cartea citata rnai sus (op. cit. ibidem, p. 57-67). Adrian Nufa
argumenteaza asupra faptului ca ,,relatia pe care consilien11/ terapeund o
stabile$te cu clientul sau, $i care este o forma subtila de lnvatare, reclama
remm1area atenta la rolurile stereotipe ~i manifestarea ca o persoana reala. in
absenta unei interactiuni 1ntre persoane reale, clientului 1i va fi imposibil sa
experimenteze cre$terea ~i sa se raporteze la pru1enerul sau de dialog nu ca la
m1 reprezentant al lwnii pe care o respinge sau din care se simte exclus, ci ca la
o persoana.
51
Cand terapeutul se ascunde m spatele rolului profesionat :fiind nesigur
de ceea ce este el cu adevarat, clientul se ascunde ill spate le rolului corespondent,
anm,ne acela de client-problema. Clientul este de asemenea nesigur, iar cele doua
tipuri de insecuritate se alimenteaza reciproc ill plauul incon~tient al fiecaruia
dintre cei doi protagoni~ti, racand relatia tot mai inautentica, contraproductiva ~i ,
pe termen lung, epuizanta. Cousiliernl (terapeutul) poate ajunge sa se simta l1zat,
maci.nat sau ,,stors" 1n contactele sale.
Cand terapeutul se disociaza de propriile valori $i trairi emorionale, In
numele unei ,,deta~ari profesionale", relaiia devine sterila.
Consilierul (terapeutul) autentic, apt pentru a-~i revela propiiul univers
launtric, 11,,atinge" emotional pe olientul sau. Real In relatia pe care o stabile~te
~i lasandu-se cunoscut, cu discriminare, ii poate inspira ~i ajuta pe client. in
sensul eel mai bun al acestor cuvinte. Aceasta nu 'inseamna ca l~i va dezvalui
bmtal propriile vulnerabilita}i, spaime sau dezamagiri, ci ca se compo1ta ca
fiinta umaua, confnmtandu-se ~i incercaud sa faca fat.a unei vie~i problematicc.
Oricum am privi lucmrile, acesta serve~te ca model pentrn client. Daca
oferta sa relationala este caracte1izatii de comportamente incongiuente, ma$ti
profesionale ~i activitati cu rise scazut, clientul va imita acest model, uu va avea
incredere ~i se va angaja 1ntr-o relatie lipsit.a de onestitate.
lndiferent de ceea ce se lntampla, interactiunea consilier-client lasa
wme. Clientul l~i poate mobiliza resursele, verund mai aproape de ceea ce
poate sii fie sau, dimpotriva, l~i blocheaza ~i mai mult resursele, lndepa11andu-
se de ceea ce poate sa fie. 0 relat.ie care a e~uat nu este un simplu e~ec, Ta.ra
niciun fel de co.nsecinte. Evenimentul este procesat, eel mai adesea, La nivel
incon~tient, atat de client, a carui insecuritale se consolideaza, cat ~i de
consilier, caruia Ii poate spori, de ex.emplu, ostililatea ascunsa.
Din perspectiva noastra, mobilitatea con~tientei , vitalitatea interioara ~i
sanatatea psihologica sunt variabile cruciale pentru succcsul consilierului ~i al
tuturor persoanelor implicate ill organizatii cu vocatie umanitara. Alanui de
cuno~tinie, competenta tehnica ~i abilitii!ile de contact, ele definesc un consilier
care, inainte de a fi profesionist, este o fiinfa mnana autentica".
52
de ajutor eficiente. Exista totu~i o calitate obligatorie: oricntarea con~tienta
spr e evolufie."
Astfel, terapeutul:
Are o identitate. El ~tie cine este. ~tie ce vrea de la viaTa ~i discerne
lntre aspectele esea1iale ~i ueesen\iale ale acesteia. Chiar daca ~i-a stabilit clar
scopurile ~j valorile, este gala oricand sa le reexaroineze, pentru a avea acces la
niveluri superioare de eficien{a personala ~i interpersonala. Scopurile ~i valorile
sale nu strut simple raspunsuri la ceea ce alpi a~teapta sau doresc de la el, ci
sunt expresii ale gradulni de cou~tientizare a nevoilor interioare.
Traie~te 1n prezent. Nu este nici fixat in t:recut ~i cople~it de a.mintiri.
nici 111grijorat sau preocupat excesiv de viitor. Este capabil sa savureze
momentul prezent ~i sa absoarba experienta de fiecare clipa, chiar daca aceasta
este dezagreabila sau dureroasa. Deschis spre experienra cmo~onala a
celorlalti, poate fi alatusi de ei, in ,,prezentul" lor, iadiferent daca este tm1plut
cu bucwie sau cu suferinta.
l~i recunoa~te ~i 'i~i accepta propria putere. Se simte adecvat ill
raportwile cu cei lalti ~i le pennite sa- ~j tnanifeste puterea. Dispune de energie
vitala pentru a lua decizii. UtiLizeaza putcrea 1n beneficiul clien1ilor $i nu
abuzeaza de ea.
Se respecta ~ i se apreciaza. Din acest centru personal al respectului de
sine radiaza ajutornl pe ca.re H poate ofori cclorlalp, rara a-i face depeuden!i sau
datori. De asemenea, este capabil sa ceara ~i sa primeasca ajutorul din exterior,
evitand a se izola de ceilal\i intr-o falsa demonstratie a puterii sau valorii
individuale.
Este deschis catre schimbarc. In loc de a trai confom1 sceaariilor scrise
de mediul familfal. de ereditatea sa sau de ambianta In care i$i duce viata. se
conduce pe sine dinauntrul propriului sistem de valori, fund disponibil a se
avanta 1n necunoscut daca nu este satisfacut cu ceea ce este. Descbjs caue nOlJ, ii
permite con$tientei sa se extinda $i nu se limiteaza la compo1tamente ~i activita\i
verificate ale caror consecinte sunt previzibile.
Este capabil sa se reinventeze. Dispune de energie pentru a-$1
restrnctura pozitiv rela1iile interpersonale, se regeoereaza $i se reproiecteaza
continuu, acfionand pentrn a devenj persoana care crede ca poate sa fie.
T~i expansioneaza con~tiinta. $tie ca atat timp cat con~tiin1a este
limitata $i libertatea este limitata. De aceea, nu 1$i blocheaza energia 1n
comportamente ~i atitudini defensive, ci o investe~te creativ In actiuni care-i
largesc individualitatea. Se plaseaza astfel pe spirala ascensionala a dezvoltarii
personale, care duce la forme tot mai evaluate de independenta responsabila ~i
interdependenta fe1tila.
Are toleranta inalta la ambiguitate. Deoarece cre~terea presuptme
parasirea a ceea ce este familiar ~i aventurarea pe un terito1iu necunoscut,
53
oamenii angaja1] in procese1e de evolutie psibologica sunl capabili sa accepte un
grad !nalt de ambiguitate ill vietile lor. Aceasta coincide cu o 1ncredere
superioara in judecatile ~i eva1uarile intuitive, a1aturi de dorin\a de a se coofiunta
cu situatii noi.
Face alegeri care ii modeleaza viata. Este con$tient de primele
conditionari la care a fost supus ~i de circumstantele care 1-au modelat ca
personalitate. Nu este victima lor i le poate revizui cand considera ca este cazul.
Este proactiv i nu reactiv. Are capacitatea de a subordona o pulsiune
unei valori. 0 persoaua reactiva este afectata de ambianta sociala. Daca este
tratata cu considera1}e, se simte bme; daca nu, se relrage pe o poziTie defensiva.
Persoana proactiva este influentata de stimuli externi, dar raspunsul ei este o
optiune, un raspuns ghidat de valori selectate cu grija.
Este sincer i onest. Este angajat 111 trairile i gandurile sale ~i nu
mcearca sa pretinda ca este altceva sau altcineva. Este pregatit pentm a se
dezvalui 'in mod adecvat celor care merita. Nu se ascunde In spatele matilor,
rolurilor sau compo1tamentelor de fatada.
Ii dezvolta un stil de lucru propriu. Acesta este el'l.'Presia filosofiej
sale de via!a ~i consecinta nah1rala a experientelor pe care le-a asimilat. De~ i
poate J'mprumuta idei, tehnici sau modalitati de aciiune de la cei din jur, nu o face
mecanic.
Are simtul umorului. Poate sa rada de proprii le erori, contradictii sau
prostii. Sim1ul 1m1orului il ajuta sa nu fie cople$it de probleme sau
imperfeqiuni.
Este capabil sa cunoasca lumea clientului. N11mita de 1mii ,,empatie",
de altii ,,iotuipe simpatetica", aceasta calitate 'ii pennite sa fuzioneze temporar
cu trairile celuilalt, :fara a-~i pierde 1nsa propria identitate. Calitate
flllldamentala pentm interactiunea sociala eficienta, empatia cste o modalitate
de cunoa~tere ~i illtelegere a semenuJui care exclude supra-identificarea cu el.
i~i recunoa~te propriile gre~eli. Admite ca a gre~it ~i transfon11a erorile
in tot atatea prilejuri de a mvata. Nu este invadat de vina $i nu se lamenteaza In
legatura cu ceea ce nu a tacut sau cu ceea ce ar fi trebuit sa faca. Fara a-~i trata
gre~elile cu superficialitate, alege sa mearga ma.i departe, asimi!and ceea ce este
esenfial.
Are un interes sincer p~ntru bunastarea celuilalt. Aceasta atitudine
se bazeaza pe respectul, grija !?i aprecierea celuilalt ca o persoana valoroasa.
Fiind atent la proiectja propriilor trairi asupra dorintelor i trebuintelor celuilalt,
actioneaza intr-o maniera ce dep~e~te simpla reciprocitate comportamentala.
Oricine poate parcurge aceste caracteristici le poate aprecia drept
nerealiste. Cine ar putea fi in toate aceste feluri?
Exista o modalitate prin care aceste calitati pot fi mtelese ~i acceptate cu
u~urinta. Ea rezida intr-o schimba.re a perspectivei de la ,,totul sau rumic" la
54
imagiuea uuui continuum. La un pol, o calitate este extrem de caracteristica
pentru o persoana supusa evaluarii, la celalaltpol este extrem de necaracteristica.
lntre ace~ti doi poli exista, teoretic, o infinitate de puncte ce defmcsc procentul
sau gradul 1n care o calitate sau trasatura apartffie unei persoane.
Lista pe care am alcatuit-o nu are rolul de a descuraja definitiv
consilierul $i terapeutul in formare ci, mai degraba, de a-i permite sa
examineze ~i sa de:n1olte o conceptie proprie asupra calitatilor pe car e se
va stradui sa le urmareasca pentru a promova cre~terea atat tn el insu~i,
cat ~i in clientii sai.
55
Cine poate da raspunsuri corecte? Exjsta oare raspunsun corecte?
Peisajul etic descris mai sus are insa i cateva zone clare.
Astfel, este cnicial peutm terapeut sa fie contieut de valorile sale.. de modul
cmn le-a dobiindit ~i de felul cum acestea ii influenreaza interactiunea cu dien1ii.
Chiar daca 11zeaza de ceea ce pare a fi ,,intelepcrnnea.. sau
,,cunoa~terea" sa, el nu ofera solutii prefabricate clientului sau. in felul acesta,
oferta de ajutor nu devine sinonima cu predica sau activitatea didaciica.
De aici nu rezulta ca atitudinea cea mai potrivita pentru consilier ~i
terapeut este aceea de a ramane neutru, indiferent sau pasiv. Mai degraba, el
poate provoca valorile clientului sau ~i , lu cazul unor componamente
distruciive, ii poate confnmta cu cousecintele faptelor sale, sustinaodu -1 $i
incurajaudu-1 tn eforturile de evaluare.
Pe de alta palie, chiar daca nu impm1e direct anumite valori; terapeul11l le
transmite prin practica sa, prin scopmile pe care le tumare~te ~i pri n proceduiilc
tehuice pe care le m111eaza. Iuterventia consilierului (terapeutului) este influen\ata
de valorile ~i de filosofia sa de vlata.
in lucrul cu clienlii sai, sarcina sa este sa ramana alert la pericolele de
a-i mauipula $i de a-i detenruna sa accepte valori care uu le sunt proprii sau
pentru care nu sunt inca pregatiti, devenind astfel un substitut parental.
Cand terapeutul mentine In campul con$tiiutei atilt valorile sale, cat $i
valorile clientului sau, el poate opta, cu eel mai lnalt grad de responsabilitate
posibil, pentru o directie de actiune sau alta, fiind con~tient de iutemeierea
deciziei sale $j de conseciutele ei previzjbile, atilt asupra clienhllui. cat $i
asupra lui luSl1~i.
INTREBARI $I PROVOCARI
61
srmt aute11ric1, n.,.._,... . Fara a emite pretentii ]ncearca sa fie $i
sa faca ceea ~e:"'"-"'"''=~ S..mt dispu$i sa se dezvaluie altora cu
fi:atfa ~i persoana 1n raport cu care fac
u1
Studentii care urmeaza sa lucreze servicii umane i consiliere ohi~nuiesc
sa se supuna pe ei mi~i la o uria~a presiune, spunandu-~i lucrwi cum ar fi:
,,Trebuie sii $liu tot ce este de $1iUt despre pro.fesia mea .;i dacii ariit ca
este ceva ce eu nu $liu, alfii mii vor vedea cape un incompetent.'', ,,Dacii zm client
nu se simte mai bine este vina mea, daca a.; fl fntr-adeviir profesionist nu a.; face
greeli.", ,,Trebuie sii jiu consilieru/ perfect i daca nu sunt a~ putea provoca
pagube serioase. ", ,,Trebuie safiu fn stare sa-i ajut pe toti cei care fmi cer ajutorul,
daca este cineva pe care nu pot sii-1 ajut, aceasta fmi dovedejte incompeten(a'',
,,Trebuie sa radiez mereu fncredere! Nu existii nesiguran/ii de sine."
63
Una dintre cele mai frecvente erori este sa ne imagiuam ca trebuie sa
fun continuu perfecti. De$i rational $tim ca oamenii nu sunt perfecti, emoiional
ne. este greu sa acceptam. Este nevoie de cmaj pent:m a ue ad.mite propriile
impe1fectiuui. In cartea ,,Terapeutul imperfect", Kottlet $i Blau dezvolta ideea
conform careia consilierii educationali trebuie sa incurajeze o discut1e deschisa
$i sincera despre erori. Ei incurajeaza cititorij sa se descbida fata de propriile
ero1i $i sa le considere ca pe nj~te opmtunitati pentrn cte~terea $i dezvollarea
personalli $i profesionaJa.
Fie ca este vorba de terapeuri $i consilieri lncepatori sau cu experienta,
in ambele cazuri se mtampla sa se faca gre$eli. De aceea este necesara
supervizai-ea. Ea asigura suportul $i cadrul avizat al acceptarii Lor $i al
corectarii ulterioare.
Ei vor fi lncuraja1i sfl-$i impa113$easca gre~elile sau ceea ce ei percep
ca atare. Daca sunt dispu$i sa accepte sa faca gre$e1i $i sa-$j dezvaluie
!ndoielile In $edintele de supervizare, ei vor gasi o diTecfie care ti va conduce
spre cre$tere.
0 teama pe care cei mai mul~ dintre noi o avem este fata de propriile
noastre !unite ca terapeu1i sau consilied. Ne temem ca ne vom pierde respectul
clientilor daca vom spune: ,,Simt ca nu va pot ajuta in aceastfi problem' sau ,,1111
dispun de informa{ia ~i abilitatea necesare pentru a va ajuta in aceasla problemii".
Eroare!. .. Nu numai ca nu vorn pierde respectul clieo~lor, ba cbiar ii vom ca~tiga
prin sinceritatea admiterii limitelor noastre.
lata ~i un exemplu:
... 0 studenta, pe parcursul fonnarii, are sarcina de a asista un client
licean. El vine cu dorinta de a discuta despre posibilitatea avo1tului prietenei
lui, insarcinata. Mai multe intrebari invadeaza mintea consilierei ill formare: ,J-
Gf putea marturisi lipsa de cu11o~ti11te ~i pricepere fn abordarea acestei
probleme? Ar trebui sii Jae as~fel fncot sii evil sa par o fncepiitoare ? Ar trebui
sfi oifiu cum sa-1 ajut? 0 sa-~i creeze o i111presie negativii despre cabine111/ de
consiliere daca-i spun ca nu pot sa-l ajut fn acest caz? Datfata cote se gase\~te
in aceastii. situa/ie? Este suficienl sii lucre.z numai cu el? Are el nevoie door de
il!fonna(ii? Door i1!forma{iile ii pot rezolva problema?... "
Din fericire, consilierul lncepator la care face referintli exemplul ante1ior
li marturise$te clientului in mod ditect ca problema este prea complicata pentru
ea $i 11 trimite la alt consilier. Un aspect important al acestei situapi este ca uneod
ne blocam u1 a$teptarea ca am fi atot~tiutori, la toate priceputi. chiar daca .ne
lipse~te experienta. Bunavointa tinerei consiliere de a-$i accepta limitele cu
64
onestitate a ajutat-o sa evite capcana de a se prezeuta wtr-o imagine favorabila,
dar falsa, cUentului sau.
Nu ne putem a~tepta sa reu~im cu fiecare client. Ju timp, chiar ~j
consi}jerii ~i terapeutii cu experienta deviu apatici sau posomorati ~i 1ncep sa se
indoiasca de valoarea lor, cand sunt fo11ati sa admita ca sm1t clienti de care nu
se pot ocupa, cu atat mai putio sa inainteze lntr-o directie terapeutica
semnificativa. E bine sa fii sincer cu tine ~i cu clientii tai ~i sa adrniti ca nu te
poti ocupa chiar de toti cu succes.
Este necesar sa mentioem un echilibru delicat intre a ne cunoa~te in mod
real limitele ~i a incerca sa depa~i.m ceea ce uneori considedim a fi. limitii.
De exemplu, putem afi.m1a ca nu vom fi capabili sa lucram cu varstnicii
oiciodata, deoarecc nu ne putem identifica cu ei, ei nu ar avea incredere tn t1oi,
pentrn ca acest fapt ne-ar putea dcprima sau altele. in acest caz ar fi bine sa aflam
sau sa testam ce constituie pentrn noi o ,Jimita" ~i sa i'ncercam sa ne descbidem
catre acea categorie de clien!i.
Daca vom face acest lucm vom costata ca exista mai multe calego1ii de
identificare decat am crezut. Aceasta este valabil ~i pentru alte grupmi: persoane cu
handicap, adolescen~, copii, alcoolici, toxicomani, prostituate etc. inainle de a hotarl
ca nu avem experieota sau calitati personale pentrn a avea succes tu munca cu
anumite categorii de persoane, grupuri sau populai, ar fi de dorit sa mcercam sa
lucram cu ace1e categorii de clienti care nu ne atrag. S-ar putea sa fun surp1in~i de
propriile progrese.
65
0 cale de a scapa de toate aceste probleme ale relatiei transferentiale
nerezolvate este sa lamuriti de la prima edinta cadrul terapeutfr, regulile
colaborarii $i sa va. face~ cunoscutc a$teptarile vis-a-vis de clienti. Clari.ficarea
relatiei in termeni contractuali psihologici este de dorit i va scutete de multe
dificultati, rezistente i blocaje In procesul de consiliere. Ar putea fi folositor sa
revede{i impreuna cu supervizorul cateva edinte i sa evaluaii modul In care v-
ati simtit cat limp ati devenit ,,victima" unui client cu preten1ii excesive i cum
i-ati facut fata. Yeti fi surprini cate dintre problemele lui va afecteaza direct i
au Jegatura cu propriile dvs. probleme. Reamintiti-va ce pretentii a emis
clientul fata de dvs .... Cum v-ati descurcat sau blocat intr-o astfel de siniatie?
Ati putut spune NU clientilor atunci cand ati dorit? V-ati opus clientilor
pretentioi sau v-ati lasat manipulati aa cum i altii au flicut-o lnaintea dvs.?
Acum probabil ca 1ntelegeti de ce un supervizor va poate ajuta sa va
aprofundati aoaliza persooala care sa va disponibilizeze sa lucrati eficient,
inclusiv in astfel de situa1u. Explorarea contratransferurilor pe care le
dezvoltati in relafia terapeutica este extrem de utila pentru a preveni
repetarea unor erori de contact terapeutic.
66
-
in concluzie, este bine sa explorati semni..ficatiile posibiJe aJe tacerii,
1mpreuna cu c.lientul. Vcti ajunge astfel la semnificaT]a ei teala ~i veti evira sa
atribuiti clientului alte inte111ii sau sa va proiectaji propriile nelini~ti i
preooupari ... Pnte\i lncepe prin a recunoa~te tacerea ~i sentimenlcle pe care le
resimtiti faJa de ea. Este preferabil decar sa va faceti ca nu exista ~i sa umpleti
golul cu o vorbarie fii.ra rost sau de complezenta, ori sa vorbiti zgomotos pentru
a va ,,auzi" unul pe celalalt. Pentrn a va simti confortabil, cauta1i impreuna
semnificatia tacerii ~i emo~jle pe care le ascunde.
67
cei care vor decide cum i~i vor folosi acest timp. Eventual li se poate dovedi ca,
de~i sunt clienti ta.ra voia lor, i~i pot totu~i folosi bine ~i in favoarea lor acest timp.
Sa ne dezvoltam simtuJ
, umoru.lui
Atat consiliernl, cat ~i clientul, 1$i pot tmbogati rela?a prin umor. Cum
umonil (comicul) ~i tragjcul sunt strans legate1 dupa ce ne pennitem sa simtim
70
experieote dureroase, putem sa radem autentic de modul e.."'\trem de serios ill care am
abordat situatia.
Ne fu~elam crezand ca suntem unici in durerea noastra ~i ca stmtem singmii
care am parcurs expe1ienta tragicului. Ce alinare binevenita apare atunci cand
adm.item ca suferinfa nu este exclusiv pe terenul nostm ... Important este ca
terapeutul sa poata recuno~te ca rasuJ ~i umorul nu afecteaza atingerea scopwilor.
Desigu:r, exista ~i situa!ii cand rasu:l poate acope1i teama sau este o escbiva
fa1a de situatiile neplacute sau amen.iotatoare. Consilierul se va autrena In a distinge
tntre umorul care distrage ~i umorul care imbogaJe~te situaiia cu o noua valenta
restructuranta.
Refuzul de a da sfaturi
De multe mi, pacientii $i clienfii viu i'n terapie sau in consiliere cautand $i
chiar cerand sfaturi. Ei vor mai mult decat o d.irec}ionare, ei T~i doresc till consilier
mtelept care sa ia o botarare In locul lor sau sa le rezolve o problema, uneori cat ai
bate din palme...
71
Sarcina unui ter apcut eficient este de a incerca sa-1 ajute pe client sa-~i
descoper e singur solufiile ~i sli-~ i asume proptia libertate de actiune. Altfel, ii
poate impiedica sa progreseze ~i 11 poate priva de libertatea de a ac\iona liber.
Retinefi! Dand sfaturi, 1111 ve/i ajunge la aceste abilitiifi .Ji ve{i Gcfiona 111C1i
degraba gre.;it .Ji ineficient.
Cum poti face fata epuizarii profesio nale 111 munca de consiJiere
~i psiboterapie
72
,,Ce voi spune?'', ,,Cum o voi spune?", .,Voifi capabil so ajut ?", ,,Dacii
gre~esc?", .,/for reveni clienjii mei .Ji daca dace voiface fn continuare?"
munca rntiniera;
subaprecjerea imp011aniei specifice a profesiei tale;
a-ii da mare importanfa 1ie ca persoana $i n nu raspllllde cu vorbe
frumoasc laudelor, aprecierilor care !i se aduc;
73
a fi in mod constant sub o presiune putemica de a produce, realiza,
perfonna ~i a-ti imagina obstacole uneori nerealiste;
a luora cu oameui cu probleme grave., cu cei care nu vor sa colaboreze
cu tine sau cu cei care progreseaza greu;
conflictele, teusiunile tn ecbipa; lipsa suportuJui emotional din partea
co1egjlor ~i abundenta cinismului;
lipsa de incredere intre supervizori ~j consilieri (terapeuti) ori alti
lucratori din echipa de lucru; concurenta ~i sabotarea mutuala;
a face fata ill mod fantez1st cererilor, ne\inand seama de timplil ~i
energia de care dispui;
problemele personale nerezolvate, dincolo de orele de lucru, precum
tensiunile din casnicie, probleme cronice de sanatate, probleme
financiare.
75
un tauar schizofren despre care se spune ca are o minte
geniala, dar care ~i -a ucis mama lnt:r-un acces delirant-
balucinator;
o femeie cu o pareza isterica, convinsa ca nu poate sa se
deplaseze;
o familie care a pierdut absolut iotul in unna inundatiilor;
un toxicoman care ~i-a adus familia in pragul clispera:rii;
o adolescenta neferidta care $i-a taiat venele dupa ce a parasit-o
iubitul ...
Desigur, lista poate continua, la nesfiir$it Alege $i tu, alte situatii ~i
transpune-te in situa~a de a .fi 1n dialog, de a insoti emo~onal ~i verbal, de a
asista psihologic . .. consemneaza experienta ta mentala.
tfemI incearca sate autoevaluezi cat mai sincer privind unnatoarele puncte:
capacitatea de a te autoaccepta;
capacitatea de a-1 asculta activ pe eel in dificultate;
capacitatea de a incuraja ~i sustine, f'ara efort;
capacitatea de a hnparta~i cu celalalt o experienta;
capacitatea de a nu-I judeca ~i control ape altul;
capacitatea de a-i respecta valorile, credin\ele, nevoile;
capacitatea de a-ti asuma $i da curs propriilor nevoi;
capacitatea de a-ti controla propriile emotii $i de a
empatiza;
capacitatea de a fi COU$tient cand ri$ti Sa te identifici CU
celalalt sau cu problemele sale;
capacitatea de a fi flexibil in dialog;
capacitatea de a face fata frustrarii;
capacitatea de a fi rabdator ~i tolerant, tara efort;
capacitatea de a te bucura de comunicarea cu celalalt ~i de
a-1 valoriza, gratifica.
76
CAPITOLUL V
77
cauta opinia ~i intervenfja unui specialist rara sa realizeze ca succesul relatiei in
rezolvarea problemei tine de investitia lor proprie In proces.
79
deosebit sa respecte legile care limiteaza terapia de grup. Terapeutii de grup
trebuie sa fie informati 111 legatura cu probleme ctrn1 ar fi: confidentialitatea,
consimtamantul parintilor, consimtamantul In cuno~tinta de cauza, bunastarea
membrilor ~i drepturile civile ale pacientilor institutionalizati. Este bine ca
terapeutii sa caute sa obtina informatii legale cu privire la procedmile ~i
practicile terapiei de grup. Cunoa~terea drepttuilor ~ i respousabilitati1or legate
de terapiile de gmp protejeaza nu numai clientii, ci ~i conducatorii gn.1purilor
1mpotriva unui proces aparut din neglijenta sau ignoranta.
Paradise ~i Kirlay (1990) sustin ca cele mai importante prescriptii stmt:
confiden1ialitatea, datoria de a proteja client11l ~i pe ceilalti ~i m~tiintarea asupra
practicilor folosite.
IMPORTANT!!?
Actiuni nerecomandate in timpul practicii terapeutice ~i de
consiliere:
angajarea fntr-o relafie sexuala cu un client;
inciifcarea principiufui confident ialiti'itii intr-1111 mod neadecvat;
provocarea unui raufizic de-a lungul exerciJiilor de grup;
lovirea sau agresarea fizica a unui client ca o tehnica de tratament;
deformarea pregi'ilirii profesionale sau a abilita7ilor;
provocarea inten{ionatii a suferinfei psihice;
fncheierea i11adecvata a terapiei;
violarea drepturilor civile:
diagnostical'ea gre!jita;
e:jecul in consultafie,
netrimiterea clientului fa alt terapeut atunci cdnd devine evidentfaptul
ca persoana are nevoie de o intervenrie ce depCi:je!jte nivelul de
competenta al respectivului terapeut;
a pretinde un alt onorariu dec6t eel stabilit sau previ'izut contractual;
prescrierea !ji administrarea gre!jita a medic01nentelor;
e!jecul fn exercitarea unei gr{ii fire:jli pentru a fmpiedica sinuciderea
clientului;
~ecul fn neavertizarea !ji protecfia unei poten{iale vichme a unui client
care a emfs amenin/ari.
80
INTREBARI SI PROVOCARI
MODULI
Abordarile psihodinamice
(apud Joana Stancu1 2005, p. 39-56, revizuire $i adaugite de Jolanda Mitrofan)
82
IAbordarea psihanaliticN poate fi considerata o metoda de interventie
profunda, asupra personalitatii umane, ea conducand la o restmcturare a
edificiului personalita\ii priu explorarea iucon~tienh.1lui $i analiza
mecanismelor ~i exprimarilor sale simbolice. Constituje matrlcea teoretica a
dezvoltarii majoritai metodelor de psihoterapie, oferind edificiul
conceptual ~i posibilitatile de dezvoltare, imboga1ire ~i restrucrurare de
paradigma teoretica ~i metodologica pe care s-au construit alte metode. atilt
in caarul psihanalizei, cat ~i al uuora dintre terapiile umaniste, experieutia1e.
,,Cum consilierea psihologica nu are ca scop, de cele ma i multe ori,
restructurarea persoualitatii, am putea concluziona ca abordarea psihanalitica
este mai putin utilizata 1n cabinetele de consiliere psibologica. Aceasta in fonna
ei nemodificata, ca ~i abordare de sine statatoare", precizeaza Ioana Stancn
(2005, p. 39). fnsa o serie de tehnici ~i proceduri ale psibanalizei, p recum $i
concep\ia psibanalitica asupra personalitii!ii pot fi de ajutor ~ i in procesul
consilieri i.
Dupa 1920 Freud introduce trei concepte de baza, care aveau sa faca
istorie in psihoterapie: lsinele, Eul ~i Sup raeull. El le considera nivelurile sau
dimensiunile pe care se st:ructureaza psihicul uman sau ,,aparatul" psibic.
~ineJe (ld-ul)I este zona cea mai veche din punct de vedere
ontogenetic. El contine ceea ce este ereditar, adica instinctele caJe 1~i au
origi nea 1n organizarea ~i functionarea somatica ~i i~i gasesc aici o prima
expresie psihica. Freud recunoa~te doua clase de instincte: ale vie1ii (libido) ~i
ale mo1\ii (thanatos). Printre acestea, de o impo11an{a deosebita este instinctul
sexual.
ld-ul dinamic este sistemul din care se diferentiaza celelalte
componente ale psihkului. E l nu cunoa~te realitatea extema ~i opereaza dupa
,,principiul pllicerii", cauiand doar satisfacerea instinctelor. Id-ul are doar
doua instrumente pentrn a obiine pHicerca: aqiunea reflexa ~i procesul primar
(realizarea dorintelor 1u vise sau prin intem1ediul imaginatiei).
Sub actiunea iniluentelor exteme, din Sine ia na~tere o noua structura:
IEu~. Eu! are o dubla functie - pe de o parte, de a se adapta Jumii exteme ~i, pc
de alta parte, de a controla instinctele Si.nelui, luand decizii in legatura en
satisfacerea acestora. Eul apare de timpuriu in viata ~i opereaza dupa
.,principiul realitatii'', cu ajutornl procesului secundar (adica ra1ional sau
<.:on~tient) . Sarcina Eului este difici la: el mediaza 1ntre cerinfelc ld-ului ~i
solicitlirile externe. Cand nu poate realiza aceasta, apare anxietatea. Anxietarea,
S3
prelungita 9i nerezolvata, conduce la comportament nevrotic. ,,Nevroza sc
datoreaza simplului fapt ca Egoul, imprnmutand energia de la Id 9i indeplinind
ordinele impulsive ale acestuia, considera ca lumea extema este prea rezistenta
pentru a fi manevrata" (G. Allpo1t, 1991, p. 155).
Eu!, pe langa funcfia de mediere intre Id 9i mediul social, trebuie sa
fina cont 9i de un al treilea nivel structural - Supraeul.
lsupraeuQeste un precipitat format in perioada copilariei, prin care se
prelungesc influentele matema 9i patema, ale intregii familii, ale tradip.ilor de
rasa 9i nationale, precum ~i ce1intele mediului social eel mai apropiat. Supraeul
contfile Eu! ideal 9i con9tiinta morala.
Daca Sinele i Supraeul intra in zona incontientului, Eul apartine
contiintei. lntre con9tient 9i incon9tient se afla precon9tientul. Incon~tienh.1\ a
fost comparat de Freud cu o camera spafioasa, .,plina" cu pulsiuni psibice, intre
care cele sexuale au un rol primordial. Aceasta camera s-ar afla ill vecinatatea
uneia mai stramte - con~tiinta. La intrarea in ,,salonul con~tiintei" se afla un
,,gardian" sau un cenzor care cerceteaza fiecare tendin!ii psihica, cu scopul de a
vedea daca poate s-o lase sii iasa din incon~tient. Daca pulsiunea a reu9it sa treaca
de cenzura ,,gardianului", ea patrnnde intr-o alta zona - precou9tientul- ~i devine
con~tienta doar daca reu9e9te sa atraga ,,focusul" con~tiintei.
84
Disciplina pareutala ~i atitudinile parintilor fata de adoptarea
controlului sfincterian Y~i vor pune amprenta senmificativ asupra personalitatii
ill devenire a copilului.
Multi clienri in terapie ~i consiJje.re nu-~i accepta sentimentele negative
~i, mai ales, pe cele care au legatura cu persoanele iubite. Aceasta deoarece ei
le considera ,,rele" ~ i gandesc (incon~tient) ca ~i-ar pierde iubirea parinti lor
daca le-ar exprima.
iu teoria lu:i asupra personalitatii, Freud arata ca acceptarea ~i
exprimarea sentimentelor negative au o stransa Jegatura cu felul In care
m
parintii s-au raportat la copilul lor aceasta perioada anala.
Stad;u/ Jolie (3-6 ani). in aceasta pe1ioada zona genitaJa are cea mai
mare impo11anta pentru copil. in acord cu punctul de vedere al lui Freud,
co11jlic111l principal al acestui stadiu esle dori11(ll incestuollsii a copilului fil(a de
piirintele tie se.x opus. Biiiatul i~i indreapta atentia catre mama, simte re~nere
fata de tata ~i dezvolta teama ca acesta 11 va pedepsi pentrn ca el l~i iube~te
mama. Acesta este cunoscut sub numele de ,,complexul Jui Oedip". in acela~i
timp cu dezvoltarea unor dorinte incestuoase fata de mama aparc ~i reprimarea
acestora pentru a proteja persoana de aparitia unor trairi greu de suportat.
Rezolvarea contlictului lui Oedip consta in transfonnarea dragostei erotice fata
de mama intr-o afec~une mai acceptabila ~i lo dezvoltarea uuei putemice
identificari cu tatal. Sinonimu1 complex-ului lui Oedip pentrn fetite e-ste
,,complexu/ Electrei''. Fetele simt iubire erotica fata de tata ~i i~i dispretuiesc
mama. Atunci cand descopera ca nu-~i pot tnlocui mama in relatia cu tata, ele
incep identificarea cu aceasta, preluand compmtamente specifice acesteia.
in aceasta perioada se fom1eaza:
- atitudinile fa/ode pliicerea se.xuala:
- atitudinile i raspzmsurile emo(.ionale fa/ii de ceea ce este "bun " sau
-
,. rau ";
- atttudinile i riispunsurile componamenta/e fa/a de ceea ce este
.,masculin" sou ,,femin;n".
Perioada este importanta pentru ca in.fluenteaza felu1 de ate sim!i In rolul
de baiat sau fata, barbat sau femeie, co11turarea1 confirmllrea $i acceptareu
identitii{ii de sex-rol
In consiliere ~i psiboterapie se 1ntalnesc clieoti cu probleme de
identificare cu sex-rolul ~i acceptare a propriei sexualitati. Confonn teoriei lui
Freud, cauza acestora se afla situata in perioada ,,falica" ~i o incursiune in
trecutul persoanei poate ajuta procesului de consiliere sau psihotcrapie, chiar
daca persoana nu Ulmeaza o cura de psihanaliza. Asimiland conceptual multe
dintre reperele psibanalizei, ill terapiile experien1iale ~i in cea a unificarii, In mod
special, problematica identitara este semnificativa, integrarea traumelor de acest
tip constituiud couditii de baza In maturizarea Eului adult.
85
Stadiul de late1qii (6-12 ani). Acum este o petioada de ,,lini$tire" a
impulsurilor sexuale. Copilul este mai mult interesat de $COala, jocuri ~i o serie
de activita? djstractive. Este tirupul socializarii ~i al formarii relatiilor cu ceilal\i.
0 serie de probleme ale ad11lt11l11i pot avea originea In aceasta pe1ioada.
Acestea sunt:
- imaginea de sine negatiw.7;
- senrimente de inf~rioritate;
- depenclenJa ~i i11itiativii sciiwtii,
- incapacitate de a.face fa/a schimbarii, co11/licle valorice;
- con.fuzie cu privire la sex-rol.
Stadiul geniral (12-18 ani). in concept.ia Juj Freud trecerea la un stadiu
superior se face daca m1 apar frxaJii la stadiile anterioare. Acum, chiar daca
exjsta restrictii sociale, ailolescen {ii aj1111g sii ,,investeasci1." energ ia sex.ua/ii In
va1iate activitii?i accep1ate social, formand prietenii, angajandu-se in diverse
sporturi sau pregatindu-se pentru o cariera.
Freud insista mai mult asupra stadijlor anterioare stadiului genital ~i nu
ia In discutie contlictul prezent 'in adolescenfa, ill aceasta perioada.
Toate aceste stadii ucceutueazii ro/ul Sl!-\:110/ilii(ii In de;;voltarea
personalittifii. I]) consiliere, teoria psibanalitica poate ajuta la rezolvarea unor
probleme ~i. 'in special, a acelora care au legatura cu sex-rolu1 ~i angajarea in
rela\ii intime.
87
De asemenea, alte tulbW"ari pol fi explicate prin fornrea libidoului la unul
dintre stadiile dezvoltruii personalita\ii. ,,Cand mecanismele de apararc ale Eului sunt
dominante, avem de a face cu o viata grav tulbtu11ta" (G. Allp01t, 1991,p. 171).
lobiectivuij
Terapiile ~i consilierea psibodinamica sunt centrate pe aducerea la
nivelul cOntiinfei a motivafiilor illcon$fie11te care produc comportamente
dezadaptatii'e i pe intiirirea Eului clie11t11lui, pentru ca o viata sanatoasa
inseamnii predominarea con~tientului. ,,Reveoind a.supra gandurilor $i
sentimentelor ptunejdioase ~i tnfn.mtandu-Le, problemele vie1ii pot fi abordate
In mod realist rarii constrangeri $i anxiet{qi paralizante, care sunt produsul w1or
re rimarire etate" 0.All ort, 1991, .156).
Strategia - etiologica. Simptomul, In terapii/e psihodinamice. este mai
pufin important deciit ceea ce 1-a produs. Procesul de consiliere ~i psihoterapie
se bazeaza pe descoperirea cauzelor si111ptomul11i, pe ., insight-111" aszpra
cauzelor comportamentului $i mai pufin pe comporlamentu/ !11 sine.
Dorat . Demersul psihanalitic clasic este de lunga durata (5-6 ~edinte/
saptamana, timp de cativa ani) pent.tu ca el are un obiectiv pretentios: aducerea
conilictelor tu con~tient $i rezolvarea acestora, procedeu care 'inseanma de fapt
o restructurare a ersonalitatii.
ehnicile i rocedurile utilizat creeaza coutiuutul demersului
psihanalitic, dupa pa~ii specifici wmi proces de analiza $i decrjptare simbolica.
Acestea pot fi tnsa utilizate ~i ,,deta~ate" de context, tntr-o abOrdare eclectica.
Ele, conform lrinei Holdevicj, 1996, p. 36-44, stmt:
II. Metoda asociatiilor fiber~ - clientul , a~ezat in decubh dorsal, fora a
avea nicizm contact vizua/ cu terapeulul, este invitat ~i a~teptat sa spuna tot
ceea ce-i trece prin minte, liisand la o parte convenien1ele, jena sau dorinta de a
face o unpresie buna. 1deea este ca astfel continuturile reprimate ale
incOD$tientului vor ie~i la iveala., eliberand persoana de efectele !or. Uneori
flux.ul asocia1iilor libere poate fi blocat prin punerea In functinne a rezisten1elor
clientului. Atitudinea terapeutului este pe tot parcursul demersului de ,,ecrao
alb" ~i de neuhalitate binevoitoare, abtinandu-se de a se arnesteca sau sugern
cljentu.lui anumite comentarii, incurajiiri sau interpretari, lasand ,,materialul''
brnt al incon~tientului sa iasa la lumina. Pozijia celor doi nu este lntamplatoare
~i are ca scop crearea unui grad de frustrare emotionala facilitator pentru
regresia emorionala ~i contactul cu iucon~tientul.
12. A naliza visel01l - analiza se face a.supra visului 111 intregime sau
asupra u11or detalii semnificat:ive ale visului, conform aceluia$i principiu al
asociatiilor libere. Psihoterapeutul ~i consiliernl trebuie sa ~tie ca uu exista un
simboUsm universal al viselor ~i ca fiecare individ viseazii dupa un cod specific
personaLitatii lui. De multe ori analiza 11m1i vis se impune a fi amanata panii
cand alte detalii semnificative sunt ftu11izate in cursul altar vise.
88
!J. Ana/i:::a acfiunilor clie111ulu4- comportamentul verbal ~i nonverbal al
clieotului pot furniza elemente impo11aote pentru procesul consilierii sau
psihoterapiei.
1'"'4~.-A-1-10-/-iz_Ci__
_h-m-1-s(i._e_r-ul_u....,4 Transfernl reprezinta un mecanism prin care
rapo1tarea la o alta persoana nu are legatura cu ceea ce este ea ill realitate, ci are
tm caracter irational ~i proiectiv. Daca consilierul sau psihoterapeurul i~i men1in
neutralitatea, majoritatea reactiilor emoponale ale clientulu.i nu au legatura cu
situatia prezenta, ci izvorasc din tendinte ascunse. Analiza acestor reactii poale
conduce la descope1irea unor expe1ienre din copilaria clienntlui, expe1ien1e care
au generat aceste tendinie, precum ~i la ctmo~terea motivat1ilor mcon~tienre care
au stat la baza componamentului. Psihaualiza avanseaza 'in rezolvarea
conDicteloJ incon~tiente priotr-o serie de catharsis-mi (descarcari emotionale) ~i
insigbt-uri (descoperiri bru~te ~i intuitive). Consecutiv acestora au loc modificari
favorabile ill sfera personalitatii.
Is. Ana/;~a rezistente/01} Rezisteniele reprezinta orice fapt care interfera
cu dezvoltarea nonna!a a $edintelor. Ele sunt mecanisme piin care persoana se
apara de anxietatea inerenta aducerii in con~tient a unor motive ~j conflicte
incon$tieute. Rezistentele pot lmbraca dife1ite fonne: dezacordul cu cousilierul.
ne1mparta$irea tuturor gandurilor, intarzieri ~i absente de la ~edinte, adom1irea
in timpul $Cdin1elor. Analiza rezistentelor demoostreaza clientului In ce mastu-a
'ii impiedica acestea sa afle adevaiul despre problema prezenta.
16. Contratransferu4 Nu m1mai clientul poate transfera asupra
consilierului atitudini, gandtui, sentimcnce care au lcgan1ra cu o imagine sau
amintire importanta din viata sa. dar $1 acesta poate raspunde emotional la
solicitarile clientului. De aceea, 01ice consilier sau terapeut trebuie s3-$i realizeze
un fel de ,,cwatare" a psihicului propriu, fie prin analiza didactica, fie printr-un
alt gen de analiza personala, specifica altor curente ternpeutice. Consilie111l
bebuie sa-i controleze seotimentele ~i atitudinile fata de client (Iara a deveni
oereceptiv ~i lipsit de caldma), pentrn a m1 cadea In capcana contranansfemlui.
Odata acesta realizat, consiJierul nu mai poate avea o imagine clara a clientului ~i
a problemei sale, eficienta asistcn\ci psihologice avand c1ar de suferit.
17. Analua Egoulu4 - co11sta 1n ana]jza fo11ei $i naturii specifice a
atitudjniJor con~tiente ~i a comporlamentuhu prezent al clientului. Rolul acesteia
este de a vedea daca clientul este pregatit, daca Eu! sau este suficient de putemic
pentm a se confiunta cu o noua por\iune din tenebrele incon~tientului
W, Incerpretari!J ,,luterpretarea aoalitica constii In aceea ca terapeurul
ordoneaza materialul discontinuu produs de client in cursul asociatiilor libere ~i
a analizei viselor, co11fe1indu-i o explicatie cu sens prin prisma conceptelor
psihanalitice" (Trina Holdevicj, 1996, p. 43). Interpretarea nu este un sfat, o
sugestie, o lncercare de influentare a clientului ~i nici nu este irefutabilii. Ea are
ca scop obtinerea insight-ului asupra materialuJui iucontient.
89
Concluzii
lNTREBARI
- metode clasice:
psihoterapia gestalt- Frederick Perls;
psihoterapia nondirectiva sau centrata pe persoana - Carl R.
Rogers;
psihodrama clasica - Jacob Levi Moreno;
- metode moderne:
analiza existenpala - L. Biswanger, Victor Frankl, Rolo May
etc.;
analiza tranzacponala - Eric Berne;
analiza bioenergetica- W. Reich, A.Lowen;
- metode postmoderne:
programarea neuroli.ngvistica - John Grinder i Richard
Ba.ndler;
terapiile transpersonale - R. Assagioli (psihosinteza); S. Grof
(terapia sub LSD i terapia prin respirape bolotropica), K.
Wilber, Ch. Tart etc.;
terapia experienpala a unificarii (PEU), bazata pe meditatie
creativa i transpersonala restructurativa - Jolanda Mitrofan
93
aplicatii, extensii sau transfo1mari ale acesteia 'in domeniul aualizei
transgenerationale (Iolauda Mitrofau, Cristina Deuisa Stoica, 2005), in
terapia ~i consilierea copilului, adolescentului, cuplului ~i familiei (Jolanda
Mitrofan ~i Elena Vladislav, Marina Badea, Diana Vasile, Elena Aughe!.,
Geanina Cucu-Ciuhan, Lawentiu Mitrofan ~ .a ., 2001 -2006; Adrian Nuta,
2001-2006; Ioana Stancu);
aplicatii ~i extensii tn consilierea psihologica ~co lara (Joana Stancu,
2005 ; Elena Anghel, 2007);
aplicatii ~i transfonnari in psihotraumatologie (Jolanda Mitrofan, Doru
Buzducea, 1999, Diana Vasile, 2007);
aplicatii ~i adaptari in sfera clinicii psihosomatice ~i psihiatrice
(Jolanda Mitrofan, 1990-2003; Cristina Denisa Stoica, 2002, 2003; Joana
Stancu, 2003; Marina Badea, Paula Onu, Catalin Nedelcea, Drago~ ~i Aliua
Ileana ~ . a.) ;
adapta1i ill gerontopsihologie (Rozeta Draghici);
in asistarea marginalilor, excluderii ~i patologiei sociale (Victor Badea,
Laurentiu Mitrnfan, 2001, 2003 );
in sfera terapiilor corporale ~i transpersonale (Adrian Nu(a, 2007), In
terapii creativ-expresive ~i dramaterapie un.ificatoare (Iolanda M.itrofan,
1999-2004; Marina Badea, 2003; Victor Badea, Adrian Nuta, 1999;
Claudia Popescu);
ill dezvoltarea personala unificatoare ~i inva1area experientiala 111 grnp
- cornpetenta universitara traosversa!a (Jolanda Mitrofan, Laurentju
Mitrofan, Carmen Maria Mecu, Nicolae Mitrofan, Adrian Nuta, Con
Cosmovici, Cristina Deuisa Stoica, Elena Vladislav, Raluca Tom~a, 2006-
2007; Iolanda Mitrofan, Augustiua Ene, 2005; Elena Anghel , 2007:
intreaga echipa 1997-2007);
optimizarea organizationala ~i a co111po11amentului profesioaal (Catalin
Nedelcea, Paula Dum.itru, 1999).
1. Abordarea existenp.ala
Fundamentele filosofice
95
in consilierea ~i psihoterapia existentiala, asumarea responsabilitatii
reprezinta o conditie .a scbimbarii.
13. Straduinfa penrru construirea identitafii .yi a relatii!or cu al/i1].
Fiecare om l~i dore~te sa se dcscopere pe sine. Acesta nu este un proces simplu,
ci presupuoe curajul de a te confrunta cu tiue. in acela~i tirnp, fiecare om intra
In relatie cu alp semeni, penm1 a evita singuratatea j nefericirea.
Problema este ca mul1i dintre noi ne oonstruim identitatea preluand
idei, valori, sugestii de la persoauele importante din viata ooastra ~i centrandu-
ne mai putin pe ceea ce suntem ~i vrem cu adevarat.
Efortul peutru construirea identitatii ~i a relatiilor interpersonale
presupune..: - - -- - ,
fil,
* lcurajul de a caci Wlrebuie curaj peulru a-\i descoperi ioteriorul ~i
a trai conform cu ceea ce e~ti.
* IExperienta singurata1iil: ne ajuta sa mtelegem ca uoi singuri ne
decidem sensul vietii; daca nu suntem in stare sane simpm bine cn noi, nu vom
fi in stare sa fim ill annonie cu ceilalti. ,,lnainte de a avea o rela\ie solida cu
altcincva, trebuie sa avem o buua relatie cu noi rn~ine" (G. Cmey, 1990, p. 80).
* IRelationarea cu ceilaltil: noi ne relaponam continuu cu ceilalti. Dar
numai cand un om se simte bine cu sine poate sa-~i conshuiasca relaJii
personale satisracatoare, caci acestea vor fi bazate pe prea-plinul Jui, iar nu pc
frustrarile personale.
@. Ciiutarea infelesului vieti4 Mulp clien~ vin la consilicre sau terapie
pentru ca nu ~i-au gasit senmificatia existentei prop1ii. ,,De ce sunt aici?", ,,Ce
sa fac cu via}a mea?" sWlt intrebari frecvente ale oamenilot.
In abordarea existentiala, consiJjernl sau terapeutul ii ajuta pe om s~Hi
clarifice dfrectia propriei vie(i. Cautarea intelesului propriei vieti cste
corelativa cu:
* .p_e_b_a_ra_s_a_r_ea_d_e_v-al_o_r_il_e_ir_1_tr_o_ie_c_t-at~~.
.. Cautarea propriului sistem de
valori lnseamna renuntarea la valorile impmmutate de la cei lal. Aceasta
renuntare este acompaniata, o perioada, de o inevitabila anxietate, caci clientul
se va sirn~ ca ,,o frunza !n bataia vantului" pana cand 1~i va gasi propriul sistem
de valori.
lncrederea psiboterapeutului sau a consilierului in capacitatea clientului
de a-~i construi un sistem propriu de valori este foarte importanta 1n aceasta
etapa, caci este o perioada nu foarte u~oara pentn.1 acesta.
* lcon~tientizarea faptului ca fiintarea in lun~e nu are un inteles 1n sinel
constituie continutul demersului lucrativ al etapei.
* 1autarea uoui nou mtelesl - constituie obiectivul etapei (,.fiecare
individ trebuie sa-~i descopere illtelesul propriei vieti", precizeaza Victor
Frankl, 1963).
96
Acest mteles nu este complet atata vreme cat persoana este In viata.
Oamenii pot sa se indrepte spre adevaratul lor sens al existentei chiar ~i arunci
cand sufera. Iar cand acesta este gasit, ei vor fi capabili sa creeze, sa iubeasca, sa
mtmceasca, sa construiasca.
Is. Anxietatea, ca o condifie a viefi4 Existentiali~tii considera anxietarea
ca o conditie a vietii. Ei delimiteaza tntre anxietatea normala, pozitiva, ~i cea
nevrotica. Anxietatea normala este benefica, deoarece ,,prin intermed.iul ei
individul con~tientizeaza fapt11l ca existen1a este limitata ~i de aceea individul
este singurnl responsabil de scopul ~i d.irectia viet.ii" (Iola.nda Mitrofa:n ~i Doru
Buzducea, 1997, p. 115). Anxietatea nevrotica, insa, imobilizeaza persoa.na ~i-o
face incapabila de a acpona.
Deoarece existenra nu poate fi conceputa In afara anxieta\ii,
existentia l i~tii nu lupta pentru anihiJarea acesteia, ci pentru transformarea
anxieta~i nevrn6ce intr-una nom1ala, cu potential benefic.
A inva~a sa accepti anxietatea este un pas in direcpa unei vieti
autentice. A nu fugi din fata necuooscutului (ce se asociaza evident cu anxietatea)
~i a te refogia J:ntr-un colt caldut, bine-~tiut. a avea tana sate confnm!i cu nelini~tea
din fata schimbarjJor, inseamoa a trai, dar nu oricum, ci In concordanta cu tine.
16. Confruntarea cu moarte~. ,,Este absolut necesar sa ne gandim la
moarte daca vrem sane gandim, mtr-o maniera plina de inteles, la viaW' (G.
Corey, 1990, p. 83). Confruntarea cu moartea, iar nu fuga diu fata acesJei idei ,
i1e face sa realizam ca viata este finita ~i ca nu avem o eternitate la dispozitie
pentru a ne realiza 1;1lanurile.
97
Relatia consilier-client specifica acestei abordari este de , acceptare
necondi1ionata, respect, i'ntelegere $i comunicare mutuala, valorizare $i
incurajare" (lolanda Mitrofan, D. Buzducea, 1997, p. 115).
[emele majortj ale iutalnirilor de consiliere sau de terapie sunt
anxietatea, libertatea ~i responsabilitatea, izolarea, alienarea, moaitea $i
implicatiile ei pentru viata $i peimanenta cautare a sensului vietii. in timpul
$edintelor clientul este lncurajat sa-~i caute un plan de aqiune conform
propriului ~i unicului sau fel de a fiinta in lurne.
98
Concluzii
99
personalitati :lntr-un domeniu. Din variata sa experienta Rogers a dat na~tere
unei noi abordari a consilierii $i psiboterapiei, cea nondirectiva (1942). Ulterior
sistemul sau s-a numit consiliere/ psiboterapie centrata pe client, datorita
con:fuziei pe care tennenul de nondirectivitate a iscat-o priJ1tre speciali$ti,
apropiindu-l ca sens de eel de neimplicare.
100
in procesul consilierij ~i rerapiei centrata pe client se pome~te tocmai din
acest puuct, al libe1iafii experienriale ~i coustruuii imaginii autentice de sine.
intr-o atmosfera de incredere ~i tolerantli., persoanele invata sa ia contact cu ceea
ce sunt cu adevarat, cu emofiile, sentimentele, convingerile ~i atitudiillle proprii.
Odata drnmul deschis catre Eul propriu, teu<liI113 de actualizare ~i. implicit,
dezvoltarea persoauei pot fuuctJona liber.
Rogers are o conceppe pun diferitli compara tiv cu cea a
exi sten tiali~tilor cu privire la fenomenul anxietlii. Daca pentru ace~tia w1
anumit nivel al anxietatii este necesar impulsionarii persoauei pentru a-~i consnuj
o via~a congruenta cu potentialul propriu, C. Rogers este de parere ca auxietatea
are 1111 efect frenator asupra dezvoltarii nom1ale, fire~ti a personalita1ii.
Cao consecinta a acestei idei este ~i climatul afectiv specific abordarii
centrate pe client, ce se caracterizeaza prin securitate, caldura, mtelegere
empatica, toleranfa ~i respect. ,,Conditia .indispensabila progresului terapeutic
este reducerea anx.ieta1ii, pentru ca aJL'Cieratea conduce la atitudinea de
defensiva, care este du~manul dezvolta1ii. Pentm ca nivelul anxietarii sa poata
scadea trebuie ca subiectul sa se simta la adapost de orice exigente, amenintari
sau alte represiuni" (A. Luca, in Jolanda Mitrofan, 1997, p. 92).
Aceasta tendinta de autoactualizare, specifica fiecarei persoane, daca
nu este Ympiedicata ill des!a$urarea ei, conduce la fonnarea de persoane mature,
autoactualizate.
Dupa Carl Rogers $i Abraham Maslow, o persoana autoactualizata are
urmatoarele caracteristici: percep~e corec.ta a realitatii; acceptare a Eului, a
celorlal"fi ~i a uatmii umaue; spoutaueitate; centrare pe problema; deta$are;
independenta de cultura ~i mediu; prospetime continua a aprecieri.i; orizonturi
nelimitate; sentimentul social; relat]i sociale profunde, dar selective; structura de
caracter democratica; certitudine etica; slin! neostil al umorn1ui ~i spirit creator.
Dar nu exista un punct terminus al autoactualizarii, acest proccs
dmeaza cat viaia omului.
Puoctul de vedere al Jui C. Rogers asupra omului este profund urnanist.
Nu exista un mai bun specialist asupra vietii, altul decat eel care o uaie$te.
sa
Daca in interiorul sau persoaoa poate fie libera, ea este cea mai in masura sa
descopere modalitatea de comportament $i ac?une care s-o ajute sa se dezvoltc
pozitiv, ill dfrectia unei atitudini mature fata de via!a $i sine.
Tehnicile ~i procedurile
104
2. Se stimuleaza confruntarile amentice dintre membrii grupului, chiar
daca acestea pot lmbraca fonne mai virulente. Daca insa se ajunge la o uota de
sadism, conducatorul grnpului i~i va exprima descbis opinia cu privire la
respectivele afirmatii.
3. Rogers uu este interesat de dinamica de grup, interesul sau centriindu-se
pe con~tientizarea, exprimarea ~i acceptarea propriilor sentimente de catre fiecare
membru al gmpului.
105
in grupurile de 1ntalnire, ca in orice grup de consiliere/ terapie, se
urmare~te o consiliere/ psihoterapie de grup (adica a dinamicjj grnpului), iar nu
o consiliere/ psihoterapie individuala in grnp.
Concluzii
Conceptia care sta la baza acestei abordari este ca noi, oamenii, avem o
capacitate tnnascuta de autoactualizare care, daca nu este franata de
factori din mediu, conduce persoana spre implinire personala.
Conceptia Jui Rogers asupra personaJitafii umane este f enomenologica:
noi ne structuram personalitatea ill acord cu felul cum percepem
realitatea.
In aceasta abordare, un punct nodal 11 reprezinta relatia consilier-clieut,
respectiv terapeut-pacient, relatie bazata pe incredere ~i acceptare
neconditionata a clientu1ui.
Responsabilitatea evolutiei clientului ii revine, in cea mai mare masma,
acestuia.
Psihoterapia, consilierea psihologica ~i educaJiouala integreaza
perspectiva dezvoltata de Rogers, unde problemele clien}ilor nu mai
sunt vazute In tem1eni de tulburare ~i deficienta, ci se accentueaza
nevoile de autocunoa~tere, de intarire a Eului, de dezvoltare personaJa.
lntroducere
106
Specific teoretic ~i metodologic
109
Acest ciclu al satisfaceru nevoilor poate fi in11erupt 111 oricare dintre
fazele lui. Daca sirntirea nu se realizeaza, avem de a face cu introiectia; daca
con~tientizarea este impieclicata, continutW"ile sunl proiectate In afara; daca
actiunea nu se intimpla, avem retroflectie; daca contactul nu se realizeaza,
avem o evitare a Jui; iar daca satisfacerea nevoilor nu este unnata de o
retragere, inseamna ca persoana a intrat tu conflueuta cu obiectul.
Atunci cand o nevoie este activata, persoana se orienteaza catre ceva
specific din mediu care sa i-o satisfaca.. in termenii psihologiei gestalt, avem
d eta~ar ea unei figuri in fondul perceptiv al p ersoanei. Pe masura ce nevoia
este tmplinita, figura J'~i pierde din evidenta, lasand loc alteia care corespuude
unei alte necesitati.
La persoana normalii exista o mobilitate a figurilor ~i o lcgatura
unitara 1ntre figura ~i fond.
La persoana bolnava (psihic sau somatic) fondul ~i iigura swJt ,,rnpte",
dihotomizate: figura poate sa ramana fara fond (obiectul realizarii nevoilor este
doar 1n imaginatia persoanei i nu are un ftmdament real) sau contextul tara
figura (persoana nu-~i orienteaza clar scopurile catre ceva din realitate, care sa-i
satisfaca nevoile).
Retragerea, ultima etapa a ciclului gesta1t, lncbide o elapa $i creeaza
premisele deschjderii catre o alta nevoie. Satisfacerea unei nevoi conduce,
implicit, laimbogatirea ~i schimbarea personalii. Dar numai adaptarca dinamicii
~i creativa 1a mediu 11 ajuta pe om sa-~i satisfaca nevoi1e personale, deci sa se
impli.neasca, sa sc autoactualizeze. ,,Adaptarea nu poate fi decat creativa,
pentru a fi evolutiva; altfel este blocanta ~i patogena" (lolanda Mitrofan, 1997,
p. 41).
llO
Indicai terapeutice
Consilierea/ psihoterapia gestaltista sunt indicate:
persoanelor cu tulbura.ri anxioase, depresive, fobice, somatofo1me;
adolescentilor cu tulburari de adaptare, emofionale $i de identitate;
persoanelor ca.re doresc sa-~i optimizeze comportamentul (Iolanda Mitrofan,
1997, p. 42).
113
* ITelmka pe;tera (Jolanda Mitro[an, 200421. Are puncte comlille cu cea
anterioara, instrnctajul fiiud unnatorul: ,,Ai pauuns iutr-o pe$tera $i. s-a b1ocat
intrarea. Observa-te pas, cu pas... Ce simti? ... Ce gande$ti?... Ce faci? ...
Actioueaza chiar acum, a~a cum simti $i alegi $i fi.i con$tient de felul in care iti
creezi experienta. Ce sens are pentm tine? Ce ~i cum po~ face altfel? Ce efecte se
produc? Curo sau tn ce fel le faci faia? Ce sens au acum pentru tine? ... Ce ai aflat
cbiar acwn despre tine? Ce decizi sa faci In continuare? Alege trei variante In care
po~ face ce ai ales sa faci . .. etc." De multe 01i, ex.erci?ul evidentiaza dificultafile
de adoptare a identitafii feminine, precum $i rap01tarea, i'n general, a clien~lor la
principiul feminin (ce consra in oferirea de protece, suport, sprijin).
Mentionam ca toate cele trei tehnici originate fac parte din arsenalul
,,tehnic" ~i procedural al terapiei unificarii, ele :fiind partial uiradacinate tn unele
modalitati telmice apru.1inand spiritului metodologic gestalt, dar fiind utilizate ca
tebnici provocative meditative transcon$tiente. Aceasta modalitate de a utiliza
medita?a creativA (care declan$eaza nivelul transcon$tient de procesare $i
resemnificare a informa~lor $i a experientelor traite) este faciHtata de reconstituirea
simbolica prin improvizafic dramaterapeutica, um1atii de analiza $i con9tientizarea
resurselor autocreative, de activarea ~i recanalizarea lor spontana catre objective sau
acfiuni mai realiste 9i eficiente. fn consecinta, se produce un efect autorestructmativ
benefic. Aceste tehnici rcprezinta doar o foartc mica parte di11 exercipile create $i
practicate mP.E.U. (v. 2000, 2004), ca o terapie holista postmodema. Dar este
momentul sa precizez ca multe dintre modalitatile clasice de lucrn gestalt au stimulaf
ulterior dezvoltarea altar modalitii? tehnice, iar in ceea ce ne prive9te, pentm propriile
elaborari, au constitui:tlm model fertil de reconstmctie $i de 11individuare" treptati'i.
* ITehnica ,.ramiii fn stareq respectivif1 consta in incurajarea clientilor
sa prelungeasca o anumita stare (afectiva, posturala etc.) pentru a o cunoa~te
mai bine 9i, implicit, a gasi modalitaJile de a o depa~i.
* ITehnica scenarizariz}: se refera la punerea in acfiune a unor gandnri,
sentimente care n-au fost comunicate pana in momentul respectiv. De$i odata
verbalizate ele conduc 9i la o descarcare emoiionala, exercitiul vizeazA, mai
ales, con9tientizarea deplioa a partilor neacceptate din propria persoana.
* lrehnica amplificarii/ diminuart4. 1 se cere clientului sa exagereze sau
sa diminueze pana la autointerdicfie exprimarea unor trairi emotionale sau idci.
a unei anumite miciiri sau posturi. Func!ia exerci~ului este de a cunoa~te mai
bine propriile emotii, ganduri, atitudini plin aceasta .,marire" sau blocare
con9tienta, voluntara a !or.
* anteziei ei clientul
experirneriteaza imaginativ situatii noi in care fie el, fie celelalte personaje
joaca un roT pozitiv, dezirabil, capabil sa-1 ,,hraneasca'' emotional ~i sa-i creeze
montaje mentale pozitive care sa-1 ajute sa fac~ fata realitat1i mai eficient.
11 4
* Ire/mica reconversze1 gestaltist~: i se propune clientului sa
reconsidere un obiect, o situati_e, o relatie sau propria persoana din lumina a eel
putin 3 calitiili, dupa ce a precizat toate elementele negative ale acestora.
* lTehnici de diminuare si inregrard. Pentru a dim.iuua ancorarea In scheme
:fixe, rigide de gandire, simpre ~i ac~une, clientul este pus sa-~i imagineze opusul a
ceea ce afirma ~i simtc ~i apoi sa con~tientizeze efectele acestei potentiale
transfonnari ill planul vietii proprii.
* ITehnica metapozifiil01]: este derivata din ~ehnica scaunului goij ~i
consta in experimentarea succesiva, de catre client, a rolurilor altor persoane,
mai 1ntai a celei cu care se afla in conflict, apoi a celei care e martora la
discutia celor doua ~i o evalueaza, apoi rolul celei de-a treia care a vazut cum a
fost evaluata discu}ia de catre martor ~i a~a mai depa1te. Experimentarea din
perspective ,,cat mai distantate" a contlictului penuite cre~terea gradului de
evaluare obiectiva a acestuia ~i , implicit, creeaza premisa unei abordari mai
realiste a lui In viatra reala.
4. ll/ucrul ~' vis11A. Daca pentru psihanali~ti v.isul reprezinta calea regala
spre incon~tient, pentru gestalti~ti visul este .,calea regala spre integrare" (Perls,
1969, p. 66). Visul conrme parti de inteles ~i de asim.ilat, el este 0 modalitaEe de
intregire a Eului prin con~tientizarea unor paqi ascunse ale personalitafii.
iu abordarea gestalt se aduce ill prezent visul, fie prin implicarea
imaginativa a clientului in contextul acestuia, fie prin dramatizarea lui 1n timpul
~edintei ('in contextul consilierii/ psihoterapiei de grnp).
ll s
lrolanda MitrofallJ. La randul nostru, am continuat aceasta linie
metodologica, transfom1and-o 1ntr-o maniera personalizata, cu accent pe
reconstructia relatiei Ego-Sine ~i a dinamicilor de grup, prin metafora $i
scenar1u metaforic, improviza}ie creatoare $i joc transfigurator simbolic
(Iolanda Mitrofan, 2004). Astfel atu creat in cadrul metodei pe care am
denumit-o ,,psihoterapia experientiala a unificfuii" (P.E.U.) o serie de scenarii
simbolice care permit improvizatii dramaterapeutice unificatoare, cu punct de
plecare in gestaltul creativ, cum ar fi:
,, Casa" - grupul constrnie$te sin1bolic o casa in care fiecare rnembru
este un aspect sau o parte al casei, asumandu-$i prin dramatizare func~ile $i
caracteristicile proiectate asupra acelei piif!i asumate.
,,Chipul uman" - grupul este mi chip uman, un organism, constituit din
par}ile care 11 alcatuiesc. Contientizeaza functii, rela~i, roluri asumate 'Jn
familie sau in comunitate, unnate de analiza, contientizare, resemnificare,
autorestrucrware.
,,Nat(fragiat fntr-o comunitate izolata," ,,Situafii-limita" (de ex. u11
tune! in care a fost blocat un tren cu calatoii - membrii grupuh.ti, care se
confruuta cu situapa supravie!Uirii), ,,Sa/varea habilatului sau a planetei '',
,,Legenda personala fn 7 zile ", .. Cercul magic", .,Fluviul", ., Oceanul po/vat",
,,Alba ca Zapada ~i Neagra ca Smoala '', ,,lngeri .Jomeri .$i angajatori
disperafi ", ,, Sabotori i11teriori ", ,,Demont cu C. V. ", ,, Concurs pentru angajare
la Circ" etc.
Temele dramaterapeutice unificatoare pennit lucrul simbolic,
analitic, unificator al polaritaplor i transfonuator, focalizat pe teme relevante
pentru dinamicile de grup ~i personale, cum ar fi: libe1iate-constrangere,
dependen}a-autonomie, ataament-abandon, solidaritate-izolare, autenticitate-
inautenticitate, cooperare, competitie, conflict, agresivitate, mauipulare, resurse
tn situapj de criza, adaptare creativa vs. autodistructie, toleranta-intoleranta etc.
Efectele sunt transfiguratoare ~i restructurante pentru scenariile personale,
familiale, transgenerationale $i colective (Iolanda Mitrofan, 2004; Iolanda
Mitrofan i Cristina Denisa Stoica, 2006).
116
con~tientizarea de grup, ce tnseamna mai nmlt deceit suma cou~tientizarilor
individuale la un moment dat;
contactul autentic dintre pa1ticipanti;
uuificarea intrapsibica ~i intragrupala spontana ~i creativa;
focalizarea pe experienta traita de catre fiecare pa1ticipant - ,,starea de
observator" con~tient (tu Gestalt), ,.starea de martor" transcon~tient
(con~tienta extinsa) ill P.E.U.;
foca lizarea pe dinamica polarita~Jor ~i integrarea acestora, individual ~i
gmpal (dinamica interrelationala);
efect de autmestructurare ~j dinamizare transformatoare, ecbilibranta a
grnpt1 lui;
activarea resurselor persona le ~i interpersonale creative ~i matmizante;
efect de optimizare sau scllimbare a scenariului personal de viata;
folosirea experimentului de grup de catre un lider care se implica dinamic
~i autentic sau de catre o ecllipa polruizata pe roluri coterapentice
catalizatoare, investite ca imagouri masculin-feminin egalitare;
utiJjzarea suportului creativ complex, constructiv ~i proiectiv (m.i~carc,
postura, dans, improvizatie creatoare melo-iitmica, plasticii - desen,
pictura, modelaj, constructie crearoare colectiva ~i individuala din elemente
naturale - pietre, scoici, fiunze, seminte, lut etc., dramatizare, metafora ~i
scenariu simbolic etc.
117
Lucrul cu grupul, prin facilitarea unor interac~11ni autentice Intre
membrii acestuia sau intre terapeut $i client, poate fi o poarta pe care, intrand,
indivizii sa avanseze catre autenticitate $i dezvoltare personala. Grupul gestalt-
cteativ a inspirat $i facilitat in cea mai mare masma grupul experienfial
unificator de dezvoltare personaUi, ca $i elaborarea terapiei uni:ficarij, 'in special
p1in unele modalitafi tehnice care au pennis dezvolta.ri $i transformari
ulterioare benefice terapeutic.
Concluzii
118
4. Abordarea tranzacp.onala. Conceppa Jui E. Berne asupra
personalitai umane
J 19
Buzducea (1997, p. 149), citandu-1 p c Th. Hanis, distinge 4 scenam
existentiale:
1. Eu sunt 0 .K. - Tu e$ti 0. K.
Este un scenariu sanatos de viata. Se lntalne$te la oamenii care au avut o
copilarie nom1ala, fericjta.
2. Eu sunt 0. K. - Tu nu e~ti O.K .
Scenariu paranoid de raportare la realitate. Se intah1ete la persoanele care au
fost tratate in copila1ia timpurie cu indiferenta $i ironie.
3. Eu nu sui1t 0. K. - Tu eti 0 . K.
Este un scenariu ,,depresiv" de viata care se fonneaza la cei carora nu Ii s-au
indeplirut nevoile fundamentale 1n copi!arie.
4. Eu nu sunt O.K. - Tu nu C$ti O.K.
Este un scenariu de inutilitate. De obicei se intalne$te la persoanele care au fost
tratate in timpul copilariei cu brutalitate. Este specific psihoticilor.
Ex 1:
120
Ex. 2:
Viorica (Eul Copil): Mi-e a$a o lene. Adu-mi tu, te rog, cana cu apa!
Comel (Eul Copil) : Rasrarato!
Ex.3:
Ex. 4:
12 1
Castel (Eu! Adult): De unde ai cumparat painea?
Eleua (Eul Parinte): De llllde puteai foaite bine s-o cutnperi tu cand ai veuit
acasa!
122
l. rolul de persecutor: ceilal~ nu sunt O.K., deci nu ii valorizez;
2. roh1l de salvator: ceiJal1i nu sunt O.K., decile ofer sprijin;
3. rolul de victima: eu nu sunt O.K., deci sunt un 1nfrant.
5. Psihodrama clasica
incalzire.a;
reprezentarea scenicli;
discutia finala.
incalzirea se realizeaza prin exerci!ii $i discutii $i se creeaza o ambianta
de spontancitate. in reprezentarea scenica protagonistul (o persoana din grup),
cu ajutorul Eului auxiliar ~i al auditoriului, ptme In scena o 'intamplare din via1a
Jui sau una imaginata de el. La discutfa finala fiecare dintre cei prezenti
comunica protagonistului ce emo1ii a trait $i cu ce imagini au fost asociate
acestea. La discu1ia finala participa intreg auditoriul.
Rolurile din psihodrama sunt bine delimitate. Astfel avem:
protagonistul;
Eul auxiliar;
conducatorul grupului;
auditoriul.
124
Protagonistu/ - este acela care, cu ajutorul Eurilor auxiliare, al
conducatorului ~ i auditoriului ~i prio intermediul jocului de rol t~i exploreaza
interioritatea psihica.
Eul auxiliar - este ales de protagonist pentm a juca uu rol In
reprezentarea scenica.
Conducatorul - consilierul/ terapeutul, el este ,,regizorul" reprezenta~ei
~i analistul materialului ce apare pe parcw-s.
Auditoriul - ceilalti membri ai grupului care nu sunt implicati direct u1
reprezentatie.
125
unor scbimbari cornportamentale produce ajustarea imagi.nii de sine :in confonnitate
cu noua situatie.
127
Reactia la stres unneaza modelul sindrom11/ui general de adaptare
descris de H. Selye ~i are 3 faze: de alanna - prima confruntare cu si'tuafia ~i
dec1an~area procesului de cautare a solutiilor; de rezistenta - poate fi tmeori
foarte lunga (mai mul ani), 1n care persoana ~j-a elaborat o strategie de a face
fata strcsului, dar care functioneaza cu consum energetic ~ i substanal; de
epuizare - echivalenta cu aparipa bolii, a nevrozei, jar J'n cazurile de
experiment de laborator pe ~obolani, chiar a mo11ii.
Telmicile de relaxare sunt uti lizate nu doar 'in preventia ~i reducerea
reacpilor la stres, ci ~i 1n tratarea anumitor afectiuni, psihice ~j psiliosomatice.
Indicatia de electie este tulburarea anxioasa.
' '
in psihoterapia experiential a se utilizeaza de obicei teb.nici de relaxare
dinamica, activa, care se aplica pe fondul starii de vegbe, precum ~i tehn.ici de
tip medttativ, 1n care accentul este pus pe focalizarea succesiva a atentiei asupra
a diferite aspecte, pana la focalizarea pe un singur element. Un argument pentru
valoarea adaptativa a practicfilii medita?ei ar putea fi, dincolo de lntreaga
istorie a disciplinelor orientale, tendinta relativ teccnta din S.U.A. de a utiliza
meditapa ca mijloc terapeutic asociat celorlalte interventii medicate ~i aplicabil
ill aproape toate tipurile de afecti:uni (idem op. cit., 1999, p. 135).
129
1. RelttXaretz bf1zatii pe desti11derea muscularii.
132
in exerc1trn sunt cuprinse pe rand picioarele, trunchiul, capul. in
rnomentul in care se lucreaza cu tot corpul, exercitiul Se repeta de 2-3 ori.
Sesizeaza acum cum se simze co1pul tliu. Te fntin:zi U$Or. s tai linitil 2-3
minute, iar apoi f/i pop relua activitatea.
Este foa1te probabil ca eliberarea brusca de o stare de tensiune
puteruica sa determine o destindere, o relaxare similara. Acesta este principiul
pe care se bazeaza acest exercitiu, exprimat sumar. Esenta sa consta In aceea ca
subiectul l~i prod11ce In mod voltmtar o stare de tensiuue musculara putern1ca,
dupa care se destinde brose, iar relaxarea aparuta consecutiv 1ncordarii
voluntare va cuprinde ~i acele zone ale corpului involuntar tensionate la
subiect, precum ~i o parte a psil1icului acesniia. Dupa cateva repetitii se va
instala o stare de relaxare suficient de ampia, probabiJ ~i datorita aparitiei m1ei
oboseti minimale.
Dupa cum se poate observa, tehnica este deosebit de simpla, lecturarea
atenta a instmctajului fiind suficieuta pentru p1merea sa 1n practica de- catre
orice persoana.
Acest gen de exercitiu (idem op. cit., p. 141-144) urmeaza in linii mari
principii1e meditatiei ca tehnica, la care se adauga unele elemente de specific
apaqiuand experientialisrnului. Starea subiectiwi de tip meditativ se aseamana
desh1l de rnul1 cu cea de relaxare, in sensul ca aceasta este prezeuta, asociata fiiud
insa cu unele senzatu specifice: caldura, corp u~or ~i nu greu ~i chiar de zbor, de
plutire. Starea con~tiinfei este una modificata de tip fluid, in care se activeaza o
serie de disponibitita? Jateote ale persoaoei.
Tehnica are anumite caracteristici care o individualizeaza; face apel la
o serie de elemente pe care le prezeutam maijos ~i dintre care unele se regasesc
~i in exercitiile anterioare:
ff ebnica ecranului mentaij, pe larg folosita u1 programarea
neurolingvistica, ecran pe care subiectul poate vizualiza o serie de con~inutu1i
personale ~i cu ajutoml carnia poate lucra asupra lor.
ocalizarea succesiva a atentiei e diferite elemente, ana la fixare
e unul sin este un procedeu, a~a cum spuneam maj sus, specific medita\iei
~i care ilustreaza foarte bine concep1ia asupra starii meclitative ca stare de
focalizare a aten!iei.
IElemente de sugestie indirecta, ericksonian@, de tipul: ,,poate ai !acut
aceasta deja sau poate mai trebuic sa cauti putin" sau ,,te destinzi at.at cat vrei",
sunt de nanira a atrage io mod indirect atentia subiectului ca el este responsabil
de ceea ce se lntfunpla.
133
l!eirea clin exercitiu utilizand micare~. Micarea face de multe ori
legatura di.ntre fizic ~i psihic i este totodata poate eel mai buu mijloc de
exprimare a continuturilor psihice. Mi$carea inseamna activitate i real , iar
prezenta ei semnaleaza subiectului faptul ca exercitiul s-a tncbeiat, ancorandu-1
in realitatea imecliata, concreta.
134
Explorezi astfel fntreago ta fume interioarii, lini,ytit. deta$af, iei c1md$lfnf.a
de ceea ce se fntcimpla, prive,$fi imaginile care opm' pe ecron i invefi cum po/i
contra/a viteza cu care acestea circulfi, descoperi ce po(iface ca aces/ea sa circ11/e
mai rapid sau ca sa le pofi pastra fn fa/a ta mai multa vreme: poate pe unele nu le
cunofi foarte bine. Le explorezi cu alenfie i alegi din hnnea propriilor imaginf
interioare una care te face sa le simti foarte bine, care-fi place joarfe mult, w1
peisaj, un coif de natura unde wei sa mergi.
Opr~ti peisajul pe ecran tn Jara ta i fl explorezi cu atenfie, te apropii
u.;or de el i-1 prive~ti fn toate detaliile sale; eti acum foarte aproape de el;
aproope pe nesim(.ite patnmzi u~or In interionll peisajului $1-1 e.\plorezi de data
aceasta dintr-o nouii viziune, traieti toate senzafiile legate de el, simti senza{ii,
auzi sunete, vezi culori, tn5ie,i;ti plenar e.xperien/a de a fl In acest peisaj, prive$li
fnapoi i contientizezi ce anume s-a schimbat i11 viziunea ta. Te mili li'l interiorn/
acestui peisaj $i-l e;;pforezi In toate detaliile sale, OO incat experienta ta este i
mai bogata. Giise.yti un loc zmic in acest peisaj, 1111 loc numai al tau, zmde ti-ai
dorit lntotdeazma safii .yi zmde te poti simfi parte integranta a aces Lui peisaj. Jvlergi
fn aces! lac, iei contact cu el $i experimentezi condifia de parte a peisajului, e$ti o
bucafica de naturii, parte integranta a acestui peisaj minunat. vibrezi acw11 in
ace/a;/ ritm cu natura, efi o p011e a ei, vibrezi armonios, ca/cl, triiie$fi experienfa
de parte a peisajului, contientizezi ce anume este nou fn felul tau de a vedea
/ucrurile. Te bucuri pentru o vreme de armonia fapttilui de afl o parte a peisqjului.
Dupa 4-5 minute: Con$tientuezi fncii odata ce anume ti-a adus nou ,c:i
util aceastii experienfa, tnemorezi foarte bine locul f11 care e1ti. esle /ocul tau,
$i inve{i cepofi face ca so pofi merge aici de cate ori vrei, dupii care fncepi din
nou sii te miti U$Or fn interiorul acestui peisaj, fl e>.plorezi fnca odatii in toate
de.taliile lui ~i te fndrep/i u,wr SJ?re punctu! prin care ai intrat, poate 1-ai giisit
sau poate trebuie sii-1 mat caufi pufin, gase$1i acest punct .Ji le.Ji din acest
peisaj, acum fl pofi vedea iarii$i In fqa ta, proiectat pe ecranul interior al
minfii tale. te fndepartezi de el Uar, ao fncat sti ajunga la dimensiunea
ini/ia/a $i laJi ca locul peisajului pe ecran sa fie luat de a/ta imagine, apoi de
alfa, e$fi din nou martorul propriei lumi interioare, al gandurilor care-ti tree
prin minte, e.]ti con~tient de felul fn care respiri UOr $i lini$lit. de aerul care
intra $i iese din pieptul tau, e$1i relaxat $i pe deplin linitit.
fti propun o experienfa simplii, care ff.i va folosi drept vehicul fntr-u
posibila calatorie fn tine fnsuJi. Te invit sif exploriim fmpreunii o lume care ne
scapa, chiar dacii suntem fn ea !ji cu ea continuu.
Alege un loc ~i un moment lini!jtit, O!feaza-te con.fortabil, lasa-fi corpul sa
se destinda in cea mai convenabila pozijie a sa. priveyte-l. asculta-1, simte-1 cum se
destinde, G!fa cum dore!jte ~i cum poate el acum !ji aici... Lasa sa se fntample
UOara aplecare a pleoapelor ciitre sine, lasii-/i pleoapele fn voia for, da curs
nevoii ochilor de a se fnchide ...
Treptat, pe miisurii ce te destinzi !ji respiraJia devine lino, egalii, ca de
la sine, imagineazii-fi. cape ecranul tau interior, prinde fncet, fncet, contur o
.frunza. Ea ~i cautii Jonna !fl culoarea, a!ja cum o geindeyti tu acum, aa cum
vrei tu acum. Clarifica-Ji din ce in ce mai mult imaginea ei, Jonna. marimea,
culoarea, nuanfele, nervurile i apropie-te din ce in ce mai mult de fiunza
aleasii.
Apropie-te de ea incet, foarte fncet, atent, con!jtient de flecare pas al
tau ciitrefrunzif, pe masura ce le deschizi ji te apropii tot mai mull de ea ...
Privete-i cu atentie conturul.. . Plimba-te lini~tit de-a hmgul /11i,
fnconjomii frunza de la dreapta la stCinga. lent, foarle lent. urmareyte-i .fiecare
nervura, pe rand, incepond cu nervura centra!ii.. Con!jtientizeazii fiecare
ramificafie a nervurii centrafe, fiecare ramificafie de!icata a flecarei nervuri. din
ce fn ce mai fina. Pe masura ce fnaintezi, nervurile sunt din ce fn ce mai ciare,
mai largi, mai incapiitoare, mai pulsatile, mai rticoroase ...
136
Alege-fi o nervurii pe care vrei $i o pofi explora. cufunda-/e In ea ll$Or,
treplat, piitrunde in luminozitatea ei verde, simte riicoarea vibrantti $i purii a
sevelor, urea odata cu sevele, curgi odata cu ele, cu gustul !or pe care door lll
Tl pofi simf.i acum; ascultii szmet11! viLI i puternic al sevelor urcdnd ~i
bucurondu-se. fii ll11G Cu mi~carea for ca/re Crejtere...
Acum aduna-te u~or. .Jara efort. din matca nen1urii prin care ai
ciilatorit, revino la suprafaJa jhmzei, coaguleazii-fi sim{urile ~i aten(ia
deodata,fii conlient de lnn-eagajhmza. respira fmpreuna cu ea ...
Vizualizeaza-i cu!oarea de la baza spre viilf .. Mai imai verde inchis,
verde greu, verde opac, apoi verde ca1ifelat... Pe masurii ce urci cu privirea,
verdele se descMde, devine din ce in ce mai luminos, pa/1ii spre wi1f, unde
devine u~or, verde UOr i sca111eietor, !impede, /impede.
Prive.yte prin viizul frunzei ca printr-un smarald. .. Transparen{a sc1 f(i
permite sa vezi clar, dincolo de frzmzii ...
Acum, concenfreazii-fi fntreaga flinfii fn va1.fid luminos al frunzei ~i
con.ytientizeazii gustuT frunzei, gustii verdele ei luminos. Acum simte mirosul
verdelui luminos, llOr. transparent, riicoros. Simte mirosul proaspat. rcicoros.
al verdelui luminos, transparent...
Acum guti i miroi transparen]a. Piitrunde linitif, relaxat. prin porii
luminoi, UOr calzi ai fiimzei, lraverseazii o lume de senzafii, de la riicoarea
blandii, la ciildura moale i fnvaluitoare, de la gusturi acrfyoare i reci, la
gusturi dulci ~i ciildufe ...
Cujundii-te din 11011 In .frunzti... Experimentea:a gustul Jenn ~i opac al
bazei frunzei, simte siguran/a i claritatea sa i puterea... Ac1t111 urea din nou
de-a lungul nervurii centrale i simte gustul llOr transparent al viiljit!ui
frunzei ...
Caliitoreti intr-o lz1111e familiarfi i totui noua, a senza(iilor pure ,"i
a nuanfelor de senzafii, a impresiilor i urmelor de senzapi, a conexiunilor
dintre senzajii, a senza/ii!or ascunse ... Menfine-te fn ea i amp/ifica. atat cat
ffi provoaca plifcere, intensitatea acestor senza/ii. Losa sa f i se fntample
aceste senzafii, cufundii-te ca fntr-o baie reconfortantii, i11vioriitoare de
senzafii... Te scalzi fn verde greu i in verde u~or. fnoji fn seve limpezi,
energizante, fnmiresmate, sim/i pulsa/ia gustului fn nervuri, fn celulele
frunzei ...
Calatoreti odatii cu sevele dulci-amiirui-acrioare, te laji purtat de o
mireasmii Tuminoasii, de o racoare verde care te duce, te duce din ce in ce mai
departe. pe miisurii ce devii tot mai sigur de noile tale senza/ii, clare, pe1fecte.
limpezi... Eti una cu mirosul. ejti una cu gust11!, elf una cu culoarea. eti 11110
cu lumina, ejli una cu szmetul, e~ti una cu viul vibrant al frunzei, e,sti door
respirajia frunzei ...
137
Respira fin ji egal. E$ti fi?.mzii. Ascu/ta-/i sunelul interior, inconfundabil.
Munnurat ; sinuos, clar i egal, mmonios i puternic. Asculta-ti sunetul inco1?fundabil,
armonic al respirafiel ascultii ritmul tiit1 personal, de fhmzii integrazii fn concertul
naturii. Rectmoate-fi fn. aces! concert sunetulpropriu $i savureazii-1 ...
Eti tu insu,ti $i !?.ti i natura deodata, !?.ti chiat vibta/ia ei de/icatii i vie,
eli chiar lumina ei bkinda $i clara, e$ti chiar s1111etul care o face comp/eta $i o
refmprospateazii, eti chiar mi$carea prin care ease recreeaza continuu, e)~ti chiar
transparenta ei, dinauntru $f dinafara deodatii, fora /imife, fora contur, fora
forme ... Sbnti cum le dila~i. cum te extinzi odata cu lumea fn care ai piitruns, o
hone de verde matiisos, lwninos i de bine, de siguranfa $i de intelegere, de putere
regeneratoare i de annonie; te dilafi odata cu viul, eti pe deplin contient de tine.
EJti una cu viul, cu crl?.terea, cu micarr~a...
Te bucuri de aceastii int6/nire cu simp1rile; le al dinlotdeauna, dar
acum, ialii, eti con.;tient de ele, le trtiie.pi cu toatii fiin/a ta $f te refncarci cu
toatii for/a necesara refacerii $i piistrarii resurselor tale, fn con tinuii devenire.
Ai experimental fntalnirea cufnmza, ai respirat odatii cu ea, aifost miros11I,
gustul, culomea, sunetul,fonna, racoarea, caldura $iputerea ei de a cre.fe.
Ori de ciite ori te simfi deparle de tine, obosit i fnsingurat, impovatat.
temiitor i trist, revino la lurnea frunzei, la sunetul viu al respira/iei sale $i
refntoarce-te in line apoi, cu acceptare, cu fncredere, cu iubire, cu calm i putere,
redescoperii-/i resursele firesc. treptat i sigur, oferCi-le dreptul de a se implini.
Pastreaza deschise por(ile auzului, vazului, mirosului, gusrului, tactilului $i
simtului Lennie, fii cOl'1$fient de toate aceste fan/astice prelungiri ~i ampltfrciiri ale
fiinfei tale 111 lume.
Eti stapiinul ~; s/ujitond !or deopotriva, eyti scenaristul, regizorul i ac10111l
/or, lasa sii se fntample fn fiecare c/ipa a viefii tale mirarea continua de a fi prezenl.
UMBRA $1 LUMINA
Un exercitiu pentru integrarea polaritatilor ~i armonizarea Eu-lui
l/i propun o e..rperienfa care te poate ajuta sii intri in contact cu piir/ile
tale respinse $i cu ce/e acceptate, deopotrivii, spre a putea sii le unifici.
fnfelegandu-te, acceptcmdu-te yi creandu-/i,. bunaformti" interioara.
Ea se bazeaza pe doua exerciJii de autoexplorare, autocontemplare ~i
autoco11$tientizare czt suport simbolic prin c.are, parcurgandu-le, fji po/i crea tu
fnsufi proiectul $i stra(egia mentalii a unei autorestructurari benefice, aceea pe
care tu o dore.ti i o alegi fn mod liber, deplin riispunzator de tine insuti. Eu ffi
ari'it doar vehiculele pe care le po/i folosi: senzafii. emofii, imagini, miCG1ri, adicii
toate acele transparente ciiramizi $i trucuri pe care mintea noastra le .foloseyfe
continuu, in startle de veghe ~i sonm, ca i fn cele de trecere de la una la cealaltii.
138
Poti intra astfel fntr-un contact real cu tine, fn ::ona obscurti fn care t[i
procesezi informa1iile i iti dirije.zi sau b/ochezi energiile, la sursa pote11/ia/1tl11i
Liiu de de.zvoltare i autoactualizare. Pofi dobandi un mai bun control asupra
posibilitafilor tale de devenire. po{i fn{elege cum. ,, lucriind asupra ta", fnvefi
sii cofaborezi cu nevoife i disponibilitafile tale spontane, pozitive.
Pentru fnceput, experimenteaza pe rand, In mod natural. doua di11tre
fenomenele care te exprimii eel mai bine, eel mai comp/et, care Jae par1e din.fiin(ct
ta: Umbra, fide/a oglindii fntunecata ce te f!1So/ete pretulindeni, neincetand sa-{i
reaminteasciifaptul simp/u cii eti i Lum in a, cea pe care o con(ii fn lot ceea ce foci
atzmci cand gondind - c/arifici, infelegi, pastrezi i e/imi11i, transmif i i explici.
A11111ci ctind, imagimind- rest111cturezi, proiecte:.."1, creezi i transfon11i, al1111ci cand
iubind - inciilzeli, doreli, speri, diiruieli, sus/ii. energizezi, declane=i,
transflgurezi i te maturi::ezi spiritual: atu11ci cii11d, ocJionond- te mi!jti, respiri, te
hriine!jli !ji le pe1peluezi, faciind din trnpul tau creuzetul a/chimic al viefii.
Unimfu-te cu Umbra, unim/11-te cu Lnmina, incearcii sii devii mai
con!jtient de tine. de ceea ce e!jti .yl pofi deveni chiar acum.
lntfllnire cu Umbra
Aeaza-te asifel fncdt sa te simfi confortab;/. Lasa~ti muchii sti se
destinda treptat, odihnindu-se, lasii-/i minteo sii se lini!jteasca, sii se clar[/ice
heptal, ca suprafafa unui lac /impede. Acum lji poti vizualiza Umbrn.
Lasa imaginea familiara a Umbrei tale so se proiecteze pe ecranul
interior, las-o sa prinda contur, sii se adune ... Urmiire!jte-i conturuf, for111a.
h1tensitatea, densitalea, vibrafia, mi!jcarea, respiraf ia. Ia cuno!jlinta de modul
ei de a Ji, de a se dezviilui, de a se desfCi!fura ... Focalizeaz6 fntreaga atenfie
asupra Umbrei tale, readuse fn minte acwn !ji cauta sii-i fn/elegi intenf ia ...
lncotro se fndreapta? ... Dincotro se aduna? ... in ce parte a ei ~r::ovaie? ... 111 ce
parte a ei este gata sii se disipeze? ... in ce parte a ei este c/arii !ji densa? ... Ce
form ii i ce marbne are? ...
Adreseazii.-i un mesa} important !ji riispunde fn locul ei O!fG cum
presupui ca ea ar putea sa o .facii. Dialogafi atar cat sim/i(i nevoia spre a 1a
intelege mai bine ...
Alege, dacii dore~ti, sii schimbi ceva fn contut11! ,~i densitatea ei, ceea ce
consideri ca Ji-ar pliicea sau ai avea nevoie. PoJi face asta chiar acum .. . Fii-o!
lncearca sii experimemezi schimbarea pe care tu ai ales sii o faci. Cum esre Ea
acum? Ce sim/ifaJli de Ea? Riispunde-Ji cu onestitale i continua sa explorezi ...
Contientizeazii ce sentimente, ce imagini, ce giinduri i(i tree prin rninte. lasii-le
sii se /ntample ...
Acwn alege safaci o mi.Jcare ... Vezi, ce se In/amp/ii cu Umbra? Ce simte
Ea acum? incotro se clarific.:i? fncotro se densifica? Ce fon11a are Ea acwn ~'
Urmiire!jle-i micar"ea libero, conturul de acum si descrie-1 ... Co11~tientizeaz6-i
intenfia, dorinta !ji starea. Ce pofi spune despre starea Eide acum?
139
Lasii-fi Jnintea sa-.;i deruleze imaginile, gdndim1e, emo(iile ce vin #
continua sii-fifocalizezi fntreaga flinfa pe Umbra. Ce sesizezi acum? Fii a tent
la modul cum f/i pande.;ti prepria Umbra, fii observatorul tacul i prezenl, fii
martorul ce se deschide spre devenirea Formei Ei. Sesizeazo noi ~; neobservate
detalii ...
Ce observi acum? Cum este .forma ei, dar intensitarea, dar
dimensiunile ei actuale? Cum este noua ei mi.;care? fncearca sii te apropii din
ce fn ce mai mult, de Umbra ta ... Ce.face ea acum? Fuge? Se miqoreazcl? Se
mare.;te? Alunecii? Se intensifica, se opacizeaza? Se condenseazii, se clar!ficii,
se disipeazii? Conlinuii. sa te apropii de Ea delicat, lini9tit 9i sigur, atat col S-0
po/i ziiri, a tat cat s-o pofi recunoa~te ...
Acum, prive9te-o cu atenfie ~i grijii, atinge-i u~or Jonna cu degetele.
Mdngaie-o, simte-i vibrafia; gust-a, miroase-o ~i piitrunde, atat ciit poti prin
Jonna Ei, fuzioneaza cu Ea, prime.;te-o raspandindu-se fn .fzinfa ta, identifwa-te
cu Ea ...
Acwn e9ti unit cu Umbra ta. Exploreazii-/i din nou starea. Ce simfi
acum? Te strange? fi-e largo? 0 pierzi In tine? Te coplee9te? Te apasa? Te
simfi fiber? Te fnchide? Te pierde? Ti-e frig, ifi e cold? Cum f/i este? Romai fn
contact viu cu ea, ft.ind totodata pe1fect con.$lient de prezenfcr ei .;i de a ta. de
coparticiparea voastro?
Acum, daca alegi sii cii!iitore9ti 111ai departe, poti pii~i brusc.
dincolo de spafiul locuit de Umbra ta, fn spatele ei, undeva, in crlt spatiu
posibil. Descopera, observo 9i simte atent ~i deschis noua fume in care
ai avut privilegiul de a .fi pat runs. Cine e9fi tu acum? Ce faci? Ce simfi?
Ce vrei? Alege ... Acwn ac/ioneazti conform alegerii tale. Fii ceea ce ai
ales.
Copacul # Lumi11a
Pofi sta a~ezat sau In picioare, aJa dupii cum dore.;ti fn acest moment.
fndreaptii-ti coloana fiira efort, susfine-oferm, dar elastic, fn vreme ce 11lll$Chii
se lasii desti17ji, relaxafi. ca de la sine ... Cauta sii descoperi cum deviiprezent
In aceasta posrurii pe care tu ai a!es-o, respirii ega!, lini;1ti11 pe nuisurii ce
mintea ti se calmeaza. Lasa primele imagini sa curgii liber, spontan, ele vin ~i
tree ...
$i daca pleoapele simt nevoia sa se fnchida, lasa-le sii o faca ... 0
stro.fu/gerare de-o clipa, imaginile curg clare, co/orate, apoi din ce fn ce mai
estompate, mai siirace, mai 9terse apoi fi"agmentate, fragile. fndepartate,
1
140
Acum pofi umple trepial locul riimas liber cu imaginea pe care tu o
alegi, a unui taniir copac. cu crengile fmm1gurite de curand Lasii-1 sa rasarii
simplu, sa se adune f'n spa/iul tau inte1ior dintre sprancene, viwali::ea:ii-i
Jonna pe1fect6, vibratilii. Oa cum ai ales ru s-o creezi. Ascultti-i respiraria
ztoara, linii, egala, simte-i parfumul proaspiit i suav al mugurilor gata sa se
deschida ... Apropie-te fncet, fncet, de copacul a/es, fii contient de forma, de
marimea, de consistenfa lui i a jiecarei p611i care fl compzme: radacina,
t11/pina, crengile, ramurile delicate, mugurii.
Patrunde cu fiinfa ta, U!jOI' i bland, fn radiicina lui, insinueaza-te de-a
lungul trunchiului i urea odata cu sevele. Piizrunde ,~i riisponde$fe-te in
interiorul fl~ibil !ji riicoros al crengilor, fn cupele UOare, par:fumate, ale
mugurilor, fn staminele a91epland sa se lrezeascii, grele de praful aurit al
polenului ...
Acum eti w1a cu slarea fiintirului copac, acwn e$ fi chiar apeptarea
lu1~ respiri odata cu el, sim/i ,~i fm> efi bucuria lui de a se deschide, fn
fntampinarea soarelui. Te fndrepfi inalt $i deschis cu toti mugurii deodatii spre
fnaltul cerului. Prive!jfe cu atenfie alunecarea slra!ucitoare, dar refnnoitii $i
blandii a soarelui de primiivarii. Prive9te amestecul raze/or Jui cz1 norii grei de
ploaie, prive$le dansul for pe1fect armonic, jocul cald-rece, u~or nehotiirat al
cerului, fntre a ninge luminii i a plonge de ras.
Urmiirete pe1fect lini9til aceasta alternanfii a jocului, aceastii pace a
trecerii soarelui arnestecat cu nori, urmarete drumul soare!ui care, puternic ~i
sigur, izbucnete in miezul zUei. Lasii-te cuprins de .fi'enezia luminii sale,
refnnoite. invaluitoare 9i clare. acum.
Fii copacul ciiutat, fncalzil i purificat de luminii. Lasii-ti chiar acum
crengile subf:i.rL sa se prelungeasca panii lacer, panii devii una cu ra:zele, intr-o
superbii fnt(ilnire prin care cerul se unele cu piimiinrul prin tine. Fa-{i
crengile 9i mugurii raze 9i lasa lumina sii curgii prin tofi porii tiii deschii, prin
sevele $i lemnul tiiu verde.
Pe milsurii ce te fnalfi, soarele coboarii fn tine, voi cre~te{i f111pre11nii,
111wl din a/tu/. Liisap dansul vostru sa se 'intample, ca pe un joc divin, 1/1
injinita lui gratie i putere creatoare. Bucurti-te de a fl o parte vie a luminii ~i;i
de a lumina la rc1ndu-ti. Curgi odata cu soarele spre zenit. urmeaza-{i drunml.
141
SPA'flUL DINTRE NOI
Exercipu de tacere
EXPLORAREA ClllPULUI
0 meditape asupra fiintei iubite
A~eazii-te aa cum ffi vine acum. Ascu!tii impufsul trupufui tau din
clipa aceasta i-ngaduie-i dreptul de-a se destinde treptar... Ascultii dorin{a
muchilor de-a se liisa fn voie, aici in liicaul pe care tu 1-ai ales pe/1/ru
reintii!nirea cu sine...
$i dacii deja efi destins, /initit, ascultiind cum celulele trupului tau ti
se pun in acord, piistreazii-/i aten{ia vie ~i concentratii In pzmctul dinrre
spriincene... fnconjoarii-1 /in i UOr cu fntreaga iubire ~i lasii-1 treplat sii
devina un cerc transparent)~; adonc, un ochi bliind de apii...
Acum le invil sii patrunzi fn apa ce cald te primete i !in le cujimda in
ea pona la glezne. Simte-i atingerea mangaietoare - miitasea - fn limp ce
continui sii te afunzi pana la genu11chi. pana la brau, pana la piept. Lasii-/i i
braJele, umerii, gmul sii se rasfe/e i simte fntreaga ciildura a trupului...
Obsen1ii cum aceasta ciildurii lent difi1zeazii in beatifica zmda, pe care o po{i
colora dupii cum simji nevoia...
Acum fntoarce-fi auzul spre fo~netul ce se fntamplii la grcmi{a
trupului tau cu spa/iul fn care le scalzi. Poti sa-/i riisfiri dupa voie degetele
/Osond apa sii lreacii, precum fntr-o clepsidrii acvatica. miisurandu-se
timpul... Si timpul ce curge e 11110 cu inima ta ce-i canto ego/ i sonar
bucuria de a-?i fl /ie ritm. Ascultii cum ritmu! tiiu se armonizeazii cu al apei.
din care. fncetul cu-ncetul se isca un Chip ... imagine vie ce fi se aratti lot mai
cla1~ tot mai sigur.
E Chipul pe care, privindu-1, sim{i for(ii fn oase, simfi nnichii
flexibili - liane dorind sii inconjoare trupul pe care abia-1 biinuie$fi /11
luminile apei...
Treptat, Chipul prinde contw. volum, consisten{ii ~i-ncet, foarte-ncet,
incepi sii-1 apropii de inima ta ce ateapta deschisii ca jloarea de nufor...
Acwn, fti propun o ciiliitorie: urmeaza forrna Chipului lent, faro
grabii i lasa-fi respiraria calmii sa devinii treptat mangoiere. Presimte
mireasma discretii a fiinJei de care te-apropii... Continua sa-i respiri forma
obrajilor, piirul, tamp/a, descoperii /run lea in aleptare ~; daca o c11ta mirata
se simte, fntinde-o UOr...
143
Coboara spre pleocpa ochtului stang i respir-o, apoi inlra-ncet, delica1.
fn irisul tandru i lasii-te imbaiat de l11mi11i i deumbre. Acum, coboarii fn col{ul
rniratului ochi ce te-accepta ~i gusto din roua sarata, apoi te prelinge pe-obra::.ul
Sau stang. Jmagineazii-(.i ca luneci extrem de incet, pe suprafafa unui fruc:t pe
care tu ii alegi, experimentand contactul cu coaja. Acum po(i patrunde spre miez,
I.I miroi i ff gttfi delicat .Ji ct/en/ la nuanfe... RamCii concenlrat...
$i dacii te simfi luminos i trezit dintr-o dat6, aluneca /in inspre zona biirbiei
.~i simte-i, prezent, consisten]a i jorma deodata. 0 po/i mdngaia circular, cat mai
incel cu pufin(fi...
Zbori bland- jluture transparent catre gwtl ~~i deseneaza-i cu aripa in1regul
contur i surasul... siila!Uiete o clipii-n liicaul atat de suav i - iatiil - deoda1fr
simfi rasul cascadii cum vine... Lasa-te energizat de unda-racoare, deforfa pe care-o
degajii,forii ejort i opreliti. Curgi repede, viu i puternic... Eti rdsul cir totul.
Acurn po/i parcurge !info nasului, urcdnd i cobordnd concentrat,
unneazaforrna delicata a1u'irilor :ji-ncearca safii chiar aerul pur ce-1 respira..fli
ins6$i mireasma pe care-ndelung :ji-o doresc. Acum poti urea fnvigorat pe
obraZ11! Sau drept. Patrunde in cutele lui, In porii pregatiji sii-Ji primeqsca
ptacuta atingere i sa-fi a.fie mesajul.. .
$i ca i cum te-aifi urcal pe-o colina, lasa-te acum pe pleoapa ochiului
drept, ca pe fan11ul de mare. Aici pregatete-te sii sim{i mareea privirii ce te
iscode:jte, iubindu-te mereu i mereu altfel. Fii co11;tient de modul in care revine.
aceeai, dar tot11i mereu transfonnata prin tine... Fii concentrat door asupra
privirii de-acum .;i brusc vei vedea curcubeul fa.;nind ctifre fine. Alege-{i
culoarea pe care-a preferi i ascute-/i auzul...
Acum pofi pricepe intenpa Chip11!11i drag i mesajul. La randu-{f,
raspunde-i a.;a cum dore.;ti, pl'in culori sau miresme, vibra/ii sonore, atingeri
ori alte senza(ii... Putefi continua dialogul cat este nevoie .;i daca simfi{i cum
dinjocul vostru se face lu1nina i-o bucurie imensa vii inunda-ntru-totul. atunci
pofi porni mai departe ...
u)~or, lini:;lil i-mplinil levitezi deasupra tftmplelor,frunfii, $i ca de la sine,
re fa.;i so plutefi roti/01~ fe~i luminoase, fargi cercuri. fn Jund capului fiin(ei
iubite... lmagineaza-ti cum modelezi cu respira/ia ta cercwi ample, din ce in ce
mai ample, tot mai extinse, pe miisura ce Chipul fericit di71 interiorul /or se
ma1wte, se dilata, se coloreazii la riindu-i...
Acum te apropii din ce in ce mai mult de chipul iubit, fncet, foarte-ncet $i
atent. fl percepi sub o magidi lupa... o vreme distingi disparate nuante ~~iforme, w1
joc de lumini .;i de wnbre mnestecate pfma ciind brusc, i{i apare o noua plcmeter. 0
po/i explora dupa voie, de te ademe11ete cu /acuri adiinci :;i coline prelungi $i
domoale, cu line campii i nnmfi semetiJi ctitre cer, cu peteri in care Le poti
cuibiiri fini~tit... Ptiduri nesfarite, cascade cantand ori !ivezi aburind de miresme
te pot invita sii patrunzi, sii descoperi, sa gu:;ti...
144
~i dacii ai exp/oral fndeajuns 110111 Chip, aduna i111aginea fui /11/r-1111 glob
Jransparent $i u~or chiar acw11 ... Apropie-fi palmele !in $i prim~1e- l 1i1 cuibuf lor ca
.Ji cum te-ai 111ga. Arent. riibdiitor, i11bitor. protejcmdu-1, adu-(i-1 fncetu/ cu-11cet11/
aproape de inimi'i, sim/i11d11-i ca/dura. vibrafia Jina. lumina. Respira-i fntreaga fii11fii
.)i. brusc. fi1z ionati. ..
Acum te fnlorci mai bogat, mai vital $i mai bun; separa-te fem,
decanteaza-re din fiinJa iubita # multum~te-i cu toale celule/e tale deodala.
Respira adanc .)i fiber acum, salur-o cu devof izme, prive.)le-i imaginea pana se
face lwnina, asculrii-i prezen/a panti devine sunel, gustti-i fiin(a pimii ajunge
nectar, piistreaza-i 111 ireasma pana rtimane piirere...
145
Observa cwn toate cresc i descresc, ohservii cum toate vin i pleacii.
fntr-un ritual neintrerupt i sacru al Existenfei. Ascultii, prive!jle. atinge. gusto.
miroase i simte-i vibratia, ritmul armonic. egal. Si shnte-te parte a Ei. .fldela-
ntnt toate.
Admira mi;carea .yi oprirea, inspirul i e.xpirul, suneluf !ji /acerea.
Fnvolburarea .yi disiparea, dorin(a !ji 1mpli11irea.
Descoperit Existen(a a;a cum riibi{fne!jte ea fn ochii cuiva, a:;a c11111
se exprima fntr-o rarnura de cire!j. imr-o aglomerare de nori sau fntr-o
curgere de apa. Iube.yte-i for/a de a rfrmane, de-a fl ega/(r cu sine. dar In
aceeai miisura ~~ifor/o transfigurarii.
Admirii putereo de a fi. de a rezista ~; de a se opune a muntelui. dor .ri
1nicarea continua. s111poreo miitasoasa a nisipului, riiva.yireo la infinit a
formelor sale. Observa distrucfia ce no;te drum revenirii .~i bucurii-te cii.
ostfe/, ea participfr la creafie.
lndriigoste.yte-te de ziipada, de ploaie, de ceafa. de abur. de Apil. sub
loate formele ei necesare.
fndriigoste!jfe-te de Soare, de seminfe !ji fiucle, de privirea copilului,
de cii!dura prezenfei cuiva sou de focul di11 vatra.
Fii zma cu toate sliirile celor din jur, extrage ese11{a, contemp/6-/i
propria stare conectatti la fume, contemplii-fi iubirea.
Acum te po/i sim/i di111r-o data boga1 !ji divers. discret i fluid. sigur .yi
ferm, subtil i .frumos, adanc i sonar, concentrat i chlatat, plin i vidat
deodatii. Te sim!i vaziitor i viizut, spectator ),; spectaco/, creator i creal, eel
ce da i prime!jte. Triiie;ti toote ipostaze/e de a fl. le cuno!jli i te bucuri.
Consla{i cii aceeai subtilii i energi=antii pliicere te-ncearca aumci
cand observi mi,,carea fiin/ei iubite ori cea a luminii pe lucruri. Aceeasi
pliicere revigorantii atunci cand atingi trupul ei, ori cand ploua pe fume. Esti
contient cii odmiri deopotrivii fermitatea ~si stobilitatea stiincii, ca ~~ i cele ale
persoanei alese.
Traduci in celulele tale pri11 acela!ji limbaj prezen/a .fiintei, ca~; pe cea
a somelui fn plinii vara sau a vantului care le mongaie ori riiscolitoarea
furtunii ori misterul zapezii. $i toate-s prezente deodatif, inliiZ111tr11l tiiu, co .yi in
afara.
Acum, aezat, alege sii fii co11$Lienl de o stare anume i du-o piino la
capiit. triiie-1te-o, comempfli ,~i /as-o sii arda deplin ~'i domol ponZf se stinge.
Apoi vei fl fiber sii zbori mai deparle. ciici orice ciilatorie e door o
fndriigostire pe1pet11ii i orice inaintare fncepe plin ate aeza iubitor.
Reomintete-fi! ... caso po/i inainta. moi fntcii, le retragi. Si a pafrunde
in tine insuti sau fn interiorul cuiva, se-ntiimplii Tafel.
146
DE LA SAMB URE LA FR UCT
Despr e vulnerabilitatea puterH ~ i puterea vulnerabilitiitii
147
0 data lji vei pierde vechea Leamii, iar a/ta datft fti vei regasi pruden/a. 0
data pofi sa-fi la$i in urmii Frica, iar a/ta data s-o cu11011i mai bine, a$a incal sci ii
poji face fapJ
... Acum de-oriunde te-ai fl hotiiriit sii-ncepi, te rag sii urci imaginara
scara de sfori care re leagti de pamanr, pe care po{i avea acces la sdrmi'i.
Respira adiinc, egal $i li11i$tit, in timp ce i;i flxezi picioritl la capatul de jos al
sciirii 9i, la drum! ...
Observii-te c11111 urci $i fn ce ritm, ce parfi din corp panicipa 111ai mull !)'i
ce simt ele cond ascensione::i. Fii con~tient daca prive~~ti la scarii sau caufi cu
privirea-n exterior ceva anume sou pe cineva. Fii conytienr dacii te sim/i privit $i
cine le asista la urcu$ sau daca nimeni 1111 o face, vezi ce sim(i. Observa ce
senza(ii 9i trairi f/i t7'm1erseazii sujletul acum, ce imagi11i, fnt6111/0ri Ji fapre
rei111rii pe ecranul ti'iu mental fn vreme ce tu urci pe-aceastii scarii ... Dar lasa-le
sii curgiipe ecran .,<;i lini91it, tu urea mai departe ...
... Odatii ajuns sus. riinuii aLent. Fii con,~tienr de co171u/ tau aici. de
starea-n care il1lri chiar acum. Ce simti? Ce-fi trece brusc prb1 minte? Ce-/i vine
chiar acum sa faci, deodatii? Sa re oprefi, sii-ncreme11e}ti privind la f intti sari sa
re-avan/i fn graba, ori cu groazii?/ Sau sate asiguri ca maijos e o piasa, in care
cineva te ppate prinde 4i dacii vei ciidea, nici un pericol nu te va pa~le f11 mod
real?! ft; vine siifaci cale-nfoarsa oare sou sti remm/i chiar de la fnceput?
Ori poate oii re uifi in sus, la stiinga $i la dreap1a -$i apoi pome$fi la
drum, sigur i /in, privind tot fnainte ... $i cum le sprijini pe sub/irea punte, ce
experimenteaza ta/pa ta atunci cand mai parcurge cate-un pas?
ft; iei cu tine 1111 obiect cu care sa te a)ufi so nu-ti pierzi echilibru/? ...
Cum aratii? ... E poate o prajinti lungrJ $i u9oarii sew o umbrelG, pe care
eve11111al o pofi deschide $i tra11sforma in para~utii? I ... Ori pur $i simp/11, cu
brafefe pe lateral - devii o cruce. ctiliitorind pe find ce une~(e, ca-ntr-o
oglindif- FRICA $i CURAJUL ...
Te uifi fn jos? Ai spectatori sau nu? Si ce simfi i-ntr-un caz $i-n celti/a/1?
Observa-fi primele impulsuri i reac(ii i dacii toate-acestea le-ai ajlal,
fli con~tient de ceea ce ff i vine sponran sii faci .~i ce alegi. $i orice ai ales,
imagineazii-ti acele fapte ca se i fntiimplii. Priveste-te, conszmuJ-le ~i lasti-le
sii se fndepiirteze din ecranul tiiu mental, prive,yte-fe cum lent se derulea=ii.
precwn unf1lm cu fncetinilorul .
.. .A cum fncearcii sii revii la drumu/ 1611 i exp/oreazii-fi m ersul in
detaliu. Propune-(i sii te vezi mergond, sii le auzi ~i sii le simfi deoda1ti In rrup
~i-n minte, sii-tifii chiar propriul martor lacul i deta~af, extrem de linfyh1, do1'
disponibil.
Tu pofi interveni oricand, le pofi susfi11e $i ajuta, desigur, la nevoie. Te
po/i opri sau pofi sa-fi sugerezi chiar /ie insu(i cum i ce pofi face. Sau, daca
vrei sii schimbi ceva la ti11e fn limp ce mergi, flre\~te, o po/iface.
148
Continua sa acfio11e:i. fl ind atent la fnsa~i aqiunea ce-o decizi. la 101
ce simfi cu cal inaintezi. Descoperii ~i gustii bucurfa de a te vedea mergcind la
lnalfime.
Fii conilient de modul In care senza{iile $i gandurile ifi dumolesc sau
f{i amplificti emo/iile ~i cauto so le cfarifrci. sa le c1.111oili pe ccit 111ai mu/1
posibil. Vei observa treptat ca toate-s impreuna, doar sub co111rolul tau, co te
ascu/fti.
Observii apoi cum mintea, precztm w1 slujitor umil - comporii.
cumpiineste. abstrage, separii $i une~te, ghidata de voinfa ta de-a merge.
Ctmoa!jfe-/i astfel drumu/. p/acerile ii dificu/tiitile lui. cunoa.;re-(i deci,fiinfa in
ac/iune.
Observii cum flecare emo/ie, .fte ea negativti ori pozitivii. otrage dupfi
sine o solu/ie, obsen> a cum disptd de inep11i::abile resurse In a giisi mereu
altceva. Ele f{.i susf in f11ai11tarea !ji. pe mtisurii. ce o foci, consta(i ca e!jli dill ce f11
ce mai sigur !ji mai fiber.
Alege ce $i ClllJI sa experime111ezi O!jO fnciit, cu fiecare pas, vei ca.Figa
o nouii perspectiva asupra proprf;/or acfiuni ~'ii-as11pra sie!ji.
Iota, ajli deja ceea ce 11-ai fl p11tzll banui fnai11re de a te fl a11gaja1 in
aceastiifrumoasii experie11(ii a intalnirii cu tine fnsu/i.
Descoperi ca pofi ~i ca vrei. ca te mtri. cii tejoci. ca te amuzi. ca e!jti
vit1. lmplinit !ji puternic.
Descoperi cii orice fmprejurare e doar un prilej de a fnainta !ji de a le
cunoa!jte. Deseoperi cii FRICA :ji CURAJUL sun! egale 1!1 importan{a !Ji ca linia
sub/ire, jlexibilii ce le zme!jte e chiar echilibrul taa. Rostul ei este sii-fi sustina
fnaintarea.
Astfel, po(i trece prin FRICA pe1fect con!jtienl ca este door acea
provocare ce le fnvaJa sii fii rezislent, luptfitor. pentru ca apoi, cu bucuria de a o
fi parcurs, sii o p ierzi.
Dupii cum poti consuma experienfa CURAJULUI. po/i fl zma cu el, fl
po/i depii!ji spre a-7 pierde, ori de cote ori refncepi mersul pe sarnui. Dar la
capiitul ei, nu uita. esre FRICA. cea care te provoacii sii-fi reactil'ezi
CURAJUL, cea care-ti dii iansa.
A~a fnccit. co11ti11ua drumul ate111, prezem, pe1fect con,'itient cti lucr11I
eel mai frumos \"i adevorat ce /i se poafe fntcimpla esle contactul dintre ta/pa
piciorului tau )'ii pzmfea sub/ire pe care 111 ai ales sa o 1!1cerci, s-o sfriibafi, s-o
cuno:jli, fnlre cer .$i piimanl - suspendata.
Continua sa e.xersezi. Aces/a esTe door fnceputul ...
$i dacii fnh-un t[nzi11 vei ft deprins cma de-a me1ge la inal/ime. pe sarma
orizontalii, este posibil sii-fi schimbi sri!ul- sii preferi venicala, sii lnvefi sii te caferi
la inftnit.
149
iNTAkfPLAlu MARUNIE
Despre dependenia ~i abandon
$i-11 timp ce te bucuri cum nici n-ai facut-o vreodata, obsen1i c11111 o
pliipiindii furnica ffi urea pe bra/. Grabilii ~vi sup/ii urmeaza o {into precisii -
firul de par pe care nici nu-! :;tiai ptma acum .;i re-ntrebi: ., Ce cauta oare?"
Prive:;te-o atent, concentrat, dar Jifrii e;fort, p!ute:;te-11 conturul
minusculei sale structuri, fli Jonna attil de precis dese11016, volumul ce pare
acum curgiitor :;i pofi sii distingi nuanfefe negrului ei fn mi~care - negru
abanos. 11egru catifelat, negru maLase. negru sidef .. lti vine deodatif f11 mime
siifii chiar.furnica i sim(.i cim1 re scurgi, cum immzi interiorul firavuhd Imp.
Obsen1if-te cum fncerci sa vezi !111nea prin ochii ei - presupus mozaic, sli-i
simfi chiar vibra/ia fn timpul urcu.;ului, a.yadar, s-o cuno:;ti ...
Acum ai decis sa experimentezi starea ei .;i fncepi sti piitrunzi chiar
acolo unde banuieti sau fi-ar p!acea sli crezi c-ar fl ochiuf. Dar, brusc,
realizezi ca privit prin el, find de ptir devine copac $i pie/ea ta, pe care fi-o
vedeai altiidata neteda :ti cu rata, devine pamanwl criipat sau 111usti11d de prea
mu/ta rouii, cu viii ~"i urcu$uri abrupte, cu mun/i, cu mla$tini, cu ape ... Acum
pofi simti cdt de greu sau ciil de u:tor te strecori printre ele, iar {in la pe cnre-
o vedeai atilt de clar adineauri, (convins cii furnica se-ndreaptii precis intr-
acolo), acum e pierduta privirilor tale marunte, de biatii fiinjti. ascunsa de
diimbul pe care f'ncerci sii te urci.
150
E\'perimenle:z.i perspectiva furnicii i constafi cii habar 1111 aide /inta, dar
continui sa 1e mi,>fi 1i1tr-acolo. probabil az1tomat. ca 1111 somnambul, trecdnd prin
toate prapiistiile ~i mun{ii din cale. Tu mergi. Pur -$i simp!t1 lll mergi, n-ai timp nici
miicar sii vise.....f.
Te-ntorci iar la tine (eel ce prive$le) $i-o c/ipa e$fi te111ot sci produci un
cutremur, mi\~candu-ti !in bratul, dar ve::i cum furnica abilii se strecoadi in
ctiu~zil palmei $i se fine de el... E 11111/f prea departe de tintii acum! ''. Jubilezi,
ei bine, iti vine s-o strangi, s-o /ove$1i, s-o anmci, s-o strive,~li, dar ea scapii ...
\>i iat-o din nou cum urea pe falcmgele tale sub[iri. alergiind catre firnl de par.
de departe ... Din curiozitate, o la$i sii al1111ece ~i o ajufi puf intel. Ajunsii acolo,
se-ntoarce naucii .]i cade.
... Te simfi responsabil de trallma ei ~i re fntrebi ce rol ai jucat fn
scenariul acesta de fapl, ce sens a avut ~; dacii ai ft putut proceda fn alt mod?!
Te-11/rebi dacii ea a decis sii se arunce fn hiiu $i de ce? Sau pur .Ji simplu, i-a
fast greu sii se {inii de bra(? Sau ceea ce tu nume.Jfi (intii penlru ea era drum ~i
a ales sii continue fnlocui11d urc11.Jul cu 2bornl-ciidere libero. Un alt [el de 2bor
pentru cei care nu 011 aripi... Cine .]lie? ...
Te-ncearcii o piirere de rau. re simfi oarecum vi11ovat sou confuz, ba
chiar Ii resimfi abandonul ca pe gusr11/ ci1e$ei amare. Prive$fi spre covor,
atent, foarte atent, door, doar o :::iire.Jfi, pentru o cliptl. Dar nici o mi$care nu
pare acum s-o lrade::.e, nici o fo.Jnire discrelii nu pare-a rii::::.bate. Asc11l/i $i
prive$li. Te simfi si11gur. l11telegi cii ceva mimmot se-ntamplase $i CG1 ai
fntrerupt cursul spo11ta11 al acelui ceva. fi-a111h1te.]ti? Tu doar a.~teptai, la
lnceput, sii se-ntample ceva ...
ARTA RABDARIJ
Despre cealalta fa ta a Ju mil
15 I
Pentru tine alllnci poate ca este 111iez11l de iarna din pragul altui
mileniu, dar eu simt acum Soarele fn trup invaziv, raspondindu-mci /en/ in
flecare ungher , ca o cearti topitii ce nate jagur; moi fn .flinta mea si,
brusc, mii preling precum mierea. Ma aez greu i a tent, ca i cum m-a,, .fl
pus la piistrare fn hexagonale liicauri de tainii. Pentru ce. pentru cine,
pentru cand? Consiml la aceastii transfl.gurare cu totul i o las sii se-
ntdmple, ao cum /em nu/ consimte sii devina .floore i jh111zo . .floarea .
fruct, fructul siimiinjii i samiin(a radiicina. Observ cum Jagurele in care
patrund devine una cu mierea, asist !afuziunea noastrii tronsparent-aurie
i-nteleg ca Soare!e i Pamdntu! fi fmpiirliieSC impresiile .,~ i emofiile,
experimentiind incii o datii lntalnirea, ca i cum ar Ji prima. ca $i cum ar
fl u!tima.
Atept. Arept ca dialogul /or sii se scurgii i contopirea for sii
devina deplinii, alept ca i cum O Ji G$leptareo fnsiii. Stmt starea de
lllep tare, Jara dorinfe. fiirii scop, Jiirii v ise. Veghez .Ji traiesc fntiilnirea /or,
mi.Jcarea /or, lentii, foarte lentii, pcmii la nemi~care. Sunt st area de lra/1':.if ie
dintre ele. Presimt fndu/cirea luminii .Ji fngrezmarea ei, consislen{a pe care
i-o dii fuziunea, fn limp ce Jagure/e opalin se cristalizeazfi. devine apo-
nghetatii.
Acum po{i zari Jara cealalf<'i a lumii prin 110ua jiin(ti ce i11cet se
trezete, comp/et inocenta. mirata spre Sine. S unt Poartii Desch isii.
far tu, eel sou cea ce ma fnsoJejli fn aceasta experie11fii, consta/i
cum la ra11du-/i, fn cet, Joarte-ncet, la~i sti curgti imagini mai c/are. mcti
vii, colora1e, llOI' vibratile, iar lumea in care not doi 0111 piitruns pare
no 11ii ...
Consimti ca eti gata s-o explorezl. cu grijti, migalii $i uimire .~i sing ur
giise$fi momentul eel mai potrivit $i imrarea. Ahmeci li11, .foarte /in $i atent. cu
simturile toate deschise spre interior... A uzi, \lezi, miro,)i, gll.Jli .Ji simti, descoperi
spaJiul mirific fn care-ai piitruns .;i e.}li con'fienl de modul in care a/uneci. de
starea pe care-o traie))ti f/1 limp ce explorezi, in timp ce c11110.Jfi $i iatli. pe
mtisura ce lnainte.,-i /11 propriul sp"fiu, pofi vizualiza vechi fntd111pltiri, ca-11tr-1m
film cu eroi cwwscuti sou, ca $i cum ai citi un roman, devii chior romonul cu ai
carui eroi le identifici saz1 de care le separi. Si lot ce se-ntii111pfa acolo pare sii
aibii o noimii pe care tu o giiseLi.
Prive;~te-(.i spectacolul. cite..Jte-/i ro111a1111/ $('/ii eel n10i bun spectator sau
cititor al crea(iei tale, eel mai atent. Te pr;ve$li cum te joci, cum te mi..Jli, cu111
vorbe~ti, cum acponezi .ri toate f/i spun cine eti ;\'i mt e,r;ti, ce-nfelegi $i ce nu
infelegi, ce ros1 au toote astea, ce sens. ReJine-le, fii contienl de ele. dar du-le
mai departe, .farii sii coup explica{ii ,,; interpretari, oriciit de temante ar .Ji.
Continua door sa exiiti ~i sa vezi Cl/111 e.xi~ti.
152
$i dacii o minusculi'i gnzii trave1~~eccti ecramil sou spafiul i11 care-en pi'imms.
um1are$fe-o atent, fom1e atent. ii pofi zari linia /ma a co1pului ce pare-o 11iilucl'i,
aripile-abia co11turate - mai 111ul1 intuieli. PresimJi $i azd vibra{ia discreta pe care-o
produce cand exerseazii zborul. Ea poatefi o libe/11!0 sau o albinii ori u11 jluture, dar
orice ar Ji, incearcl1 sii distingi cat mai multe detalii. l11ce1, foarte-ncet, cmna sa
difuzezi 111micufaflin/a,fli11110 cu ea. fncotro zboan5? Ce simte? Ce vrea? $i ceface?
Raspzrnde-fi la toate aceste-ntrebiiri $i revino ...
Dar cum ar fl daca deodatii te-ai face pcidure, adcincit ~; vie $i
absorbantci. prin care respirii miliarde de Jiil7fe deodatii? ! ... Te-ai giindit sft
remmti? Ei bine, fii doar co11~tie111 de 1e11tafia ta $i lasa-te fn aceastii ciiutare
atent, urmeazii-fi rlibdarea ...
A cum le fntorci fntr-o fume ceva mai familiarii, in ccne aproape-ai 11itat
sa exi$1i (co11$fie11t), dar ai fnvii{al so traieti contiincios. prinrre case. ma9ini.
strazi, oameni, gunoaie ... Afege sa .fti semafoml din i11tersec{ia tG preferara.
Trtiie~Je experien/a de a fl Semo/or. 111ai fntai ... Ce vezi? Ce auzi? Ce sim(i fat a
de cei pe care-i ghidezi, cum se comportii fatti de tine? Ce cre::.i? Ce gande$ti:J
Ce a~tepfi? Si ce vrei? Te temi de ceva?
Acum fti brusc. deconectat. E$li d~fect. Ce se intdmpla? De cine depin::J?
Si ce se alege de cei pe care-i ghide..-i? Cine te-asculta, cine le inlreaba, cine te
ig11orii1 cine te-njurii? Cui fi lipse$1i ~i cui 1111? Cine se pkrnge $i cine se bucwii de
noua ta stare? ... Si ca{i dintre ei s-m-1 accidental ori poate-au murit de cand tu eyti
deconectar de la sursa de care depinzi?
Sau poate ca door becurile tale s-au ars. Le i11/oc11ie.$fe cineva? Cum
proceded? E$1i door 1111 biet Semafor lnriidiicinat, imobil. mcincat de rugina. la
intersecria dintre cele mai circulate artere? Sau poate veif1-nlocuit cu un altul mai
bun, dup6 ce mai fntcli vei fl s11111/s Ji dus la groapa comzmti sa11 retopil pe111r11 alte
scopuri mai noi?! Si-n tot acest timp fii co11~tient de stiirile tale, de limitele in a te
recondi/iona ~i a triii, de dependenf ele tale.
fntoarce-te acum la giiza pe care nu demu!t ai experimentat-o.
Compara-/i starea actuala cu cea de atzmci ... Ce pre.feri - so fii gd: a sa11
semafor? Ai sii-mi spui cii ea depinde mai c11ra11d de ea fns6$i. de voinfa ei cle-
a zbura. fn vreme ce el depinde de sursa de energie ~i de scopu/ siiu. Ea este
libero ~i el depinde de altcineva sau ceva. Pe1:fect adeviircrt ... Dar tot tu rev;;
~i-mi spui amuzat cii-i placut sa ghidezi, sii fii imporlant $i sii.fii repara1. E
comod.. . in vreme ce gcfaa niiuca e comp/et ignoranta ~i zboora be-:.rnetic
oriunde fi vine, cond vrea, Jara rost.
lmaginema-te pe rand, gazii si semafor, incii o data, tepeta, observa-re
cu rtibdare, iar $i iar. fntr-1111 torzi11. te aduni $i retrtiie.$fi nostalgia de a fl giizfi ~i
apiisarea de a .fi semafor. Jar compari ... Cond esli mai aproape de tine? Cine
e~ti sou ce e~ti?
153
MAREA SI TARMUL
Arta convietuirii creatoare
154
$i caLii vreme reguia simp/6 a conviefuirii dintre Tarm ~-i }.fare ~e
p astrea=a. relafia /or romdne creatoare ~; pmadoxal stabi/ii. Fiecure cl'ete i
descre~te pe seama celuilalt ~i astfel riiman m ereu In ecllilibru. Fiecare ii
nale. fl ajuta i-l asistii inlr-un anume fel pe ce/iifalt. dar flecare se bucurii,
rodele i se transformii pe cont propriu, fiecare e fericit prin el insit)c:i, dar ~i
prin intermediul celuilalt.
in .feful aces/a, ei ne ofera modelul desavilr!jit al i11terdepe11de11(ei
creatoare, bazatii pe cooperore prin complementaritate !ji al respectarii mutzwle
a evo/11fiei autonome. Aslfel, ei ridiculizeaza competi(ia i agresivitatea in
naturO. dovedind inutilitatea i absurdul acestora In rela/iile annonioase .~i
evolutive dintre ptirfile lwnii. Se poate clar citi ca regulu simplii dupii care
ftm c(ionea-;,ii e acceptarea i iubirea 1111ificato((re, creato1re i elibem toare, iar
iubirea cli11tre ptrr(i e echilibrn.
Tot astfel, rela/iile dintre oameni au $ansa de a evolua dupa ace,.~t princijJil/
pe care Apa $i Pamcimul. in relaf ia /or sponta11{f, I-au va/idar in milioane de cmi.
Atunci cand aceastti regula de 011r.funcfio11eazl'i fn c11pl11. fn .familie. in prietenie. 1/1
rela/iile comunitare, In societate - echilibn.1!, pacea, eficie/'//C/ $i sarisfacfio se menfin,
iar dezvoltarea persona/a este In egala masurti ~i d<r--voltare i11te1personalii. D(//~ ori
de care ori regula conviefuirii creatoare este fncalcatti, costl/I i impactul
transformorilor 111utuale sunt periculoase.
Cclnd zmul se manifestii, se e.xp1ima $i ac{io11eaza ex cesiv, efecLUI lui nu
mai este facilitator, catalizator ~i sti111ulativ, ci dimpotriva, dci1111t'itor celuilolt ji
lui lnsu,~i. Astfel, o persoa11Ci care nu-~i e.xercita vocafia naturala a generozitafii,
limpezirii .yi construirii con$fiente de sine .yi de a/tu!, fl poate li111ita sa11 desflin/a
p as cu pas pe acesta, autolimitdndzt-se sau degradiindu-se in acelaji timp pe
sine. Dupa cum excesul de genero=itate poate fl la /el de ptigubitor, pervertind11-
se in intruzivitate fi control subtil.
lnterconexiunea, ca principiu de organi::are i funcfionare a lwnii. ne
determiner sa respectiim regulile divine ale Jocului. iar a ji 1111 Jucator de elita
fnseamna in primul rand a fl un11/ modest. natural i spoman. dar peJ:fect respo11sobi/
sau con~tient de Sine ~i de impactul sau osupra partenerilor de Joe. Uitarea de Sine,
fie doar # p entrn cateva clipe, p oate avea consecin(e imediate, clar mai ales la
distan{ii. Pentru ca ceea ce fntr-L//1 moment~; fntr-un context amtme poatefi ,, 1111.flr
de p ra.f', nimerit d in inttimp/are, fntr-1111 alt context (cum ar fl eel al rela(iilor
umane), pe lermen lung poate declan$ct w1 dezec/1ilibru de propor(ii la scam i/1tregii
naturi sau a fntreg11/11i sis/em. $i as{fel nesemnffzcativul fir de prt(fconfine excesul de
colb ce poate acoperi o oglindii, care la riindu-i limitea::a sou distorsionea::a
imaginea realitiifii, b1straimindu-i pe oameni unii de al/ii $i de ei il1$i~i, introductind
regu/i $Chioape ~i jwnalii{i de mosutti In trcmzacjiile !or cotidiene, ca .~i in cele
viitoare.
155
in astfel de condi/ii apare exerci/iul competi/iei exagerate sau cu orice
pre(, 1111trit de o slabti sau neclara imagine de sine $i de cecitatea fimcfio11alti n
orgollosului care in locul unei ba11ale perechi de ochelari (fie si de soare, atw1ci
cand lumina devine mull prea puternica), pre/era sa-~j imagineze contumf
lucrurilor. decdt sti le vada. larjocul de-a competifia exageralii ca falsii displlla o
unei false puteri duce inevilabif la conflict sau rcizboi, cu pierclerile inerente, atol
de partea fnvinsului, cat \"Ii de partea fnvingatorului. $i daca istoria sociala nv ne-a
co11vi11s Inca, din pacate, ca nu e.xislo rn adevarat fnvingatori .yi i11vim;i. cafai $i
victime, ci door coparticipare la dist1uc{ie $i pervertire colectivo, Natura ne
reaminte~te pe1pe1uu de codul regal al co11viefuirii pe1.fecte, singura sursa de
saniilale, armo}1ie -$i putere. $i IOI Natura, ill inflnila ~i sponlcma ei n1felepci1111e, ne
atrage aten/ia ca orice exces fn fimcfionarea regulii Joculzd din/re .Mare ,'ii Tiirm
lram,forma inevitabil habitatul plane/a/~ cadrul de via(ii.
lmagina/i-vii pentru o clipi'i cum ar j7 o plane/a forii pie de opa, dar
bine co11solidalii, fermii ~i dura, probabil un bolovan r1e11s1rjle{it, c6liitorind
prin univers (ori poale door un banal i mort meteoril) sau chiar o ~fera
acoperila cu nisip11ri v~nice, w1 de.,1erl. nesfar$il ...
lmagina{i-vii, de asemenea. cum arji o plane/a acoperitif fn intregirne de
ocean, ca dupa w1 potop apocaliptic. Prelutindeni, door nesfcir~ile fntinderi de ape ...
Atunci cand competi(ia devine oarbii ~i furia. frustrafia. 01goliul.
egocentrismul, injle.,ibilitalea ,'ii in10/era11/a, imporlan/a de sine Ji ostilitatea
exacerbeazii fntreaga energie a agresivitii{ii ~i devenim door ,.Al/are ji1rioasii '' sm1
.,Pamimt ce empe ", atunci cfind immdiim, riivii~im, smulgem ~i i'nghitim sou
zdruncinam, ardem, acoperim, evaporiim ori topi111 cu lava noastrii jierbinte
pent111 a fnghefa ,,; mortifrca apoi ., teritorii/e" celuilalt. demonstriim fnctilcarea
flagrantii a reguhi naturale de convief11ire, iar interioml nostru nu face altceva
deciit sii oglindeascii efectele. Devenim sing11ri fntemni/ati fn capcana victoriei.
aparent pulernici $i zmici, vulnerobili ca!jtigiitori ai Joc11lui Pulerii, e.rperime11riim
gustul amar al itnei puterijara marrori sau al unui mesajfara destinctrar. Am ales
astfel sti trfiim fie experienta de-a .fi absurdul Ocean care nu mai locztie.yte mtre
bra{ele primiloare ale imui Tarm, ci doar pe spinarea lui nisipoasa ~i amor{itii, fie
pe cea a unui bulgare pfotrifrcat sau a tmui de$ert atotcupri11ztitor pentru care
bucuria rodirii este interzisa, In absenfa oriciirei piciituri de apa.
Se-ntamp!O s6 fi.i chiar acum Ocean unic sew De!jert planelar ~i ce
simti? Ajlii atunci prin ce, cum i cand ai fncalcat regula simpl<i prin care fi-ai
transformat habitatul atat de armo11ios conceput fntr-un banal~; stupid ring de
luptiL.
$i dacii 1111 simfi cu adeviirat vreun cii~tig. ci doar o pierdere $i un dor imens
de eel pe care ialo, ai reu$it sa-l elimini, devorcmdu-1, consumcindu-1, asimilandu-1, ei
bine, aceasta te-or putea propulsa In cautarea un11i alt adversar-partener $i
experienfa s-arputea repeta.
156
Abia cfmd sesizezi ca orice ca~tig e egal cu o pierdere ,~i ca ilzda
luptei e un film ce poate rula la infinit fntr-o sa/a de cinematografcu un singur
spectator - tu fnsu/i, le pofi sim/i saturaf pana la plictis, pona la greaf6 ... $i
brusc $i flresc redescoperi ac111n regula simplii a Jocului dintre More i Tann.
De la o vreme, pofi refnva/a bucuria echilibrului, pofi deprinde aria dansu/ui
in doi $i chiar fn mai multi, fnfeleg{md totodatii ce fl diferenfiazii pe
desiivfir$itul Riizboinic de desiivnritul Artist.
Dar nu uita, flecare dintre ei ii contine pe celii/alt. dar alege sa
respecte sau nu, acum ~i aici, regu!a simpla a coevolufiei creatoare.
Tu ce experimentezi deocamdata i lace te afepf i? ...
JOCULDESAH
0 meditatie asupra schimbarii perspectivei
157
- - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - -- - - ---------,,.....,
Probabil ca, in tainii sa11 111 purinele c!ipe de rtigaz. ai visa/ sa fli
altcineva, un pion mai disponibil, mai fiber ~~i mai bogat. mai divers in mi,~cari ,~i
mai cunosciitor. dar, vai!, c11111 s-o po{i face. pe11tr11 cii asta ar fnsemna w1 alt Joe.
In nici w1 caz Jocul de .Jah? ! .. .
... $i apoi. pe wblo de .Jah totul e ordo11at ~i frumos, iar respect area
regufilor asigura un m1111ar nelimitat de $Onse .;i strategii de a lovi adversarul,
de a deveni coparticfpant la vicrorie ori la infrongere.
Ai fncercat pe rand sentimentul ame(itor al cii$tigu!ui, ca .Ji pe eel
umilitor al pierderii, ai experimental gustul dulce al puterii .yi amiiraciu11ea
nepwinJei. $i ce mai conreaza daca nu ai ,~tiut niciodatii cui Ii apartine cu
adeviiral puterea sou neputinfa, pe cine anume e.xprimii .Ji cui .~erve.Jte? !
Important pentru tine e ca J.i-ai focut datoria, ai parlicipal la triumf .Ji la
pierdere. $i probabil ca fn clipele tale de succes te-ai sim{it cu doi centimetri mai
fnalt deca1 e.Jli pentrn ca. cl aparfi11e unei echipe victorioase. iti da brnsc
impresia ca iii viizur mai puternic 9i chiar ajungi sa-{i ui{i dimensiunea .f1xif (1
formei bine ci:elate, de $C1Se sau ::ece cemimetri, atclt cat fi-a Jost proiectatii
atunci cdnd cineva sou ceva te-a mode/at fn !enm, fn filde~. In os ori In banCTlu!
.. material plastic".
$i evident, atunci ccind adversarul a Jost mai putemic. oi resim(.it ca e~ti o
rotitii la jel de stricata, de i11111ilii. de mizerabila, de slabti. ca si tor grnpul cantia ii
apar{ii. pentru care-ai luptat_
Acwn, iatfi. prin!r-un capriciu al soartei. al intiimplifrii, te freze,'iti
brusc fn pie/ea Jucatomlui, de care ha bar nu aveai ca exiszii; nici nu bii1111iai
ca cineva ifi giindefte, programea::ii, anticipi'i ~i evalueazii fiecare mi)'icare a ta
pe tabla de .Jah.
$i iota, ac11m pofi vedea cat de mica e iabla de ;ah pe care 111 o credeai
poni'l deunfizi atcif de mare. aproape nelimitatii, definitiva, pe1petuti; cat de
monotona .Ji simp!a prin reguli!e eifixe, cat de ,,patratii" ...
0 pofi privi cu ochi dejuciitor, in toate amaminte!e, ii poti zari pcina
sifirele de praf ~i slabele sc!ipiri pe care unele .,piese" le rejlecta dupti ce se
f11ciilzesc sub razele 1111 tocmai generoase ale 111111i bee banal de 40W.
Pri1e9ti jocul si e9fi con91ie11/ ca-n orice clipa, printr-o mf9care gre9ila,
11eatentii smt obosita, po(i sii di'irtimi nu nwnai piesele, dar ~~; tabla de .~ah.
Contemp!i rot acest mic 11nivers previzibil ,~i repetitiv ~i-ncerci sti imaginezi o
mutare care sii-1 scoata din monotonia sa, care sii-i creasca e!egan/a sau
adtincimea. care sti-i imbogii/eascti sensu!.
Dar ce regula ai mai putea imroduce cond oricot de multe ., variante .. de
mutare ar Ji, miza Jocului ramone aceea~i: cine fn.vi11ge p e cine? Adicii ce
fnseamna asfa - ca cineva invinge pe altcineva? ! Ca cineva e mai tare 9i ci11e1 a 1
e mai slab? I Cii cineva ramane, esle pastrat ~; cineva pleacii, este expulzat? ! La
urma unnelor. cand eti fn afara tablei de ~ah pop, fn sf{tr9it, sii experimentezi
158
mirosul particular al mesei p e care era sprijinita Tabla de ,mli ($i doa11111e, nici 1111
biimtiai ca existif. penrru cti ori de cote ori ateri=ai pe ecr. 111 eroi .. mon "). rl cum,
aici, pofi simfi re111perar11ra len11111l11i nelustruit sau sii te milwne::i de
transparenfa sticlei, ori sa ve=i o inflnirate de jonne $i culori pe care nici macar
1111 le po{i denumi, deflni $i recunoayle. in schimb, le pofi cu11oa$le ...
Ac11111 e-Yti 111artorul simultan al tablei de ~ah $i al e.\1erioru/ui ei, al
spatiului ill care ea tniiete, respira, plwe)we (deyi alzadOTa credeai cfi e binefixauJ.
ayezatii) - pzmct wntl, concentrat, fn care se-11/amp/6 mereu acela~i !ucru: cineva se
lupta cu alrcineva, pe viata yipe moarte. Cineva fncearcii sa oczpe spa(iul altcuiva.
sa-1 cucereascii, sii se e-i;tinda pe orizontalii prin e/iminarea ce!uilalt. Si asta ce mai e
$ipentru ce i de ce yi fncotro yi cum yi de unde )~i prince? ...
sa
E stljicient experimente:;i o sing11ra data postura Juciitoru!ui penrru a
le inunda brusc 0 i11fi11itate de intrebiiri. $i.fiecare fntrebare 11G$fe 0 a/ta. Cu cat
e.\plorezi mai adanc ji mai !arg, cu cat e~ti 111ai atenr, constafi ca vitew de aparifie
a i'nfrebarilor este atat de mare. fncat rtisp1111surile nu mai tw loc de cirl'ulafie, se
suprimii, e!e pur ~; simplu m1 mai vin. 1w mai pleacii, nu mai sun!. E$li intr-w1
ocean de intrebiiri fn care plute~te adormit 1111 gra11111e nisipos de rasp1111s11ri.
Te sim{i brusc eliberaz de tabla de ~ah, de masa la care stai, de
sctiunelul familiar fi observi ca toare tablele de Jah din spa{iul de AICI, fn care
foci, sunt identice ,r;i ca locuri!e eel mai pufh1 e..xp/orple su11t 0161 de diverse,
atat de imprevizibile, a/at de promiftitoare, atat de ntiuciroare. fnco! f11cepi sa
te fntrebi cejocuri se practica A COLO ~i dacii, nu cumva, miza ,.. ; sensul ace/or
joc11ri nu sunt, fn sfar$it, allele ...
fncepi SO Te bucuri fora Sa ,!ii de Ce, chiar a)1a, le bucuri CG fn sjar$if
nimic nu se mai repetii .$i flecare clipa pe care o traie~ti acopera o altii
realitate -fascinant de bogata, de 110116, de diversa, mirac11los dejiwnocrso.
Revii la vechea ta tabla de .~ah $i fntelegi cii singura jansa e sci
negociezi cu .,piesele" tale un program de mutafie interioara, de cre~tere, de
autotransmode/are pe lunga duratii, mai bine zis la infinit, pentru ca. nu-i a~c1.
singura solu/ie este accesul la verticalii. pentru ca nimeni so 1111 mai fnvingii pe
nimeni ~~i fiecare sii se-nvingii pe sine pentru a putea eplora nelimitatele spatii
de mai sus, de mai jos. de oriunde...
Si-ncerci sci ajli cum ar putea izbucni. cum s-ar putea provoca (activo?)
fn mimmatele piese de yah - di11 filde.], din os, din lenm sau chiar in cele din
plastic, ceva viu \vi adeviirat care sii le schimbe consistenfa, opacitalea. care so le
faca mai dinamice, mai uyoare, mai deschise. mai /impe=i, mai rrcmsparente, moi
curajoase, mai puternice, mai so/are. Cum ar putea deveni mai libere? Cum de
~i-ar pzdea reaminti stare.a /or de cdnd erau piiduri, elefan(i ori cine ~tie ce a/1
animal ori petrol ori Dumnezeu ~tie ce ... Cum ar putea intra In comae/ viu,
adeviira!, cu sufletul !or din alt timp pentru a-ji crejte (cultiva?!) sujletul /or
peste timp, miicar pentru a-.]i remninfi ca exista?!
l59
$i ca orice Juciitor cinstit, care fn fiecare chpii risca sii piarda sew so
ca.rlige 11Jfu/, l/i propun sii experimentezi din nou spa/iul Tab/ei de $Gh. sii redevii
,,piesa" (n-ai decat sa alegi acum chiar $i rolul m11nit .,rege/ reginii".) ~;,
reintrand Tn co1pul aces ta de fmprumut, ajlii cine mai e~ti acum ~i ce pofi face cu
tine. Ce scop ai, ce dore$1i $i-ncotro?
S-ar putea sii le strangii Jonna fn care ai reintrat, ori sii te sim(,i ca Ji
cum fncet. fncef, ceva pleaca din tine, poate fn sus, poate in Jos. poate spre
stiinga, ori dreapta, ce mai conteaza?! S-ar putea sa fnfelegi co tu cre.}ti .~i.
deodatii cu tine, $i ceilal(i.
Acznu ~Ii pe1fecf con$tient ca ave{i ceva de focut lmprezma, alrceva decot
afi focut pana aici Ji di jocul se clzeamii de aici lnainte Transfor111are de sine.
Explorare, Mirare, Ciiliitorie, Cunoa:;tere, Arta :;i ca-11 limp ce face(i toate acestea
va iubi/i intre voi, deopotrivii, piese albe .$i negre din care /ap1esc o infinitate de
culori Ji lwnini c1.1rgiiloare.
Si dacii te striiduie~ti p11/in, pofi sate ui/i de jur-fmprejur Cl/ aten{ie Ji-
ai sa constafi ca fnsu$i patratul in care erai a..yezat /a-nceputul expedenfei
devine cerc, un cerc a/aturi de a/tele, mul!e. ce imprezma alciituiesc 1111 cerc .yi
mai mare, o h?ftnitate de cercuri, o sferii ce se rostogole~te mereu catre sus. in
spirala. E:jli fiber sa-Ji 1wme~ti Jocul oricum dore$fi i s-ar putea sa deviijocul
fnsu$i de la o vreme ...
lNTREBARJ
TEME
Reflectati asupra implicatiilor pe care le pot avea metodele umanist-
experienf:iale in abordarea bolistica, a persoanelor, famil iilor.
grnpurilor, organizatiilor ~i colectivitatilor la inceput de mileniu ID.
Completati-va cuno~tin{ele, cit:ind in original sau in traducere lucrari
ale anto1ilor mentionati in curs. Alegetj cele mai interesante texte i
1ncercati sa le comparap. Aflap care dintre ace~ti autori sunt mai
aproape de modul vostn1 de a simti ~i gandi. Realiza!i un escu pe o
tematica aleasa de voi, valorificand anumite texte din autornl preferat.
160
MODUL Ill
Abordarile comportamentale
(iD prezentarea acestui modttl utilizam sistematizarea realizata de Joana Stancu,
2005,p.111 -122.)
161
In perspectiva bebaviori~tilor persoana nonnalii dispune de un set de
atitudini, valori, compo1iamente adaptative, iar problemele psihice nu sunl
decat fenomene invafate: reactii emotionale ~i deprinde1i de via\a
dezadaptative.
162
in timp ce clientul este relaxat, consilierul/ terapeurul i'i descrie acestuia
situatii diferite, incepand cu cele ueutre din punct de vedere anxiogen. piina la
cele putemic anxiogene. Dmata unei ~edinte este de 30 min. $i se desra~oara de
2-3 ori pe saptamana.
TehDica desensibilizarii sistematice s-a dovedit utila intr-o serie de
situa1ii, ctm1 ar fi: reducerea tracului de examen, fobii, tulblU'iiri anxioase, cat ~i
unele cazuri de impotenia $i frigiditate.
ITehnica aversiv~ - presupune fuJatw-area modelelor nedorile de
comportament prin sanqionarea acestora. Sauctiunea consta fie in retragerea
futaririlor pozitive, fie In aplicarea de stimuli aversivi.
D~i utilizata pentru o serie de deprinderi gre$ite (mancat excesiv,
fumat, alcoolism, dependenia de droguri, deviatii sexuale), actualmente nu se
mai fo1ose$te datorita aspectelor etice implicate, cat $i faptului ca noilc
compo1iamente dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendinta de a se
generaliza $i la alte situatii decat stJict la cele a.supra carora s-a aciionat direct.
IMelOda mode/{iri1J - lnvatarea uum modele dezirabile de componamenr
priu iimtarea unor persoaue.
ITehnica asertiv~ constii tn inva1area exprimarij descbise ~i adecvate a
gandtuilor ~i sentimentelor. Ea este indicata persoanelor tirnide ~i celor care au
dificu1Ui1i In stab ilirea contactelor interpersoDale.
Alte tehnici de modificare a comportamentelor nedorite au fost descrise
de Dan David, 2000, p. 58-61. Acestea sunt:
ITehnica Premar4 0 activitate cu frecventa mai mare poate funqio11a
ca intarire pentrn o activitatc cu frecven1a mai mica, careia dorim sa-i cre~tem
frecveu}a. Prima activitate t:rebuie sa-i urmeze imediat celei de-a doua.
Telmica este indicata pentru consilierea copi lului, psihotcrapia
dcpresiilor, psibozelor ~i in cazurile de autism.
ITe/?nica c0121ractu!t14 Contractul este o 1n\elegere scrisa !nlre doua sau
mai nmlte persoane prin care se stabile$te explicit modul de rela\ionare
reciproca:
a) care este comportamentul fiecarei persoane;
b) care sunt consecinfele executarii Jui
Tndicatiile tehnicii stmt: consilierea cuplului, consilierea adolescentului
in relatiile Jui cu familia, consilierea de grup.
ITelmica amorsajulu4 Se accelereaza un comportament dorit producand
conditiile In care el apare. De exemplu, pentn.1 a-i stimula unui copil dorinra de
a citi, este bine sa-i asiguram in camera lui o bib! ioteca.
ITehnica sa(ie,.;1J. Un compo11ament dezadaptativ se reduce daca
exageram lntarirea sa.
ITehnica paradoxat?J Se cere clientnlui sa amplifice frecventa
compo1tamentului dezadaptativ. Este iudicata cand comportamentul este strans
163
legat de anxietatea de perfonnanta. Tehnica duce la scaderea frecventei
comportamentuluinedorit datorita scaderii anxieta1ii de perfotmanta.
2. Abordarea cognitiv-comportamentaHi
!'64
3. Abordarea rational-emotiva
'
Aceasta abordare a fost injpata de [Albert Elliaj. La baza ei sta concepria
autoiului despre modalitatea oamenjlor de a-~i crea probleme. Ellis considera
ca probemele noastre sm1t consecinfa felului in care gaodim. Oamenii au o
tendin!a egala de a gaudi atat rational, cat ~i irational, iar couvingerile ~i ideile
irat_ionale sunt cele care stau la baza tulburarilor din sfera psihica. Acestea sunt
fovatate devreme, ill cadrul educatiei, iar 11neori sunt trecule de la o geoeraiie la
alta cu tWul de ,Jntelepdune". De fapt sunt prejudeca\i, supetstilii, absolutisme
de genul ,,ar trebui", ,,trebuie", ,,futotdeauna", ,,nkiodata", la care oameilli pot
renun!a In cadml procesului de consiliere/ psihoterapie, devenind mai sanato~ i.
Aceasta abordare ~pereaza cu paradigma ABC!, care stipuleaza ca
secventele proccsului prin care iau na~tere problemele, tulburarile emotionale
sunt:
A. un eveniment care i se tntampla persoanei~
B. gandurile irationale asociate faptului trait~
C. emotiile nascute de ceea ce gande~te persoana.
Conform acestui model, actiunea de consiliere sau terapeutica se va
foca liza asupra gandurilor ~i nu asupra emo~iilor, care sunt doar o
consecinta a primelor.
Procesul de consilicre este unul activ ~i directiv de scurta durata in
care clientul este ajutat prin ruverse rnetode sa remmte la giiuruJea sa irnfjona!a.
IMetodele uti lizate in cadrul acestei abordari sunij:
- studierea imor materiale pentru fuvatarea fclului 'i'n care oamenii se
perturba prin intermediul gandirii;
- teme!e pentru acasii (de ex. sa faca liste cu gandurile negative; sa
scrie dezavantajele fumatului, in cazul fumatorilor etc.);
- identijlcarea situaJiilor s1resame ~i analiw gondurilor ~i emof iilor
aferente - impo1taota este evaluarea vedillcitatii ideilor rezultante din situatia
respectiva;
- efectuarea unor sarcini cu caracter inplo::iv de 10-20 de ori pe zi,
atat in plan real, cat ~i imaginar (de ex. cu.iva cu frica de lift i se cere sa mearga
cu liftul de multe ori pe parcursul unei zile);
- clientul este ajutat sa discrimineze fntre slari/e afective ra(ionale
(frica, triste1e, frnstrare, uemul}unure etc.) ~i cele irafionale (pauica, depresie
etc.);
- Ellis uti .liza umontl tn ~edin!ele terapeutice, ca modalitat.e de
i'ntrerupere a convingerilor ira}ionale;
- jocul de rol;
- imageria: clientii erau incuraja!i sa-~i imagineze raspuusmi pozitive
pentru situatii stresante.
l65
4. Consilierea/ psihoterapia centrata pe realitate
Bazele acestei abordari au fost puse de jW. Glasse1l, care ill 1967 a mJiintat
,,Institute for Reality 'Tilerapy". La baza acestei abordari sta lteoria alege1iij: in mice
Imprejurare noi alegem tot ceea ce facem, inclusiv nefericirea pe care o simtim. ceea
ce inseamna ca detinem un control mai mare asupra vie~i noastre, mult mai mare
decat ne imaginam. Este illlZoriu sa credern ca problemele noastre sunt determinate
de exte1ior, cand, de fapt, motivapa faptelor ~i alegerilor ooastre, atat a celor fe1icite,
cat $i a celor nefericite, se afla il1 intetioml nostrn.
Wrincipiile consilierii/ terapiei centrate pe reaJitate sun~:
- de ceie mai multe ori la baza problemelor este o relatie 111uana
nesatisracatoare;
- procesul interventiei este centrat pe prezentul clientului, iar nu pe
trecutul lui (,,trecutul s-a dus, clientul nu mai poate schimba nimic In trecut, tot
ceea ce poate face acum este sa-~i cladeasca un prezent mult mai eficienf' - W.
Glasser. 2000, p. 131 );
- consilierea/ psihoterapia realitarii cent:reaza clientu1 pe ceea ce alege
el sa faca In prezent $i nu tncurajeaza p!angerile excesive;
- aceasta abordare pune accentul pe responsabilitatea personala pentru
tot ceea cc ni se illtampla;
- rolul consilierului este acela de a-~ i asista clienpi in planificarea unui
comporrament responsabil.
W. Glasser considera ca acest model poate fi aplicat nu nurnai In cadrul
de consilere/ psihoterapeutic, dar ~i In Coli, In relatiile familiale, in sfcra
educationala etc.
Abordarea nu oecesita metode ~i tebnici speciale, ci este fo losit
dialogul sincer, deschis ~i adecvat situafiei.
Psihoterapiile de familie
Specific:
P.F. se adreseaza intregului sistem pe1iuTbat ~i reJallor intrafamiliale
disfunctionale, in scopul reechilibrfuii ~i optimizarii rolrnilor, grnnirelor
intrasistemice ~i rela}iilor (emotionale, sexuale, comunicationale, cognitive
decizionale etc.). E le au ill vedere problemele granitelor dintre generarii,
problemele identitare, dina.micile emotionale dintre soti, dintrc parin~ ~i
copii, dintre frati, precum ~i cele transgeneraiionale sau psihogenealogice
(Jolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001; loJanda Mitrofan, C1istina
Derosa Stoica, 2004).
in tratamentul complex al auumitor bolnavi, psihici ~i psihosomatici,
copii ~i adulti, terapiile de familie asociate sunt de nelnlocuit, prin
efectele lor beuefice ~i consonante cu paleta de procednri medicale,
psihoterapeutice, ludoterapeutice ~i ergoterapeutice integrate In planul
terapeutic cnrativ sau recuperator.
triangu ]area,
procesul proiectiv al fanuliei,
distantarea emotionala,
procesul de transmitere multigenerarionala,
pozi!ia de frate sau sora.
regresia sociala.
169
IRegresia socia!tW - interacpunile specifice familiilor pot fi observate ~i
la nivel social, iar in cazul stresului cronic membrii unei societati se comporta
predominant emotional.
Conform acestor concepte cheie, o fami lie sanatoasa este una in care
membrii ei sunt diferen~iaii , comuuica deschis $i Gexibil $i prezinta putjne
comportamente simptomatice.
in terapia lui Bowen cousiJjerul lucreaza frecvent cu parintii copilului
cu probleme, in loc de a lucra doar cu copilul sau cu lnlreaga famil ie. In relatia
de consiliere, consilierul ajuta fiecare membru al cuplului marital sa-$i crcasca
nivelul diferentierii atat fata de SOflsotie, cat $i fata de familia de origi11e, caci
scopul interven1iei este cre$terea diferentierii Eului.
Cel mai frecvent instrument utiliza in cadrul acestei teorii este
genogram , dia ama relatiilor inter enerational , care ajuta cjjen}ii sa se
cunoasca pe sine, precum i famillile lor. iuainte de a face scbjmbari este
nevoie de a cunoa$le bine caracteristicile fieca.rui rnembru al familiei, precum
i ale familiei, in ansamblu.
170
IGranitele interpersonal~ separa aceste subsisteme ~i regleaza
schimburile care se petrcc la nivelul lor. Ele podi rigide, clare sau difuze.
In familiile cu graniie rigide, membrii familid au puiine contacte 1ntre
ei, dar ~i cu cei din afara familiei. Ei nu suut angajati nici unul fata de alrul, nici
fata de restul lumii. Slabiciunea acestor familii consta in faptul ca membrii sai
nu-~i pot oferi supo11 ~i afcc\iLU1e unul altuia.
Yn familiile cu grani~e clare su..r1t promovate atat comunicarea dimre
subsisteme, dar ~i autonomia acestora. De exemplu, parintii pot sa aiba o
comunicare buna atat intre ei, dar i cu copiii lor i, 1n acela~i timp, sa le respect~
autonomia specifica vrstei, acela~i Jucrn fiind valabil i dinspre copii spre parintj.
Familiile cu granite difuze sacrifica autonomia ~i 1ibertatea pentru
apropiere ~i suport. Aici nu exista grarute clare lntre indivizi ~i lnrre
subsisteme. Membrii acestor familii au dificulUiii de Ielaiionare cu cei din afara
~i tind sa fie forute dependenti unii de altii. El au foarte rar ioterese, idei sau
sentimente individuale. in acela~i timp 'insa, ci i~i ofera suport maxim uuul
aJtuia. Parinpi ce fac parte din familii cu granjte difuze suut suprairnplicari 1n
activitat.ile ~colare sau extra~colare ale copiior lor.
lrerarhig ne arata cine are puterea deciziei in familie. Aceasta putere
este de obicei impiiJtita lntre indivizi sau intre subsisteme, ill functie de context.
Uneori se pot crea aliante i'ntre divet:~i indivizi din familie cu scopul impa.t1irii
puterii de decizie. De cele mai multe ori, in famiLii, puterea o detin parintij, d&r
exista ~i familii disfunctionale in care copiii au mai multa putere decat unul sau
altul dintre parinti.
IProcesul terapieil strncturale de fam.ilie depinde de intelegerea stn1cturii. a
subsistemelor, a granitelor ~i a ierarhiei familiale. Pentru a schimba anumite
aspecte disfimctionale, consiliernl trebuie sa stabi1easca mai lnrai relatia
terapeutica. Apoi unneaza@iagooza stmcturataj, adica identillcarea caracteristicilor
familiei conform conceptelor sus meu\ionate. Consiliernl este ~ctiv O?i di.rectiq,
pLUland membrii familiei In diverse situapi astfel tncat ace~tia sa con~tientizeze
felul in care ei interacponeaza. Ultima faza a terapiei este festructurarea fam.iJfa@,
u1 care se un11a.re~te dezvoltarea Lmei structmi de familie satisracatoare, care sa
pennita satisfacerea nevoilor individuale, dar ~i a familiei, ca 1ntreg.
171
comunicarea congruenta (fiecare membrn spuue ceea ce simte sau
gande~te rara sa-1 fie frica sau rara a fi rejectat);
reguli flexibile, in funcjie de situatie;
roluri clare ~i rela0i satisraditoare cu exteriorul.
Consilierul care abordeaza familiile In confonnitate cu acest model
trebuie sa fie deci atent la pattern-urile de comuuicare. La regulile ~i rolmile din
familie.
173
Terapia sistemica de familie (TSF)
- fo1mularea jpotezelor;
- ueutralitatea;
- circularitatea.
ormularea i otezel01 se refera la supozitiile pe care echipa
terapeutica, 1n colaborare cu familia, le emite cu privire la natma problemei
familiei. Aceste ipoteze nu sunt supuse unei judecati de valoare, astfel ca ele 1rn
suut considerate bune sau rele, ci se accepta sau nu in :fimctie de utilitatea lor In
procesul de aflare a unor noi infom1atii care ar putea determina scbimbarea
sistemului familial disfunctionaL iutrebarile-ghid adrcsate familiej il1 etapa
174
ioifiala, vizeaza jpotezele priviod rolul simptomului in sistemul familial cu
privire la chestiuni specifice contexrulw familial: ,,Ce anume v-a detenninat sa
apela\i la terapie?", ,,Cine beneficiaza eel mai rnult de situatia acniala?" sau
"Care este rnotivaj:ia pentrn scbimbare?".
Raspunsmile date de fanulie la ltmebaiile terapeuh1lui vor da na$tcrc la
noi ipoteze de lucru, vor duce la o 1ntelegere mai aprofw1data a organizarii $i
functionarii sistemului $i la o plauificare a iuterventiilor terapeutice.
fNeutralitate~ presupune ca terapeutu1 sa adopte o pozjtje ]jbera de
orice judeca\i morale $i o distanta psihologica egala fafa de tiecare membru al
familiei. Terapeutul $i echipa susfin, Ul mod egal, pe fiecare mcmbru al
famiJiei. TerapeutuJ nu este chemat sa judece, ci sa inteleaga $i sa acccpte chlar
~i puncte de vedere care nu fac parte din sistemul 1ui de valori Acest principiu
cste cu atat mai greu de mentinut cu cat dorinta sau tendiuia de a intra intr-o
legatura mai putemica cu familia. spre a o ajuta, este mai mare. Trehuie avut in
vedere ca, prin interven!ia sa, tera_peutul creeaza un nou sistem - sistcmul
terapeut-familie - , iar orice actiune a Lerapeutului ar putea fi capabila sa
djstruga echilibrul pe care familia reu$ise sa ii obtina to timp, cu o serie de
ajustari. Astfel, terapeutul trebuie sa manifeste mare grija ~i competenta pcnm.1
a facilita deschiderea unei cai pentru un nou tip de echilibru 'ln famili e.
ICircularitate~ derivata din conceptul Jui Bateson de cibcrnetica
circulara ~i din eel de cauzalitate circulara, se refera la centrarea pe rela1iile
existente in interiorul sistemului familial din perspectiva percep~ei diferite pe
care o are fiecare membru asupra acestor relatii. TcrapeutuJ folose~te fo acest
scop ,,modeJul triadic" al int.rebad lor circulare. Acesta aduce o noua lumina
asupra faptelor $i co111po1iameutelor familiale. Cand se adreseaza o intrebare
wmi membru al fam.iliei desprc relat:ia dintre alti doi membri ai acesteia,
terapeutul ob!ine, iu replica, o defini.re a rela\iei pe care ceJ lntrebat o are cu
cele doua persoane vizate.
175
.,Cand fratele tau lncepe sa-$i piarda controlul, ce face tatal tau?"
,,Parln\ii tai se ceana mai pufin dupa ce tatal taus-a lmbolnavit?"
,,Ce crezi ca o detenniua pe mama ta sa nu l!i auda dorintele?"
,,Cum aii desc1ie relatia dintre sotul dvs. $i copii?"
Evident, evaluarea raspunsurilor nu se limiteaza doar la canalul verbal.
dimpotTiva, expresivitatea nonvcrbala a res_podcntului este extrem de
edifi.catoare. Analiza acesteia ofera date relevante desprc dinamica fomiliala.
lntrebarile ci.rculare fac posibila clarificarea concep!iilor $i a$teptarilor diverse
ale rn.embTilor fam.ilici $i compararea diverselor puncte de vedere. Acest lucru c
util deopotriva terapeutului $i clieuiilor, care devin mai con$tienti de modul
cwn functioneaza $i cwn e.ste organizata familia. De asemeuea, faciliteazfl
fonnularca $i reformularea ipotezelor, pentru ca prin raspunsul persoanei se foe
noi presupuncri, se recxarnincaza prezwntiile $i se stabilesc concxiuni i'ntTc
evenimente. Bmbatti, Castoldi $i Maggi ( J993) atrag atentia asupra folosirii
excesive a iutrebarilor circu!are, care risca ,,imparta$irea" lme i atmosfere
artificiale fu timpul ~ediuiei. Uneori mcmb1i familiei devin obosi\i. iri tati,
tmnand dnnnurile ocolite sau intortocheate ale terapeutului ~i exprima aceste
sentimente nonverbal in timpul ~ed.i:otei. De aceea, terapeutul e nevoic sa fie
totdeauna atent $i con~tiem de ceea ce se intampla dincolo de cuviule cu
membrii familiej, precum ~i la mesajele !or ascunse.
lUtilizarea conotatiei pozitive a motivelorl atribuite pattern-milor
comportamentale simptomatice ale unui membrn al familiei. Aceasta telmic5,
deuumita in alte orientari reformulare, este considerata eseniiala in ob\inerea
succesului 1n TSF.
IJ>rescrierea simptomulu~ este o tehnica paradoxala prin care familia
sau doar w1 membru sunt directionati In a mauifesta In contiuuare simpromul.
Daca iodicatia se urn1eaza se demonstreaza ca simptomul este sub controlul
voluutar al familiei sau al membrnlui respectiv, dad! uu se mmeaza i'nseanma
ca familia a renunrat la simptorn ~i ca poatc functiona ~i !ara el. Spre dcoscbire
de prescrierea simptomului pe care o practica Haley )n modelul strategic, cea
utilizata de grupuJ de Ia Milano nu are ca scop aparitia mecanismelor
defensive, a rezistenielor, ci stimularea capacitafii familiei de a gasi propriile
soluti i alternative la simptornul cu care se confrunta.
IMesajele diferite din echipa terapeuticaj este o tehnica de divcrsiune.
Reprezi.nta un tip de prescriere prin care fami lia prime~te mesajul diu paitea
echipei rerapeutice cum ca aceasta ar avea pareri dife1ite de cele ale terapcutului
care lucreaza direct cu familia rcspcctiva. Scopul acestci mauipulari ternpcutice
este acela de a fo11a familia sa- ~i gaseasca propriile expljcatii $i rezolvari . De ex ..
se poatc spune sau scrie o scrisoarc familiei cam in acest mod: ,jumatate din
echipa noastra considera ca tatal manifesta grija atunci cand i~i protejeaza fiica
fata de mama. Cealalta jumatate considera comportamentul tatalui ca o cale de a
176
o ajuta pe mama sa se descurce cu fata, care, de altfel, este destul de pntemica".
Evaluati singuri care ar pmea fi efectele asupra familiei ...
frutualurile i ceremonilltj sum met0de prin care se prescriu amunite tipuri
de comp01tamente menite sa modifice ,jocurile" relationale ale familiei. Terapeuntl
trcbu1e sa fie foarte m.inu~os irJ descrierea detaliilor specifice (adica cine, cc. unde.
cand ~i cum pas cu pas) ale rilualmilor pe care fam.ilia t:rebuie sale tumeze intocma.i.
Iara uo exemplu dupa Mara Selvini-Palazzoli ~i colab. ( 1978, p. 5):
,.Din doua in doua zile - martea, joia ~i sfunbata -. inccpand de mainc
pana la ~edinta viitoaJe ~i intre orele ... (asigurali-va ca 1oata fami)ia este acasa
'intre accste ore), indiferent de ce face X (numele celui cai-e prezinta simptomuL
de ex. copilul, mmat de descrierea tuturor elementelor simpwmatice pe care le
manifesta de obicei), tatal va decide singur, la clisc1erie, ce anume sa faca
lmpreuna cu X. Mama va trebui sa se compone ca ~i cum nu ar ft acolo. Tn
celelalte zile- lunea. miercurea ~1 vinerea -. la acelea~i ore, indiferent de ce va
face X. mama va avea puterea de a decide ce va :fi necesar sa se faca refcritor la
X. Tatal va trebui sa se comporte ca ~i cum nu ar fi acolo. Duminica, roata
lumea se va purta 1D mod spontau. Fiecare parinte, in ziua fn care este
respousabil, va trebui sa scrie ll1 jurnalul sau orice IJJcalcare din panea
partenerului a regulii de a nu se amesteca." Tn unele cazuri sarcina de a
lnregistra in jumal posibi!ele gre~eli se poate 1ncredinta unui alt copil sau chiar
pacientului fosu~i, daca acesta este capabil sa o tndepJjneasca.
IPrescrierile invarianttj sunt utilizate In cazul familiilor c11 copii
schizofrenici sau cu copii anorexici. Ele se bazeaza pe ideea ca, prin si.mptomele
lor, ace~ti copii illceai-ca sa rezolve impasul !n care se ana cei doi parin!i Tn
relapa lor parteneriala. De aceea, pariniii vor fi intervievati singuri ~i li se vor cl.a
aceste prescriplii pentm a trasa o granira clara ~i stabila intre celc doua generatii,
ca in cxemplul de maijos (dupa M Selvini-Palazzoli, 1986, p. 341-342): ,,Ti11e1i
secret tot ce am discutal In aceastci ~edinfa. Din c611d fn c6nd. i~i(i seara.
fnainte de cinO; amondoi, In 01a$. Ni111e11i nu trebuie averti::at ca vef i pleca.
lasa/i doar w1 bilejel pe care sii scriefi <<Nu vvmfi disearii acasti.1>>. Dacii la
fnloarcere unul dil7fre copii vii fntreabO unde afi Jost, rtispundefi calm: <<Asta
ne prive~/e doar pe noi doi> >. Mai mull, {ine{i .fiecare 1111 jurnal, hine ascuns ~;
departe de copii, zn care ve/i nota data .ri comportamentul 11onverbal ~i verbal af
jieciirui copil. precwn .ri al a/tor membri ai fami/iei, pentm co este ex/rem de
important ca nimic so nu fie uitat sou omis. Dara viitoare veni(; rot singuri. cu
jurnalu/, pentru a citi tot ce s-a int6mplat fntre limp. "
,,Disparilia" paTintilor din campul de control emotional al copiilor
repreziuta o componenta a tehnicii prescrierii invariarne - parin\ii dispar,
dandu-le informa~i mini.male copiilor referitoare la actiunile lor (spatiu secret
al cuplului). Aceasta descopera, activeaza ~i modlfica pattern-urilc 1igide.
repetitive, blocante din ,jocurile" interactionale parinJj-copii.
177
l,,Parintij -coterapeuti'j este o tehnica utilizata 1ncepand aprox. cu
~edinta a patra, dupa ce parinfii au putut demonstra ca au tiuut secretul fata de
copii. Terapeutul ii denume~te din acel moment drept co-terapeuti ~i astfel
cuplul patogen se transfonna 1n cuplu-vindecator al propriului copil, p1in
aceasta vindecandu-se ~i pe sine. Moditicarea pattem-urilor rela1ionale In Cl1plu
este cea mai buna dovada.
lcontraparadoXUJl este o tehnica rnenita sa introduca mesaje
contradictorii 1n sistemul familial. Ce! mai frecvent contraparadox utilizat de
$coala de la M ilano este infonnarea familiei ca, de~i terapeutii sunt agenti ai
scbimbari i, ei nu doresc ca famitia sa schimbe ceea ce pare a fi w1 ecbilibru in
cadrul ei ~ i fo cousecin!a prescriu sa nu se faca nicio schimbarc, deocamdata.
Efectul spoutan, opus prescrip~ei , nu intarzie sa apara 1o sistemul famil ial ,
catalizand scbimbarea terapeutica.
llils tigareal este tehnica ptin care unuJ dintre membrii famil iei 11 atata
pe un altul lmpotriva unui al treflea, ca pa1te a rescrierii ~i dinrunizarii unni
ptoces interactional aflat In desra~mare. Este o forma de a controla ~i manipula
fami lia cu propriile ei jocmi patogene, efectul .fiind de objcei nu doar de
descarcare a tensiunilor, ci ~i de renuntare la acest tip de joc patogen.
Exista 4 etape ale procesului terapeut ic, dupa Mara Selvini- Palazzo li ~i
colab. sai (a ud o . cit., 1996):
Pr edint - echipa terapeutica analizeaza datele disponibile din
coovorbinle telefonice, fi~ele cu date din eventuale edinte anterioare; elaboreaza
vaiiate ipoteze cu pri.vire Ia natura problemei familiale, la jocutile interac~onale ale
acesteia. Aceste p1ime ipoteze vor constitui punctul de plecare in contacttil terapeutic
direct cu fami lia.
~I
S-ed_m
_
_t_
a _p_r_o_p_r-iu---
zi-
. s~@- echipa se sparge ill doua grnpw"i: eel care va
intra in contact direct cu familia (la 1nceput lucrau doi terapeu~, actualmentc dear
un singur terapeut colaboreaza direct) ~i eel care obsen"a (prin perete cu oglinda
unidirect:ionalii sau prin urmarirea inregistrarilor video). Se testeaza ipotezele ce
au fast fommlate de ecbipa in pre~edin~a. 1u acelai. timp, terapeutul introduce
intrebiirile circulare ~i odata cu ele info1mapi noi, obsevatii metacomunicative,
punctfui ~i clarifica1i. Unemi , aceasta ~edinta este unica ocazie 111 care echipa
poate colecta infom1atii despre mediul social ~i contextul 'in care fami lia exista,
deoarece la aceasta prirnii intalnire pot participa ~i membri ai familiei extinse sau
alti partici anti la viata familiala - vecini, prieteni, asistente medicale, bona etc.
Post edint - echipa reunita anatizeaza ~i concbide asupra situatiei
existente, conecteaza uoile informatii cu ipotezele injt.iale, veri:fica daca acestea
din urma s1mt utile in construirea plenului explicativ privind ,jocul" familial.
178
Jinterventia fin a!al - terapeutul revine in cabinetul terapeutic ~i
comenteaza cu familia ce s-a descoperit impretma cu echipa observatoare sau
prescrie o sarc.i.na ce trebuie l.ndeplinita, dupa care se despa11e de familie. in
general, iuterveutia finala se preziuta sub forma unui paradox, ri11.1al etc., adica
a unei prescrieri. Terapeutul nu comunica 'insa niciodata direct ceea ce crede
echipa despre caz, deoarece se folose~te acest element de mister pentru
formularea paradoxurilor, coutraparadoxurilor, a mesajelor neclare, cc vizeaza
tocmai confozia fami liei. Aceasta confuzie va simuJa generarea de noi solupi la
problema cu care se conti-unta.
in noile variante ale modelului sist emic terapeutic s-au produs cateva
.-l
sc-hi-
.m
-b-
ar--.~:
179
- se forrnuleaza doar o singura ipoteza initialii care va gbjda procesul
terapeutic;
- In cadrul primei ~edjnte, terapcutul se prcocupa mai mull de relatia cc
exista lntre famili e ~i persoana care a recomandat accsteia terapia, far ipoteza se
va referi la aceasta rela\ie;
- noua atitudine terapeutica se rerera la coalhia cu unul dintre mcmbrii
familiei, daca acest lucn.1 este benefic pentru familie.
in concluzie, se observa ca actualmente acce11h1l se deplaseaza de la
procesul formula1ij ipotezelor - in varianta clasica - la procesul interactiunii
dintre ecbipa terapeutica ~i sistemul familial.
181
Precizari ~i concluzii
INTREBARI $I PROVOCARI
187
in general, terapeutul ajuoge sa se perceapa pe sine ca un negociator
sindical implicat ll1 probleme conflictuale. Dacli se alatura unei p~h1i, deviue
parte a problemei In loc sa fie o parte a solutici. Totu$i, inevitabil, el este implicat
personal ill 01ice probleme exista: astfel, s-ar putea trezi ca este partinitor
indiferent daca asta Ii place sau nu. Supervizornl il poate ajuta, desigur, l.n
momentele sale de impas profesional.
De asemenea, propriile Jui prejudecari despre viata, barbati sau femei sunt
fo11ate sa iasa la lumina fa timp ce se lupta cu problemele celorlalti. Nu de putine
ori constata ca propriul mariaj sufora schimbari, ca reactie la experien\a lui cu
membrii cuplmilor consiliate. Depinde, lnsa, de maturitatea, e>..'Perienta, echilibrul
~i profesionaJismul Jui sa depa~easca aceste capcane specifice m uncti de ter apeut
~i sa ajute efectiv iJ1divizii sa gaseasca cea mai buna solutie a ie~iJii din impas.
De obicci, terapeutul apelcaza la una din tm11atoarelc doua modalitaii:
I) spune oamenilor ce pot sa faca, atunci cand dore~fe ca ei sa faca ace!
Jucru> dar nu le impwJe;
2) spune oamenilor ce sa faca, atunci caud nu dore~te ca ei safacii lucnil respectiv.
in primuJ caz, tcrapeutul cere efectiv unei persoane sa intreprinda un
anumit tip de actiune. De exemplu, daca o mama se amesteca cand tatal ~i fiul
fucearca sa discute, terapeutul 1i poate spw1e mamei sa nu se mai ames1ece.
Indiferent de modul in care Ii cere acest lucru (mai bland sau mai fcm1),
terapeutul 1i spune sa renunre la acest mod de comportament.
A cere cuiva sa nu mai faca ceva este una dinlre cele rnai di(icilc
sarcini. Este nevoie ca terapeutul sa exagereze anumite consecin\e ale
comportameutul ui ce trebuie schimbat, este nevoie sa coopereze cu ceilnlti
membri ai familiei, este uevoie sa incerce ceva uou.
in al doilea ca:z, terapeutul vrea sa obtina schimbarea cu ajutorul
revoltei pacientuloi fata de ceea ce i se cere sa faca. Aceasta esre o interven1ie
paradoxala. Apeland la acest tip de terapie, el trebuie sa fie destul de diplomat
pentrn a nu se discredita ill fata eel or pc care li consiliaza.
Pentru ca terapeutul sa reu~easca sa-i motiveze pe membrii cuplului
clisfunqional sa-i unneze iL1dica~iile, el poate alege doua cai:
1) abordarea indirecta, cand Ii detcrmina pe patteneri sa vorbeasca
despre tot ceea ce au incercat sa intteprinda pentru. a rezolva problcma.
Pe masura ce nereu~itele sunt emunerate, ele pot fi scoase ill evidcnta,
partenerii con~tjentizand 1nca o data ca toate incercarile !or au e$uat.
De aceea, vor fi mai dispu$i sa L11meze indicafii le terapeutului.
2) abordarea directa, cand membrii cuplului stmt incmajati sa vorb~asca
despre cat de disperata este situatia ]or. In aceasta situa\ie, decal sa-i
lini~teasca (spunandu-le ca nu e a~a de rau), terapeutul va fi de acord cu
ace~tia, aratandu-le ca ~ i el considera situa~a foarte dificila. Astfel, el va
folosi disperarea lor, ca motivarie fo acceptarea prescriptiilor lui.
188
Terapeutul trebuie sa \ina cont de fiecare in parte atunci cand fixeaza
sarcinile. in timp ce intervieveaza o familie, el va observa compo11amentul
spoutan al membrilor ei ~i va fixa sarcinile tn funcpe de trasan1rile respectivei
familii. De exemplu, daca membrii familiei actioneaza int:r-un mod sistemarizat
$i logic. sarcina ceruta trebuie sa fie lllla sistematica $i logica, penrru ca csle mai
probabil sa fie indeplinita.
De asemenea, terapeutul trebuie sa fie percepul ca avand autoritate ~i
credibilitate. Dadi se comporta ca $i cum ~i-ar cunoa~te meseria. exista o mare
probabilitate ca oamenii sa faca ceea ce le cere.
Nu 1n ultimul rand, modul in care terapeutul descrie imp01tanta sarcinii
este relevant. De exemplu, terapeutul poate spune: Va voi cere so face/i 1m
lucm care va va parea slzpid, dat pe care tolu~i vreau sa-1.facefi. In acest caz,
fami lia nu poate coosidera ca sarcina este stupida, atata tirnp cat terapeutul a
mentionat siugur ca este.
Cand terapeutul traseaza o sarcina, el trebuie sa ceara lntotdeauna la
intrevederea urmatoare o relatare despre aceasta. in general. rezultatul este t11rnl
din urmatoarele trei:
I) sarcina a fost indeplinita:
2) sarcina a fost 1ndeplinita parpal;
3) sarcina ou a fost indeplinita.
Daca fami]ja a lndeplinit sarcina, ea este felicitata ~i interviul continua
din acel punct. Daca membrii familiei au lndeplinit-o pru1ial, este necesar sa se
exp lice de ce nu a fost illdeplinita in totaUtate. Terapeutul nu trebuie sa accepte
scuze peutrn aceasta situape. deoruecc, daca ar face-o, probabilitatea ca ei sa nu
tndeplineasca utmatoarea sarcina ar cre~te considerabil.
in conditiile ]n care membrii familiei nu au indeplinit sarcina, cea mai
bu1Ja atitudine din paiiea terapeutului este sa arate ca ei au pierdut o oportunirate de
a ie~i clin impas. Daca. partenerii apreciaza ca 1ndeplinirea sarcinii nu Je-ar fi fost de
vreun folos , terapeutul le-ar putea spune ca nu vor ~ti niciodata acest lucru de
vreme ce nu au indeplinit-o. Mai mult, daca in timpul iuterviului se ridica alte
probleme, el poate sublinia ca problemele respective puteau ii ~i ele eliminate daca
ar fi indeplinit sarcina t:rasata. Accentuarea vinovatiei Ii motiveaza pe pa11eneri sa
nu mai repete aceasta siruaiie ~i sa rezolve prompt sarcinile w111atoare care le revin.
189
impasul, llli1limizaudu-l. Daca va proceda astfel, membrii cuplului vor pleca de
la premisa ca el nu intelege gravitatea situa{iei lor ~i s-ar putea chiar sa renuute
la ideea de terapie.
De exemplu, daca so.tl crede ca sotia estc indiferenta fata de prietenii
lui, terapeutuJ ar trebui sa sublinieze ca aceasta este o problema importanta;
daca sotia nu simte ca sottil o trateaza cu respect, terapeut11l ar trebui sa
exploreze In detaliu aceasta problema.
Practic, orfoe problema poate parea minora, dar lucrnrile nu sunt chiar
atat de simple pe cat par. in spatele ei se ascund altele, poate cbiar mai
importante decal ceea ce trebuie consiliat.
b) ITetapeutul trebuie sci evite lucrurile abstracta Este bine ca el sa ceara
partenerilor unui cuplu sa se concentreze asupra unor comportamente concrete
~i nu asupra unor probleme mari.
De exemplu, so~ia intelectuala care sus?ne dreptu1ile femeilor ar putea
ezita sa-~i formuleze obiec}iile de a spala lenje1ia nrnrdara a so1t1lui ei, dar tocmai
aici se poate mauifesta problema cea mai importanta; sotul care protesteaza ca
sotia sa nu este afectuoasa, poate fi centrat pe felu l cum dore~te el sa fie primit
cand se 1ntoarce acasa de la munca.
Terapeutul trebuie sa caute un compo1tament concret, o reguJa precisa
care sa duca la scbimbare.
c) !Terapeutul va evita, fn mod constant, sii fie prins inlr-o coaliti~ El
trebuie sa fie impartial, sa nu tina cont de similitudiuea de sex cu unul dintre
parteneri. De asemenea, terapeutul trcbuie sa -~i pna propriile prejudecati in
afara schimbarilor pe care le cauta cuplul consiliat.
d) lrerapeutul trebuie sa accentueze rolul prezentului ~i sti evite trecutu4
In general, partenerii vad situafia lor ca o conseciuta a lucrurilor care s-nu
mtamplat In trecut. TerapeutuJ ar trebui sa gaseasca ceva ill prezent care sa
pennita iertarea, astfel incat perecbea sa poata depa~i situa?a conflictuala.
Desigur, uneori un lucrn din trecut poate fi folosit pentn.1 a motiva
cuplul 1n prezent. De exemplu, se pot identifica motivele care-i 1aceau fericiti
pe parteneri in trecut ~ i se pot reactualiza la noua conjunctura.
e) Ter eutu/ trebuie so evi/e sa e1111itii ado tarea zmor ozrltr
ireversibil in majoritatea situatiilor, este foarte imp01iaut ca pa1teuerii sa nu fie
lasa~ sa adopte o pozi~c pe care n-o mai pot schimba. Trebuie liisat loc pentrn
dcschidere, dialog, trebuje flexjbilizata viara unui cuplu.
191
n m
L/(Fi,xi) == L f(B;.Y;)
i=l k-=1
n
Lf(F1,X;) = f(F1 , X1) +f(F1, Xi)+ .. . + f(Fn, X11)
i=I
m
2:t(B1.Y1) = f (B,, Y1) + f (B1, Y2) + ... + f (Bm, Ym)
k= I
193
scl:Umb, barbatul se simtc jignit daca observa o lipsa de entuziasm sau
ncimplicare din partea sotiei in actul sexual. A~adar. semnificafiile simbolice
atribuite de cei doi partcneri actului sexual sunt periculoase, pentrn ca pot
genera disfunctii ~i nemul\umiri.
De asemenea. implicarii deosebite sunt determinate ~i de momemul
dorinfei sexuale care, de multe 01i, nu coincide la cei doi parteneri. 0 cercetarc
efectuata pe trei e~antioane difcrite (primul constituit din 75 de cupluri aflate la
prima caslitode, cu vechimea casatoriei intre 5-20 ani, al doilea alcatuit din 75
de cupluri necasatorite, cu vechimea concubi.oajului de eel putin un an, al
trei lea fonnar din 75 de cupluri necasatorite, intre care nu exista coabitare) a
ajuns la o serie de concluzii foarte iuteresante:
1) frecventa relatiilor nedorite In anul precedent interviurilor a fost mai
'inalta In cuplurile casatorite;
2) explicatiile date de subiecti sunt asemanatoare, printre cauzele cele mai
frecvente regasiudu-se: oboseala, tensiunile ~i supararile unuia dintre parteneri.
Surprinzator, foarte pupni dintre cei intervievati au indicat plicriseala sau
insatisfac\ia drept motive majore pentru lipsa de dorinia.
De ce se ajunge aici? Terapeutli spun ca problemele sexuale apar
atunci cand exista o proastii comunicare intre parteneri. in multe cazw"i.
uuul dintre ei nu reu~e~tc sa-i comunice celuilalt ce simte sau ce ar vrea cu
adevaral. Paradoxal, de~i exprimarea dorintelor ar trebui sa fie eel mai u~or
lncn.1 intr-o relatie intima, psibologii descopera frecvent ca majoritatea
indivizilor care dcclara ca se iubesc fara limite au a~teptari desprc care prefera
sa uu discute cu partenerii !or. Terapeutul poate focaLiza discutiile despre sex.
utilizand unset de sugestii, adaptate variabil, de la cuplu la cuplu, de tipul cclor
caseta 1.
Nernulrumirile privind insatisfactia vietii sexuale pornesc ~i din
ignorarea ideii pottivit careia femeia poseda do1in\a sexuata, la fel de viguroasa
~i chiar mai puternica dedit cea a barbatului. Pe de alta pa1te, cei care
con~tientizeaza acest lucru se lovesc de alte probleme. De exemplu, neli11i~tile
masculine au crescut, barba{ii deveuind su-esati ~i complexa1i de ideea ca, daca
nu-~i vor satisface partenera, o pot pierde, situatie noua, care-i obliga sa fie
mult rnai aten{i la a~teptarile ~ i doriutele acesteia. A~a se face ca femcilc au
inceput sa fie doiite ~i visate mai mult ca inainte, corpul lor, venerat ~i prefuit,
iar zonele erogene malt valo1izate. Biirbatii au fuceput sa con~tientizeze rolul
fiecarei parfi a corpului femeii in sela!ia sexuala ~i modalitatile de excitarc a
accstora, in vederea obtinerii unei stari care sa favorizeze apari1ia orgasmu)uj.
Scbimbarea de optica asupra pozitiei active a femeij ill rnportul sexual
a gcnerat ~i efecte negative. Cel ma1 important ramane acela ca barba!ii devin
atat de preocnpati de propria perfonnanta, iucat inlocuiesc dori.nta sexuala cu
dorinta erectiei ~ i a orgasmului. Multi viscaza sa ejaculeze foarte tarziu, nu
194
pentru a se satisface mai mult, ci pentn1 a obliga femeia (epuizata de un munar
excesiv de orgasme) sa implore: ,,Ajunge, ajunge!". In eseuta, barbatul
contemporan a devenit un sclav al femeii, al sexului sau, mai bine-zis, al
sexului femeii. El sufera de ,,obligatia de juisare generala, de constrangerea de
eficacitate hedonfoa, inte1easa in termeru de erectie/ ejacuJare pennanente"
(Brnckner $i Fiukielkraut, 1977). Acest fapt 1-a detenninat sa devina mai
arogaut, mai agresiv ~i rnai dispre}l.titor fara de femeie, t:rasaturi ce creioneaza
portretul unui barbat intotdeauna nesigur, nelini$tit de virilitatea sa.
Caseta 1
De cealalta parte, femeia ~i-a ca~tigat unul dintre cele mai importante
drepturi: acela de a fi respectata ca femeie, de a nu mai fi privita ca obiect sexual,
de a pretinde satisfactie sexuala ~i nu doar de a oferi. Practic, pana la s:far$itul
secolului XJX, femeji nu i se acorda crectitul dorintei sexuale, mt exista placere
sexuala feminina. A trebuit sa apara distinc!ia Jui S. Freud intre orgasmul
clitoridian i orgasmul vaginal, pentrn a se acorda mai multa ateurie trairilor
femeii in actul se>..'Ual i pentru a se contientiza faptul ca satisfaqia barbatului
crete o data cu creterea satisfactiei femeii. Refelitor la disti.J.1c!ia freudiana, au
aparut pareri pot:rivit carora nu exista diferen!e 1nt:re cele doua orgasme, deoarece
clitorisul este anexat vaginului, vaginul este anexat labiilor mici, iar labiile mici
sunt anexate clitorisuli1i. Toata forma~a de organe sexuale este legata direct de
maduva spinarii ~i de creier, fund deci imposibil a afinna ca orgasmul este
dependent in totalitate de o structura sau al ta. Practic, dei orgasmele pot varia In
frecventa ~i in intensitate, se considera ca toate incep i se tem1ina in acela$i loc:
axa vagin-labii-clitoris.
Revenind la demersul nostru, secolul XX e domirtat de rasturnarea
conceptiei potrivit careia, tn actul sexual, femeia este elementul pasiv $i
barbatul eel activ, ajungandu-se la concluzia ca femeia a deverut activ-pasiva,
195
ill tlinp ce barbatul a ramas mai nmlt pasiv-activ. De altfel, a~a cum sustine J.
Evola (1969), activitatea la barbat ~i pasivitatea la femeie ou privesc decal
planul exterior, pentru ca, In intiJJJ.itate, femeia este cea care poseda ~i barbatul
este eel posedat. Totl.t$i, jdeea de posesiune este destul de relativa, daca ne
gandim ca femeia nu poare sa posede decat devenind pasiva: daca ea se ofera
cu prea multa illdrazneala, barbat11l da 'lnapoi, peutru ca tine sa fie el
cuceritorul. insa, ~i barbatul are impresia ca poseda, deoarece el domina pentru
ca i se creeaza aceasta iluzic. Prin urmare putem afinna cu certitudine ca, prin
cou~tieotizarea de catre femeie a puterJi ei de atrac}ie, pretentia barbatu1L1i de a
poseda s-a diminuat considerabil, 1.nsa nu putem fi siguri daca aceasta pretentie
s-a mutat 1n dreptul femeii. Mai degraba tindem sa fim de acord cu ipoteza lui
S. de Beauvoir (1949) care afirma ca, exceptand cazurile de viol, nimeni 11u
poseda pe uimeni.
Dorin+a femeii de a ajunge la orgasm a deveniL a$a de mare, 1ncat ea va
lncerca sa-1 opseasca alattiri pe barbatul care o poate satisface. De~i tinde sa
caute continuu, sa nu se limiteze la o singura relaiie sexuala toata viata, fe1neia
nu este sincera cand pretinde ca. nu vrea decat o avenhira, urmarind placerea,
caci pJacerea (departe de a o elibera) o lcaga de barbat. Mai grava este situa1ia
cand actl.11 sexual ramaue singurul lucru care leaga d011a persoane, caci
posibilitatile de a permanentiza relafia se reduc considerabil.
in esenra, femeia a devenit ~i ea sclava sexuh1i, ~i implicit a barbatlllui ,
cbiar dad\ feminismul crede ca a Ia.cut din barbat sclawl femeii. Placerea e
prea mare pentru a refuza cautarea orgasmulw, iar stigmatul a devenit din ce ill
ce mai mic. Dorinta s-a transformat in obsesie, ~i femeia obsedata obtine, de
obicei, ceea ce vrea ...
Exista, a~adar, o isterie masculina la fel de apasatoare ca ~i isteria
fem.inina Prin urmare, indiv.izii tind sa nu-~i rnai pastreze controlul asupra
seutimentelor ~i scuzaliitor, asupra felu1ui In care se manifesta 'in fiecare aspect al
rela?ei sexuale de cuplu, pentrn ca n-ar avea decat de pjerdut lipsiti de
spontaueitate ~i/sau inhibati, s-ar condaLm1a singmi la necunoa~terea impli.11uii
sexuale. De aceea, se mcearca je~U-ea din nonnele schematice ~i rigide ale sexului
tradJtfonal, cbiar dacii exista inca barbat:i care folosesc mereu poziiia misionanLlui
(,,barbatul deasupra'1) de teama sa nu fie considerati pasivi sau femei care refoza
pozitia deasupra barbatului, pentru a nu parca prea ,,fierbinp". Totu~i, se pare ca s-a
depii~it stadiul ill care partenerii suportau aui 1n ~.ir chlnul unor pozitii detestate ~i
nu 1ndriizueau sa ceara ceea ce i-ar fi stimulal cu adevarat. Ca atare, s-au
diversificat modurile de acuplare, ca modalitate de ob~inere reciproca a orgasmului.
fnsa alegerea unor pozi}ii de duet sexual trebuie !acuta cu 'infelegcre
pentm nevoile fiecaruia. Pozitia care barbatt1lui 1i procura satisfactie maxima ar
putea fi iuruferenta femeii, iar tehnica pe care ea o crede a fi expresia
sofisticarii erotice, pe el sa 11 lase complet rcce.
196
Cum rezolvarn o problema de cuplu?
Caseta 2
Caseta 3
197
e. ldentificaji cea mai bunii sohqie
P1iviti lista cu solupile care v-au mai ramas ~i incerca1i sa va gand iti
care ar fi cea mai buna dintre acestea. Alegeti-o $i punefi-o In practica.
198
Terapia centrata pe comunicare
199
rigide ~i intolerante gaudesc ca este o pierdere de vreme sa incerce sa lnteleaga
~i puoctul de vedere al celujlalt. A~a ca, in acest caz, nimeni nu asculta ~i
amandoi ajung sa devina frustrati, necomunicativi ~i, in ultima instanta, singuri.
Con~tientizarea mecanismelor ~i experientelor prin care au devenit doua
persoane ,,singure sub acela~i acoperi~" coostruie$te o buna parte a demersului
lerapeutic.
Destule complica~ apar $i in conditiile 1n care mesajul este i'nfeles.
Una di11tre acestea rezida In faptul ca abordarea unei probleme ajunge sa
genereze discutii colaterale, mergandu-se pana acolo !neat se uita de w1de s-a
plecat $i se incearca rezolvarea altor aspecte care n-al1 reprezentat sursa initiala
de dialog.
in acela$i context, nu putine sunt situatiile cand partenerul Ii comunica
celuilalt o nemulpimire, ca raspuns la nemulrtunirile care i s-au prezentat.
Practic, membrii cuplului nu rezolva nimic acuzandu-se reciproc, pentm ca In
acest 1.nod nu se solu\ioneaza niciuna dintre nemul!tuniri. Cateva repere in
optimizarea comunicruii de cuplu pot fi utile deopotriva terapeutuJuj $i
clientilor.
A~adar, pentru a ilnbunatap comunicarea, trebuie sa )inep cont de ceea
ce apare sintetizat 1n caseta 4:
Ce trebuie sa facep
- ascultati atent continutul, dar observati ~i starea afectiva a celuilalt;
- nu uita!i oiciun moment ce problema se discuta;
- eoumera1j-va nemul11nirile $i rezolvari-Je pe rand;
- nu deviati discutia de la aceasta problema;
- incercati sa 1ntelegep puoctul de vedere al partenerului;
- nu favoriza~i aparitia culpabilizarilor;
- cereTi ~i oferiti feed-back;
- nu considerati ca intelegeti gandmile celuila1t. intreba1i-1.
Caseta 4
200
1) iudjvidul considera di m1 va mai fi iubit la fel de mull de panener.
atunci cand acesta va observa Lipsurile sau vulnerabilitatile celui cu
care t:raie~te;
2) se poate deteriora armonia cuplului prin discutarea unor aspecte ce ar
scoate in evidenta neconcordantele dintre paneneri;
3) celalalt 1$i poate pierde tncrederca ill partener $i In relaJie, atunci cand
se aduc in discutie probleme care-l vizeaza ~i nemulp.1miri de care se
face direct raspunzator.
Terapeutul sprijina partenerii 1n identificarea ~i depa~irea acestor idei
preconcepute, pentru ca ele nu fac altceva decat sa le ofere o liui~te aparenta. in
spatele ei se vor ascunde ~i multiplica frustrarile ~i nemultumirile, care, mai
devreme sau mai tarziu, vor exploda cu o iuteusitate sporita. Iata cateva repcre
$i sugestii: ,.,Luafi-va inima fn dinfi $i comunlca/i sincer cu partenerul ce
credefi ca 1nerge $i ce nu fn relafia dvs. Daca va iube$fe, vefi gasi fmpreuna
modalitatile de rezolvare a te11siz111ilor latente ce plutesc ameninfator deasupra
re/afiei. Dacii nu, aveti $ansa sii descopenji acest lucru $i sa va cautafi
fericirea f11 a/ta parte.
Gandi(i-va, fnainte de a vii discuta problemele, i'n ce stare sujleteasca
vii aflafi, daca ea este fntamplatoare sau daca este chiar consecinfa
problemelor pe care vre{i sa le aborda/i. lt1 orice situafie ati .ft. caula(i sa
modifica/i ceva astfel fncat sa depii~i{i sliirile negative pentru a avea acces la
cele pozitive" (vezi caseta 5).
Stari negative
morocanos
trisL
anxios
ucrvos
ran it
pu(in fruscrat
dcprimat
singur
Masimt
Stari pozitive
foarte calm
relaxat
binc dispus fcriciL
mulp11uit
incrczator
Caseta 5
201
0 modalitate eficienta de a comunica s.incer cu prutenernl este cwia cu
sugestii. latii. procedura: ,.,Dacii vii este greu sii vii comunicoji verbal nemulfwnirile,
co1?fectionaf:i doua cutii penlru sugestii. Scrie(i pe un bi/efe/ nemu//wnirea avuta ~;
punefi-o fn cutia celuilalt. Scriefi cdte o singurii nemulfwnire pe bileJel, pentru a
putea fi mai UOr # mai repede solufionata. Important este sii nu /ecturafi
nemuljumirile celuilalt decal in momentul cdnd vii simJiJi pregiilil pentru acesr
fucru. Nu trebuie sii fifi intr-o stare de disconfort, deoarece ve(i avea dificultiifi fn a
incerca sii infelegefi ~i punctu[ de vedere al parlenerului. De asemenea. este
important sii programa/i un timp cand amandoi putefi vorbi despre modalitiiJife
prin care credefi cii se va rezolva nemulfwnirea exprimata".
Daca nu va surade varianta cutiei cu sugestii, pute!i apela la o alta, ~i
anume intrunirea de familie, care are trei stadii:
1) ascultarea nemul/umirilor
In acest stadiu unul dintre pa1iene1i asculta plangerile celuilalt ;;i se asigura
ca mtelege exact mesajul care se dore;;te a fi transmis. Ce trebuie sa faca, atat
persoana nemulflmtita, cat ~i parteoerul care asculta nemultumirile, apare sintetizat
In casetele 6 ~i 7.
2) construirea agendei
in acest stadiu se alciituie~te o lista cu aspectele exacte care se i'ncearca a
fi rezolvate. Ele trebuie sa fie cat rnai punctuate i reciproc acceptate de parteneri.
3) rezolvarea nemul{umirilor
Stadfol rezolviirii nemulttmurilor vizeaza punerea in practica a
aspectelor negociate anterior. Daca lucrurile merg bine, problema dispare i
lasa loc alteia, care va unna acela~i algoritm.
Persoana nemulfumita
trebu.ie sa-~i afmne nemulunirile clar i precis;
trebuie sa nu-1 lovinova.ieasca pe ceUilalt, ci sa-1
motiveze sa depa~easca impreuna acest impas;
trebuie sa se asigure ca celalalt 'intelege exact fondul
nemultumirilor ei.
Caseta 6
Caseta 7
202
Un exemplu care evidentiaza importanfa primelor doua stadii este
prezentat mai jos:
1) ascultarea nemultumirilor
El: Casa e intotdeauna 1ntr-o mare dezordine $i nu-mi place deloc.
Ea: Nu e toata casa mereu in dezordine.
El: De obicei, este.
Ea: Ce anume te deranjeaza, de fapt?
El: Cred ca bucataria, eel mai mult.
Ea: De ce?
El: Ma deranjeaza ca vasele stau zile mtregi mgramadite, 1n loc sa fie
puse 1n ordine imediat.
Ea: Ei bine, daca n-am ie$i seara atat de mult amandoi, ar fi posibil sa
fac ceea ce vrei.
El: Nu asta e problema. Ai tin1p destul sa pui vasele la loc pana
plecam.
Ea: A$ avea, daca m-ai ajuta $i tu. Asta e problema.
El: Spui ca nu te ajut destul?
Ea: Exact, $i acest lucru ma deranjeaza.
El: Dar eu ma ocup rnai mtLlt cu gatitul, a$a ca am crezut ca tu trebuic
sa faci curat.
Ea: Te ocupi tu cu gatitul, dar $1 eu spal, calc $i fac cumparaturi. Ma
ajuti prea pulin $i vrei prea mult de la mine.
2) construirea agendei
El: Bun, ce-ar fi daca fac eu curat ~i gate$ti tu? Sau tu ma ajufi sa
gatesc, iar eu teajut sa faci curat.
Ea: Suna bine. Mi-ar placea, insa, ca joia, cand amiiudoi suntem foarte
ocupafi, sa miiucam 1n ora$.
El: Buna idee. Ne putem permite sa ie$im sa mancam o data pe
saptamiina.
Ea: Deci, 01icine ar gati, celalalt face curat. Iar joia luam masa In Ora$.
EL: Bine, hai sa batem palma.
Caseta 9
204
Iata cateva fonnulari posibile in maniera prescriptiva: ,, Reven ind la
rolul politeJii in cmnunicare. atunci cand avefi o zi proastii, este bine so PO
avertizaJi partenerul cii nu el este vinovat de starea dvs. De asemenea, nu
transferafi nervii dvs. asupra celuilalt, ciiutaJt sii vii li11i~tifi ~i m11nai d11pa
aceea reluafi in.teracfiunea cu el.
in conditiile in care nu puteri evila o discufie aprinsii. ga11diti-v6 daca
merita so va certaf.i pentru respectiva problen1a. Este ea atat de importantii ca
so justifice tensiunea dintre voi? Dacii da, argumenta{i-vii p1111ct11/ de vedere
intr-un mod politicos. Dacii nu, nu va crea(i singuri alie probleme' '.
In caseta 10 va prezentam alte cateva reguli de politete ce trebuie
respectate intr-o discutie familiala.
Caseta 10
Caseta I l
205
Ascultarea activa presupune, de asemenea, ~i punerea unor lutrebari.
Multe persoane evita sa fonnuleze 1ntrebari clin teama de a nu deveni riclicole.
Ele nu ~tiu, probabil, ca secretul uuei conversatii reu~ite nu consta In a avea
ceva interesant de spus, ci 1n a fi interesat de ceea ce partenerul vorbe~te cu
tine. De asemenea, eel care asculta trebuie sa evite sa apara In situa\ij cam pe
ceUilalt nirita (vezi caseta 12).
Caseta 12
206
Bariere in comunicare
207
Exemplu de presupunere facorecta
Terapeutul: Ce va deranjeaza eel mai mult?
Ea: Faptul ca nimeni nu ma ajuta in casa.
Terapeutul: Va referiti la so\?
Ea: Da.
Terapeut11l: I-ati spus sa va ajute?
Ea: Cred ... prcsupun ca el ~tie.
Terapeutul: 1-ati spus?
Ea: Nu.
Caseta 14
Caseta 15
Evita ti:
sa intrebati In 1oc sa raspundeti;
sa fiti impasibil, lipsit de reac}ie.
Cautati:
sa 1ntelegeti nemultum.irile celui lalt;
relua~ In fonne diferite confjnutul mesajului.
Caseta 16
208
in aceeai ordine de idei, este indicat sa aveti in vedere um1atoarele:
l) Faceti afmnatii folosind mai degraba Eu decal Noi (folosirea Lui Noi
presupune ca $ti~ ce simte celalalt, :fa.ra a verifica daca aa stau lucm1ile);
2) Faceti afirmafii folostnd mai degraba Eu decat Tu (afirma1iile
continand Tu invadeaza teritoriul ce1uilalt $i stmt destul de riscante).
Agenda ascunsa
209
Pentru o ill}elegere mai clara, vorn detalia primul exemplu. In acest
caz, sopa are agenda ascunsa ,.El nu mai tine la mine". S-ar putea ca ea sa
aiba dreptate, dar s-ar putea $i ca ea sa denatureze mesajele. Poate ca sotul
este, illtr-adevar, illgrijorat in legahua cu sanatatea ei, dar poate ca ea a
privit acest mesaj ca pe o dovada ca sotul nu mai este atras de ea. Aici,
problema este nu ce a inten1ionat el prin acest mesaj ori daca ea it
distorsioneaza sau nu. Problema este ca agenda ei a ramas ascunsa. Atiita
timp cat este ascunsa ea nu poate fi rezolvata. Sentimente puteniice vor fi
asociate cu ea $i fiecare mesaj va parea sa aiba "un mesaj lo mesaj"
Tabelul l
Mesaj Agenda probabila
EL: Ar trebuj sa te duci la doctor. EA: Nu ma mai iube$te. Se
Arati foa1te rau. giinde$te ca sunt urata.
EA: Nu cred ca ar trebui sa avem un EL: Nu vrea sa ramana cu mine. N u
copil piina temlin studiile s-a implicat in relatie .
EA: Asta seara sunt obosita. A$ EL: Ei nu-i pasa de mine.
prefera sa nu facem sex.
EL: Repeta, te rog, nu te-am ascultat. EA: Nu-1 interesez
Ma giindeam la altceva.
Exista trei tipuri de agende ascunse (tabelul 2). Cea mai des intalnita
este agenda ascunsii negativii, care are ca problema centrala afecfiunea. Filtrnl
care opereaza este ,,Soful/ sotia nu ma iube$te" $i dovezile sunt adunate pentru
a hrani acest sentiment de durere. Fiecare mesaj este evaluat ill termenii acestui
filtrn de afectiune. Al doilea tip de agenda este agenda de raspuns. Aici,
problema centrala este interesul, iar filtrul care opereaza este ,,Sofului/ soiiei nu
ii pasa de mine $i nu Ill o intereseaza problemele mele". Mesajele sunt filtrate
pentru a arata aceasta lipsa de interes sau de raspuns. A l treilea tip este agenda
ascunsa de statut. in acest caz, problema centrala este injluen(a. Filtrul care
opereaza este ,,Sotul/ sotia nu ma trateaza ca pe uo egal". Mesajele sm1t filhate
pentru a arata ca paitenernl este dominator.
Tabelu12
Tip de a~endli ascunsa Problema centraHi Filtrul care opereaza
Negativa Afectiunea Celalalt nu ma iube$te
De raspuns Interesul Celuilalt nu-i pasa de
mme
De statut In flu enta Celalalt nu ma trateaza ca
peun egal
I
210
Pentru a particulariza, ganditi-va la cuplul dvs. Vefi con~tientiza ca, eel
pun dvs., aveti o agenda ascw1sa daca:
1) ave~ unele probleme pe care va este foca sale cliscuta!i, probleme
care va sperie, pe care evitati sale discutati;
2) aveti sentimente putemice in Jegatura cu un lucrn ~i le ascundeti;
3) aveti probleme despre care vorbiti mereu, dar va 1nvartiti In cerc,
nereu~ind cu adevarat sa faceti vreun progres.
Caseta 17
Caseta 19
Jocul comuoicational
213
De asemenea, exemplificam doua tipw-i de situatii pentru a 1ntelege
mai bine cum actioneaza jocul comun ica1ional.
Exemplul 1
Tatal-so! (b/amand): De ce nu ai planificat coucediul nostru?
Mama-so1ie (blamand): De ce Tipi? Ai la fel de mult timp ca ~i mine!
Fiul (blamand): Taceti din gura. lototdeauna va certaJi. Orictuu nu voi
pleca 1n vacanta cu voi.
Tata1-so1 (blamand): Taca-ti gura. Eu sum eel care face regulile aici.
Mama-sofie (blamand): Cine spune asta? $i apoi, fiule, nu te amesteca
In treburi care nu te privesc!
Caseta 20
Exemplul 2
Tatal-sot (conciliant): Unde ai vrea sa mergi, draga mea?
Mama-sotie (hiper-rafionalii): Daca ar fi sa ne luam dupa vremea
prognozata, mai bine mergem la munte.
Tatal-sot (conciliant): Cum spui tu, draga mea.
Fiul (conciliant): Mama, tu intotdeauna planifici vacante frumoase.
Mama-sope (hiper-rafionalii): Bine, voi incepe sa fac bagajele maine
dimineata.
Capacitatea dvs., dar ~i a clientului dvs., in cazul ill care suntefi cousilier
sau terapeut, de a intra fut:r-un joc comunicational repreziota un senm al rnaturitatii
$i al dolintei de a evita sau rezolva situatiile problemalice. A putea sa-ti ceri scuze
fara sa fi conciliant, a nu fi de acord fara sa blamezi sunt comp01tamente obtinute
214
mult mai u~or m cazul acelora care mteleg necesitatea acestor jocuri. Aceste
persoane au posibilitatea de a cre~te, de a se dezvolta, de a-~i gasi echilibrul ~ i
mattuitatea, de a 1n1bunata!i calitatea relatiei conjugate sau familiale.
Fiecare dintre noi traie~te dupa auumite reguli, i.mpuse de alti i sau de
propria dorinta de a pune putina ordine intr-o ex.istenta care, altfel, ne-ar scapa
de sub control. Uneori adoptam sau preluam reguli fiira a fi con~tien1i, alteori le
interiorizam atat de mult meat nu observam ca, la un moment <lat, ele intra In
contradictie cu evolutia realitatii sociale, devenind pcrimate ~i disfunqionale.
insa, de foarte pu!ine ori, sesizam ro1ul important al acestora In
functionarea vietii familiale. Abia in momentele de criza observam, de fapt, ca
1ipsa regulilor, inadve1te111a sau anomia lor genereaza insatisfaqie ~i
dizarmonie, stari pe care 'incercam sa le eliminam, chiar daca nu iutotdeauna
apela1n la modalitatile cele mai indicate.
Una dintre cele mai eficiente modalitati consta 'ln identificarea, cu
ajutorul comuuicarii, a regulilor care ne ghideaza viata, pastrarea acelora care
suot validate la nivel familial ~i refomm1area altora ce-~i gasesc justificarea doar
in egoismul sau prejudecatile unora dintre noi. Acest lucm se poate realiza astfel:
Procedurii. ,,A,$~C/Ji-vc'i fmpreunii cu ceila/fi membri ai familiei in
Jund unei mese ii scriefi jiecare pe o coala de ha11ie regulile dupa care vci
des_/a$ttraji via fa persona/a $i familiala. Enwnerati-le faro a emite judeca(i de
va/oare in privin/a utilitiijii sau a respectarii /or.
Citifi-/e, apoi, cu voce tare, fiecare fn parte. Ve!i fl swprinJi ciind veti
constata cote deosebiri sunt lntre listele lecturate. Acest lucru va VG ajuta sti
217
ilnpartit in trei categorii:
l) titnp pentru sine;
2) timp pentrn un anumit membru al famiUei
3) ti.mp peutru toti.
Multi se plaug ca timpuJ petrecut impreuna de toti membrii familiei
este foarte scmt. Altii se arata deraujati de faptul ca nu mai pot avea un timp al
lor, In care sa stea singuri, rara a fi disturbati.
Cuplul 1
Cuplul 2
Caseta 21
218
Depa~irea monotoniei poate fi realizata ~i ill mod spootan, nu doar in
unna unor eforturi de gaudire. in caseta 21 va prezentfun doua tipuri de cupluri:
unul tucatu~ar in tiparul vietii de zi cu zi, celalalt deschis la expe1iente noi.
Terapeutul poate ajuta partenerii sa aprecieze care mod de comportament es1e
mai indicat pentn.1 relatia de parteneriat ill care se aila. Daca parerile nu
concord.a, ceva trebuie schimbat.
2J9
probleme!e celorla!ti. insa, ele pot ti convinse sa asiste la cateva ~edin1e de grup,
avand oppunea de a se intoarce la terapia cu un singur cuplu, daca considera ca
metoda de grup nu le ajuta. Terapeutii spun ca este extrem de rar peunu uu cup Ju
sa inceteze sa mai lucreze cu grupuJ, odata ce s-a obi~nuit cu el.
Utilitarca terapiei cu grup de cupluri rezida in aceea ca iJ1div izii
con~tientizeaza ca problcmele lor maritale nu suot unice ~ i nici atilt de grave pe
cat par. Nu put.ine persoane coustata dupa prima ~ediu\a de terapie ca exista
cupluri care prezinta disfuncponalita\i mult mai grave decat ale lor:
Dumnezeit!e, i-ai vazut pe cei doi? Si eu care credeam ca doar noi avem
asemenea probleme! Practic, acest tip de terapie ofera indivizilor oportunitatea
de a examina in profunzime casniciile altor oameni, ii invata sa foloseasca
drept punct de referinta con11ictele altor casatori.i, pcntro a le putea evita sau
depa~i In cazul aparitiei !or.
in acest context, de integrare a cuplului i'ntT-uu grup, terapeutul cste
privit !n rnai mica masura ca persecutor sa11 judecator al vietilor noasue,
deoarece procesul de grup apare fn prim-plan, iar el este folosit de ternpeul
pentru a evidentia modelelc contrastante ~i pentTu a reconsidera anumite
atitudini ~i comportamente. Adesea, indivizii asculta mult mai atent declaratiile
celorlal!i ~i privcsc mult mai interesati atitudinile lor decat o fac fata de
terapeut.
Cuplurile reunite mtr-un grnp nu au o istorie comuna sau probabilitatea
unui viitor impreWJa. Persoanele nu se cunosc intre ele, ceea ce face ca
reticen}a, iimiditatea, jena sa fie dimiuuate, iar gradul de sinceritate sa creasca
considerabil. De obicei, 1m grup este format din trei cuplmi Atemia se
iudreapta la un moment dat asupra unui cuplu, celelalte ascuJtaudu-1 cu multa
atentie. Dupa prezentarea situa!iei cu care cup lul audiat se confrunta, fiecare
persoana din grup este rngata sa-~i exprime parerea. terapeutul solicitand
argmnentarea fiecarni punct de vedere. Se insista, msa, asupra faptului ca
subiec~i trebuie sa critice atitudinile sau comportamentele celorlalp intr-o
maniera constructiva.
Unul din motivele pentrn care terapia de grnp func\ioneaza eficienr sc
bazeaza pe faptul ca oamenii sunt mult mai obiectivi ill Jegatura cu problemele
altora, comparativ cu problemele pe care ei in~i~i le au. Cand analizeaza un alt
cuplu, pot sesiza mai u~or cauzele disfunc~ilor, pot identifica mai repede
solutiile ie~irii din impas. Dimpottiva, cand 1ncep sa vorbeasca desprc
problemele Jor, devin mai ezitan!:i, se blocheaza rnai des, Ii se modifica tonul
vocii $i maniera de apreciere.
Exista $i riscuJ ca oamenii care fac parte dintr-ltn grup sa fie atilt de
preocupa1i de problemele lor, iucat sa le proiecteze asupra altora, de cele mui
multe ori incon~tient. Tcrapcutul trebuie sa aiba In vedere posibilitatea apariTiei
acestui fenomen, pentru a nu impinge actul terapeutic 1n direcpi irelevante.
222
Cele mai multe cupluri au o reaqie imediata ~i pozitiva fata de grup ~i
relateaza, dupa cateva ~edinte, faptul ca rnariajele lor sum mult tmbunata\ite.
Un semn de irnbunatatire este acela ill care fiecare parteuer devine mai
individual ~i renunta la sintagme precum: noi suntem, noi credem etc. Folosirea
lui 11oi este ceva obi~nuit ill faza inipala a terapiei, deoarece asctmde diferentele
dintre parteneri.
De exemplu, daca unul clintre parteneri afim1a: Noi nufacem niciodato
nimic fmpreuna. terapeutul poate sugera schimbarea exprimarii prin utilizarea
lui eu, ceea ce duce la Eu nu Jae niciodatii nimic cu tine. Acesta este un prim
pas catre con~tiinta faptulw ca am 1n mine puterea sa fac ceva cu tine daca
doresc, cu alte cuvinte pot avea un rol activ In a scbimba cursul unor
evenimente. insa, atclta timp cat formularea este mai degraba noi decal eu, ma
comport ca un neputincios, pentru ca mi-am cedat libertatea de actiuue.
Este de dorit ca fiecare persoana sa-~i asume responsabilitatea pentru
ea lnsa~i. In acela~i iimp, respectul pentrn identitaiea diferita a celuilalt
semnifica intelegerea a~teptarilor Jui, acceptarea acestora ~i, implicit,
1nlatu:rarea problemei ce parea de nerezolvat.
223
Ea: 35 de ani, casfi10rit6 de 15 ani. cu 4 copii. Si111p10me/e depresive
evolueaza de 6 /uni $i sunt consecutive ritua/urilor dezvoltate de la ciisiitorie:
nevoia compulsionalti de a spa/a de mai multe ori alime/lfe/e fnainte de a le
gii.ti. spa/awl repelat al mCiini/or etc.
Deci, cele trei cupluri au couflictc 1.n planul relatiilor co1~ ugale, con11icte
puse pe seama problemelor financiare, a relatiilor cu socrii, a dificu ltatilor in
ed uca~a copiilor.
Dinamica grupului
J) in prima fazif. sotii fncearca sfi se discredite=e reciproc in ochii
ce/orlal(i. Se formeaza doua subgrupe: bilrbatii ~; femeile. Te11di11/a
este sesizatii in special la biirbati pen/111 ca. f11 limp ce o .fe111eie se
poate apara singurii de agresivitatea biirba/ilor. barba111! frebuie sii se
asigure de suportul celorla/fi.
2) 1!1 a douajazii, sofii au tendin[a de a se suporta reciproc, de a clarijlca
,~i infelege problemele dintre ei. Aceastti 110111 po::if ie adoptatii de
parteneri duce la o med bu11a cu11oatere a necesita(.i/or. a
senfimentelor. a structurii partenerului i reprezinta ba::a amelioriirii
J'elatiei conjugate.
229
L [Prima faza a procesului terapeutic centrat pe cop ill
Telul p1imci faze este stabilirea aliantei t erapeutice lntr-un mediu
securizaut, predictibil, care-i permite copilului sa se dezvaluie pe sine. Prima
sesiune este foarte importanta in real izarea a]jantei terapeutice. De aceea,
trebuie sa fie o experieota placuta pemrn copil, pentru ca el sa-$i doreasca sa
rcvina la cabinet. Aceasta ~i pentrn ca parin~ii stmt cei care decid venirea la
cabine1, iar copilul poate fi la ]ncepnt refractar, speriat sau nemoUval pcntn.1
relatia terapent1ca. Prima lntalnire este rnomentul stabilirii unei relatii de
incredere cu copilul. El poate vedea daca terapeutul este un pa1ticipant corect ~i
impa11ial, i.oteresat de fiecare membru al faroiliel $i tu special de copil. Cei mai
multi terapeu!i afim1a ca este necesar ca atunci cand familia vorbe~te desprc
copi l, el sa fie de fata, cbiar daca nu-9i spune ~i el punctul de vedere. Astfel.
copi lul este lmpiedicat sa fantazeze, sa se ing6joreze cu privire la presupusele
luc1uii rele ce se spun despre eL
Terapeutul nu trebuie sa-i vorbeasca copilului ,,de sus", sa-l neglijeze
sau sa-1 trateze ca pe un obiect despre care se discuta. in aceasta situa{ie.
copilul descopera ca terapeutul este interesat de el, il vede, 11 aude, Tl trateaza
cu respect, vorbe~tc cu el in mod series $i nu prive$te problema sa ca pe un fapt
dificil.
P1imele sesiuni au ~i o valoare diagnostica: se strang infonna}ii din
mai multe smse (copil, familie, ~coala , medic de familie), se formuleaza
ipotezele ~i obiectivele terapeutice. fnsa terapeutul continua sa shanga
informa\ii de-a lungul lratameutului ~i poate avea surpriza deformari i
inforn1ariilor initiale, transfonnarii sau !mbogatirii obiectivelm In timp.
Chiar ill prima sesi11ne terapentul este interesat de motivele pc1iu-u care
este adus copilul la cabinet. Accsta, a.fJandu-se illtr-o relatie de stransa
dependenta fata de parin1i, ~coala sau autorita\i, m1 se prezinta spontan la
consultatii, ci este adus de parinti ill nnna unui $ir de incideme, couflicte
latente sau rnanifeste. Pulini parinli solicita ajutor psihologic pcntru copiii !or
1u cazul cand ace~tia prezinta U$Oare elemente sin1ptomatice ill comportament.
Cei mai multi se lndreapta spre cabinetul de psiboterapie atunci cand situatia
iucepe sa fie dificila, uneo1i insuportabila, atat pentru copil, cat $i pentni
parinfi. Chia.r daca parintii nu sunt direct afectati de comportamentul copilului .
ei traiesc disconfort, anxietate sau simt ca trebuie sa faca ceva In aceasta
privinta. Uneori parintii i~i aduc copiii la terapie pentru ca ace$tia au suferit
incidente traumatice (abuz, molestare, accident, moa1iea sau 1mbolnavirea
cui va drag) $i doresc sa fie signri ca sentimentele traite de copil nu-1 vor cople$i
~i nu vor avea efecte negative pe termen lung. Alteori, $COala sau medicul de
famil ie Ii tudruma pe parinti spre psihoterapie. Doar ocazional copiii se
adreseaza ei 1n$i$i terapeutului ~i ace$tia sunt mai ales adolescentii. Terapeutul
230
observa rnca de la rnceput daca ,,problema" este a copilului, daca el o
accepta, sau este a parintilor sau a profesorilor.
0 sursa impo1tama de informaJii esre observarea rela!ii lor dintre parinti
~i copil (~i fra~ eventual) In timp ce ei sunt J'n cabinet. Primul lucru de obscrval
este proximitatea fizica. Copilul ~i parintii stau 1mpreuna sau separati? Daca
stau 1mpreuna, se afla i11 contact fizic ~i aparent dependent, lega\i unii de al\ii?
Daca stau despar}ip, indica aceasta o lipsa a contactului emotional sau o
independenta sanatoasa? Apoi se observa daca copilul se mi$ci'i liber prin
camera sau parintele i'i controleaza compo1tamentul. Ce reaqie au parintii la
comportamentul copilului !or? Cere acesta aprobare cand vorbe~te? Vorbqte
liber sau este blocat de prezenta parintilor? ll lasa parin1[i sa vorbeasca san
raspund i'n locul 1ui'?
Plecand de la accste infotmatii, terapeutul formuleaza ipoteze cu
privire 1a:
- masurile educative pe care parLntii le aplica copilului;
- aliautele ~i con11ictele intrafam.iliale;
- polarizarea rolurilor ~i stabili.rea granitelor intergenerationale;
- valoarea sirnbol ica a simptomelor;
- ctinarnicile emotionale con~tiente ~i incon~tientc iu sistemul
fami lial;
- comtmicarile pe1turbate ~i dublele rnesaje.
232
urile de comportament ~i de gandire. impulsltlile. rest>ntimcntele. dorintelc.
nevoile ~i sentimentele sale.
Adesea, proiecfia va :fi singura cale prin c::i--e copilul vorbe~te despre el.
De exemplu, el poate spune prin intem1ediul uncj marionete lucruri pe care nu
le va spune niciodata direct. A~adar, rehnica utilizarii marionetelor sal1 a
papu~ ilor faci liteaza medierea procesului de explorare ~i analiza terapeutica.
Jocul pri n dramatizare ~i improvizatie narauva, prin metafora ~i simbol ofera.
pas cu pas, baza proiectiva de exprimare ~i explorare. far In timp provoaca
schimbari in lnfelegere ~i comportament. Jnsa este exrrem de important modul
cum terapeutul manipuleaza acesl material. Explicarea ~i interpretarea sunt
considerate 1ara temei daca nu sunt direct percepute ~i simtite de copil ca
experien\e personale de autoacceptare ~i autoschimbare.
Terapeutul experientialist nu-i interprcteaza copilului matcrialul pe
care acesta II ofera pTin proiectie, de~i el traduce pentru sine ceca ce aude ~i
vede, pet1tn1a ghida in1cractiuuea sa cu copiluL Astfel. rerapeutul trebuie sa-~i
dezvolte o buna rela{ie int:re Eul sau actor ~i Eul sau spectator. Cu alte cuvinte.
el se afla pe de o prute implicat activ in dialogul ~i jocul cu copilul. fund o
prezeuta stimulatoare, i pe de alta patte observa i, atunci cand este nevoie,
directioneaza firul procesului terapeutic, neuitand care este scopul $i scnsul
t:erapiei.
Prin realizarea de asocia\ii imre tehnicile expresive $i situa1iile din
viara reala a copilului sau, altfel spus, prin echilibrarea elemcntelor din joc.
fantezie ~i desene cu const.rangerile realita{ii, cre$te capacitatea copilului de a fi
contient de sine ~ i de existenta SCI In lume.
TeJmicile expresive stimuleaza creativitatea copilului, iar
creativitatea umana este limbajul primar pentr u r ealizarea insigbt-ului i
vindecarti. Pentru uuii copii, ~i in special pentm cei nuci. nu este necesar sa-~i
verbalizeze insigbt-urile, descoperirile i sa-~i con~tientizeze modificarilc din
comportament. Adesea pare suficient sa-$i man.ifeste deschis comportamcun1l
~i emopile blocare care au interferat cu procesul lor de cretere emo\ionalii.
Apoi, ei pot lncepe sa integreze modurj mai bune de comportament, sa fadi mai
bine fata multor frustrari, pot incepe sa relationeze mai bine cu egal ii ~ i cu
adultii din viata lor. Ei pot iucepe 'iu final sa expe1imenteze stari de calm,
bucw-ie ~i valoare de sine.
Tehnicile sunt numcroase, dar ele nu trebuie utilizate ca nite
retete, nu trebuie privite ca un scop In sine. Terapeutul pastreaza 1ntotdeauna
In minte ca fiecare copil estc o persoana unica ~i procedura sau tehnica sunl
doar un catalizator al procesului terapeutic. Copilul directioneaza ctun sa se
lucreze cu el ~i orienteaza spre ceea ce are el nevoie. Secretul este ca terapeut:u l
sa fie receptiv ~i deschis, gata sa-i primcasca mcsajul ~i sa-i pennita sa..:J
trausmita.
233
Uneori terapeutul se poate simti deranjat de ceva din comportamentul
copilului ~i atunci este important sa discule cu copilul despre aceasta, atat
pentru coerenta sa ioterioara, cat ~i pentrn imaginea pe care o are in ochii
copilului, care simte ciind ceva 1i este pem1is sau nu, dar are tendinta sa tcstczc
1in1itele persoanelor cu care iuterac\ioneaza. Este important pentru copil sa
simta ca terapeutul este o persoana puternica pe care se poate baza, careia sa i
se lncredinteze ~i nu una u~or de manipulat sau prea permisiva. Prin faptul ca
terapeund 11 'intelege, 11 accepta ~j este sincer cu el, copilul lnvata sa se
autoaccepte, sa se coo~tientizeze ~i astfel sa creasca ~i sa se dczvolte cmorional.
Un bun terapeut asista ~i acompaniaza copilul in procesul evolut1ei sale.
Fiecare sesiune terapeutica este impredictib ila, depinde de copil ~i de
situatie. Uneori tera_peutul pregate~te tchnici pe care copilul le refoza ~ i atunci
nu trebuie sa fo11eze, ci sa-i respecte limitele. Rezistentele nu sunt intodeauna
date de uegativis1m1l copilului, ci este bine sa se 1ina cont de Captu l ca
experiente.le de viata l-au 1nva\atpc acesta sa se apcre ~i sa se opuna ciind ccva
este prea greu, prea mult sau prea periculos pentru el. In psi hoterapia
experientiala se considera ca in fi ecare ,,perete de rezistenta'' se afla noi aiii de
cre~tere. Este un lucru similar celui pc care Fritz Perls (creatorul gestalt-
terapiei) i i numea ,,impas", referindu-se la adulti. El credea ca atunci cand
intrarn lntr-un impas oferin1 persoanei posibilitatea sa fie mat1ora la procesul de
renuniare la vecbile shategii ~i sa traiasca aceasta cu sentimentul ca nu mai are
suport. Atunci opune rezistenta ~i vrea sa foga . Astfcl !neat, de fiecare data
cand apar reziste111ele, vom ~ti ca nu suntem intr-o lupta cu o granira 1igida, ci
suntem lntr-un ,Joe care poate fi largit", la limita unei noi modalitati de
ex.presie, a unei noi desooperiri. Terapeut11l poate trata direct frica ce se
ascunde fn spatele rezistentelor sau poate sa-i pennita copilului sa decida
pentru el insu~i cand este gata sa ri~te ceva care este dificil pentru el.
In tera ie se vorbe~te de tr ei ti uri de schimbari:
- schimbari comportamentale - se refera la schimbari In modul in care
copilul se comporta $i actioneaza, cum se relationeaza cu alti oameni sau
obiecte din spatiul sau de viat:A;
- schimbari cognitive - se refera la capacitatea de a se ln~elege pe sine ~i pe
cei din mediul sau, de a iclcntifica ceea ce este importru1t vs. ceea cc nu este
important;
- schimbari emoponale - schimbari in confortul, fericirca ~i satisfactia
copilului. Ele sunt crnciale 1n terapie.
Cum copilul este o uuilate, aceste aspecte sunt legate !11tre ele, astfel
)neat, atunci cand el lncepe sa 'inteleaga ceva diferit, el 1ncepe sa se comporte
diferit, sa simta ceva dife1it. Similar, cand incepe sa schimbe fe lul in care
simte, el va incepe sa se compo1te diferit ~i sa 1nteleaga di ferit situatia. Deci, 1n
234
tratament nu trebuie ignorata relatia dintre. aspcctele cognitive. emotionale $i
comportamentale ale copilului.
De asemeuea, scbimba.rile terancutice sunt:
de suprafa ta (direct observabile ~ i manifeste in compo1tamentul
copilului);
de profonzime, cu actiune latenta. la nivelul persoualitatii acestuia ~i
care se jnstaleaza abia la un oarecare interval de la sfar~itul curci
psihoterapeutice.
239
din perspectiva acestuia. Dimensiuuile personajelor famil iale, centralitarea ~i
excentralizarea lor In spatiul grafic, distantele d.intre rnembrii familiei ~i d in tre
figurile central c $i copilul investigat suut elemente de diagnostk importanle ~i
totodata factori de suport pent:ru o discutie relevanta de con~tientizare ~i ch iar
de optimizare a raporturilor perturbate din familie. Din aceasta u Itima
perspectiva testul familiei poaie constitui ~i o tehnica provocativa utilizata in
terapia cu famHia copilului cu tulburari emoiionale ~i de comportament.
Uti lizat mai ales ca proba de cuuoa$lere, testul familiei poate fi fo losit pentru
decla11$area unui dialog, ghidat de 1ntreba1i de genul: ,,Poveste$te-mi despre
fam ilia pe care ai desenat-o .. . Unde se afla ei? Ce fac ei? Hai sa vorbim despre
fiecare personaj din aceasta familie ... Ce rol are fiecare? Ce varsta? Ce sex? Ce
face fiecarc? Ce simte, ce gande$te fiecare? Ce vrea fiecare? Care este eel mai
simpatic dintre top? Dar eel mai antipatic? Care este eel mai amabil? Dar eel
mai pu\in dragut? Care este eel mai fericit, dar eel mai p utin fericil? Tu pc cine
preferi di.ntre ej?". Se pot de asemenea, diseuta siluafii care sa p rovoace
proieqii interesante: ,,Dacli. tata propune o plimbare cu ma~ina, dar nu estc loc
pentru toti, cine e eel care va ramane acasa?".
in timpul probei se pot observa reactii.Je afective ale copilului, mai ales
inlubitiile ~i refhzul de a desena sau vorbi despre amuniti membri ai familiei sau
chiar despre sine, jena sau teama fata de unele personaje, resentimentele,
ostilitarea. Se 111111aresc oscilatiile afective, neeerile de la tristete la vesel ie,
mani~ nemultumirile fata de unele personaje, izolarea ~i scntimentul de
autodevalolizare sau de insecmitate. Elernente ca egocent:rismul $i
autocentralitatea, redate grafic prin dimensiunile exagerate, :;ublinierile ~i
detaUile suplimentare, prccizia grafica a trasaturilor unor pcrsonaje. precum ~i
estomparea, absen1a, imprecizia desenarii altora pot ft u~or iden1ifieate ~i
deciiptate ca semnificatie. Alegerea culorilor pentru sine ~i anumi tc persoanc. nu
este nici ea intamplatoare. Desenarea In culmi vij, lumu1oase sau terne,
mlunecoase este 1n d.irecta legat:ura cu emo~ile ~i sentimentele copiluJui fa!a de
persoanele deseuare, iar preferinta lui pentrn desenul alb-negru ne poate sugera
blocajele emo~onale, elemente de depresie, retragere sau lipsa de rezonania
afectiva, dificultati de exprimare a sentimentelor ~i trairilor. in finalul discu\iei,
eopilul este tnnebat daca este multumit sau nu de desenul pe care I-a :facut ~i daca
ar dori sa schimbe ceva sau sa 11 mai faca odata, a~a cum i-ar placea Jui acum .
Noul desen poate aduce date suplimeutare despre relatia cu propria familie,
despre a~teptari le copilului $i sperantele sale. Orice omisiune sau defo1mare a
unui personaj tntr-un sens sau altul ne aduce date pretioase di n punct de vedere al
eunoa~terii lumii sale interioare, dar $i al compo11amentului sau in raport cu
aceste personaje ce ex.prima simbolic realitatea relat iilor sale to fami lie.
0 alta posibi litate este reprezentarea grafica a familiei prin simboluri
sau animale, pe baza unui exerei1iu analogic. Copi lului i se cerc sa-$i imagincze
240
membrii familiei altfel decat oamcni i sa-i deseneze aa cum dore~te el. Ei pot
fi pete de culoare, linii, forme, obiecte sau animale sau orice l-ar ajuta pe copil
sa-i reprezinte. Se pot provoca apoi dialoguri time anumite pat\i din desen.
aflate in contrnst sau ill opozitie (o pata colorata poate sta de vorba cu o pata
ueagra, un animal mic intra ill dialog cu unul mare ~i puternic. unul suparat cu
unul vesel, unul curajos cu unul fricos etc.). Atunci cand o anun1ira parte din
desen este subliniata sau 1ngro~ata, haurata, i se acorda o importanta rnai mare
in interpretare. in acest scop se adreseaza lntrebari ajutatoare copilului pentrn
a-~i clarifica raportmile i sentimentele cu elementul simbolic respectiv, dupa
caz: ,,Ce gandete acest triunghi/ planta/ animal? incotro se duce? Ce vrea sa
faca? Ce i se va i:ntampla?" etc.. Valoarea acestor tehnici este nu uumai
diagnostica, ci ~i educational-terapeutica. Copilul invara sa-i comunicc mai
adecvat ~i 1n mod spontan sentimentele, d01intele, invata sa-i con~ticmizeze
mai clar pozi\iile i atin1dinile, dar i sa-i 1nteleaga mai bine pe cei cu care intra
In contact sau pe cei cu care are dificultari de contact i de comunicare. Efectul
consta i'ntr-o rnai buna socializare ~i manirizare emotionala.
Alte modalitati tehnice de investigare ~i terapie cu suport exprcsiv
(pictural, grafic) vin sa inuegeasca regism1l testelor de desen propriu-zisc.
Acestea asociaza exercipile de fantazare, asociatiile creative ~i sugestive cu
redarea prin desen sau prin pictura a seutimentelor ~i starilor traite ,,aid ~i
acum", a perceperii spatiului interior i a identitatii proprii de catre copil.
Redam 1n continuare cateva dintre accstc modalitati de lucrn exprcsiv-
metaforice:
241
c) llmaginarea si deseuarea unei ,,tufe de tra11dafird
Acest exercitiu este utiJjzat de V. Oak.lander (1988, p. 32), o lerapeuta
de orientare gestalt. Cum se deSia$Oara?
r se sugereaza copilului sa lnchida ochii $i sa-$i imagineze ca este o
luta de trandafoi. Pentru ca asocia1iilc liberc sa fie stimt1lale, psibologul
01ienteaza fluxul imaginativ al copilului prio int.rebari de genul: ,,Ce fel de tufci
de trandafiri e$ti tu? E~ti foarte mica? E$ti fomte mare? E~ti groasa? E$ti
subiire? Ai flori? Daca da, ce fel sunt florile tale, ce culoare au? Ai multe flori
sau cateva? Sunt boboci? Au frunze? Cum arata ele? Cum sunt radacinilc talc?
Sau poate nu ai? Sunt lungi ~i putemice sau plapande? Sunt rasucite? Ai spini ?
Uncle te afu tu? Tntr-o gradiJ1a, intr-un pare, lntr-un ora~, 1nll-un de~ert? E~ti
tntr-un ghiveci sau cre~ti direct din pamant sau prio cirneut? Ce este 1u jurul
tau? Sunt ~i alte flori sau tu e~ti singm? Sunt copaci, animale, pasari, oarneni?
Ara!i tu ca o tura de trnndafiri sau ca altceva? Este ceva In jurul tau ca un garcl?
Daca da, cum apare el? Sau e~ti 1ntr-un loc deschis? Cum este sa fii o tufa de
trandafiri? Cum supraviep.1ie$ti tu? Are cineva grija de tine? Cum este vremea
acum pentru tine?". Atentie! Exercitiul se poate lucra atat individual, cat ~i In
grup de copii (terapeutic sau in grnp experiential de dezvoltare $i optimizare).
Apoi, copiii (daca se prefera sa se lucreze In grup experienfial) sunt
rngap sa deschida ochii $i sa deseneze tufa lor de trandafiri. Se discuta cu ei
ulterior. daca ceea ce $i-au imaginat $i reprezentat prin desen are vreo legatura
cu viata lor reala. Astfel sunt aduse la lum.ina o serie de situarii $i traiii din
viata copilului, relevante pentru intelegerc?, evaluarea $i terapia sa, cand este
nevoie.
d) IDesemtl seriaA
Este o metoda individuala de lucru cu copilul cu dificultati
comportamentale $i de adaptarn, practicata de J.A.B. Allan (1988), In scop
psiboterapeutic. Metoda este de inspirape jungiana $i implica o serie de 12
$edinte a cale 20-25 minute fiecare, odata pe saptarnana, cilnd i se ccre
copilului sa deseneze un tablou, ill prezenta consilierului psi ho log.
Desenu1 serial a fost utilizat illtr-o varietate de situalii: de la institutiile
de ocrotire, la practica privata de evaluarc ~i de consiliere in ~coli, dar poare fi
folosit ~i pentru cunoa~terea ~i psihoterapia copilului pre~colar cu probleme.
Inca din 1959 C.G. Jung accentua imporianta analizarij desenelor ,,Jn
serie", de-a lungul timpului, analiza doar a uneia sau doua lucriiii fiind
insulicientii pentru 1ntelegerea persoanei ~i pentru terapia sa. J.A.B. Allan
constata ca atunci cand un copil deseneaza 1n prezenta terapeutului, potenfiaJul de
vindecare este activat, conflictele sunt exprimate ~i rezolvate treptat, ia.r
terapeutul poate ca~tiga o viziune clara ~i mai exacta asupra incon~tientului
copi1ului. Cadrul cabinetului de consiliere ~i ritmicitatea efectuarii desenelor tn
242
acest cadru, totdeauna la aceea~i ora. creeaza un ritual cu funcrie rerapeutica - un
spa{iu ,,sa.ncruar" ~i un limp In afara timpului obi~nuit. Acesrea. ilnpreuna cu o
alianta terapeutica pozitiv~L lncurajeaza cre$terea psiillca ~i u-ansfonnarea. Din
perspectiva jungiana. aceste conditii ac.tiveaza in incon~tient mersul sprc
vindecare.
,,fantasmele $i imaginile produse asrfel simbolizeaza $i concretizeaza
prin fon11e tangibile, cum ar fi desenele. dar $i modelajul, puuerea in scena sau
povestirea, facilitand astfel cre~terea psihica. Hartia devinc astfel Jocul sigur In
care sunt plasate proieqiile, in timp ce simbolurile ~i imaginile dcvin recipic111c
pentru emotii variate. Astfel. sentimeutele pot fi cxprimate 1n siguranta $i. prin
aceasta. In incon~tient se produc noi imagini. sentimenre ~i stari. Desenul in
serie jaloneaza drumul copilului spre pacea interioara, ill functie de natura
rraumci sau a conflictului psibologic." (apud. Ch. Schaefer, 1988. p. 98).
Allan observa ca uuii copii inccp desenul serial prin a produce imagiui
de suferinta, a}tii imagini reparatmii (ale vjndecfuii), lo tim ce altii vor reda
imagini stereotipe in desen.
Unii copii petrec mult limp cu imagini dmcroase, In vreme ce alrii se
tndreaptii direct spre imagiui ale vindecarii, parand a nu avea nevoia de a-$i
1mpartii$i durerea. Altii apar bloca!i, staruind intr-o ambivalen{a intens
con flictuala, !ntre dorinta de a cre~te $i dorinta de distrugere. Aces re pattem-uri
cxpresive devin vizibile doar In timp, de aici rezultand natma seriaUi a acestei
abordari terapeutice.
Adesea, in desennl serial, un copil poate prezenta o tema simbolica, pe
care o rcia In mai mulle descnc, perscvcrent. Alteori imaginea aleasa se scbimba
de mai multe mi, ill fomm sau in fi.mctia ei. sernn al unei evoMii, de la violen{a
$i disrrugcre la echilibrare $i ftmctionaTe sanatoasa. Astfcl, intr-un caz citat de
autorul men\ionat, o fetiFi de 6 ani abuzata sexual. dcscna constant donnitoarc ~i
bai In care se aflau persoane expunandu-$i organele genita1e $i angajate In
raporturi sexuale. La s!ar$itul Lratamentului prin dcsen serial. imaginea
don11itoarelor $i bailor se mentine, dar pcrsoaude desenate ,,dormeau fiecare 'in
patul sau, camerele pareau curate ~i luminile aprinse".
Utilizarea desenului serial eviden!iaza trei stadii principale tn aplicarea metodei
pc copiii cu rulbura1i $i dezorganizari moderate. Fiecare stadiu reflecta anumite irnagini
sau teme tipice.
l~fn...__st_a_
di_
.u_l_ir-1i-
ti~aij, lntre prima $i a 4-a $edinta desenele reflecta:
- o viziune global a asupra lumii interioare a copilului;
- pierderea coatrolului intern ~i prezen!a sentimentelor de disperare $1
deznadejde;
- stabilirea unui raport ini)ial cu consilierul, care uneori este 'incorporai
i'ntr-un desen in fo1ma simbolica a uria~tdui prietcnos, pilotului de avion,
docton.1 lui sau asistentului.
243
lin stadiul intennedia1l, de la a 5-a la a 8-a ~edinta, con\inutul desenelor poate
reflecta:
- expresia unei emopi 1n forma ei pma;
- conflictul lntre contrarii (rau/ bine) ~i izolarea sentimentelor
arnbivaleute;
- adancirea relatiei dinue copil ~i ajutorul sau. La s~itul acestei faze, copi lnl
folose~te desenul pentru a comunica direct despre problema dureroasa sau pentrn a
dezvalui un secret.
Jin stadiul tenniuaij, de la a 9-a la a 12-a ~edinta, copilul tindc sa
deseueze:
- imagim care reflecta seusul stapanirii de sine, al autocontrnlu lui ~i
valorizarii;
- scene ce reflecta o imagistica pozitiva: absenta razboiului, vio lentei.
luptei, distrugerii;
- sjmbolul central al Sinelui (autoportret. forme de rnandale);
- scene umoristice;
- tablouri ce reflecta deplasarea legaturii de ata~ament de la consil ier
catre alte persoane.
245
domiciliu, ca i-a fost greu sa-~i faca noi prieteni, ca apoi sa-i piarda i
despre teama pc care o 111cearca la noul camiu. la gradiniia, la ~coala.
Fetira a desenat un copil care a fucercat sa se sinucida pentru ca mama
Jui a plecat definitiv ~i a comeutac ca el Inca se gandete la sinuciderc
cateodata. In acest moment impo1tant al terapiei, cousitierul i-a spus:
,,Cred ca atunci cand mama ta a plecat de acasa a fost 1ntr-adevar foarte
dureros pentru line, ca 9i in momentele In care 1ti doreai sa mori ca sa nu
mai simti atata durere. I.mi pare bi ne ca imi spui despre aceste
sim ta min re".
Jstadiul terminaij, de la a 9-a la a 12-a ~edinta:
Odata ce senlirnentele cele mai adanci ~i mai dureroasc au fost
exprimate simbolic ~i destainuite verbal, ele tind sa se rni~te repede spre
rezolvare. Desenele tiud sa reprezinte:
Imagini ale autocontolului ~i valorizarii. Pentru baiat, traftcul pe
autostrada revine la normal, toatc ma~inu~ele ~i camioanele merg Jin.
benzile Oselei nu sunt 1ncalcate. reparatia drumul ui e terminata, apar
chiar tumuri de control pentn1 a pastra ordinea ~i .,a 1ine un ochi atent
asupra traficului".
Manifestarea imageriei pozitive. Nu mai sunt razboaie, conflicte.
explozii. Feti\a deseneaza o scena insorita. cu arbori exotici ~i zambete
pe toate ferele. Dupa o serie de desene In care apar e lemente de umor,
copiii dcseneazi\ o linic. Tot acum apar ~i mandalcle, sub forma
cercurilor, patratelor sau triunghiuri1or 1njurul imaginii centrale.
Trcptat ata~amentul se deplaseaza de la terapeut catre alte
persoane, lucru vadit In desene, dupa cum cop ii i spun de obicci: ,,Nu
mai vreau sa vin aici" ~i terapia inceteaza.
Tmaginile pozitive interioare au fost restabilite, iar problemelc
comportamcntalc no au mai fast senmalatc.
247
Squiggly a /1.1i Winnicoll (wide copiluJ ~i terapeutul deseneaza alternativ for:me
$i se intorc la ele acordandu-le o semnifica\ie rerapeutica) $i .. Te/mica
povestirii mutuale" a !ui Richard Gardner.
in acest joc interactional terapcutul deseneaza primul o simpla linic pe
ha1tie $i-l di.rectioneaza pe copil sa traseze alte linii pentru a realiza Llll desen.
Dupa ce tem1ina, copilul este lntrebar: ,,Ce cste acesta?" sau ,,Ce se petrece aici?"
$i se poate pomi astfel o discutie mai 'indelLmgata.
Dupa aceasta faza initjala, copilul cste rugat sa traseze primul lin ia pe
foa ia de hartie. Terapeutul incorporeaza apoi acesta li1ue !ntr-tln desen care este
o urmare a desenuJui copilu]ui .<?i apare astfel realizata o secven~a de desene
care, eventual, devin o poveste mai completa. Acest proces altem.ativ conduce
la o interaqiune stransa intre terapeut ~i copil, daJ furnizeaza $i un bogar
material diagnostic $i conduce la o mai buna con$tiin\a de sine a copilului.
Cand o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fast comp letata,
desenele pot fi revazute pentn1 a se accentua morala sau lec1ia care poate fi
invatata de aici. Acum este recomandat sa i se sugereze copilului sa creeze alte
finaluri povestirii, finaluri care ar putea fi mai satisfacatoare.
In acest mod, terapeutul il face pe copil con$tient de noi alternative de
a simti ~i a ac~ona. de solutii mai adaptative la probleme sale.
g) Wazgtilearfll
Tebnica mazgalelii, descrisa de Florance Cane (195 1), este o mctoda
neamenintatoare de..a-i ajuta pe copii sa exprime acele pfil1i din ei 1n$i$i pe care
nu le-ar imparta$i cu U$minfa.
"Procedura originala cere rnai iutai copilului sa-$i utilizeze intregul corp
pentru a face uu desen in aer cu mi~cari largi $i ritmice. Apoi. dupa ce a fast
experimentata o 1ibertate a rni$ciirilor, copilul, cu ochii lnchi~i, trnnsfera aceasta
1ntr-un desen pc o foaie de hartic (mazgaleala).
Exercitiul corporal are ca efcct eliberarea copilului de inhibitii ~i , in
consecin!a, se manifesta o mai mica constrangere in realizarea rnazgalelii pe
foaia de bartie.
Ut1l1ii.torul pas, dupa ce rnazgalea1a e completata pe foaie, este
examinarea ej din toate unghimile, gasind formele ce sugereaza un desen cu
sens. Desenul este apoi completar uti lizand acele linii care se potrivesc cu
imaginea mentala ~i conduc la altele. Produsul final seamiina foarte putin cu
liniile originale de pe foaia de hfa1ie.
Unii copii pot gasi mai muJt de un desen, In timp ce alpi vor contura ~ i
vor colora o singura pictura larga, coerenta. Copiii povestesc despre formele !or
sau i~i imagineaza ca devin aceste fonne ~i se exprima In acest fol pe ei ln~ i ~i,
dcvenind mai spontani ~i mai creativi.
148
h) IDesenarea sentimentelod
Prjn reprezenta:rea grafica a unora cirn sentJmentele !or. copiii le
exteriorizeaza, se confmuta cu ele ~i wva1a sa le controleze. Ca~tigarea unui
mai bw1 control emof:i.onal conduce la dobandirea unw mai bun sens al
idcntitaf:i.i personale.
Observarea procesului desenaxu este till aspect crucial al folosirii attei
ca instrument terapeutic. Este mai bine ca terapeutul sa ramfma un obscrvator
pasiv, obiectiv, In timp ce copilul deseneaza. Este dezirabil ca, !nainte de a
'incerca orice interprctare, terapeutul sa obtina de la copii ciit mai multe
infonnatii, autointerpretari ~i exprimari ale sentimentelor legate de propriilc
deseue.
11. Fanle-;.icJ
Telmicile fanteziei presupun fol~sirea lntregului potential imagistic ~i
ele pot fi imbinate sau nu cu desenul ~i m~carea fizica. AnaLiza unei fantczii
este o problema foa1te controversata. Se pare tosa ca pot avea loc schimbari
semnificative f'ara producerea vreunui insight.
in psihoterapia copilului abtmda ideile despre fantezie. Odata cu
lansarca idei i stimularii cmisferci drepte ~i a interesului pcntru cducatia
umaoista s-a produs o proliferare a ca11ilor care t:rateaza astfel de subiectc.
Descriem In continuare diteva astfel de exercitii de fa11 tazar e:
Un frumos exercitiu de fantazare, descris dupa V iolet Oaklander
(1988, p. 16), se nume~te ,,Lupta".
Copilul i~i imagineaza cu ochii dcschi$i ca cste un mic vapor in rimpul
unci furtuni putemice.
,lncearca sa-fi imagine:::i ca tu e.Jli unicul vapor .~i explici1 ceea ce
sim/i. Van111/ este p uternic .~i fncearca sa sc1ifi111de vaporul. Valurile ii i:::besc cu
putere. Vorbe.J/e-mi despre modul cum diferite por{i ale co1p11/11i tau trebuie so
luple cu furtuna.
Cum f/i comunicii diferite piir/i ale c01p11/11i tau dacii vei ie,~i
fnvingator sau fnvins din furtunii?
Pe nea.Jfeptate wintul a atacat pentru ultimo oarii micul vapor .Ji apoi
moare. Vapora.Jld a ca~tigat lupta!
Ce experienfe reale de via( a ai avut tu, care sii .fie asemiinatoare cu
situa{,ia dintre vantul muribund .Ji vapora.Jul fnvingator?
lmagineazii-/.i ca tu e.J!i micu! vapora.J care tocmai a /11vins furtuna. Ce
simti tu faf ade .furtuna?
249
Jmaginea:zli-f i ca e$fi 111area furtuna care tocmai nu a reu!fit so
scujlmde vapora$111. Ce simfi tufafa de el?
Acum fa w1 desen despre tine insu{i ca vapora$ lnlr-ofurru116."
Uu alt exercitiu care pune i'n evideura strategiile copilult1) de a face fata
obstacolelor este ,,fantezia zidului'' (lola nda Mitrofan, 1995, 1997, p. 47) :
,.lmaginea:::a-ti cii mergi pe w1 drum ~i pe nea~teptate if i apare in fafft un :::id.
Ce faci tu fn aceas!Ci situafie? Cum lfi apare zid11/? Ce simf i fafti de el? ".
~. Modelaju4
Materialele pentru modelaj pot fi lutul, plastilina, aluatuL fiecarc cu
calita\i diferite.
Lutu1 ofera a tat experiente kinestezice, cat ~i tactile. Flexibil itat ea ~i
maleabilitatca lutului sc potrivesc unei varieta(i de nevoi. El pare sa spnrga
adesca blocajele copilului , putand fi utilizat cu succes $i de cei care au mari
djficultati 1B exprirnarea seutimentelor. Copi ii suparati pot expri ma snpararca lor
In lut In diverse fonne. Cei care sunt nesigmi ~i frico~i pot simTi tm sentimeul al
controlului $i stapanfrii de sine p1i11 intem1ediul lutului. Copilnl agrcsiv poatc
t1tiliza luh1l pentru a-1 lovi ~i s!arama.
Un astfcl de exerciiiu cu lutul este wmatorul (C.J. Mills, J.R.
Crowley, 1986, p. 69): ,Jnchide ochii .)i intra fn spafiul tau interior. Simre /11111/
cu ambele mdini pentru cateva minute. Respira de doui't ori proji111d. Ac11111 eu
doresc sli faci ceva cu lutul, cu ochii fnchi~i. Degetele tale fncep sii se 111i:;te.
Observa daca haul pare sii doreasca sa urmeze propriuf sau drum. Sau
poate ca tu vrei ca el sa urme:.e drumul tiiu. Reali:::ea::a o fo rmli, o jigurti.
Laso-le sii .fli swprins de ceea ce se intompla. Vei m 1ea door cateva mimae
pentru a face asta. Ciind ai terminal. deschide ochii :ji prive$te la ceeo ce oi
rea/i:;at. fntoarce obiecntf .)i prive:;te-1 din diverse par/i :;i unghiuri.
A cum (ii aceasla bucatii de !111. Tu e$fi lutul!"
250
in alte exercitii cu lutul, copilului i se spunc sa rcalizcze. cu ochii
I.nchi~i, un animal, o pasare. 1111 pe~tc. reale sau imaginare, sau cc,a dintr-un
vis, ceva ce i-ar placea sa existe sau sa modelcze din lut: farnilia sa sau
problcma sa sau o imagine simbolica despre el in ~u~i suu i se poatc cere sa fad\
0 poveste, 0 scena cu lutul sau.
Limita de timp este de trei minute pcntru fiecarc tema ~i s-a constatal
ca accasta elimina perfec~ionismul $i adesca conduce la rczultatc mult mai
interesante decat timpul indelungat.
Modelajul poate fi realizat de U1l singur copil sau u1 grup. in accst ultim
caz, copiii pot lucra pe o singura bucata de lut sau pe propria !or bucata.
asambland apoi obiecte!e realizate.
~. ColajuA
Colajul este realizat prin lipi.rea sau ata~a.rea de materialc de o mare
varietate pc ba1iie sau panza. Pot fi utiliwte In colaj: ha11ie de toate tipurilc.
variate texturi, lucrnri moi $i aspre, nasturi, poleiala, cclofan, cartoane de oua.
capacc de sticla, rnacaroane, fire de tana, frunze. coji, semin\e de toate fclu rile
etc. Se utilizeaza cu succes pozele decupate din reviste sau ca11i, forografiile.
Un colaj poate fi realizat u1 multe feluri, similar cu pictura ~i jocul cu oisip.
Copiii pot povesti despre colajul in sine, Ii pot da llll titlu sau pot
povesti dcspre procesul de realizare a colajului.
ColajuJ ajuta la elibernrea imagioariei $i poate fi utilizat ca exprimare
senzoriala $i emotionala.
R. Jocu/ cu nisipJ
Este o tehnica tcrapeutica de sorginte j1mgiana $i simbolul joaca Ull rol
important.
in activltatea sa terapeutica cu copiii $i adolesccntii Dora KaUf a
descoperit analogii intre copilarie $i dinamismul integrarii personalitatii descris
de Jung ca principiul totalitatii.
Descriem in continuare cwn apare jocul cu nisip in viziunea Dorei Ka! ff.
Ea utilizeaza o cutie de nisip (57x72x7 cm), limitele sale actionand ca
factor de reglare $i de protectie pcntrn i.maginatia celui caxe se joaca. Jucariilc
sum de o mare diversitate, ele reproducand cam tot ce se poate sa existe in j un.ti
copilului.
Jocul in nisip al unui copil poate :fi interpretat ca o reprezentare
tridimcnsionala a unei situatii psihice. 0 problema iucon$tieura se exprima in
curia de nisip, jucandu-se acolo ca o drama. Conflictul este transpus din viata
intema a copilului 'in viata extema ~i devine vizibil pentrn terapeut. Acest joc al
imaginatiei dinamizeaza incon~ticntu l ~i ac~oneaza astfel asupra psihicului
copilului.
25l
Terapeutul interpreteaza pemrn el !nsu~i simbolmile aparnte In seria de
jocuri cu nisip ~i, in unele cazuri, jocurile sunt explicate copiluhii prin
raportarea la situa!ii cotidiene de viata, in tem1eni u~or de lnteles.
Gratie exteriorizarii sale prin joc, problema interna a devenit vizibi la ~i
evolutia psibica face un pas lnainte. Pe de alta parte, strncturile jocul ui ~i
detaliile sale fumizeaza terapeutului liniile directoare pentru tratamenl.
Dora Kalff cousidera ca, adesea, primul joc lamure~te deja situatia; el
contine, 'inlauntrul simbolului telul de atins: realizarea Sinelui. Dupa aceea sunt
eliberate energii noi pentrn a duce la dezvoltarca sigura a Eului.
WCrearea de povestA
Crearea pove~tilor este o practica de prima important~ In psihoterap ia
copilului . Utilizarea lor )n terapie implica: realizarea pove~tilor de catre
terapeut ~i povestirea lor copiilor; realiza.rea pove~tilor de catre copii: utilizarca
lmor lucrmi care sa stimuleze po ve~tile (cum ar fi pictrni le, testele proiective,
rnariooetele, desenatul, jocul cu nisip), deschiderea catre fanteziile inte1ioare
sau utilizarea mijloacelor video sau audio, a microfonului de jucarie sau a unui
set TV imaginar.
Din pove$tile pe care le realizeaza copilul, terapeutul este capnbil sa
faciliteze insigbt-uri asupra conflictelor, frustrarilor sau mecanismelor de
aparare ale copiluJui.
Se cousidera ca pove$tile copilului su11t mai U$Or de analizat decat
visurile, asociatiile libere $i alte produqii ale adultului.
Problema piincipala a terapeutului de copii ar fi sa utilizeze insigbt-
urile sale terapeutice.
252
$i basmele ~ilcgendele ofera un material foane bun de lucrn cu copiii.
Ele se refera la emoile universale de baza: dragoste, wa, fiica, fwie.
singuratate, sentimente de izolare ~i de a fi tara valoare.
Au fost publicate uwneroase lucrari cu privire la structura, semnificatia
~i valoarea educativa a pove~tilor. Una dintre cele mai cnnoscute este canea h1i
B. Betelheim (1 976), ,,Psilioanaliza pove~tilor cu zane".
Autorul este de parere ca basmele se adreseaza ,,Eu-lui fraged" al
copilului ~i favolizeaza dezvoltarea sa, eliberand totodata presiunile
incon~tiente ~i precon~tiente. Taramul basmelor Ii dezvolta copilului
capacitatea de a-~i constrni ~i verbaliza trairile ~i proiectiile, !ara sa-1
primejduiasca nici afectiv, nici etic.
Copilul are nevoie ,,de:_ ceva" care sa-1 faca sa vada toate avantajele unui
compo1iament confonn cu morala, nu p1in intennediul preceptclor etice clasice,
ci prin spectacolul ,,aspectelor tangibile ale binelui ~i raului'', care capata anmci
pentru el toata semnificatia lor. El poate sa 1nvete prin basme ,, ca lipta contra
grave/or dificultaf i din via{.6 esle i11evitabilii $iface parte intrinsecfi din e.x.istento
umana, dar ca in foe de a se ascunde, el trebuie sfi fnjiwne fn mod ferm
incercarile nea~teptate Ji adesea injuste, trebuie sa vina de hac tuturor
obstacolelor, sfar~ind prin obtinerea victoriei. " (op. cit., 1976, p. 24 ).
253
Putandu-se identifica pe plan imaginar cu eroul basmnlui, copilul
ramane ill universul sau infautil i, in acela~i timp, se vede In lumina basmului
ca ~i cwn ar fi crescut brusc ~i ar fi invingator.
Strucnira basmului nu nmnai ca o preia pe cea a iiturilor de initiere. ci.
1atr-un fel, i-epeta structura experienrelor infantile, care este o succesiune de
misinni ~i dueluri, de lncercari grele ~i deziluzii. Astfel, el l~i populeaza trcptat
universul cu alia~ putemici i du~mani diabolici.
Alt aspect este acela al rezolvarii problernelor copi lului, cducarca
manicrelor de a face fata crizelor sau situatiilor strcsante. Prin intermediul
basrnclor, se considera ca se stimuleaza ln~clegerea de sine ~i a cclorlalp,
stabilind relatii rcciproce scnmificative. Basmul stimulcaza descentrarea
copilului, creandu-i jocul de perspectiva, care-] face sa se puna in locul altuia i
sa regaseasca in altul ceva din cl 'insui.
Basmul nu actioneaza doar la nivelul contientului sau al
incontientului personal, ci i la nivelul incon~ticntului colcctiv.
C.G. Jung a explicitat accasta influcnta prio funcria terapeutica a
simbolurilor arhetipale, care au rolul de a directiona energia arhetipmilor di11
incontient in contient.
.,Jato de ce este deosebit de hrportant sa Ii se povesteasca copii/or
basme, legende, iar adulfilor so Ii se tra11s111ita no{iuni religioase. Toate
acestea su111 simboluri instrumemale cu ajutorul carora confinuturile
incon~rientului sunt preluate de COl7.$fiem pemru a.fl inte1pretare .;i integrate.
in !ipso /or, energia arhetipurilor, adesea considerabilif, se fndreopti'i
spre confinuturi nefnsemnate i le ridica fnsenmatatea pona ia nivele
patologice. Astfe/ se nasc.fobiile, fn aparenfa lipsite de temei. precwn ,~i ideile
tensionale, idiosincraziile, repre:::entarile hipocondrioce sau perversitcitile
intelectuale care se pot mon(festa social, religios sou politic. " (Jn lumea
arbetipmilor", 1994, p. 184).
255
(V.M), ,,Zgrip/uroaica sii zboare cu mine pima la palatul lui Preis/ea $i sii vina
fnapoi ocasir la mine. lmpiiratu/ ma duce la el la pa/at .vii vad capete de
animale sau de Zmei puse pe pereLe, can-am vawr niciodata. " (N I.).
257
fn tirnp ce descrierea esle funcpa principala a mctaforei literare. iintcle
metaforei terapeutice suut modificarea, reintcrpretarea, remanierea .
Metafora terapeutica trebn.ie sa evoce atat familiaritatea imagistica a
mctaforei literare, cat ~i fam.il.iaritatea rationa1a bazata pe o lntelegere a
expericn~ei persona1e.
Povestea, personajele, evenimentele, locurile trebuie sa vorbeasca
despre viata obi~uuita a celor ce o asc11lta ~i ea trebuie sa aiba un limbaj care sa
fie fami Ii a.r.
Pentru a flmc\iona in sens terapeuti.c, este necesar sa se creeze ceea ce
Rossi numea ,,portiune de realitate fenomenologica ", in care lumea creata prin
metafora terapeutica este experimentata de catre copil Aceasta crecaza trei cai
de relationare cmpa6ca !ntre copil, terapeut ~i poveste, care Ii da pos.ibilitatea
copilului sa se identifice cu personajele ~i evenimentele descrise. Acesla este
sentimentul identificarii care confine putcrea trausformatoare a metaford
(Gordon, 1978).
Copilul trebuie sa creeze o punte de conectare personala 1ntre sine ~ i
evenimentele din poveste. In metafora Lerapeutica accasta este facilitata prin
reprezentarea problemei copilului suficient de exact, astfel !:neat el sa nu se
simta singur, i suficient de indirect ca sa nu se simla stanjenit, iu~inat sau
rezistent. Odata identificarea stabilita !ntre copil ~i poveste, sentimentul de
izolare al copilului din jurul problemei sale (,,Nimeni nu are problema mea '')
cste iu1ocuit cu un sentiment al lmpar!irii experientei ( .. Ei au o problemii ca a
mea"). Totu~i, conectarea dintre problema metaforica ~i problema copilului
ramane insuficient con~tientizata, aceasta reprczentand finetea metaforci
terapeutice.
Int:rebandu-se cum poate crea cineva pfil!i de realitate fenomenologica
prin care metafora ierapeutica obtine aceste efecte. J. Mills ~i R. Crowley
(1986) au pornit de la studierea componentelor basmelor. Ei considera ca
basmcle sum uu exemplu excelent despre cum metafora poate fi L1tilizata atat
litcrar, cat ~i lerapeulic. fntT-un mod sau altul, multe basme clasice:
1. Stabilesc o tema globa!a a conflictului metaforic in rcla\ie cu
protagonistul.
2. Personifica procese incon$tientc in fomia eroil.or sau salvatorilor
(reprezentand abilitatile $i resursele protagonistnlui) 9i ticalo$ii sau
obstruqionari (reprezentand fricile ~i crcd.infele negative ale protagonistului).
3. Personifica situaiiilc de lnva\are paralele, In care protagonistul esle
victories.
4. Prezinta o cri.za metaforica in interiorul 1111ui context de rezolvarc
inevitabila, in care protagonistul 1$i invinge sau i~i rezolva problemele.
5. Dezvo!ta un nou sentiment al identificarii cu protagonisn!I ca
rezultat al victorioaselor sale .,dilarorii croice".
258
6. Culmincaza cu o sarbatoare tn care este recunoscuta vitejia
protagonistului. (op. cit., 1986. p. 65)
Metaforele terapemice pot fi crcare prin diverse strategii: prcluand
tcme din pove$tile populare sau cele S.F., folosiud pove~ti originale bazare pe
motive din basme $i pove$ti originale bazate pe propria imagina1ie a copilului
$i a terapeutului.
0 alta sursa bogata de creare a metaforelor este experienia din viata
reala.
TerapeutuJ solicita $i utilizeaza expcriente pozitive ale copilului -
hobby-urile sale, filmele, personajele din desene animate, tovara$ii de joaca,
ani1nalcle, evenimentele, ami ntirile ca.re au avut efect benefic. Aceste asociafii
placutc pot funqiona ca ,,bi let de intrare" In lumea resurselor interne ale
copilului. De asemenea, ele ajuta formarea ,.structurii cadm" (Brink, 1982) a
metaforei, utilizand scene, activirari $i evenimente familiare copilului.
b. Metafora artistica
0 alta aplicare a metaforei terapeutice ce se alatura utilizarii pove$tilor
metaforice, integrand sistemele senzo1iaJe $i evocand schirnbarea incon~tienta,
o constituie metafora aiiistica.
Metafora a1ijstica utilizeaza strategii de desenare, jocuri din carton
create de catre copil, dand o alta dimensiuue cxperienrei terapeutice.
Atat metafora povesti:iii, cat $i metafora artistica se foca lizeaza Tu
special pe integrarea fw1qiona.rii creierului drcpt ~i stang pe nivcle in con~ticmc
prin abordari multiscnzoriale. Deoarece metafora artistica implica utilizarea
obiectelor 1n spatiu, ea este atat multiscnzoriala, cat i llidimensionala. Accasta
ajuta mesajul terapeutic sa se exprime In termeni tangibili, !izici. Sc transmit
asrfel 1ntr-o expresie exterioara sentimentele $i senzatiile interioare ~i. in acela$i
timp, mi ntea incon~tienta poate exprirna ~i rezolva problema copilului pe calea
rcprezentarilor con~tiente.
0 sa ne referim In continuare la doua dume metaforele artistice descrise de
J. Mills i R. Crowley iu cruiea lor ,,Metafore terapeutice pentm copii i copilul
interior" (I 986).
1. Meta.fora ,,Cum sii.faci fatii mai bi11e suferinfei" ( l986, p. 74) a fost
creata pent1u a-i ajuta pe copii sa faca fata durerii fizice. Scopul sau
este de a furniza un instrument a1tistic prin care: J) scnzariile durcronse
pot fi obiectivate ~i 2) in acelai timp se poate avea acces la rcsursc le
interioare . Aceasta tehnica, folosita ca adjuvant in demersul
diagnosticului ~i hatamentuJui medical, nu cstc utilizata sa maschczc
durerea, ci mai degraba sa o controleze, sa o slabeasca ~i ajuta copilu l
sa se disocieze de ea.
Ea presupune trei pai simpli in care copiluJ este pus sa deseneze:
259
1) cum apare durerea chiar acum;
2) cum apare slarea de bine (lipsa durerii);
3) cine poate sa ajute primul desen sa se transfom1e in al doilea desen.
Is. Mario11etel~
Este mai U$Or pentru copil sa vorbeasca prin intennediul marionetei,
care spune in mod direct ceva ce Jui ii vine greu sa exprime. Marioneta implica
deta$are i copilul se simte tn siguranta sa releve ceva din intimitatea sa in acest
mod.
Ca i alte materiale artistice, marionetele servesc atat In scop
diagnostic, cat i in terapie. in terapie ele pot fi utilizate in diferite moduri: In
exercii conduse de terapeut, spontan ill timpul terapiei sau tn teatrul de
marionete. Mai jos descriem cateva dintre acestea 0/. Oaklauder, 1988, p.
105).
I se poate cere copilului sa aleaga marioneta ~i sa fie vocea marionetei:
,. Spune de ce ai Jost aleasa". Apoi copiluJ vorbete prin ,,iotennediul"
marionetei despre sine.
Copilul alege una sau doua marionete care-i amintesc de el sau de
cineva pe care-l cuuoa~te.
ln orice situa1ie, terapeutul, uu alt copil sau chiar grnpul Ii pot pune
marionetei 01ice tip de lntrebare.
Un alt exercitiu de interactiune este um1atorul:
,)n timp ce restul grupului prive#e, copilul .;i terapeutul sau doi copii
aleg cote a marioneta .;i acestea comunicii nonverbal una cu a/ta. "
Sau:
,, Un copil a!ege douii marionete ~i ele interactioneaza nonverbal, apoi
verbal, fn timp ce restul grupului privele."
Marionetele introduc alte marionete sau alti copii.
Se constata cum copiii se exprima mult mai u~or prin intermediul
marionetelor ~i chiar comunica mai u~or cu marioneta aleasa de terapeut decat
cu terapeutul insu~i (mai ales copiii mici).
261
in tcatrnl de marionete cop111 povcstesc istoria lor prin iutern1ediul
marionetelor.
Terna poate fi aleasa de cat:re copil sau de catre terapeut, care se
bazeaza 'in alegere pe o anumc situatie problematica 1n via1a copilului sau poate
realiza un spectacol vesel doar de dragul d:istrac!lei.
Se folosesc o varietale de marionete: un barbat, o ferneie, un cuplu de
fetc. uu cuplu de baie\i, un diavol, o vrajjtoare, un crocodil, UJ1 tigru , un
bebelu$, un rege, un caine ~i multe animate ~i papu~i. Pot fi de ajutor
adaugarea: unei papu~i-doctor, a utmi !up, a unor figuri de btmici, a mmi
poli\ist, a unui ~arpe.
Copiii nu mu11ai ca pun In ac\iune situatiile de viapi prin iutermcdiul
diferitclor marionete, dar ei le identifica cu u~winta cu variate ,,par~" din ei.
Uneori, prin jocul mariouetelor, ei sunt capabili sa-~i rezolve conilictele
interioare mai binc, sale ecbilibreze ~i sa integreze multe aspccte din ei ln~i~i.
262
Observ con(inutul jocului in sine. Se joaca el dupa mwmile te111e?
Agresizme? Ji1grijorare? Exisra o seama de accideme de ma~ini, de cn'ioane.7
Observ modurile de contact ale copi/11/11i. Reali:ea:n el 1111 bun co11tact
cu sine ~i cu jocul cond se joacii? Rea!i-::ea::.6 con/act lnlre obiecte? lnrr6
oamenii, a11i111a/ele, JJW$inile fn co111ac1 unele cu al1ele? Se pri1'esc, vorbesc
zmele cu a/tele?"
Tcrapeutul poate direqiona con$tientizarea copilului asupra proccsuluj
jocului $i contactului din joc. Ii poate spune: .,Pari sa fii cam lent"'; ,,.Vu le-am
obseniat niciodata sale aringi "; ,.Aces/ avian este singur".
Daca pa11enernl se repeta in timpul jocului terapeunil poate direqiona
1ntrebarile catre viata copilului. ii poate inheba: ,,J,i plac lucrurile ordonare
acasti? '", ,}fi murdare~te cinev(I camera?".
J se poate cere copilului sa se opreasca la orice punct al jocului ~i sa-1
repete, sa accentueze sau sa exagereze actiunea sa.
Sau i se poate cere sa se identifice cu orice om. animal. obiect $i apoi
se aduce situatia illapoi la copil $i la viata sa.
,. Te-ai sim/it vreodatii ca aceasta maimufa? "
.. Te-rri simtit vreodata i11gra111adit?"
,, Te-ai ajlat vreodatii fntr-o luptii ca ace~ti doi soldafi? ...
Sc produce un nivel de integtare tocmai prin exprimarca situa~iilor,
sentimcntelor, anxietatilor ill mod deschis. Integrarea se produce atat prin
exprimarea deschisa, ce poale fi simbolic.a sau directa. cat $i prin
experimentarea de catre copil a situa\iei de joc in siguranta, lntr-o atmosfcra
pennisiva.
lz 0. Dramaterapic4
Dramaterapia este o fonna de psihoterapie a copilului in care
spontaneitatea jocului drnmatic, ca $i intcrventiile terapeutului ajuta copilul sa
se exprime, sa '.inteleaga $i sa lucreze asupra conflictelor sale, sa produca
insigbt-ul $i schimbarea. Pru1 utilizarea mijloacelor expresive cum ar fi papu$i,
marionete, material senzorial, jucarii care evoca imagini nonverbale $i
schematice, copiii cu tulbmari sunl ajutari sa ajunga la invoiala cu di.ficulta~ilc
lor.
R. Gardner, creatorul ., telmicii povestirii mutuale", a observat ctm1, in
timpul povestirii, copiii doreau In mod spontan sa gesriculeze, sa intoneze. sa
joace anumite roluri ~i cum, intr-adevar, dramatizarea spore$te eficacitatea
tehnicii.
E l crede ca terapeutul insu$i trebuie sa aiba Jibertatea de a se rostogoli
pe podea, de a imita diferite animale etc. Terapeutul trebuie sa poata juca mai
multe roluri 1n acela$i timp $i sa aiba capacitatea de a fi simultan actor, regizor.
scenarist, coregraf.
263
Dramatizarea ilnbogate~te cornllllicarea terapcutica ~i poare scrvi la
antrenarea copiluh.1i 1n tratament. In acest caz, impo11anta nu este transm.iterea
mesajului verbal, cat mai ales a stimuJilor nonverbali (fizici, kinestezici,
vizuali, tactili, olfactivi ~i uneori gustativi) . ,.Asrfel. exp11nerea multisenzoriala
spore,~te semn[ficaliv ~ansele ca terapeutu! sa fie auzit ~~i ajutti ca mesajzil sti fie
recepfionat." (Schattner, Courtney, 1981, p. 211).
in dramele creative, copiii pot dezvolta o con$tii111a totala de sine-corp
(prin mi~cari corporale $i expresie faciala, s.itn}tlri, imaginarie, intelect). Ei
joaca parti din ei 1.n$i~i $i pe masttra ce joaca devin mai con$tien\i de ei ln$i$i,
mai implicati, mai reali. Activitatea jocului dramatic serve~te de asemenea sa
transmita ideile $i fanteziile ascunse. Io dramaterapia de tip gestaltist sunt
prezente exerci!iile de contientizare senzoriala, pantomima $i, la w1 nivel mai
inalt, improvizatiile dramatice In care iutervine $i lirnbajul verbal.
Se considera ca pantornima simplelor imagini senzoriale, utilizand
expresii le vocale $i mi~ca1ile corpului 1n afara cuvintelor, :intcnsifica
con~tientizarea senzoriala. La un nivel mai complex pantomima poate implica
exprimarea ac1iunii i interac~unii prin intennediu1 mi~carii corporale,
comunicarea sentimentelor ~i dispozifiilor, dezvoltarea personajelor, jucarea
unei pove$ti, totul in afara cuvinteJor.
Copiji care au participat deja la mai multe experiente pantomirnice vor
adauga cu uurinta limbajul verbal in joc.ul dramatic.
Terapeutul poate observa cum i~i utilizeaza copilul corpul, obscrva
rigiditatea sau u~urinTa mi~carilor. Vede astfcl iu mod clar lncurcatl.ll'i le
copilului, ariile in care dezvoltarea sa a ramas in rnrna, nevoile sale.
Sunt importante, In aceea$i masura, atat procesul j ocului dramatic,
organizarea i desra~ura.rea sa, cat ~i continutul ce reiese din joc.
La 1erminarea unor exercitii dramatice creative i i putem illtreba pe
copil despre ceea ce s-a fotamplat, ce a fost pentru eJ, ce simte el acum etc.
Violet Oaklauder gande$te insa ca experienta In sine determina
schimbarea, nu discutia. ,. Copi/ul experimenteaza diferite situa(ii de joc,
con~tientizeaza diferite parfi din el. fntr-un mod ce poatefl dificil so-I exprime
In cuvinte. 11 (op. cit., p. 40).
Jocul de rol direct ~i inversarea rolurilor sunt tehnici dramatice ce pot fi
utilizate In terapia copilu1ui. In prima situatie copilul se joaca pe sine (1$i joaca
propriul rol) fa!a de o alla persoana care joaca un alt rol.
In a doua sitnatie, eroul dramei joaca rolul cel ui care i se optme In viata
reala. Astfel se produce rapid i eficient contientizarea, copilul se vede pe sine
cu ochii altora $i invata sa se puna 111 siniaf.ia altuja.
in gestaltterapie este prezenta tehnica scaunufui go/. Ea a fost creata de
Fritz Perls ca un mij toe de provocare a unci con~tientizari impo11a11te i aduce
mai multa claritate iu munca terapeutica. Se lucreaza atat asupra situatiilor
264
prezente, cat ~i a celor netenninate din trecut ~i a celor proiectate pent:ru viilor,
toate fiind aduse ,,aici ~i acum".
Pe scaum1l gol pot fi puse dife1ite persoanc din viata copilului, ,,parti"
din perso.ualitatea sa sau simbolmi ale altcuiva. T eho.ica scaunulu.i gol este u.o
aj11tor 'in clarificarea unei sciziuni ~i polaritati din persoualitate. o clarificare
care este esentiala in procesul de centrare. Perts a creat jocttl ,. cainele de sus
~i ., coinele de jos", utilizabil ~i in terapia copilului, In care pacientul joaca pc
rand cele dona .,pa11i" ale Eului aOate in opozitie. prezentand ~i argument<ind
punctele lor de vedere.
Telmica poate merge mai departe, pacientul proiectfuld in poziriile 3, 4, 5
alte par~ ale Eulu.i sau. Astfel, aflat in pozi~a 3, el i~i comunica impresia pe care
i-a tacut-o dialogul dintre pozi1iile 1 $i 2, ce gande~te $i simte despre sih1a~iile
create.
Cu cat 1uainteaza In pozitiile 4, 5 $i cb.iar 6, pacientul exp1ima rerna.rci
~i impresii ce sporesc iu con~tientizare $i obiectivitate.
Acest exercipu al metapozitiilor nu numai ca detenuina un echilibru
interior mai bun, ci pune in valoare capacitatea imagiuativa ~i otera
con~tientizarea faptului ca se poate aborda o problema din multiple pozi~i i,
efectul imediat ft.ind activarea resurselor interioare.
in sistemul terapeutic al lui Perls se pune un accent important ~i pe
analiza viselor: ,,diferitele parfi ale visului nu s1111t altceva deco! par{i ale
persona/ita{ii noastre".
in general, visele servesc o varietate de fi.mctii pentru copii. Ele pot fi
expresia anxietatii - lucrrni care-i nelini~tesc. Ele pot exprima seotimente pe
care copilul se simte incapabil sa le exprime ill viata reala. Ele pot descrie
dorinte, trebuinie, fa.utezii, !11trebari ~i curiozitati, atitudini.
In gestaltterapie scopul cste de a-1 ajuta pe copil sa 1nvete despre el ~i
despre viata sa prin intermediul viselor sale.
CopiJul poate juca diferite ,,par" dll1 vis, poate angajeza un dialog sau
poate descrie cadrul visului. TerapeutuJ trebuie sa fie atent la respira\ia, poshira.
expresia faciala, gesturile ~i infl.exiunile vocii copilului. Insa el nu analizeaza ~i nu
interpreteaza visul. Numai copilul singur poate deveni con~tient de ceea ce visul
1nccarca sa-i comunice.
Modalitatile artterapeutice pot fi combinate cu cele drnmaterapeutice in
cadrul demersului terapeutic.
Eleanor C. Irwin ~i Judith A. Rubin prezinta in cartea ,,Drama In
Therapy" (l 98 l, p. 197) un experiment 1u care au introdus un numar de
combinatii de tehnici artterapeutice pentru a-i ajuta pe copii sa-9i puna 1n
valoare fantezia.. Astfel, copiii trebuiau sa creeze o poveste pornind de la Lm
desen, du.pa care sa puna In scena povestea. Altlidata li s-a cerut copii lor sa
realizeze o lucrare artistica pomind de la o dramatizare.
265
In cadrul expe1ime11tului, un limp arta a fost folosita in interesul dramci
~i drama m interesul artei, 1n timp ce ama11doua, arta ~i drama, au fost fo losite
In serviciul copilului, largindu-i a1ia mijloacelor de autoexprimare.
Concluzia la care au ajuns autorii a fost ca ,,estc artificial sa se faca
distinciii, sa se creeze bariere mtre cele doua modalitali terapeutice. Mai
dcgraba pare natural ~i corect sa permitern copiilor sa-~i urmeze propriile
impulsuri pentru exprimarea de sine 1utr-o varietate de moduri. Liberi,
uti1izand ambele modahtati terapeutice. copiii se angajeaza tntr-un joc
simbolic ~i fantezist de o intensa naturalete, care le este de aj utor In
exteriorizarea ~i lucrul cu propriile dificultaii." (op. cit. , 1981, p . 206)
Jocul statuilor poate .fi utilizat cu succes rntr-un grup de copii. astfel:
a) un copil ,Jngbeata" intr-o statuie, iar lll1 altul ghice~tc te \Tea sa
exprime statuia.
b) copiii se mi~ca pe muzica ~i. cand nmzica se opre~te, ,,lngbea\a"
intr-o statuie $i sptrn apoi ce emotie exprima prin statuile lor.
267
Desenul
I se cere copilnlui sa deseneze anumite obiecte care produc bucurie $i
altele care produc triste!e sau sa deseneze starea sa atunci cand este relaxat ~i
apoi atunci caud se simte incordat, tensionat. Copiilor mai mari Jj se poate sugera
sa schiteze Eul, Sinele atunci cand se simt slabi sau cand se simt puterillci.
Metafo ra unificatoare
Rolul psihoterapeutic al metaforelor este cunoscut din cele mai vechi
timpuri, utilitatea !or fiind incontestabila, chiar daca mecanismele profunde ~ i
268
complexe de aqiune a metaforei nu sunt bine elucidate. Metafora este uua din
caile de imersie in incon$tient, de destructurare $i resm1ctmare profunda a
personalitaiii, de deblocare $i activare a resuxselor interioare (Iolanda
Mitrofan, 1997).
Formele sub care se utilizeaza metaforele in psiboterapic suut:
afoma}iile cu caracter metaforic !acute de pacient, povestirile cu caracter
metaforic, produc1iile imaginative, metaforice $j aqiuuile sau ritualur:ile
metaforice.
De asemenea, metafora poate fi un mijloc de cornunicare intre
terapeut ~ i clientul san, cu atat mai mult daca acesta este copil; $i aceasta
deoarece metafora este un veritabll liant, prin ea terapeutul $i clientul se
conecteaza afectiv. en efect direct asupra implicarii clientului ill procesul
terapeutic.
in lucrul cu copiii eel mai des se utilizeaza ritualurile metaforice, caJe
rezulta dintr~o unbinare a tebnicii jocului de rol cu realizarea de pove~ti $i
povestiri rnetaforice, fie de catre terapeut, fie de ditre copil (aceasta ultima
sit1.1a1ie fiind cca mai benefica). Copilul este stimulat i incurajat sa intre In
rolurile personajelor imaginate de sine, care nu sunt alrceva dedir paqi ale
personalita1ii sale, de multe ori polare, care necesita conci1iere $i integrare.
Deoarece copiii sunt mai sugcstibili decat adultii, cste bine ca. In
stare de hip~oza, sa se adopte tehnica povestirilm terapeutice metaforice. care
i i va ajuta sa-i rectmoasca vroblerna i sa gaseasca modalita~i rezolutive
pentru ea.
In cazul copiilor, cea mai profitabila este, deci, combinarea, intr-o
maniera creativa, a acestei tehnici valoroase cu alte tehnici psiboterapeutice.
Totl1i. avaud In vedere caracteristicile gandirii copilului (magica, auunista,
predominant metaforica), este bine ca in terapie accentul sa cada pe metafora.
269
Copilul pare sa dispuna de o energie nelimitata ~i de posibilitati rnotrice
multiple, de aceea executa toate activitati le corporale cu mai multa prcocupare $i
cu mai viu interes. Copiii sunt dintr-un anumit ptmct de vcdcrc mai persevercnii
decat adultii. Daca apar prnblemc, nu remmta, vor 'inccrca repetat pana, 111 cele
din urma, vor avea succcs.
Este posibil ca, la un mmnent dat, In copilarie sa se intample ceva
care sa blocbeze acest proces. Poate fi o boala sau interventia parjniilor sau
pJansul copilului frusn-at ill timp ce parintele nu ~t ie ce sa faca.
Se pot mtampla multe Jucruri care sa restric~oneze corpul 1mei persoane.
Atuuci caud copilul intra la ~coala se dezvolta spiritu l competitiv. iar copilul se
abtine sa mai faca ceea ce altii se a$teapta ca el sa faca. De exemplu, se va abtine
sa mai planga $i-$i va contracta mu~cbii intr-lll1 anumit fel, i~i va strange umcrii
sau i$i va lasa capul in jos pentru a se apara de atacuri, de cuvinte sau pentru a-$i
ascunde manifcstruile corpului.
Deconectarea de corpul lrn 11 va face pe copil sa piarda sensul Sinelui, ca
~i puterea lui fizica ~i morala (v. A Lowen, ,,The Language of the Body'', I 971 ).
De aceea ace~ti copii trebuie ajutati sa-~i redobandeasca corpul, sa-1
cunoasca, sa se simta bine cu el, sa 1nvete sa-1 foloseasca.
Respirntia esie un aspect foarte important al con~tientizarii corpului.
Teama, frica, cmotia detennina o respiratie superficiata. Spre deosebire de
accasta, respirafia adanca are efecte pozitive asupra pa(filor corpului. Accst
lucm se poate explica prin relatia existenta wtre oxigen - anxietate - stare de
excitare: cu cat o persoana este mai excitata, cu alat are mai rnulta ncvoie de
oxigen. Respira1ia adanca lmpra~tie anx.ietatea $i face loc sentimentelor plucute.
De asemenea, jocul este forute impmtaot, pennu ca modul de
rnanifestare corporala din timpul jocului developeaza aspecte ale personalitatii
Fiecare emoiie se asociaza cu o mi$care corporala. Astfel sc explica
rclatia dintre afectivitate ~i motridtate. De multe 01i ne abjinem fo a nc
manifesta natural, iar daca accasta ,,tinere 1n chingi" se repeta, in timp vor
aparea tulburari emotionale.
Copiii 1nvata ftmcrionarea mu~chilor lor In mo111ent1.1l In care sunt
pu~i sa-~j exprime emotiHe. De asemenea. aceasta este o cale pentru a
descoperi alte modalita!i de a se exterioriza, dar $i de a inva1a sa-~i n11an1eze
exprimarile ernotionale.
Exista multe modalitati prin care un copil poate fl convins sa-i
exprime trairile cmotionale. Un exemplu este realizarca unei povestioarc In
care unui copil i se lntampHi ccva rau, care-1 enerveaza foarte tare, dupa care i
se spune copilului: ,,Fit ace! copil! Arata-mi cmn e~ti tu suparal! lnventeaza
un dans nervos, suparat!".
Con~tientizarea, intelegerea ~i acceptarea paqilor Sinelui permit o
1ntarire a Sinelui ~i o mai mare autodcterminare.
270
Specificul relatiei terapeutice in psihoterapia copilului
271
oglinda terapeutului, ca adult, este inadecvata, ca dimensiuni, ca stralucire, cste
altceva. CJjenh1l a~teapra sa se vada illtr-o oglinda potrivita cu sine, iar pentrn
clientul-copil ,,oglinda" este copilul-terapeut.
Copilul are cadrul sau, l11mea sa, universul sau, in care el a investit ~i
care este valoros pentru el. Schimbarea ill terapja copilului trebuie initiata ~i
prcgatita din interiorul cadrului copi1ului. Acesta este primul pas.
Odata ce ai pat1uns 1n lumea Jui trebuie sa fii la fel ca el. Spirih1l
deschis ~i sincer al copilului poseda un ,,simt olfactiv" care i1 ajuta siHi dea
seama daca vrei sa-i impui sau sa-1 evaluezi, dad\ e~ti sincer sau dad\ sinmlezi.
$i poate acest lucru cbiar mai repede decat un adult. Nu numai ca va ~tii, dar va
reac1ioua in consecinta, pentru ca sinceritatea este o caracteristica a varslelor
mici. Orice atihldiue lipsita de autenticitate atrage dupa sine o expulzare
imediata, uneo1i iremedfabila, din lt1mea lui.
Logica ltu, cognitiva sau sentimentala, este una foarte speciala, pentm ca
este foa1te vie, colorata, neobi~nuita, fascinauta. Cadrul copilului trebuie nu numai
acceptat, dar mai ales valorizat, pentru ca ill el se afla ,,samburele" responsivita0i
terapeutice ~i al eficientei terapiei.
Contachll dintre copilul din noi ~i cadrnl copilului din fata uoastra dcvine
pilonul principal al procesului terapeutic, pentru ca metoda ~i tehnicile terapeutice
se sprijina pe canalul energetic stabilit i:ntre client ~i terapeut ~i fara de care metoda
~i tebnica sunt ine1ie.
Intrarea in lumea lui inseamna a-i prelua ,,elemente" din inflexiuni le
vocii, din expresivitatea corporala ~i mimica, dio spiritul Judie, din trairea
emo1ionala. Acestea sunt u1 stransa conexiune cu cele mai profunde resurse ale
personalitatii, dar $i cu conflictele sale. Odata preluate, acestea vor fi conve1tite
in energie tranfo1matoare ce-i va fi transmisa 1napoi copilului pentru a-~i
construi propria sa rcconversie. Contactul real, adanc ~i firesc cu copilul este
eel care da forta tehnicii terapeutice.
Cand lucrezi cu copiii, dintr-o data tohll este posibil, te afli lntr-un
vulcan metaforic care poate erupe oricand. Dar lava lui este foarte pretioasa,
peutru ca te ghideaza In demersul terapeutic. Spiritu1 Judie al copilului ~i al
terapeutului leaga, uoifica, 1ntr-o dubla directie: terapeurul cu copilul, dar rnai
ales copilul cu sine insu~i.
lNTREBARI $1 TEME
loana Stancu
in cazul di\ ortulu1 parintilor. cbiar daca nu to\1 cop1ii sunt grav afccrnp.
multi au d1ficuh1!1i soc1alc ~i cmotionale. Copiii care au supon material. care au
sufcrit pufinc schunbari de mediu. cu o imagine pozittva de sine, a1 caror
parin\i au abilitati de comunicare bune se adapteaza mai binc divonului
parintilor. Ccilal\i sunt profund afectaii.
intrc 6-8 ani. copiii nu fac distinc1ia clara lntrc cc s1mt ci ~i cc s1mt
parin\ii lor. Prin unnare, vor reacfiona la divo11 prin tristc\c ~i sentimcntc de
abandon. Ei sunt i'nspliimantati de incertitudinea situapci, dcvin cxtrcm de
anxio~i, au co~maruri. Evident, activitatea ~colar(1 are de su fcrit in uccstc
conditii. Ei sc pot simti nciubifi de tatal sau mama abscnta $i pot Ii loartc
furiO$i, deoarccc sc simt rejectati.
ACC$li copi i sc pol simti divizati futre loialitatca fa ta de cci doi parin\i,
3$3 ca ei vor incerca sfi faca o alcgere peutru a diminua con!1ictul interior. Ynsa
a alege inscamna a rcspingc pe unul dimre plirin\i, deci scntimentc de culpa.
Uneori. in 1deca diminuani tensiunii interioare, copiii pot deivoha planuri ~1
fantezi1 de rcun1re a familiei.
Ei pot sa aiba problcmc de concentrare a atcntici. pot i1bucni in plans
la once provocarc. La ~coala pot sa puna la grea inccrcare rcz1sten1a
27~
profesorilor. Pot deveni furio$i la eel mai mic incident $i au tcnclin\a sa
provoacc profesorii $i consilierul $Colar. Simrul abandonului poate afecta serios
iucrederea ~i eficjen!a ~colara.
Copiii iutre 8-12 ani pot separa uevoile lor de nevoile parintilor lor.
Oricum insa, pot sirn!i pierdere, rejeqie, frica, siuguratate, IU$ine ca plilintii lor
se despai1. La aceasta varsta cop iii pot sim\i simptome psi11osomarice (dureri de
cap, de stomac). Daca la 6-8 ani sentimentuJ predominant era tristetea, acum se
1ntalne$te de obicei furia. Ei invinovaiesc frecvent pe mm! dinn-e parinti ~j 1$i
descarca fttria asupra accstuia.
La $COala au dificultati de concentrare a atentiei $i o slaba implicare 1n
sarcinile $COlare. Ocazional, se pot implica exagerat in activitat ile $Colare. ca
mecanism de fuga fara de situa\ia familiala. Pot intra in conflictc cu colegii $i
profesmii.
Adolescent.ii pot raspunde la divortul parinrilor prin utilizarea de
alcool , droguri ilcgale, delincventa, promiscuitate.
Caud lucreaza cu ace$ti copii/ adolesccnti/ tineri cu parinti divoqati.
consilierul $Colar este necesar sa aiba u1matoarele objective:
acceptarea de ciitre ace~tia ca divortul s-a h1tamplat ~I ca parintii lor nu
mai sunt casatoriri;
ie$irea din conflictul cu parin\ii ~i centrnrea pe aspectele vierii lor;
rezolvarea furiei ~i a sentimentelor de invinovatire;
acceptarea faptului ca divorrul este un aranjament permanent $1 ca
parintii lor nu se vor mai impaca;
initicrea de noi relalii (evitarea izolarii sociale).
275
scazute. Un alcoolic nu i$i pune ill pericol nmnai sanatatea sa fizica $i psibica.
dar $i pc a celor din jur. Cei care sufera eel mai rnult sunt copiii.
Alc-0obsmul parinlor 'i$i pune amprenta astfel asupra copiilor: ei sunt
anxio$i, confuzi $i cu sentimente de insecmitate foarte intense (pentrn ca nu
exista preclictibilitate $i siguranta in mediul lor de via~~), nu au incredere In sine
$i 1o aLJii, pot fi ostili $i agresivi atat cu colegii, dar $i c.u persoauele cu autoritate.
Pot dezvolta sentimente de vinovatie pentru ca nu au preven it ceea ce se intimpla
tn familliile lor. Se si.mt neiubiti $i, de obicei, aj"nng sa creada ca. nu rne1ita sa fie
iubi\i. Fizic, pot fi neingriji~ $i pot avea semne. Uneori revolta tor ilnpotriva a
ceea ce se tntampla acasa poate lua fonna comp01tamentului delincve11t. a
consumului de alcool sau droguri ilegale.
in familiile alcoolicilor exista 3 reguli clare: sa nu vorbe$ti, sa nu ai 'lncre.dere,
sa nu simti. C.and stabile~te obiectivele iote1veupei, consilientl trebuie sa aiba in minte
chiar contracararea acestor reguli aberante ~i nesanatoase de comportament. Ace$ti copii
trebuie invatati sa se exprime, sa intre ill contact cu propriile emotij ~i sa le exleriorizeze,
sa aiba incredere ill ceilalli, sa inve\e sa ia decizii. in acel~i timp, trcbtcie infor;maJi
despre efectele alcoolismului.
Ca $i 1n situa~a celor cu pruinti divo11ati, cei cu parinfi alcoolici pot
beneficia de consil ierea de grup. Aici pot fi utilizate jocmi de rol pentrn
experimentarea situatiilor cu care se confrunta, tehnicile RET de ve1ificare a
veridiciUi1ii unor convingeri defectuoase, tehnicile gestalt pentru a Jua contact cu
emofiile ~i nevoile personale, tehnici de relaxare (scad anxietatea), telmici de
dezvoltare a ase1t ivitatii ~i de 1mbunatatife a imaginii de sine.
Este foarte imp01tant ca ace~ti copii/ adolescenti/ tiueri sa fie iudruma[i
spre gmpuri de suport (gen Alcoolicii Anonimi).
Consilierea la distanta
277
(comunicarea nonverbala, contact vizual, posh1ra, mimica, gestica, sti l
vestimcntar);
registrn1 de elemente paraverbale (ton, ritm, modula{ia voci i, accentul
etc.) poate fi mgustat de elementele teb.nice neperfonnante;
dificultatea de a asigura depl ina confidentialitate a c01mmicarii cu
clientul, din cauza posibilelor interceptari de catre o teri persoana.
Consilierea la distanta nu este fundamental diterita de cea ob~mtita, am
putea spuue doar ca este. il1 am1111.ite privinte, mult, mult mai limitata. Un consilier
la clistanta are oevoie de acelea~i abi litati generale de consiliere $i, In plus de
acestea, de unele specifice. Pentm consilierea prin telefon este necesar un bun
control al vocij, o voce placuta ~i expresiva, iar pentru cea p1in internet este nevoie
de bune abilitati de comunicare scrisa.
in linii mari, l~in-t-erv_e_n-ti_a_d_e_c_on-si-li-e-re-Ja-d-is-ta_n_t~aj urmeaza cam aceia$i
~)a$i ai procesuluil obi$nuit de consilicre:
- stabilirea contactului;
- stabilirea scopului solicitantului consilierii;
- clarificarea problemei;
- analiza eventualelor posibilitaTi de rezolvare a problemej ;
- illcheierea ~edintei ~i programarea unnatoarei $edinte.
Probabil ca, de multe ori, consilierea la distanta este de fapt o
consultanta, in sensul ca solicitanh1l are nevoie de informatii de la lm specia list.
Uneori i'usa, se poate vorbi de o interven!ie in criza ~i, pent:ru aceste situatii,
consilierul are nevoie de o buna capacitate de suport emotional.
Consilierea la clistanra poatc fi o altemativa de consiliere penrru situatiile
urgente, pentnt problemele care nu necesita un procedeu de analiza laborios, pentnt
clientii care nu au timp sa se deplaseze la cabinet $i pentrn cei foarte tiinizi.
Acestea sugereaza cadru1 necesar pentru luarea unor decizii etice, dar
nu i'ntotdeauna ofera solu\ii clare. Cateodata cousiliernl se poate confrunla cu
dileme etice. In aceste situatii el ia o decizie puand cont atat de cadrul etic, dar
~i de situaiia specifica. Uneo1i este utila consultarea cu alti speciali~ti.
Pana de curand, In Romania nu exista o legisla}ie care sa reglementeze
deciziilc etice ale consilie1ilor psibologici ~i ~cola1i. Aceasta Iipsa a fast
suplinita de catre cousilieri prin cousultarea altar coduri etice, specifice altar
ta1i. De folos sunt $i au fast standardele etice ale SUA (Eth ical Standards,
ACA) care reglemeuteaza relatia consilier-client, din punct de vedere etic.
1. Confldenjia!itcnea. Este secpunea codulu i etic care stipu leaza ca
orice client al consilierii trebuie sa beneficieze de confidenrialitate. Cbiar In
278
cazul copi.ior minor~ este impmtant ca acest aspect sa se respecte. Intre dreptul
copiilor la coufidentialitatea infonnatiilor ~>i dreptul parintilor de a ~6 ce se
i'ntampla ill ~edin\a de consiliere, primul are ca~tig de cauza. La tncepuh1l
coosilierii cu utJ copil, consi}jerul trebuie sa-i spuna acestuia ca nu va dezvalui
nicio ioformaiie dio ~eclinta de consiliere, !ara acorduJ lui. Consilierul poate
fLU"niza parinplor, profesorjlor doar info1matii generale despre sentimentele,
atitudinile copilului , f"ara a intra ill detalii
Siogurele excep1ii de la regula confidentialitalii sunt:
cand clientul cere el insu~i consilierului sa dezvaluie anumite
info 1111aIii~
cand sunt probleme legale~
cand clientul repreziuta un pericol pemru sine sau o alta persoana.
Exceppile de la regnl a confidenalitatii trebuie imparta$ite clientului
inca din prima ~edinta de consiliere.
Consilierul ~colar se poate coofnmta cu cereri frecvente de dezvaluire a
infornrntiilor, atat din partea parintilor, cat ~i a profesorilor. Pentru a
preilltampiua accst lucn.1, el poate organiza diverse intalniri cu ace~tia . tu care
sale cxplice standardele codului ctic.
2. Respor1sabilitotea, ca seqiuue a codului etic, are mai multe
subcliviziuni:
a. Responsabi!itateafa/ii de clienfi.
Consilierul are responsabilitatea de a .i.nforma parin!ii copiilor daca
ace~ti a reprezinta tm pe1icol pentru ei sau pentru alte persoane. dar !nainte
trebuie sa sptma copilului despre aceasta decizie.
Daca realizeaza testari psil10logice, consiliernl are respousabilitatca de
a fumiza rezultatele testelor beneficiari!or acestora.
Consilierul are responsabilitatea de a infonna clieni, inca din prima
~edinJa, despre regulile, procedurilc ~i scopurile consilierii, 'inlr-1m limbaj cat mai
accesibil acestora.
Consiliernl are responsabilitatea de a nu impune propriile valori,
plaumi, decizii sau credin\e clien~lor Jui.
Consilierul are responsabilitatea de a nu intra ill relatii de consiliere cu
persoanele cu care are deja o relatie: membri ai familiei, prieteni apropiati etc.
Consilierul trebuie sa fie con~tient de propriile vulnerabilitati ~i de
potentialul acestora de a interfcra cu obiectivitatea procesului de consiliere ~i sa nu
lucreze cu persoanele care au probleme cu impact asupra propriilor vulnerabititati
(de aceea este necesara analiza personala, dar ~i supervizarea cazurilor).
Consilierul trebuie sa-~i cunoasca abilitatile ~i sa nu lucreze cu
probleme ale clientilor care a.r necesita abilitati pe care nu le are.
Consilierul ~colar trebuie sa ia in considerare nevoile educative,
vocationale, personale ~i socia1e ale elevilor ~i studentilor.
279
b. Responsabilitatea fa/a de parin(i (lnai ales pentru consiliernl
:jCOfGJ~.
Coosilierul ~colar trebuie sa stabileasca relatii de cooperare cu parintii
elevilor, sale respecte drepturile ~i responsabilitaple acestora.
Este necesar ca rolul lui sa ~i -1 faca cunoscut parintilor elevilor, dar ~i
sa realizeze uu ecbj libru Intre confidentialitatea fata de copii ~i dreptul legal al
parin1ilor de a cunoa~te infom1a{ii despre copiii lor. De asemenea, In rela1ia cu
parintii functioneaza aceea~i regula a confidenfialitai .
Consilierul are responsabilitatea de a oferi asistenta ~i infomrntii de
specialitate familiilor ill dificultate.
c. Responsabilitatea fafii de colegi sau fa/a de Asocia!iile Profesio11ale.
Este necesara realizarea unor rela!ii de cooperare cu colegii, cu scopul
indeplinirii functiilor consrnerii, ~i anume ajutorul oferit clienfilor.
d. Responsabilitatea fa/a de $Coala $i comunitate (mai ales pemru
consilierul Colar).
Aceasta se manifesta priu furruzarea infonna~iilor despre activitiilile cu
potential periculos (consum de droguri, vandalism, agtesivitate), rara 1nsa a
leza confidentialitatea clientilor.
Consiliernl are respousabilitatea de a face astfel incat procesul
educational sa se unbunatateasca constant ~i sa corespunda nevoilor elevj]or
din ~coala respectiva .
e. Responsabilitateafata de sine.
Cons ta tn cunoa~terea abilitatilor ~i limi tel or ~i )n implicarea
profesionala tinand cont de acestea.
f Responsabilitatea fa/a de profesie.
Se manifesta prin pastrarea unui contact regulat cu colegii, prin
participarea la supervizari, la manifestari ~tiinrifice ale organizafiilor
profesionale. De asemenea, trebuie respectate standardele etice.
Prezentam In continuare o scurta sinteza a Codului Etic al Asociariei
Britanice de Consiliere. Principiile acestuia sunt:
Valorile. ValoriJe consiliernlui trebuie sa .fie integritatea,
impartialitatea ~i respectul fata de client.
Practica nediscriminatorie a clienfilor.
Confidenfialitate. 0Jice limita a confiden~alita~i trebuie sa fie
exp1icata clientilor.
Competenfa. Consilierii trebuie sa aibii competenra neccsara pentru
realizarea activitafii de consiliere.
Supervizarea. in munca de coosiliere este recomandata o supervizare
regulata (mai ales pentru consilierii tncepatori), supervizarea fiind
concentrata ill primul rand pe binele clienfilor, jar apoi pe binele
consilierilor.
280
INTREBARl $1 TEME DE LUCRU
287
foarte ata~at 11 poate face sa se simta mai putfil vulnerabil. De exemplu, studiile
arata ca privitul pe~tilor tntr-un acvariu produce relaxare ~i scaderea tensiunii
musculare, ba chiar ~i reducerea presiunii saogelui. lmparta~irea W1or ganduri,
prezenta unor gesturi pr:ietene~ti ll vor face pe copil sa se simta acceptat ~i
ingrijit, mai mult, li va demonstra faptul ca cineva l~i asurna responsabilitatea
pentru viata Jui, nu numai pentru nevoi ~i sentimente.
Anxietatea de separare apare adesea in momeutele in care 'ingrijitornl
dispare pentru o perioada scurta de timp sau atunci cand parin!ii hotarasc sa se
separe. Acest tip de anxietate poate fi trait in mod intens, mergand pana la
comaruri. Reactiile de separare la copiii mici pot imbraca fonna regres:iei sau a
depresiei atunci cand sunt separati de proprii parin!i (lngrijitori), reactii cc pot
persista o perioada mai indelungatii dupa ce copilul ~i apart,inatorul se reunesc, din
cauza teme1ii copilului ca ingrijitorul poate plecasau ar putea disparea din nou.
Daca tng1ijitotul copilului se imbolnave~te, copilul se teme ca acesta se va
separa ~i ca ar putea decide sa nu se mai intoarca la el (Linn, 1990, p. 25). Parintele
nu poate parasi camera iara a auzi un frenetic strigat: ,, Unde e$1i, mama?", iar
atunci cand merge la toaleta aude imediat copilul vorbind sau ciocan.ind la ~a.
Copiii stau ~i asculra la conve:rsatiile adultilor care se axeaza pe pierdere ~i separare.
Raspunsul nonverbal al copilului la tntoarcerea mamei de la spital (dupa o cma) este
de ignorare in prima zi ~i, mai apoi, un zambet In ziua mmatoare, cand ii pregate~te
micul dejun. Anxietatea de separare se manifest.a ~i atunci cand copiii dom1 departe
de Ingrijitori sau cand ace~tia sunt departe de ei. in familiile In care tmul dintre copii
a decedat, ceilalti frati pot sa nu mai vrea sa mearga la ~coaUi, iar ata~amentul fa1a
de un parinte decedat poate crea dificultati ~colare de propof\ii.
Atunci cand parintii se hotarasc sa petreaca un slar~it de saptamana fiira
copii, 1asandu-i la bunici, este indicat sa se lase acestora un oumiir de telefon Ja
care pot suna ~i vorbi cu ei iu orice moment.
Anxietatea de sepa.rare se produce ~i atunci cand are loc tranzi\ia de la
un tngrijitor 1a altul Nu de putine ori r).1amele se culpabilizeaza atunci cand
trebuie sa mearga la serviciu, iar copilul ramane bocind tn unna. Ce poate fi
tacut in asemenea cazuri? Copilul trebuie reasigurat in mod absolut ca mama se
va !ntoarce dupa cateva ore. Din cand In cand, se poate apela ~i la telefon,
pentru a vorbi personal cu copilul. Pot fi incurajati sa vorbeasca despre rutina
zilei ~i este extrem de impo1tant ca din tonul vocii mamei sa reiasa faph1l ca
nimic rau nu s-a iutamplat cu ea. in cazul in care unul dintre parinti pleaci'i de
acasa pentru cateva zile, copilu1ui i se poate da m1 calendar ill care sa bifeze
fiecare zi pana ce parintele se va intoarce.
291
Exista sinrntii ill care sunt lncurajati, fu de1ri1uentul lor, sa se comporte
ca ~i cum nimic nu s-ar fi intamplat. Copiii sunt dispu$i sa 1$i asume
expcricntele clificile $i ch.iar sa i$i dezvaluie emoiiile, daca ~i adultii iJnpo1ti:111~i
din jwl.tl !or procedeaza 1a fel. Unii copii intampioa dificultati in dezvaluirea
propriilor sentimente, dat fiind faptul ca incercarile !or anterioare au fost
intarnpiuate de reactii $i raspuusuri negative din pa1tea adultilor. Al\i copii
lnva~a strategii $i modalitati de a evita asemenea subiecte, folosind acelea$i
expresii pentiu descrierea sentimentelor, c11 scopul de a multllmi interes11l
profesional al adultului. Atunci cand se intervine la nivel famil ial, trebuie
identificate $i respecta1e regulile fami liei respective. Trebuie cuooscure
modalitatile de exprimare a emotlilor in familia respectiva, fom1a de
comuoicare, obiceiurile etc.
Se poate stabili aten1ia pe care $i-o acorda unul altuia, daca vorbesc sau
nu deschis despre ceea ce simt, ce sc incampla cand unul este in dificultate etc.
Este important sa se incurajeze familia sa rezolve intr-un mod autentic
problemele aparute. Atunci cand copilul sau familia se afla in criza sau prezinta
dificultati serioase, se va stabili cat mai curand posibil o relatie respectabila,
deschisa, onesta ~i de tncredere cu ace~tia. fn cazul copiilor se vor folosi
diverse telmici specifice (pove~ti, desen, modelaj, jocuri, dramatizarea
conflictelor iute1ioare etc.), care sa stameasca interesul acestora pentru
conversatii pe a1mmite tcme (D. Schaefer; Jolanda Mitrofan ~i Elena Otilia
Vladislav, 1997). Majoritatea copiilor nu simt faptul ca sunt examina\i sau
testa~i prin asemenea modaliUifi comune pcntru ei, iar parintii trebuie asigura\i
de claritatea ~i utilitatea acestora in stabilirea problemelor, a diagnosticului
daca este cazul.
Nu este profesionist $i nici uman sa consideram ca acei copii care
rcfuza sa vorbeasca despre oeea ce s-a u1tamplat ~i ceea ce ei simt nu sunt
afectati de pierdere ~i nici sa consideram ca ar putea evolua 1ara ajutor illtr-o
direcpe sanatoasa. Chiar ~i acei copii care sufera intr-un mod evident $i vizibil
din pu11ct de vedere fizic, tot lntampina greutati anmci cand este vorba de
dezvaluirea suferin\ei emotionale. Exista o multime de bariere care trebuie
iuvinse. Deseori copiit au dificultati majore in exprimarea verbala a
simJamiotelor, datorate fie nedezvoltarii deprinderilor de comunicare, fie
trairilor complexe pe care le detem1ina pierderile sufeiite. Pe de alta parte, se
pot teme de faptul ca, odata dezvaluite sentimentele dramatice, acestea vor
cauza la randul lor alte calamitaJi asemanatoare. in realitate, exp1imarea
verbala a sentimentelor negative conduce la ,,ofilirea" acestora.
Copjji trebuie incurajafi ~i ajutaJi sa scoata la lumina - prin cuvintele
!or - propriile sentimente, nu numai in p1irncle luni dupa pierdere, ci din nou ~i
din nou. Exprimarea, revizuirea $i rea~ezarea sentimentelor reprezinta
componente vitale ale procesului de 1nsanato$ire. Una dintre modaUtatile de a
292
ajuta copiii care nu-~i pot exprima sentimentele este aceea de a converti aceste
sentimente care cauzeaza disconfort in alte simtaminte: .. Pofi sii-mi spui ciiteva
lucruri despre George? Mi-ai spus siiptam{ma trecuta ca se supara foarte
repede. Ce lucruri ii Jae sii se supere atclt de repede? ''. 0 parte a copiilor
convertesc sentimentele de furie in depresie, 1ar altii convertesc sentimentele de
tristete Yu ostilitate, iritabilitate, planset, violenta.
Acei copii care botarasc sa-9i exprime sentimentele cauzate de pierdcre
pot ajunge la concluzia ca aceste sentirnente uu sunt un raspuns uornrnl la
dmere ~i ramau culpabilizati gaudindu-se la faptul ca au putllt reactioua ,,a~a de
gre~it". I9i pot suprima sentimentele gandindu-se ca nu sunt destul de mari ca
sa poata fi luati in serios 9i daca vor primi validarea, sprijinul ~i confortul
necesar vor putea sa-9i ilnparta~easca durerea ~i resentimentele. Chiar ~i atunci
caud 1~i conve11esc sau i9i reprima sentimentele treb11ie ajuta1i sa lnve1e. ca
sentimentele sunt sentimente ~i ca nu sunt bune sau rele.
293
tristete. In cele din um1a, s!ar~esc p1in a fi neferici}i , culpabilizati $i neajutorati.
Aceasta convertire poatc lua for.ma furiei $i a violen}ei, ceea ce atrage du pa sine
rejectie ~i chiar izolare din panea celorlalti copii. Coutrolul ~i slapanirca
acestor sentimente se va ob}ine atunci dind pierderea ~i separarea vor Ii
l'n\elese, integrate ~i, ill felul acesta, rezolvate. Atunci cand un copil este furies,
euergia sa emotiouala se va localiza in amuuite zone corporate observabile
(maini, din1i, obraji, ochi etc.) . El poare fi ajutar sa observe ca degetele sale
suut Strause ill punlli, ca rnax.ilarul este tncle~tat, obrajii crispa\i etc.
Daca exp]jci asta unui copiJ tn perioada in care este furios, va fi fascinat
de noua sa descoperire. Dintr-o data> reactiile cornportamentale vor capata un
sens. Poate ca este dificil de identificat de prima data ,,zona furioasa,', dar poate
fi ajntat relmprospatandu-i memoria cu anum.ite situatii 1n care s-a comportat
intr-un anume fel. in tendinta de a fi concreti, copiii au nevoie sa inteleaga faptul
ca furia nu trebuie exprimata totdeauna sub impulsul primului mornent. Li se va
explica faptul ca $i adultii simt din cand \'n cand acelea$i impu lsuri de moment fa
exprimarea sentimentelor de furie ~i frustrare, dar ca, pas cu pas, au ajuns sa
poata stapan.i aceste sentimente $i ca actU11 dau frau liber acestora doar cand este
necesar. Yorn avea gtija sa nu cada in cealalta extrema: teprimarea acestor
seotimeote $i attmci cand nu este cazul, ceea ce ar duce la un comportament
pasiv-agresiv. Vor deveni ne1ndemanatici, vor ujta sii-$i faca temele etc.
Copiii adopta un comportament pasiv-agresiv din cauza unuia sau mai
multor motive: refuza sii-$i exteriorizeze furia, dar cauta sa fie pedepsjtj pemru
a-$i valida comportamentul exprimal, cauta sa-$i exprime neclreptatea sau
neglijarea la care sunt sup~i ca sa ob!ina sentimentul de control al situatiei.
lngrijitorii care reaq:ioneaza prin pedeapsa la asemenea exprirnari indirecte de
furie ~i agresivitate se dovedesc a fi prea pu\in intelepti pentrn munca cu copiii.
Este mult mai uti l sa-1 ajuti pe copil sii.-$i exprime 1n mod direct furia ~;
agresivitatea, folosiud metodele discutate anterior.
295
Alte tehnici ~i tactici
296
mod adecvat ve~tilor nedorite. In acest proces sunt implicati afat pariorii, cat $i
profesioni~tii (medici, asistente medicale. psihologi. asisten1i sociali, terapeu\i,
consilieri, preoti, voluntan} Orice profesionist care lucreaza cu cop iii poate fi
confruntat cu astfel de sihta\ii.
Fiecare clintre noi a trait experienta primhii unor ve~ti care ne-au
provocat suferin\a, nelini$te, panica etc. Ve$tile rele stmt acele ve$ti caJe
altereaza drastic imaginea despre u:ecut $ilsau prezent, provocand un disconfon
psihoafectiv de scwia. sau de lunga dmata. De regula, aces tea se refera fie la o
situatie, fie la o persoana foaite importauta. Daca vestea data implica o
pierdere, atunci apare suferinta. Pentru acei copii care $liu deja sau care
suspecteaza iminenta apari1ie a ve$tilor rele, procesul suferin1ei poate sa G
i'nceput deja.
V~tile rele pot fi legate de o varietate de circumstaJJ!e medicale, sociale
~j familiaJe (boala cronica, dizabilitate, spitalizare preluugita, divo11, probleme
$Colare, schimbarea locuintei, separarea de un parinte care munce$te peste granita
sau care este in inchisoare, adop~e, momte etc.). Se refora ]a situa?i temporare
sau permaneute ~i includ ceea ce s-a lntamplat deja sau ce urmeaza sa se
intfunple. Includ o serie de ince1titudini. Uneoii se refera la situatia copilului,
alteori la cineva important pentru copil.
Dezvaluirea.
0 dezvaluire poate sa fie t:acuta la initiativa copilului sau la initiat1va
adultului. Dezvaluirea proactiva este fcicuta la initiatjva adultuluj,
0 dezvaluire reactiva este initiata de catre copil, dezvaluirea ve~tilor
re1e fiind racuta de catre adult ca raspuns la lntrebarile sau preocuparile
copj\ului. Unele info1U1atij pe care se bazeaza ve~tile rele sunt de-a dreptul
11
brutale: ,, Mama $i fata sunt pe cale sa divorf eze sau ,, Mama ta sp1111e ca 1ei
merge intr-un spital ca sii mori ' Dezvaluirea ve~tilor rele rareori se reduce la
1
o simpla discutie ~i, de obicei, implica repetari, astfel "lncat copilul sa a1ba
confmnarea acestor ve~ti. Repetarca dezvaluirilor este necesara pcntru ca el sa
devina cou~tient de imp01tanta situatiei pe care deja o cunoa$te ~i penrn1 a
asocia pierderile implicate. Un copil ai carui parinli au divortat poate deveni
mult mai con~tient de importania situat,jei atunci cand unul dintre cei doi pfuin~i
se recasatore~te. Pentru unele familii aflate in suferinta (ex. famj liile afectate de
HIV/SIDA), vetiJe rele devin un factor stresor repetitiv.
Copiii care au o boala cronica pot fi expu~i la o serie de episoade
dureroase in timpul evolu~ei bolii lor, fJecare in1plicand noi pierderi ~i mult
mai multe ve$ti rele. De regula, adultii au tendinta sli subestimeze impacn1!
repetar.ii dezvaluirii ve~.tilm rele, conducand in felul acesta la nelimpezirea
problemelor $i la necontientizare. Acest lucru se 'intampla mai ales atunci cand
pierderile repetate se asociaza cu o situatie de ateptare prelungita, 1n timpuJ
297
careia perceptia copilului asupra a ceea ce 'inseamna vqtile re\e se schimba.
Empatizarea cu copiii nu este deloc U$Oara.
Uneori ei intcrpreteaza anumite ve$ti ca fiind rele. Recunoscand ca
esenra ve$tilor rele este pierderea ~i ca, probabil, un copil iuterpreteaza ve$tile
ca fiind rele, adultii pot dezvolta o atitudine empatica. Esenpalul lntr-o
dezvaluire este sa fii in legatura continua cu gandurile $i sentin1ente.Je copih1lui.
Este dificil de separat efectul ve~tilor rele de modalitatea in care sunt
date, dar nici nu cste rezonabil sa sugerezj ca un rasptms imediat sau pe ten11en
Jung la ve~tile rele este influentat de modalitatea U.1 care acestea sunt dezvaluite.
Ve~tile rele date lntr-o modalitate nefericita pot cauza stres adi~onal ~i pot
exacerba pierderile inereute. Reaciiile negative sunt nebauuite. Pe de alta partc,
ve$tile rele dezvaluite lntr-o modalitate adecvata pot conduce la scaderea
intensiratii stresului $i pot reduce intensilalea sentimentelor de depresie, vinn,
ru~ine ~i inadecvare, vuluerabilitate pe care copilul le poate sim~ .
ProcesuJ de luare a deciziilor este intotdeauua extrem de dificil, data
fi ind complexitatea factorilor in1plica1i. Decizia este mai dificila atunci cand
ve~tile rele sunt asociate cu stigmatizarea $i cbjar include incertiludi ni de rot
felul. Abordarea protectiv-deschisa este i:ecomandata tn munca cu copiii.
Dezvalurrea ve~tilor rele nu inseamna $i nu se poate compara cu o situalfo de
genul ,,totul sau nim.ic". Se poate oare raspunde deschis $i franc la orice
intrebare adresata de catre copil? Onestitate In acest caz nu 1nseanma
dcschidere totala, ci selectivitatea inf01ma?ci. Sunl anumite aspecte ale ve$t ilor
re le care nu se doresc a fi discutate.
Onestitate inseamna in!elegerea ~i a acestui lucru. Uneori, ve$tile rcle
sunt incomplete, coufuze ~i dau na~tere la stres ~i sentimcnte de si.uguratate.
Teoria confonn careia copiii, in special cei rnici, nu au nevoie sa ~lie totul
pentrn ca inca nu au capacitatea de a lntelege conceptele ~i notiunile abslracte
despre boala, moarte ~i alte surse ale ve$tilor rele, ignora potentialul ~i
experienta personala a copiilor 1n 1nt.elegerca acestor siluatii de maxim tragism
$i suferinta.
0 parte a copiilor care au trecut prin asifel de expericnte sunt dcscbi~i $l
coopernn}i U.1 il}felegerea ve~tilor rele ~i chiar i$i ofera sprijinul activ In ajutarea
altor copii care tree prin situatii similm:. Exista studii realizate despre cfectului
ve~tilor rele asupra bunastarii psihice a copiilor pe tennen lw1g care evidentiaza
m
faptul ca dezvaluirea acestora este mult mai benefica comparafie cu evitarea ~i
intarzierea comunicarii lor (Slavin ~i colab. , 1982; Rosenheim ~i Reichcr, J985).
Copiii au o cunoa~tere corecta a 01icarci situa~i care Ii afecteaza, ceea ce poale
intra in conilict cu drepturile $i confortul emotional al altora.
Copiii sunt dependenti mclarificarea lucrurilor de decizia adulNor de a se
implica ill dezvaluirea $i lamurirea acestor situatii neplacute. Odata clarificate
ve~tile rele, copilul se va mobiliza ill ceea ce trcbuie sa facli. intrucat exista ~i
298
momente li1 care oopiii sunt impin~i la izolare, confuzic $i anxietare, profesiooi$1ii
care 1ucreaza cu copiii au misiunea de a crea un mediu suportiv $i tara prejudcdi'[i,
de a discuta temerile lor $idea lammi dilemelefu care se framama.
Copiii se simt eel rnai bine tu prezeo~a celor cu care au o relatie coDtinua
bazata pe 1ncredere ~j care oferii siguranta $i protectie. De obicei, dar nu In toate
cazurile, aceasta persoana este 1m parinte. Pentru ca, in cele mai multe situafii.
aceste persoane sunt $i ele afectate intr-un fel sau altul de ve$ti1e rele, este
necesar ajutorul unu i profosiooist cu expe1ien1a 1n asemcnea dezvaluiri de VC$ti
rele. Acest profesionist poate oferi supmt emotional $i poate lamuri orice
infomwtie de care copilul arc uevoie. Ideal ar fi ca mice profesionist care
lucreaza cu copiii $i este i.mplicat ~i ill dezvaluirea ve$tilor rele sa aiba o relarie
buna cu copilul $i cu celelalte persoane implicate. El poatc sa fie specializat in
dezvaluirea vqtilor rele atat copiilor, cat $i apartinatoriJor $L poate raspunde
reactiilor !or, ori sa fie LID bun cunoscator al psibologiei copHului aflat In
suferinfa, al celorlalte persoane implicate $i al circurnstantelor sirua\ici specifice,
pentru a fi apt sa Jaspunda intrebarilor care ar putea sa i se puna. El este pregatit
sa ofere sprijin emotional imediat $i sa continue dezvaluirile o Jnnga perioada de
timp, sa se simta capabil sa faca fa}a situa~ilor specifice.
Speciali$tii in1plica}i 1n munca cu copiii suut pu$i dese01i In situa~i i de
dificultatc. Copiii pot veni cu intrebari pe care le-au pus mai intai parinfilor, iar
pentru a verifica rasptmsurile primite - daca. le primesc - lesteaza ~i opinia
specialisntlui. In aceste situatii, psihoterapeutul sau consilierul poate incuraja
copilul sa lmparta$easca gandurile ~i sentimentele foJosind iutrebari deschise,
ca: ,, Ce simti fn legatura cu asta? '', ,Jn ce mod te gande$li la asta? ".
RaspunsuTjle $i atenpa acordata copiilor le intaresc sentimentul ca ceea ce simt
este Jua1 In serios $i le ofera ,,permi siunea" sa simta ceea ce simt $i sa
gandeasca ceea ce gandesc. Adultul este perceput ca fiind o persoana priceputa
$i disponibila sa .inteleaga siluariile a~a cum se vad ele prin prisma ochilor de
copil. intr-un mediu securizant, copiii au posibilitatea s_a-~i exprime
sentimentele ~i nelini~tile lor, contribuind astfeL la dezvoltarea propriului
confo1t emoonal. ,, Cred ca te./1-Cmuinlii o mare problema ~; eu m-ct~ simli 111ai
bine sii vorbim despre ceea ce se intomplti ji ceea ce sim{i 111 in legaturti cu
asta. "Poate 1111J1a o remarca onesta In legatura cu cat de dificil este sa ~tii ce sa
spui, dar totu~i sa faci unele sugestii pentru a-i asigura de w1 suport continuu:
.. Esie fntr-adeviir dificil pentru mine so ~tiu ce sii-fi sp1111. Cred ca ar fl de
mare ajutor daca mama ~i tata ar ~ti despre ceeo ce giinde$li tu ~i despre ceea
ce simfi. Putem fncerca sa stam de vorba fmpreuna sou a~ putea doar e11 so am
o fntalnire cu ei. Ce crezi despre propunerea mea? ". Cop iii care nu vor ca
parintii lor sa se implice incearca in feJul acesta sa se protejeze de stari
neplacute. Uneori 'incearca sa se protejeze de ceea ce ei erect ca ar putea fi
raspunsul parintilor. Toate aceste posibllita}i trebuie explorate !mpreuna cu
299
copilul. 0 modalitate de a raspW1de ~ovaielilor copilului de a-$i implica proprij
parjuti este aceea de a discuta cu el posibilul compo11ament al parintilor,
discutie care poate sugera ~i , uneori, convmge de ceea ce ei ~tiu deja. Incitand
copilul la con$tientizarea acestei probleme (a ceea ce parintii ~tiu deja), se
intare~te nevoia copilului de a face el primul pas catre comunicare.
Comunicarea deschisa despre ve~tile rele trebuie incurajata, dar
nu cu pretul tensionarii relapei pa1inte-copil. in privinta situariilor ~i a
circtunstautelor care provoaca suferinta este In general de folos ~i uneori cbiar
necesar sa-1 informezi pe ceilal\i . Depinde de situapa particulara cine anume va
fi infonnat. In orice caz, este de do1it sa fie infonna~ alti membri ai familici ,
personalul din $Coala tn care lnvata copilul, conducatorii cluburilor din care
copilul face parte etc.
Aceasta aj11ta la promovarea ~i raspunsul intelegator fata de
,,performaniete" comportamentale $i ~colare ale copilului $i, in acela~i timp, cre$te
supmtul psiJ1ologic, reduce tensiunile existente ~i alte efecte adverse ale posibilelor
conflicte. in mod inevitabil, anumite persoane vor fi infonnate inaintea altora, dar
1ntarzieii1e pot mari conflictul, chiar daca numai temporar ~i, de aceea, este bine ca
acestea sa fie evitate pe cat posibil. in cele rnai multe situatii, U se va spune ~i
celorlalti copii din familie, dar existi'i ~i tenctinra de a exclude fratii atunci cand
fratele sau sora lor este subiectul ye~tii proaste. ACC$tia pot deveni vulnerabili fafa
de efectele adverse ale conilictului ~i esre foarte posibil sa se manifeste
resentimente fa ta de un frate sau o sora care prime~te atentte speciala !ara un motiv
aparent. Atunci cand se considera potrivit, copiii pot fi :implicaf:i ill decizia de a le
spune celorlalti, inai ales atunci ciind ve~tile rele se refera cbiar la ei tn$i~i.
Atunci cand deja au fost info1mate alte persoane, copiilor trebuie sa Ji
se spuua cine sunt aceste persoane ~i ce Ii s-a spus despre ei. A tunci cand
ve~tilor rele Ii se poate asocia stigmafrzarea, trebttie aV11t grija cui i se vor
comunica acestea. Uneori, copiii ~i familiile lor trebuie sa faca fata 1urni mediu
social ce confine panica, teama, dezinformare ~i discriminare (Schaefer ~i
Lyons, 1993, p. 135).
Aceasta inrucafie devine ~i rnai stringenta ill situaria 'in care vestea
proasta este despre ruagnosticul SIDA Motivele pentru care trebuie sa se 1ina
cont ~i sa se selecfioneze persoanele carota Ii se spune ~i ce anume li se va sptme
trebuje sa fie explicate copilulw . De exemplu: ,,X are o boa/a fn stinge. Este o
boa/a nouii $i oamenii nu au sentimente prea lnme fata de ea. f; face sii se
teamei." (D. Schaefer, 1993, p. 135).
Stabilirea unor circumstan1e i deale penuu cand ~i unde sa dai ve~tile
rele este dificil de realizat, dar wmatoarele sugestii pot fi re}inute ~i aplicate
acolo unde este posibil :
,,Mai degraba mai devreme decaf prea torziu ' 1 Daca ve~tile rele sunt
despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se intampla,
300
copiii sunt ajutati mult mai mult ~i mai bine daca Ii se explica situatia ca amre.
Chiar ~i atu.nci cand sunt incertitudini despre ceea ce s-a intamplat sau urmeaza
sa se lntample, i'ntarzierea dezvalui.rii este de natura a crea mai multa an."Xietme
~i stres pentru toata Jumea din jurul copilului. Studiile realizare arata ca acei
copii care au suferit de boli grave ~i care au $liut din vreme diagnosticul s-au
adaptat mai bine decat copfo care au afla1 adevaruJ despre ei cu mult mai tarziu .
., Cond to/i cei implica{i sunt prezenfi ''. Sc recomanda ca dezvalui.rile
sa aiba Loe cand toti cei ce sunt implica\i in atare situatii suut de fa!a.
,,Atenjie maxima". Timpul eel mai indicat pentru comunicarea ve~tilor
rele este atunci cand cei irnplicati sunt capabili sa dea atentie totala la ceea ce
se spune ~i sa nu fie prea obosifi, prea bolnavi sau prea stresati. Locul a les
trebuie sa fie confortabil, lini~tit, privat ~ pe cat posibil ferit de orice fel de
perturbari .
., Context familiar". Copilul, atuuci ca.nd prime~te o vesre rea, trebule
sa fie tn mijlocul irnui mediu familiar, preferabil acasa ~i cu multe lucruri
personale Uucarii, cru-tl etc.) Ia lndemana.
,,Acolo unde reac{iile ~i riispunsurile nu vor fl inhibale". Locul unde
ve~tile rele sunt dezvaluite nu va inhiba copilul tn exprimarea emoriilor sau in
problematizarea situa!iei (intrebari, nelamuriri, dileme).
,,Staff fmprewui dupii aceea . Ve~til e rele pot fi dezva1uite antnci cand
cei implicaji sunt capabili sa stea unul cu celalalt, eel putin perioada imediata
dupa ce ve~til e rele sunt date. Este bine ca procesul de comunicare a ve~tilor
rele sa. fie plaruficat ~i pregatit cu mnll tnainte.
301
intcimplat?; lvfo simt vinovat fn vreun /el de ceea ce s-a fntamp!at?: Su111
vulnerabil la o astfel de situafie?; Voi fl blamat oare pentru ve~tile re!e?; Voi
blama pe cineva pentru Vf!.$file rele \~i daca da, pe cine anume?; Bifouiesc oare
care vorfi reacfiile copilul11i?: Este vreo reactie pe care e11 o consider diflci/ de
lucrat cu ea?; Am senlimente putemicefa~a de copi! $i care sun! acestea?: Cred
ca altcineva ar p111ea sti se descurce mai bine?
Empatia. inseamna anticiparea a ceca ce copilul este pregatit sa simta
~i sa gandeasca $i a modalitafii In care copj!ul poate reactiona la ve$tile rele.
Planiftcarea. Desfa$urarea unei dezvaluiri nu poate fi niciodata prezisa
cu o acurate!e completa. Adultul va raspunde 1ntoldeauna nevoilor copilului $i
nu va lncerca sii puna in mod rigid In aplicare un plan determ.i.nat, dar care nu
este fezabil. Un bun profesionist $i cu experienta tn domeniu va putea selecta
imediat o modaHtate de a trata o simatie paniculara.
Prin tehnica pa$ilor man.m}i, ve$tile rele vor fi introduse gradual $i
progresiv, fiecare pas relevand putin cate put-in din cominutul ve~tilor. in felul
acesta copilul te va simti alaturi de el pe paroursttl tntregului proces de
comunicare a acestor mesaje mai pupn dorite. Prin aceasta modalitate, copilul
cste pregatit treptat, printr-o serie de lnccrca1i (glume etc.), iar anumite pih1i din
dezvaluire trebwe sa se faca Jent (trenant), astfel incat copilul sa nu fie supus
brusc uuui $OC emotional. Sprijinul emotional poate fi dat atat verbal, cat ~i
nonverbal, ceea ce poale insemna atenpe, cald11ra, bunatate, afiJ-mare.
Cei implica~ 1n procesul de dezviiluire irebuie sa fie apropiati unul de
rn
celalalt, de preferat stand wrnl Hinga celalalt. CopiluJ poate sta bratele adultului
$i chiar sa se cuibareasca In bratele acestuia. Contactul vizual este important In
timpul dezvaluirii $i ajuta la intarirea prezentei emotionale a adultului, revelaud
disponibilitatea acestuia pentru caldma $i 'intelegere. Copilului i se poate vorbi In
liui$te folosind un ton cald al vocii. Ceea ce spune un copil poate fi de la lnceput
ghidat de dotintele ~i nevoile lui. Proccsul de emitere a VC$iilor rclc estc
asimetric, iar receptoml (copilul) este Inca uesigur pe sine ~i, uneori, prea pu\in
con~tient de ceea ce fuseamna ill realitate esenta ve~tilor rele.
Registrul preocnpfuilor copilului iuclude de regula urn1atoarele
lntrebari: Ce s-a lntamplat? Ce se va fntcimpla? Este adeviirat? Va trebui so
a~lept? Este vreo speranfa? Voi fl blamat? Pot face ceva mai bun? Ce
responsabi!itii(i am? Cum potfi de ajutor? Pol sa am incredere fn oameni? Pot
sii ma bazez pe obse1.va{iile $i judeca/ile mele? Sen1i111entele mete su111
adecva/e situafiei?
Ca adult, trebuie sate aliniezi nevoilor $i dorintelor copilului legate de
modul Tn care are loc dezvaluirea. Iu felul acesta se reduce posibilitatea ca
dezvaluirea sa fie dominata numa.i de percep1ia adultului asupra situatiei
respective.
302
Structura procesului dezvaJuirii - un model pentru parinti,
consilieri ~i psihoterapeuti
303
Copiij sunt mai i'nclinati sa creada ve~tile triste atunci cand eel purin o
parte din ele au fost lntalnite In propria lor experien\a. Observatiilc lui
Blueband-Langer asupra copiilor aflati 1n faza tenninala a bolii releva ca
cxperienta persolrnla a copiilor este critica pcntru stadiul de con~tientizare:
,,experienta bolii ii face neputiucio~i tn a asimila informatia legata de ceea ce
vad sau aud din propria experienta" (1978, p. 168). Cand dezvalui ve~tile rele
despre evenimente iminente este bine sa fii ghidat de ceea ce copiii par a vrea
sa ~tie ca rezultat a ceea ce ei spun. Aceasta focalizare pe nevoi le copilului cere
din partea parin!ilor sau profesioni~tilor un climat de comunicare deschis.
receptivitate ~i responsivitate la expresivitatea copilului.
Copilului trebuie sa i se dea explicatii In concordan\a cu vocabularnl ~i
capacitatea sa cognitiva. Une01i ve~tile rele includ termeni ~i concepte care, chiar
copiilor mai ma.ri, nu le sunt familiare. Uuii tem1eni (ill special cei medicali) au
uevoie de explicatii mult mai prndente. Eiser ( l 990) sugereaza faptul ca
credintele unui copil despre boala pot reflecta experienta personala la fel de mult
ca mice sch.irobare struct:urala .i11 capacitatea de intelegere a acestuia.
De obicei stresuJ ~ubreze~te 1ntelegerea ~i poate .fi suficient de putemic
in a cauza nnui copil dificultati de adaptare la o situa~e traumatizanta (pierdere,
boala etc.). Comunicarea cu copiluJ este importanta atat verbal, cat ~i
nonverbal.
305
in general, copiii trebuie implicati In activita!i care sa-1 ajute.
Complexilatea emotionala $i intelectnala a adolescen~ei justifica nevoia de a se
implica in controlul propriilor experienre. In stabilirea autonomiei $i a sensului
de apartenenia. Chiar cand ve$tile rele se refera la ei, copiii sunt de obice1
dispu$i sa-i ajute pc ccilal{i care sunt afectati. lmplicarea copiilor nu este rnra
dificultate $i, uneori, trebuie sa fie ajuta~i sa se implice 1n confo1111itare cu
capacitaJile lor ~i sa nu-{ii stabileasca angajameute mult prea mari. Speranta
este un raspuns protectiv la ve$1ile rele, o modalitate de a dim.inua intensitatea
disperarii $i a pierderii suferite ~i pe1mite unui cop ii sa accepte gradual1n treaga
irnportania a ve$tilor relc.
Chiar copiii care mor $i care experimenteaza ceea cc pare a fi cea ma1
rara sperania situape, au speranta: .. Totdeauna exista pu(inti spercmfa. chia1
dacti nu pentru vindecare, ci pentru o u/t;ma dorinfa sau pe11tm o uftima /ma
confortabi/cr, penrru o moarte lini$tila." (.hidd, 1993, p. 196). Semimentu.J
neajutorarij poate fi depa~ir atunci cand ve$tile rele sunl dezvaluite, iar speran\B
poate cre~te daud copilului o ioform.arie clara ~i onesta, vorbind cu el despre
ajutor, spunandu-i ce poatc face pentrn ajutor, clisc utand desc.his desprc
speranfa, ca $i despre dezamagirc.
Sa Ii se spuna copiilor despre al~i cares-au descw-cat bine intr-o situatie
similara poate fi de ajutor. dar poate de asemenea cre$te srresul, f~candu-i sa se
gaudeasca la ceea ce trebuie sa faca ei in~i~i. Tendinra de a fi optimist sau
pretentia de a discuta doar aspectele bune ale situatiei trebuie evitate. Strategia de
a raspunde cu unele sperante nerealiste, cu amintiri abrupte sau m11nai cu anumite
pa11i din adevar este totdeauna insensibila ~i, de obicei, ineficienta Copilultli nil
trebute sa i se dea o asigurare falsa, iar remarcile lui nu trebuie ignorate.
Copilul nu trebuie prcsat in speranta, dar nici nu hebuie negara
oportuuitatea de a diminua disperarea. Consistenta Ve$tilor rcle ajuta copi.lu l sa
accepte realitatea lor $i sa aiba incredere in cei implicati. Acceptarea realitatii
pjerderii reprezinta primul pas J'n consiliere. tara de care cclelalte scopuri ar
ramane nerealizate, iar durerea nerezolvata (Worden, 199 l ). Fara acceptarea
realitatii ve~tilor relc, uu copil nu va fi capabil sa lnceapa procesul de intelegere
a pierderilor. Onestitatea poate fi respectata flira a expune tm copil delaliilor
brutale. Este de preferat sa se aleaga termcni mai pu~in ernotionan!i sau
suparatori, finandu-se cont de faptul ca eufemismele, ambiguita\ile $i
subtilitaplc produc confuzje ~i ele trebuie evitate.
Daca Ve$tile rele con\in incertitudini, acestea trebuie intelese. Falsa
reasigurare nu este de ajutor ~i nu conb-ibuie la cre~terea 'increderii copilului in cei
implicati. Prom.isiunile trebuie date cu prudenta, iar cele incalcate dimint1eaza
'increderea copilu1ui in adulti. Copiii recunosc asemenea discordai*, care pot
deveni o alta sursa de stres ~i rnotiv de lndoiala ~i neincredete in oameni. Atunci
cind se vorbe~te despre viitor nu pot fi. ocolite angajamentele ~i, ca unnare, acestea
306
trebuie ouorate. Once circtUnstanie care fac imposibila o pronusnme trebuie
explicate Cll grija ~i in mod onest. Deseori, copiii pun aceea~i inhebare unei
persoane ~i cbiar ve1ifica rasptmsurile, J'nt:reband ~i alte persoane. Asemcnea situa!ii
pot fi crncia1e in stabilirea 1ucrederi.i copilului in adulti. Acest lucru poate ti realizat
printr-o comunicare bw1a, prin lucrul in ecbipa ~i prin informape consistenta.
Este dificila mentinerea mrni raspuns onest ~i consistent ill fata cere1ilor
repetate ale copilului de a i se promite ca ve~tile rele pot ii lndreptate, dar este posibil
sa i se ofere un raspuns de incredere, illt:r-o modalitate corecta ~i sensibila. Buckman
a dat un exemplu despre cum se poate raspunde la mtrebarea: ., Cdnd mii voi face
bine? ". El sugereaza 1111 rasptms de genul: ,,Daca V0/11 pwea so te face111 bine. 0 \10111
face". Acest rasptms il va detemuna pe copil sa illtrebe: ,,De ce 1111 po{i sa mii.faci
bine? ", la care se poate raspunde: 11 U11eori existii /ucruri pe care nimeni m1 le poate
ti cu ewclitate. "(Buckman, 1988, p. 201).
Cand un adult se simte incapabil sa raspunda cu onestitate la intrebarile
copilului, va tncerca sa dea raspunsuri de genul: .. i{i voi spune fntr-o :J " sau
,.E.~ti mull prea mic pentru a fn{elege ", raspunsw-i care trebuie evitate. Mult mai
de aJutor este raspunsul: ,, Viid cii e~ti foarte fngrijorat $i imi pare rau ca e$fi
supiirat. Cred ca este importam, dar esre dijicil sii vorbim despre asta acum "'.
in asemenea circumstante este recomandabil sa se sugereze reasigurarea
ca problema nu este amanata sau evitata. Una dintre cele mai dificile lntrebari pe
care copilul le pune adultului este: ,,Am sii mor?". De regula, copiii nu pun direct
asemenea intrebari daca nu intuiesc deja adevarnl ~i nu sunt pregatiti sa-1 auda
(Pearson, 1983). Copiii carora li s-a dat o informa~e onesta ~i consistenta, in
special cand verifica prin observatiile sau experientele lor, sunt mult mai pregatiti
sa accepte realitatea ve~tilor rele ~i suferinfa, sa testeze orice vina sau jena, sa
experimenteze mult mai pu\ine fantasme stresante.
Copiii vor reactiona oricand in timpul dezvaluirilor ~i un raspum
confortabil nu trebuie amanat. Cand v~tile rele sunt date, mesaje importante
despre reactiile apropiate copilului sunt inevitabile ~i, deseori, gre~ i te.
1. Nu exista sentimente corecte sau gre~ite, nici macar cele despre care
copilul se poate simp ru~inat/ culpabjlizat.
2. Este de ajutor sa-fi exprimi sentimentele.
3. Poti fi ajutat sa lucrezi cu sentimentele.
4. Nu exista modalitati corecte sau gre~ite de exprimare a
seotimentelor. Copfo au nevoie sa fie proteja!i de propriile dureri/ rani.
Este dificil de prezis cum va reacpona un copil la ve~tile rele, dar este de
ajutor sa cunoa~tem modalita1ile 1n care un copil poate reac?ona. Copiii pot exprima
307
o varietate de emotii la ve~tile rele: anxietate, teama, f1uie, vinovalie, culpabilizare,
triste}e, singuriitate, negare, netncredere, disperare etc. Unele react.ii la ve~tile rele
pot parea ciudate i nepottivite, !acaud dificila orice atitudine suportiva din partea
adulrilor. Unii copii minimalizeaza :i.mportanta vetilor rele, iar al?i arata o oarecare
UUrare la commucarea acestora. Pentrn un copil nu este neobinuit sa simta
simultan emofij ctiferite i chiar conflictuale.
INTREBARI ~I PROVOCAR.l
311
Sesiuneal
a. explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid;
b. evaluare;
c. formarea unei aliante vitalizante;
d. posibilitafi de a scbimba evaluarea.
in aceasta sectiuue, ill care se evalueaza viziunea despre sine $i ceilalti,
despre evenimente i lume, terapeutuJ incurajeaza pacientul sa se considere
persoana-cheie 111 sistemul sau de suport. El ti explica pacientului ca una din
cauzele deprimarii sale este anxietatea. in acest sens, terapeutul 11 tnvata pe pacient
primul exerciTiu din trainingul autogen - tebnica de autorelaxare dupa Schultz.
Sesiunea II
a. pacientul 1nvata sa-i domine anx.ietatea;
b. explorarea anxietatii, cat i posibifaatea de a-9i exterioriza emotiile
asociate cu anxietatea (,,Ce simfi cdnd e$li nelini$tit? ", ,, Cum te mani/e$ti? ".
"Ce gondeti? ", Ce-(.i trece prin minte?" - sunt cateva din illtrebarile-ghid).
II
Sesiunea m
In cad.nil dialogului terapeulic:
a. se cauta originile maniei ~i ostilitatii;
b. se cauta obiectul mauiei ~i ostilitatii;
c. se cauta sa se dezvolte controlul maniei 9i ostilitat)i;
d. se continua practica relaxarii $i imageriei i con9tientizarea
unor temeri nerecuooscute pana In prezent;
e. se incearca invatarea pacientului sa experimenteze durerea ~i
pierderea sau umilinfa !ara a fi autodistructiv.
Sesiunea fl/
a. se 1ncepe reconstrucria cognitiva referitoare la Sine, trecut.
prezent ~i viitor $i se incearca a se interioriza idei, fraze de genul: ,,0 sa
infriing acest obstacol ~i voi trai";
b. se argumenteaza 9i se accepta ideea ca suicidu1 este o cale
gre9iti'i de a reactiona tn criza;
c. se stimuJeaza imageria pe tema succesului ;
d. se identifica ~j se exteriorizeaza problemele.
Sesiunea V
a. pacientul este J:ncurajat sa se vada In centrul evenimentelor.
este 1ntrebat ce face el acum, ce spera sa faca ~i ce spera sa fie;
312
b. este ajutat sa con~tientizeze sensul gestului sau suicidar ~i sa
experimenteze suportarea durerii. ,;E~ti sttipiinit de ieamti, de impulsul tau
distructiv. Oamenii var veni ~i le var giisi mort. Ce fncerci de .fapl siifaci sau
sa le spui prin gestul tau? Ce fncerci de /apt sa-p faci tie fnsufi? incearca sa
e.lCperimentezi durerea, altii aufiicut a~a, tu fncerci mereu siifugi. Spune-(i fie
insufi cii vei giisi in tine puterea de a trece peste asta, cz1 pufin afutar din
partea mea'';
c. pacientul lnvata noi modalitati adaptative, pozitive, noi atitudini;
d. se folose~tc ill continuare imageria pentru a crea siruatia de confort
psiho1ogic.
Sesiunea VI
a. pacientului i se explica importanta prieteniilor, dar ~i a
singuratlitii, care perm.it acceptarea ~ i afinnarea de sine ~i r eorganizarea
resurselor interne;
b. se reconstruie~te imaginea propriei persoane ca fiind eficace ~ i
demna;
c. se recapituleaza celelalte acbizitii anterioare;
d. se acorda mai multa importan1a mecanismelor de c01nrol ~i de
suport al Sinelui, crearii de cai mai eficace in a stapani crizele ~i evenimentele
dureroase ~i se 1ntare~te sistemul de credintc ~i comportament1il pacientului.
Aprox.imativ 11-17% dint:re depresivi comit suicid, iar suicidul este
considerat tm factor care apare foa1ie frecvent drept cauza a mortalita~i tinerilor
din tarile industrializate. Trebuie precizat ca In tulbmarile depresive
fannacoterapia (ca tratament principal), se poate asocia cu psihoterapia supo11iva,
existen!fala, psil1oterapia aualitica, psiboterapia cognitiva ~i altele, iar jn cazul
unor rulburari de intensitate psihotica-cu terapie electroconvulsiva.
Psiboterapia suportiva se aplica ill 90% dintre cazuri ~i are ca scop
reducerea anxietatii pacientuJui, aratandu-i-se !ntelegere ~i simpatie ~i
deschizandu-se dnun modalitafilor prin care l~i poate rezolva problemele.
Este importanta relatia cu familia pacientului, pentru ca ea trebuie
sa-1 sustina din puuct de vedere psibic. De asemenea, pac ienhil trebuie
informat despre alte organizatii sau grupuri exjstente, care au problerne
similare cu problemele Jui.
Farmacoterapia consta Jn principal in administrarea de
medicamente autidepresive ~i este apanajul m exclusivitate al medicului
psihiatru, coordonatorul ecbipei recuparatorii. Tipul medicameutu lu i
antidepresiv este ales tn functie de specificul padentului. Exista depresii In
care pacientul este aoxios (mai ales in randul batranilor) ~i depresii 1n care
pacientul este apatic. La pacien~i unde exista riscul suicidar este foarte
important ca medicamentul sa aiba o toxicitate foarte redusa.
313
Concluzia tuturor celor prezentate este faptul ca tentativa de suicid
poate fi prevenita printr-o psiboterapie adecvata ~i bine stru.crurata. Aces r
luoru reprezinta de fapt scopul unui psihoterapeut, care este atat de necesar
in peri oada dificila din ultimii ani, cand starea de anomie ~ i pauperizare
continua a11 dus, alaturi de a1te cauze, la cre$terea frecventei fenomenului
suicidar lll randul populat]ei, atat adul te cat $i tinere.
Organizarea de programe concrete ~i sustinute de ternpie suportiva
1n cadrul clinjcilor sau al unor centre special create ar aduce, credem, o raza
de speranta pentru viitorul atator indivizi dezorieutati, uneori ch iar
djsperati, atlati pe punctul de a lua decizii ireparabile, cum este de altfcl
decizia de suicid. Pentru aceasta ar tTebui, fire~te, atat fonduri penm1
cre~terea ~i echiparea uuor cabinete adecvate, cat $i timp pentru pregati.rea
1mor consilieri, psiboterapeufi specializap In domenitt.
314
De obicei, o persoana care trece priuu-o asemenea situaiie critica es.te
swri.nsa total uepregatita. Cu siguranta a auzit vorbindu-se despre periculozitate.
dar, de aceasta data, este victima unei astfel de situaru. Poate ca niciodara uu s-a
gandit ca ar putea fi obiectul uuei astfel de intampla1i uetericite.
Este din ce 1:n ce mai tolerata ~i mai acceptata la nivelul opiniei publice
ideea. confom1 careia, 1ntr-o societate uormala, asemeuea evenimeute sun!
inevitabile. Violul in sine este o grotesca ~i violenta crima lmpotriva w1ei
femei, perpetuand nu numai pe momem teroare ~i suferinta, ci posibil pc
tcrn1en lung durere fiz.ica ~i psibica. Violul nu repreziuta doar un ace agrcsiv
din pa1tea unui barbat tmpo1i-iva unei femei, ci ~i o reflectie a puteri i barbatului
iu societate comparativ cu vulnerabilitatca femeii. Este o invazie sexuala, o
violenta 1ara scuze. Violatorul adesea ramaue nepedepsit ~i nu se produce
i.ntegrarca lui lntr-un program de tratament.
Vktima este adesea victimizata 1n ti-ei situatii: 1n primul rand In
timpul actului, tn al doilea rand de catre politie ~i de cahe sistemul medical ~i. in
al treilea rand, de teama ofenselor din partea prietenilor ~i de multe alte anxietati
~i rnminatii care persistli 1n tin1p.
De regula, victimele violului se simt copleite ~i rara resurse interioare
de a depa~i acest moment. Sunt invadate de teama i panica, se simt murdarite
din punct de vedere fizic ~i psihic, cufuudate intr-o bulversare mentala ~i sociala.
Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulara: locuiete
singura, nu are un sistem de siguranta adecvat al locuintei, lucreaza pana noaptea
tarziu i se reintoarce singura mtr-o casa pustie. Pe de alta parte, poate fi vulnerabila
p1in lipsa resurselor personale, a unei bune percep{ii ~i a ganditii practice/ concrete.
Aadar, vulnerabilitatea oper eaza la cateva niveluri :
a. lipsa ba11ilor i, implicit, lipsa unei protectii adecvate;
b. vuloerabilitatea psihologica;
c. reactii exagerate.
Reveo..irea, vindecarea, trebuie sa contracareze blamul de sine, auto-
criticismul ~i auto-discriminarea. Este nom1al sa se reac1ioneze printr-o
dezorganizare mentalli i sociala clar, in timp, este necesar sa se previna instalarea
unor efecte patologice: lipsa dorintei se>..'tlale, depresia, retragerea sociala etc.
3 15
alcoolism., abuz de drog, haucticap mental;
- ca.racteristici ale personalitatii ill timpul crizei: tmagme de sme,
vulnerabilitati, resurse psihice (atitudine, filosofie etc.);
- stresori de viata: stres economic, dezorganizare farniliala, evenimente
de viata uedorite ~i stresante, scbimbari de viata;
- suport social: disponibilitatea ~i calitatea relapilor, reacpi le acestora
1u interioml retelei de splijin, perceptia sistemelor de suport social;
- factori demografici: viirsta, rasa, status marital, .religiozitate, ~omaj ,
status social, locul reziden\ei, stil de via.
Exista ~i ciitiva factori care pot impiedica o refacere/ vindecare
rapida a starii de sanatate a victimei: stres financiar, gradul violentei
suferite, asalttui multiple, complicatii medicate, alte probleme cu politia, lipsa
suportului social adecvat etc.
Derularea prograrnului de interventie scurta, dupa F. Macnab este
wmatoarea:
Sesiimea 1 ,.,,.--~~~~~~~~~---.
1.
2.
3. n a ar - sensibilitatea ~j stabilitatea sunt vi tale 'in asigurarea
persoanei ca ceea ce ea cauta (tm mediu sigur 1n care poate dezvalui criza)
exista deja.
4. 1..-E-x_p_lo_r_a_r.....,~. Unnare~te unnatoarele repere in dialogul de
evaluare preterapeutic:
a. Persoana este lucurajata sa relateze detaliile asaltului - cand s-a
mtiimplat, cum s-a intiimplat, natura asaltului, evenimentele imediat dupa
aceea, reactllle sale.
b. Evaluarile persoanei in ceea ce prive~te violenta implicata, rnodul
In care percepe agresiunea (folosirea armelor, amenintari, numa:rul atacatorilor.
tipul de viol, complicatii medicale); distincfia dintre violenta ~i ame11intare.
c. Persoana descrie orice actiune (politieneasca, medicala, familiala.
ageutii sociale) care a avut loc dupa asalt. Evaluarea tuturor acestor contacte.
d. Persoana este 1ncurajata sa evalueze daca ~i cum asaltul ar fi putu-
fi prevenit:
ero1ile ~i gre~elile comise;
actiunile posibile;
blamul de sine ~i lnvinuirea de sine.
e . Persoana este lncurajata sa evalueze:
stresul dinaintea crizei ~i capacitatea sa de cooperare ,,aiC'_
~i acum";
3 16
resmsele de adaptare, stirna de sine, filosofia proprie, valorile
person ale;
grnpurile de suport efectiv disponibile ~i rela1io11arile
securizante (refeaua de suport social);
atitudinile fata de crize, fata de sine, fata de viitor ~i fata de
lwne.
f 0 inventaiiere a factorilor rruuitali, sociali, status profesional.
educarie, religie ~i alfii, care pot fi relevan~ pentru capacitatile ei de a face fata
statutului de victima.
g. 0 in ventariere a sta tusu lui psihosocia l al persoanei:
anterior crizei, cat de mult este posibil;
dupa siniatia de criza;
ill contextul altor stresori care ar putea-o expune din trecut;
in contextul altor stresori actuali.
h. Prin ce modabtafj incearca sa faca fafa stresului (fumat,
droguri, alcool, excese alimentare, somn, relaxare, medita!ie, resmse
cognitive, filosofie, valori, religie)?
J. 0 identificare a simptomelor:
natura simptomelor (panica, co~maruri, facies care
exprima disperare etc.);
durata;
repetarea (frecventa);
raspunsurile la incercarile variate de a le scbimba;
modalitatile in care se fac anuntate;
evaluarea conditiilor secundare (fizice, psihologice ~i sociale).
5. linterventie terapeuticaJ.
Dupa ce s-au parcurs etapele evaluatorii ale acestei prime sesiuni,
u1meaz.a 1ntervent1a tci:apcut\ca P"Wfiti.u-z.i..,.a. S-pt"e exemplu, acum este facuta
distinctia intre criza ~i infonnapile stocate sub forma de amintiri. 0 distinctie
va fi fiicuta i'ntre ceea ce s-a intamplat i ceea ce putea sa se intample sau
ceea ce ar putea sa se mai intample. Persoana poate sa se obi~nuiasca treptat
cu evenimentul, care va fi ,,activat" tu mod spootan, tu diverse momente ~i
situafii, rara ca 1oca sa fie sub control.
Unele proceduri simple pot ajuta 1a stabilirea echilibrului. Spre
exemplu, seara inaiote de culcare se poate asculta o muzica terapeutica.
Jimplicarea responsabila i participatival:
Persoana este incurajata sa recunoasca ~i sa accepte faphtl ca terapia
este un proces colaborativ de declan~are a resurselor iuterioare ~i realizare a
stabilizarii, de con~tientizare a tendintei La regresie, a dorintelor magice etc.
Terapia este un proces de redobandire a controlului, care va continua i dupa
celelalte cinci sesiuni care urmeaza.
317
Sesiunea II
Sesiunea secunda ajuta persoana sti clarifice ctlteva senlimente ~; sii
recunoasdi modalita{ile de a beneficia de pe urma stabilizarii situafiei de
co11trol a sentimente!or. Majoritazea victime!or violu!ui vin la terapie cu o
suma de traume. Vor ca imediat sa poata controfa aceste situaf ii ~; sa le
integreze fn experie11/e/e /or.
Sesizmea fncepe cu procesuf tie con~tientizare a se11ti111e11telor $i
afectelor, confru11fl'mdu-le ~i obpn fmd co11tro/ul asupra for. Repere de abordat:
Exista un gen de anxietate care 1ncoujoara mituriile violului In
cultura noastra. 0 victima a violului se confrunta cu urmatoarele mihiri:
a. femeile precipita sau provoaca violul;
b. femeile cauta in secrnt aceasta forma de domina1e sexua!a;
c. numai femeile promiscue sunt violate;
d. orice femeie poate opri un viol daca intr-adevar 1$i dore$tC:
acest lucru;
e. orice femeie violata este de respins;
f. femeile deseori falsifica povestea violului !or, ca $i
acuza tiile;
g. numai barbai bolnavi violeaza;
h. daca. o femeie este violata, tuseamna ca ceva 1n neregula s-a
1ntamplat cu ea la inceput.
Anxietatea victimei este prezenta 1n legatura cu tot ceea ce crede
despre lume, scepticism in legatura cu viata ~i Dunmezeu, cu regulile vietii $1
cu relatiile umane.
Anxietatea este prezenta la victima tu legatura cu modul ill care vor
reaqiona oamenii; cum vor adopta miturile in legatura cu violul $i rejectia cele'.
violate; ce tip de suport va primi !n vederea depairii tra-umei.
Anxietatea este prezenta in:
- reevaluarea rolului $i a ceea ce inseamna sa fii femeie;
- luarea i'n considerare a catorva tipuii de alienari $i izolari;
- adoptarea unei noi ~i uzuale deftniiii negative despre sine.
An..xietatea poate fi tu legatura cu sentimentele de 11efe1idre, neputinti1
blamul de sine, pierde1i $i teama ca anumite sentimente mult mai nagice vor erupe
carora nu le va putea face fafa. Apare m1 sentiment putemic al lipsei de ajutor.
Anxietatea poate fi in lcgatura cu repctarea traumei, amintirilo
dureroase, cu ~teptarca unei ll$ltrari $1 compensa1ii, precum $i cu nevoia d.
stapanire a situat.iei.
Anxietatea poate fi in legatura cu repetarea vizitelor, identilate.
atacatorilor, o vizita a altor atacatori, con$tientizarea mi$carilor $i a umbrelor.
Anxietatea victimei poate fi detemliuata de $ase catego1ii de factori:
318
- mjturile culturale;
- ltm1ea 1nconjuratoare;
- alte persoane;
- SineJe;
- trauma ~i amintirile ei;
- atacatorul.
S esiu11ea Ill
Accentul principal al sesiunii se va pw1e pe stabilitatea emotionala ~i
pe dobandirea controlului. 0 atentie particulara va fi data sentimentelor de
violare ~i prejudiciu, sensului demoralizarii ~i neajutoriirii, pierde1ii stimei de
sine, blamului de sine ~i furiei.
1. lintalnire- empatie- angajard.
319
i a reactiilor la sesiune
3.
,.Astazi vreau sa vorbeti despre sentimentele tale:
- sentimentele din tine insa/i;
- sentimentele fata de tine insafi;
- sentimentele fafa de al{i oameni;
- sentimentele fafa de atacatorul tau;
- sentimente faJa de fume.
Uneori aceste sentimente sun/ atat de puternice, fncat ne speriem de
inlensitatea /or, alteori dorim sa le punem deoparte i sa mergem mai departe
fn via/ii ... " ~-~
4.tf erapi~:
a. ldentificarea tuturor sentimentelor. Cum sunt exprimate aceste
sentimente. Cum se generalizeaza de la unul la celalalt, cum tree unele !n aJlele.
b. Relatia persoanei cu sentimentele diuainte de criza.
c. Cum l~i imagineaza persoaua viitoml In relatie cu seutimeutele ei ~i
cu modul in care se simte ca persoana.
d. Lucrul cu evenimentele trecute (cat de persistente stmt ~ice capacitate
de influentare au). Cum poate fi irtfranta aceasta putere de influenta a trecutului.
e. i:ncurajarea ob1iuerii controlului sentimentelor ~i reconstrnqia
Sinelui.
5. C ontinuar ea m uncii
S esicmea IV
Aceasta sesiune se ocupa cu r eorganizar ea cognitiva ~i
reconstructia. Aproape intotdeauna mania ~i intensitatea raspunsuluj sunt date
de semnifica!-la care se acorda violului, relaponarilor ~i 1umii inconjuratoare.
1. n talnire - em atie - ano-a ar
2. ldentificar e: monitorizar ea r oo-resului facut r in r elaxare.
Sesiunea V
Aceasta sesiune se axeaza asup~a amintirilor dureroase, efectul
acestora asupra comp011amenn1lui ~i simptornatologia rezultata. Se centreaza
dialogul pe trauma rezultata, cooperarea cu amintirile, raspunsul afectiv 9i
compo11amental la aceste amintiri, distorsiunile de memorie, provocarile
aparute.
1. atie - mscrier .
2.
Incurajarea dezvoltarii relaxarii ~i prncedurilor de imagerie ~i evaluarea
progresului realizat 1n reorganizarea cognitiva ~i reconstmctk
3. fl'ranzipa la managementuJ distresului ~i distorsionarilo1]
l~co_g_
n-it-
iv~
~.
321
c. Apoi persoana este incurajata. ,,sa vada" memoria ca o mobila !ntr-o
camera, copacii din pare, :florile din gradioa, pictuiile unei galerii. Este 1ncmajata mai
apoi sa rearanjeze memoria, sa o faca in mod dife1it, sa o plaseze intr-un context
diferit. Se folose~te metafora pentrn a reopera~onaliza amintirile, in mod indirect.
d. 1n tin1p ce terapeutul vorbe~te, i~i va schimba tonul vocii pentru a
induce sugestiv rearanjarea memoriei.
e. Se apeleaza la anwnite sugestii de genul ,. Arfl bine daca.. ? " Se dau
sugestii constructive: ,, Vei fncepe sa vezi cum memoria ta... Vei fncepe sii
gande~ti mult mai bine despre tine... Vei vedea cum toate acestea se var .fixa
puternic fn mintea ta ... Veifi mai capabila sii devii o alto persoanii. ,,
f. Se ia o pauza. in relax.are, i se sugereaza progresele obtinute.
5. lcontinuarea muncii terapeutice i acasaj
a. practicarea relaxarii ~i imageriei pozitive;
b. contientizarea cre~terii de sine;
c. identificarea capacitatil01: interne ~i externe ~i a rcsurselor care pot
conduce la o rea~ezare pozitiva ~ i Ia maturizare.
6. lse dau reasigurari adecvat~.
Sesiunea VI
Se focalizeaza pe kesursele personalitaN clientei, resursele disponibile din
pa1iea grupurilor de suport, resursele cttlturale pe care le sirnte ca fiind relevante
(literatura, filosofia ~i religia). Aceasta sesitme ajuta la evaluarea resurselor, a
organizarii auto-managementului i la creterea bunastarii emofionale.
1. intainire - em a tie - anoa ar
2. Identi:ficarea ro reselo .
3. ranziti :
Con~tientizarea modului 1n care resursele pot fi mobjlizate in cre~terea
bunastarii psihologice. Stabilirea modului 1L1 care fiecare sesiune deterrnina no1
resurse i noi strategii d.isponibile persoanei. Preocuparea pentru folosirea
acestor resmse.
4. ~~-e-r-u-la-r-ea-te_r_a_p-ie~ij
a. ldentificarea resurselor interioare, con~tientizarea puterii psibicc
disponibile pentn.1 o perioada de tirnp. Stabilirea modalitatilor in care pot fi ma.
eficfonte.
b. Identificarea ~i evaluarea relatiilor importante i a grupmilor de
suport.
c. Reevaluarea resurselor in contextul experientelor trecute
circumstan\elor prezente ~i perspectivelor viitornlui, filosofia de viata s
viziunea asupra lumii.
d. Identificarea semnelor, resurselor ~i st:rategiilor wu.
automanagement mult mai eficient.
322
s. Jcontinuarea mancH terapeutic~
a. Stabilirea a ceea ce s-a 1nvatat prin parcurgerea acestui modul.
b. incurajarea resurselor $i a mediului sa fie mutt mai suportiv.
c. Reorganizarea nevoilor reintoarcerii la terapie din cand 1n cand sau
atunci cand resursele interioare ~i exterioare sunt depa~ite de revenirea
simptomelor.
ct. Acceptanta - cooperarea cu nevoia de a prilni suport psihoterapeutic
in mod regulat.
6. IR,__ea-s-ig_u_r-
ar~ij.
Interpretarea rolului terapeutic ~i a relaponarii terapeutice in timpul celor
~ase sesiuni ale modulului ~i natura rolului ~i relationarii din viitoarele !ntalniri.
7. IConcluziile de final. ,,Ram as bun .. ."I
Metoda modulara a lui Francis Macnab centrata pe trauma violului
ramane descbisa In timp, ueexcluzand revenirea clientei pentru consolidarea
efectelor pozitive sau prevenirea unor noi raspunsuri emotionale neadecvate.
323
Tehnici psihotcrapeutice cognitive
0 tehnica potrivita este conslderatii a fi aceea de r estructurare a
gandurilor. Prernisa terapiilor cognitive este aceea ca gandurile negative pot fi
tratate drept conduite care, atunci cand sunt modificate, pot avea un impact
pozitiv asupra emopllor rezuJtate. Pacientul ars are anu.mite cognipi eronate
des pre procedtuile medicale ~i durerea pe care o sufera In timpul tratamehtnlui
Prezinta., ill general, reacpi comportamentale bazate pe evitarea evenimentelor
nocive. Identificarea ~i modificarea gandurilor negative ~i distorsionate ale
pacientului poate avea un impact pozitiv asupra experien1ei sale afective.
Oamenii, de obicei, abordeaza procedeele medicale neplacute printr-una
din cele douii reactu cognitive generale: ori stmt tipic evitanti ~i doresc sa ~tie cat
mai putin despre procedurii, ori sunt sensibili ~i reclama cat mai multe inforu1a\ii
posibile despre ce vor expe1imenta. In conseciuta, s trategiile cognitive se i'mpan
~i ele In doua categorii care, in mare, corespund stilului cogrutiv al pacientului:
a. Daca avem de-a face cu un pacient evitant, il vom aj"uta sa-~ t
concentreze atentia ill alta parte, pentru d.istragerea de la cvcnimcntcl ~
neplacute. Astfel, ill timpul procedurilor, el poate fi angajat lntr-o disctqie
poate viziona o emisiune televizata sau audia Lm program la radio etc.
b. 0 alta catego1ie de tehnici se aplica in cazul pacientului care are-
nevoie de vigilenta ill timpul procedmii medicate. Acesta va fi lncurajat sa se
concentreze asupra senza?ei de. durere, astfel !neat sa se realizeze p1in focalizare
o disociere tn experien1a sa despre durnre. Daca s-a concentrat destul de mult,
senza?a de durere poate :fi privita ca o senzarie de arsura, ca un ,,sentiment
fugrozitor" (Browne. 1995, apud P. Consta.n.tin, 1997). Pacieutul deviue astfel
,,martorul" con~tient al durerii sale, ceea ce 1i creeaza prernisa acceptarii ~i
controlulw acesteia. El renunta la a se mai identifica de fapt cu dmerea.
0 alta aplicatie simpla, dar importanta, a teb.nicii de restructurare a
gandurilor e aceea de a ajuta pacientul sa reinterpreteze sensul durerii.
Explicandu-i ca prezenta dure1ii dovede~te ca arsura nu este severa ~i ca
sensibilitatea crescutii se datoreaza apari~ei unor mugUTi de tesut epitelial -
semn de vindecare, Ii dam acestuia posibilitatea de a interpreta propria
expe1ienta int:r-o Jwnioa pozitiva.
Informarea prealabila a pacientului despre procedmile la care va Fi
supus ~ senzatiile pe care le poate trai in timpul desfa~urarii actului medical
este o alta tehuica ce poate contribui la reducerea durerii ~i anxietatJi
bol.navului. Ca ~i tn cazul altor forme de interventie cognitjvii., aceasta va fi
adaptata stilului coguitiv al pacientului. Exist.a pacienti care nu vor sa ~tie
nimic despre procedurile iminente, tn timp ce alfii vor cere detalii suplimentare.
Cel mai simplu mijloc de a afla utilitatea telmicii este de a intreba pacientul cat
de mult vrea sa ~tie.
324
Psihoterapia comportamentala
Exista doua categorii de iuterventie compo11ameutala: clasica ~1
operanta.
a. Aplicarea condiponarii clasice in controlul durelii inseamna
conceptualizarea procedeelor de ingrijire ca stimuli pentru durere ~i anxiecate,
unnata de cuplarea raspunsurilor de relaxare in prezenta acestor stimuli.
b. Condifionarea operanta are cateva aplicapi ca.racteristice in
tratamentul durerii la bolnavii a r~i.
Una d.intre ele se refera la cazuJ in care comportamenntl pacientului este
mai pronun1at decat eel anticipat. Printre factorii care couttibuie la o astfel de
mauifestare se tnscriu influenfele culn1rale, dependeuta emotionala, anxietatea $i
~omportamentul-raspuos la adm.inistrarea medicamentelor. Durerea va fi inteleasa
ca o problema pe te1men lm1g, dar $i pe te1men sclll1. Se va planifica In acesl scop
administrarea aoalgezicelor la interva1e f1xe, tratandu-se atat durerea de fond, cat $i
cea de procedma . in acela$i timp, se va ofe1i ajutor pentru limitarea dure1ii
excesive p1intr-o strategie de intarire, .in care se ignora manifestarile
comportamencului de durere $i se m:marcsc compmtamente mai adapta6ve.
0 alta situafie este aceea a prevederii unor perioade de odihna pe dlU'ata
tratfuii plagilor. Este probabil ca pacieu?i sii-$i extinda aceste comportameute,
deoarece uneori pot scapa procedurilor ca rezultat al manifestaiilor de dmere. De
aceea, o altemativa preferabila e aceea de a pennite pacientului sa aiba perioade de
odilma inainte de a manifesta comportamentul de durere pe iutervale de timp fixate
(Browne, 1995, idem, op. cit.).
Tehnicile de relaxare
La ora actuaHi, in multe fari ale lumii se manifesta uo interes crescut
pentru tebnicile de relaxare. Relaxarea reprezinta, in sens restrans, o tehnica
psihoterape\1tica $i autofonnativa, care tumare~te realizarea unei decontractii
musculare $i nervoase, avand ca efect un repaus cat mai eficient, economisirea
energiei fizice ~i psihice, cre$terea rezistentei la stres ~i diminuarea efectelo.r
negative ale stresu1ui deja instalat (Irina Holdevici, 1995).
Toate metodele de relaxare presupun insa un anumit antrenament, o perioada
de uwatare tnainte de a deveni un bun al subiectului. D~i, ill mod potential, aceste
tebillcj pot fi folosite ill cazul llllOr pac:ienj:i, ele nu corespund prea bine situa~ei
bolnavului ars, natura tratamentului irnp1icand prea multe smse de distragere atat
pentru pacient, cat ~i pentru terapeut.
In mod tipic, pacientii oscileaza intre o 111ultitudiue de emotii sub
influenfa factorilor farmacologici, fiziologici ~i de mediu. In aceste conditii, o
metoda de relax.are eficienta, scurta (spre exemplu, exercitii de respiraiie) poate
fi mai folositoare decat interventiile de relaxare prelungite.
325
Hipnoza, ca ~i relaxarea, este o stare modificata de con~tiinta (Trina
Holdevici, 1995). Mu1p autori o considera o stare de re1axare profunda. La
baza se atla sugestia prin intennediul careia se ac1ioneaza asupra indivizilor
aflap fie in stare de vegbe, fie tn stare de relaxare. Hipnoza poate fi folosita
maintea lnceperii unor proceduri medicale dmeroase (spre exemplu,
scbimbarea pansamentului).
S-a pus 1utrebarea daca exista un tip de comportament sau de personalitate
predispozante la durere, dar nu s-a putut da un raspuns tran~ant. Este sigur lnsa ca
perceppa duxeril este diferita de la un individ la altul, ca ~i rasunetul afectiv al
acesteia ~i, secundar, compo1iamentul prilejuit de ea. Ele pot determina modificari
de ordin psibic manifestate prin depresie, insomnie, astenie, clisperare, stres psihic,
nevoie de dependenta etc. De aceea, tratarea durerii este 1ma diutre mgentele In
tratamentul bolnayilor a~i. .
327
Structura ~i rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator
centrat pe psihotrauma post-arsura1
A. Evaluare.
Cunoa~terea subiectului pnu stinmlarea eforturilor de
,,autodezvaluire" sub toate aspectele (trebuinte, aspirapi, pretenpi, concep!ii,
situatie familiala).
Obiective: stimularea capacita~i de autocunoa~tere, autoobservare, -
autoevaluare; evidentierea unor simptome disfunctionale.
Tehnici: Am folosit metoda interviului ceutrat pe evideutierea unei
suferinre psihologice 1n mma eveni.mentului psihotraumatizant ~ i evaluarea
gradului de afectare a vietii pacientului pe diverse niveluri. Interviul s-a
des!a~urat u1 etape succesive ~i a avut o va1oare cathartic-psihoterapeutica
(aproximativ cinci ~edi.nte). Observarea conduitei expresive a pacientului 'in
raport cu cele relatate (mimica, gesturi, pauze, ton, tensiune afectiva etc.) a
completat datele ob\inute. Pentru o evaluare obiectiva a conduitei pacientului
am des!a~urat in paralel mterviuri cu familia ~i colegii/ prietenii pacientului.
Efecte: descarcare cathartica 9i detensionare.
1
Programul a fost conceput de aoi ~i aplicat de Constantin Paula sub directa noastra coordonare ~i
supervizare (,,Aspecte psihologice ~; sociale asodate leziunilor de ar-surii ". Universitatea
Bucure~ti, 1997).
328
C. Fonnarea ~i educarea comportamentului ill sensul compatibilizli1ii cu
cerinfele.
Objective: reanalizarea situatiei, a prop1iilor atitudini, a~tepta1i,
trebuinte, cu centrare pe probleme specifice (familiale, loisir, integrare
profesionala etc.); clarificarea unor trebuin1e ~i motivarii cu privire la
relationare percepute eronat sau distorsionat; corectarea unor imagini ,
expecta~j, aspiratij, formule de comportament In sens adaptativ; clarificarea
capacitatii individului de acceptare, restructurarea modelului de expectanta;
identificarea comportamentului care trebuie schimbat, discutarea unor solutii
alternative variate ~i evaluarea !or.
Tehnici comportamentale: repetarea, modelarea componamenmlui
prin joc de rol, inversarea rolurilor, dezvoltarea abilitatilor de relationare,
antrenament ase11i v.
Efecte: cre~terea capacitatii de autocunoa~tere ~i autoacceptare.
cre~terea mobilitatii relational-adaptative; stimularea potentialului de
recuperare personala.
Exemplificare cazuistica
Cazul I
E.C., o tanara farmacistli de 27 de ani din Bucure~ti, care se
interneaza 1n martie 1996, la un an de la arsura1 pentru chirurgie reparatorie la
nive1ul mainilor. Pacienta este necasatorita, pensionata pe caz de boala, nu
prezinta desfigurare, ci doar a rsura vizibila Ia nivelul mainilor, cu care nu
poate efectua o seiie de mi~cari.
Interviuri repetate cu pacienta ~i interviuri paralele cu membrii familiei
au condus la obtinerea de informatii despre trasaturile de personalitate ale
pacientei, istoria psihosociala anterioara, ganduri ~i aspiratii, dorin}e etc.
329
Bolnava prezenta unnatoarelc simptome psihice, post-t raumatice:
tristefe, nemulp.mlire, apatie, pesimism, in.hibi~e In relatiile cu ceilalti, nesigura111a
to luarea unei hotarari, ne1ncredere in sine.
Programul terapeutic a durat doua !uni (trei ~ec:Lill!e pe saptamaua) ~i
a avut ca obiective diminuarea starii de deprimare, cre~terea lncrederii In sine ~i
a sentimentului valorii personale, cre~terea numarului de contacte sociale,
reorientarea profesionala.
Tehnici utilizate: examinarea avantajelor ~i dezavantajelor mentinerii/
schimbarii comportamentului actual ~i clarificarea ca~tigurilor primare ~i
secundare; training asertiv; evaluarea nivelului abilitatilor sociale ~i
ierarhizarea scopurilor interactionale pe care vrea sa le obtina; antrenarea
calitatilor sociale peotru modelarea unui comportameot adecvat.
Rezultate: treptat s-a rndus depresia, s-a imbnnatatit imaginea de sine,
pacienta a devenit mai optimista ~i mai activa, a reluat contactul cu piietenii din
facultate, cu care i'~i propune sa petreaca o pai1e din timpul sau liber. La
aproximativ doua ]uni de la externare s-a angajat bibliotecara.
Ment.iooam ca i1ivelul cultural-educational ridicat al pacientei a
influen1at hotarator efectul psihoterapiei.
Cazul TI
G.D. este o tanara intemata pentru a noua oara pentru cbirurgie
reconstructiva ill unna arsurii (vecbe de 4 ani) care a desfigurat-o.
Etape terapeutice:
a. Stabilirea legaturii terapeutice.
Abordarea clientei este dificila, aceasta nedorind sa vorbeasca despre
accident ~i despre cicatricile sale. Neaga simptome de auxietate, izolare ~i
sentimente negative, de~i este vadit marcata psihologic.
Dupa trei $edinte ill care bolnava incearca sa reziste vorbind despre
orice altceva, evitand gandurile care ii provoaca sentimente neplacute, treptat
ea lncepe sa se simta in siguranta In cadrul terapeutic, vorbe$te despre
sentimentele $i modul ei de viata dupa accident, pastrand fosa devierile de la
subiect caud sea tinge un punct nevralgic (mecanisme incon~tiente de aparare).
Am incercat sa clarificam impreuna regulile ~i fonnulele dupa care
traie~te, conceptia despre sine, prin descrierea unor variate situalii de viaia . Am
constatat prezenta urmatoarelor simptome:
in plan afectiv: tristete ~i nemultumire; proasta dispozi{ie genera!a;
sentimente de uesiguran1a $i iuadecvare; pesimism;
in plan comportameota]: izolare severa (nu parase$te casa decat
uoaptea pentru o scurta plimbare); reducere drastica a contactelor sociale
(admite tn preajma doar famjlia); vede pretutindeni poten!]ali critici; prin
330
contrast, in spital se simte bine, nu are sentimentul de a fi diferita, nu se simte
subiect de discutii;
in plan cognitiv: gandire dibotomica centrata uruvoc negativ;
pierderea capacita1ii de evaluare rezonabila a realitatii $i neacceptarea propriei
imagini de sine (autorespingere).
c. Concluzie:
Acest caz este o dovada a faptului ca un model disfuuc\ional de gandire
~ i comportament este mai d.ificil de modificat dupa ce s-a dezvoltat ~i
stabilizat (in 4 ani de evolutie). in consecinta, terapia are mai multe $anse daca
este iostituita precoce, irnediat dupa producerea impactului trawnatic. Altfel,
imaginea de sine negativa se structureaza, iar inactivismul, autoblamul $i
izolarea stmt neresponsive la psiboterapie.
Probleme psihologice
Insuficienta renala cronica rezulta din scaderea capacitatii functionale a
rinichilor, datorita leziunilor orgauice ireversibile. Exista trei tipuri de trntament
care pot fi acordate: hemodializa, dializa peritonealii ~i transplantul renal.
Una dintre problemele majore cu care se confrunta bolnavul
hemodializat este pierderea rolului social, cu toate implicatiile pe care le
presupune aceasta. Alterarea capacitatii de munca are implicatii atat asupra
vietii suflete~ti a bolnavului, cat ~i asupra situatiei sale economice.
in ceea. ce prive~te componenta psihologica, consecintele acestei
invaliditati vizeaza sentimcnte de devalorizare, identi.ficarea cu hoala ca
unnare a tratamentului de hemodializa care-i jaloneaza timpul, inhibarea
oricarei inipative.
331
Boala dele1mina o autodevalorizare subtila a persoauei, ea expunand
omul unui proces care pare a-i rlipi demuitatea ~i capacitatea de reafirmare. Boala
cuprinde ill sine cele mai concrete trasaturi ale suferintei; oricc m:istificare a
durerii dispare, pentm a lasa loc wiei dureri palpabile. Maladia i~i arc centrul de
greutare ill chiar Eul pacicntului. Este resirnpta ca o clidere iremediabi la, ca o
pierdere a prestigiului, ca o deposedare.
Aten~a psibologilor, psihoterapeutilor, asistenplor sociali a fost
indreptata asupra no1iunii de caJitate a viepi boln avului hemodializat. Extren1
de importantli pentru aprecierea drept calitate buna a vie!ii este restabilirea
capacitatii de munca (C. lure~, 1998).
Bolnavii cu insuficienta renalli cronica Sllnt expu~i la o gama larga de
streswi, cu repercusiuni asupra stlirii lor psihice.
De multe 01i bolnavul renal cronic, reintors din spital, este pus in fata
realitatii ca perfonnanta sa este scazuta, iar mecanismnl de defeusa (negarea)
care i-a servit cand era spitalizat nu mai este adecvat, ilnpiedicandu-i adaptarea.
Acei bolnavi care i~i neaga boala sau care nu-~i recunosc limitele ~i care depun
eforturi pentrn men!llerea unei aparente de bunastare mconditiile starii lor fizice
precare, i~i construiesc un stres cronic.
Pe Hinga acestea, bolnavul cu insuficienta renalii cron.ica mai este ex.pus
~i la alte surse de stres: restric!ii dietetice ~i de mi~care 1 dependenta de familie
~i de ecb~Ja nefrologica, iar dominanta peste acestea toate este frica de moaite.
Au sentimentul pierderii autorespectului , la care se adauga lipsa vitalitapi ~i
energiei, lipsa de speraura, sentimentul de neajutorare, complex.e de
inferioritate. Pe linie cognitiva, bolnavii tind sa creada ca ar putea surmonta
anumite situatii negative ~i neprielnice ~i sa le transforme in condi\ii favorabile.
in componenta afectiva, insa, se produce sentimentul de neajutorare, anxietate,
apatie, depresie. Bolnavii casatoriti, rara vlaga, prezinta mai pu}ine modificari
psihologice negative in comparatie cu pacien1ii necasatoriti.
333
Apar irascibi]jtate, insomnie, tremw-, modificari senzoriale, apahe.
asteuie, diminuare a concentrlhii atenriei, sentimente de vinovat.ie, dorinta de
moarte ~i intentie de suicid.
in ceea ce privete imaginea de sine a pacientilor cu insuficienta renala
cronica, este foarte relevant un studiu realizat de catre S. Basch ~i colaboratorii
sai. Utilizand un test proiectiv simplu, punand bolnavii sa deseneze o casa, un
copac sau o persoana, autorii au constatat dezorganizare, vuloerabilitate ~i
regresie. Tulburarile sexuale au fost indicate in desenarea corputui uman p1in
elemente proiective specifice (exemplu: dom.iua lipsa unei parti din cmp).
N. Wolf, utiliziind metoda proiectiva a desenului, arata ca, ruga{i fiind
sa deseneze aparatul de dializa ~i asistenta, acestea au fast schitate
supradimensional, in timp ce figura umana a fost redata mica, neinsemnata.
Aparatul de dializa este redat cu multe detalii ~i pa11i componente, 'in timp ce
bolnavul este doar schifat. Supradimensionarea aparatului de dializa
demonstreaza dependenta totala ~i importanta acordata acestuia. Adesea
bolnavul este desenat cu fafa intoarsa de la aparat, ceea ce denota neacceptarea
In esenta a situa~ei de dependenta.
Perspective terapeutice
in cazul insuficientei renale crooice nu se pune problema viudecarii
bolii cronice printr-o psihoterapie, dar prin interventii psibologice poate fi
atenuat impasul psihologic inerent bolii. S-a. putut constata faptul ca la bolnavii
aflati sub o puternica stare de stres 1u timpul zilei de bemodializa se
luregistreaza rezultate riscante ~i agravante din punct de vedere medical.
Psihoterapia suportiva este suficienta, adecvata ~i recomandata
persoanelor bolnave, vuloerabile la anxietate, depresie ~i la cousecintele
acestora, $i ale caror resurse de rezisten}a suot climinuate In tot acest context.
Psiboterapia suportiva ofera persoanei un spariu secwizant ~i odilmitor. 1n
cadrul caruia persoana poate sa exploreze aspectele acestor conflicte, sa testeze
posibilele solu}ii sau in interiorul caruia poate aduna fof!:a interioara de a lua
decizii potrivite peniru rezolvarea conflictelor.
Boala opereaza schimbari ale statutultti social $i, de aceea, pacienti i pot
uneori sa experimenteze rejecfia socia1a. Psihoterapia supo1iiva ajuta persoana
bolnava in a explora realitaple acestor expe1ienJe dificile, ca ~i semnificatiile
sau interpretarile pe care le da acestora.
De aceea, psihoterapia nu vizeaza doar tratarea sindroamelor
psihopatologice (depresie, anxietate, dependenia), ci ~i ameliorarea calitafii
vietii (idem, op. cit.).
in general, tratamentul psihologic nu are in vedere fonnele clasice ale
psihoterapiei (ca psihanaliza, terapia cognitiv comp01tamentala etc.), ci fonne
334
variate de psiho-socio-terapie, avand ca obiectjv ameliorarea
disfunctionalitatilor mentionate.
Este vorba de o interveotie indirecta, In care se implica o echipa
terapeutica (psihiatru, psiholog, asistent social) ~i care acponeaza prin
inte1mediul ~i piin modelarea altei ecbipe, medicale, cea care trateaza direct
pacientul. Aceasta interven\je reune~te ergoterapeuti, socioterapeufi,
kinetoterapeufi.
Pacientul anxios, agresiv ~i necooperant induce persoualului o atitudine
similara, de iritare ~i agresivitate, de euervare ~i reject.ie, creandu-se astfel un
cerc vicios. De asemenea, starea depresiva ~i apatica a pacientului, negarea
,,oficiala" a starii de boala sau a gravitai acesteia se pot conjuga cu epuizarea
personalului, care se manifesta ~i el prin apatie ~i dezinteres.
Programele de terapie psihologica pentru men1inerea unei stari psihice
echilibrate la personal au U.1 vedere discutarea i'n echipa a problemelor ~i
cazuriJor. Aceste discutii care se desfa~oara de mai multe ori pe saptamana, se
realizeaza dupa modelul grupurilor Balint ~i al psihoter apiei de grup
(neanaliticii). Acest model de psil1oterapie 1n grup a ecbipei terapeutice.
centrat pe discutarea cazurilor ~i a reaqiilor la problemele acestora, cste larg
utilizat i'n serviciile c)foice.
Privitor la acest ultim aspect, s-a coostatat ca ceea ce epuizeaza mai
mult personalul sunt relatiile intercolegiale, intreg depa1tamentul de terapie
pentru bolnavi renali fiind caracterizat prin comportamente tensionale i un
mare potential agresiv.
Programul psihotcrapiei pentru bolnavii diaJizati are in vedere:
cre~terea independentei ~i ini~iativei, combaterea pasivitatii ~i depresiei,
controlul agresivitatii. Un alt aspect important este corecta informare a
padeotului asupra bolii, asupra stadiului acesteia, asupra posibilitatiior
terapeutice etc.
Pe de alta parte, pacientul poate fi inipat in tehnici de relaxare
psihocorporala (de exemplu, antren,amentul Schultz). Totodata, trebuie
stimulata atitudinea activa, atat i'n ceea ce prive~te interesele, preocuparile, cat
$i exercitiile fizice. Este necesar totu~i, cu toate condi~iile restiictive ale
tratamentului, ca forla mu$chilor sa fie buna sau sa creasca, iar subiectul sa fie
couvius ca poate realiza perfonnante psihofizice multumitoare.
Se preconizeaza pe langa discutii terapeutice in grup ~i psibot.e rapie
individuala scurta, de aproximati v zece ~edintc, centrate pe sinia1ia ~i
problemele particulare ale subiectului, pe posibilitatile sale de control al
comportamentelor distructive sau autodistructive, pe cre~terea comp1ian1ei
peutru tratament $i a autonomiei personale.
In general, terapiil.e psil10Jogice in contextul dializei sunt gbidate pe
unnatoarele dirccfii:
335
- implicarea ,,psihoterapiei de Jegatura'', adica a interventiei unei
echipe psihiatrice (psihoterapeut, asistent social, psiholog etc.), care activeaZi
in mare masura prin interrnediari, prin membrii echipei terapeutice nefrologice
~i ai familiei;
interventii psihoterapeutice obligatorii asupra personalulu
departamentului de bemodializa;
- intervenpi psiboterapeutice asupra pacientilor (in grup $i individuale}
pentru ameliorarea traitii schemei corporale, cre~terea increderii 111 sine i a
autorespectului, combaterea regresiei, negarii, depresiei, auxietatii i a
noncompliantei i cre9terea autonomiei personale;
- vizarea psihoterapeutica a famiJiei, a relatiilor 1u cuplu, a mentineri1
pe cat posibi1 a relatiilor sexuale 9i a pastrarii unei calitati acceptabile a vietii.
TEME SI INTREBARJ
Doru Buzducea
Motto:
,,Disperarea nu este libertatea 'insa~i,
ci o pregatire necesara pentru libertate"
(Rollo May)
337
Razboaiele civile, terorismuJ international , migratia maselor, l?Om~jul
alarmaut, violenta intrafam.ilia1a, toxicodepeudentele, agres1v1ta1ea ~i
intoleranta $i alte fenomene lncarcate de conotap.i negative iau amploare.
Psibopatologia pare a se extinde de la domeniu1 individual $i interpersonal la
eel comunitar $j social. Saracia nu cunoa$te granite. Love$te inilivizi $i fainilij
indiferent de etnie, nivel educational ~i varsta. Cre$te numarul celor singuri
(copii, batraui, tineri), batranilor le lipse$te sprijinul familial, tinerilor un loc de
muncli, iar copiilor hrana cea de toate zilele.
Numarul femeilor, copiilor, adolescentilor lovip de maladia incurabila
cre~e vertiginos. Altemativele la ingiijirea famjliala (plasament, foster) sunt din
ce ill ce mai solicitate, iar departameutele locale de servicii sociale se c011frunta
cu o lipsa din ce 1n ce mai acuta a resurselor financiare necesare rezolvarii
problemelor sociale comtulitare. Sistemele de hanspo1t public au devenit din ce
In ce mai aglomerate. Miturile unei 1wni Ia.ra margj11i sunt de-a dreptul
spulberate. Refugiatii ~teapta sa primeasca protectie, hrana, ilnbracaminte $i
adapost. A~teapta sa fie 1niele~j , iar nevoile lor (fizice, emo}ionale, sociale,
spiiituale) sa fie satisfacure. Vor libertate, intimitate 9i confidentiaJitate.
lmplementarea masurilor de politica sociala ill vederea dezvoltarii justitiei
sociale depind de puterea econornica a tlirii respective. Mass-media cup1inde
pana la satnratie crimli, accidente, catastrofe ~i dezastre. Scandalu.rile politice ~i
sexuale sunt la moda, iar opinia publica cite9te din ce 1n ce mai muJt pamfletele
politice. Multe din problemele care ar putea fi rezolvate sunt evitate,
minimalizate sau pm i simplu iguorate.
BoliJe cu transmitere sexuala iau amploare, iar prostitutia imbraca
diverse forme. La toat: acestea mai putem adauga: nutritie precara, bolile
saraciei, dependen}a de substante chim.ice, sistemele de sanatate saracite
financiar, durere i suferiota in diverse forme, nevoia de educatie din ce 111 ce
mai neglijata etc.
Se resimte nevoia de a deveni cetatean universal, cunoa~terea credintelor
$i a scbirnburilor interconfesionaJe, valorilor 9i sta.ndardelor de viata ale diferitelor
regiuni ale lumii. Schimburile infonna}ionale i diferitele tranzacpi transculn1rale
reprezinta deja un 1ucru comun,
Chiar i atunci cand se vorbete aceeai limba pot exista difercnte
culturaJe lntre oameni Cu totii reflectam motenirea tarii $i familiei in care ne-
am nascut, p.rin educafie, religie, vaJori, credinte, tabuuri, deprinderi, obiceiu1i,
i.nstitu!ii, ceremonii, mod de petrecere a timpului liber, pofaici. Traditia vestica,
caracterizata prin individualism, competitie mtre indivci pentru status,
recunoa~ere, ca~tiga teren ~i in 1aiile in care paua nu demult se vorbea doar
desp.re egalitate ~i bunurj comune. inielegerea ~i coope.ra.rea transculturala detin
adevarata putere i sunt relevante in rea~ezarea la uoi parametri ~i dimensiuni a
viep.i sociaJe.
338
Modalitafile de comunicare se diversifica din ce iu ce mai mult.
Comunicarea verbaJa (cuvinte, sunete, strigate etc.) ocupa un loc exnem de
important. Volumul vocii poate fi un indicator al ostiliUilii, furiei, bucuriei sau
depresiej. Vocea rid.icata este o caracteristica normala pentru unele culturi, ca cea
araba sau nord-americana. fn Asia se tinde spre folosirea unei voci joase. Pentru
unele persoane sfaturiJe practice strut mai folositoare decat atitudinile empatice.
Posibilitatea de exprimare a gandurilor, sentimentelor, speranrelor ~i provocarilor
poate conduce la marirea tncrede1ii in ceilalti. Se cauta din ce tn ce mai mull
atitudini flexibile, deschise, oneste ~i care sa exprime educafie ~i civiJjzarie.
Comunicarea nonverbala include tacere, men1inerea ,,distantei".
contact vizuaJ, limbajul trupultti, expresivitate emotionala. Jn anumite zone
culturale pastraxea tacerii in ti.mp ce altul vo rbe~te reprezinta ceva neobi~nuit,
In timp ce in altele lucruJ acesta este ridicat la rang de cult. in timp ce asiaticii
prefera o distant.a mai mare atunci cand comunica cu cineva, latino-americanii ,
francezii, indienii, oegrii ame1icani, arabii prefera o d.istanta rnai intimal
apropiata. Distanra confortabila este data ~i de clasa, status social, gen.
personalitate. Asiaticii considera contactul vizual ca un semn al ostilitatii ~i
impolitetii. Negrii americani considera contactul vizuaJ ca w1 semn al lipsej de
respect atunci cand asculta, dar un semn de i'nalta onoare atunci cand vorbesc.
Gesturile, eA'J)resia faciala, postura sunt extrem de importante 1n comun:icare.
Cu totii avem insa nevoie sa n,e dezvoltam inteligenta culturala,
ernotionalli ~i sociala. Aceste competenie detin cbeia succesului ~i previn
excluderea socialii, marginalizarea ~i suferintele de diverse tipmi. Ele previn In
mare masura unele dintre tulburarile ooastre ernotionale, de adaptare, oevrotice
~i psihosomatice. Dezvoltarea personala ~i o con~tienta extinsa sunt pilonii pe
care se construie~te maturitatea spirituaUi (individuala ~i colectiva), singura
In masura sa asigure continuitatea ~i sanatatea umanitatii.
inspre ce ne indreptam?
339
Toate limbile pamantului suot prea sarace pentrn a descrie durerea ~
sufe1inta. Tennerrii de trauma, durere, sufotinta etc. Stmt prea putin mcapato1i pentn.
asemenea experienie: depresie crouica, pattem-uri de viafa masochiste, anxietate
cronica, boli psihosomatice (Iolanda Mitrofan, Doru Buzducea, 2002, p. 164).
Durerea prezinta anse egale pentrn fiecare fiinta 'in paite. Nimeni nu este
imw1 la durere. Poate veni pe fwi sau dintr-o data. Poate fi rezultatul morpi iubitulu!
sau iubitei sau poate fi rezultan1l unui eveniment neateptat ca suicidctl, trauma.
dezastru natural, un atac band.itesc, viol monstruos .a.m.d. Durerea implica una sau
mai multe persoane. Dmerea poate afecta familii 1ntregi, p1ieteni, cunotinie
apropiate, profesio~ti implicati ill fugiijirea persoanelor atlate pe moarte etc.
Profesionitii implicati tu pierderi ireparabilc nu sunt nici ei imtuu la
sentimentele i senzapile asociate pierde1ii. Consilierii pot avea benefidltl
expeiien\ei i cunoate1ii profesionale, dar durerea i suferinta sunt reale i pentru
ei, ca i pentru 01icine altcincva.
Vom fucerca fu cele ce UIIlleaza sa surp1indem manifestarile fizice.
psihice ~i cognitive asociate pierderii.
Vom include cateva metode ~i tehnici de interventie, cum ar fi
ascultarea atenta, comunicare efectiva, sprijinul terapcutic ~i grupurile de
suport axate pe dur~rea produsa de maladiile incurabile.
Durerea este o experienta unica pentrn fieca.re individ in parte. Nu exista
retete ill vederea ameliorarii sau eliminarii durerii ~j nici zile mai buue sau mai
proaste. Exista aceea~i dwere pentrn toti i pentru toate zilele. Timpul redresarii
difera de la o persoaoa la alta i include un nurnar variat de factori de influenta.
in cazul spitalizruii nu se poate trasa o g:ranWi emofionala intre pacient i
profesionist. 0 asistenta medicala cementa: ,.Daca am o relafie prqfesio11alii de
lungii duratii cu un pacient, esle mull mai probab;/ sii vorbim despre pierdere.
Perioada de timp petrecutii cu 1111 pacienf poate Tegitima durerea '' (Chapman
Dick, 1989, p. 62).
Legaturile emotionale, pozitive sau negative, care implica energle i
interes, speranta i ateptari sunt cativa dintre factorii care dau foteles $i
semnificatie pierderii. Durabilitatea i intensitatea acestor factori influenteaza
perceptia pierderii (Baker iKelly, 1986).
Abordarea holistica sugereaza faptul ca implicarea profesionitilor ill
tratarea aspectelor fizice atrage dupa sine ~i implicarea to sfera psihosociala.
Profesioni~tii devin foarte ataati de pacienp tn timpul procesuJui de 1ng1ijire ~i
aceasta serve~te la intensificarea sentimentelor pierderii atunci cand pacientii
vormuri.
340
in studiul realizat de catre Martin (1990) . sentimentele pierderii
exp1imate de catre multe infinnjere sunt mult mai intense ~i mai de durata
decat au fost anticipate. Autornl explica acest fapt prin rela\ia stransa pe care
acestea au realizat-o cu pacientul J.nainte ca el sa moara. Martin argumenteaza
afirmafia ca atunci cand un pacient este rejectat de catre familia sa, infimriera
ori asistenta medfoala i~i va asuma rolul de 1.nlocuitor al familiei.
Acest sens al identificarii cu pacientul ~i cu durerea acestuia va cauza
sentimente de frustratie ~i pierdere. Suportul de care au nevoie persoaoele
aflate 1n durere trebuie sa includa familia de origine, prieteni i vecini. Christ
~i Wiener (1985) arata ca pentru majoritatea persoanelor seropozitive sprijinul
familfal lipse~te, ceea cc mare9te drama trairilor interioare.
Doka (1989) introduce concepn1! de durere nerecunoscuta, o durere
oelnfeleasa i fiidi recunoatere sociala. Aceste pierderi au loc anmci cand unei
persoane nu i se recunoa9fe un ro1 clar ~i corect sau cand nu are capacitatea de a
simti durerea. Autorul citat evidenpaza faptul ca societatea are seturi de norme
care stabilesc cine sunt persoanele care sufera, cat timp sufera, unde, cand ~i
cum.
In acest caz, persoana sufera pierderea, dar nu intotdeauna are
posibilitatea de a jeli public, de a i se recunoa~te de cat.re societate durerea care
o cbjnuie. intr-o societate care are rolmi ~i norme clar stabilite, este ext:rem de
difici1 de trait altfel. in aceasta situape se a1a cei ce sufera pierderi legate de
SIDA, bomosexualii ~i alte grupuri sociale aflate la rise de excludere ~i
marginalizare socia!a.
Studiul Jui Gordon (1993) arata ca infinnierele care lucreaza cu
pacienti seropozitivi primesc foarle putin sprjj.in d.in pattea familiei ~i a
prietenilor. Aceasta atitudine reflecta tendinta societatii de a-i stigmatiza ~i
discrimina, din cauza careia pacientH se confrunta cu o pierdere a
confidenfialitatii ~i a stimei de sine.
341
Este foarte important ca afacerile nefinalizate sa fie rezolvate inainte d
apru.i\ia morp.i, pent.ru ca dupa aceea nu mai este posibil. Atitudi11ile ,.
sentimentele dare sunt eel mai mare cadou care poate fi acordat apropiafilor ~
celor dragi, incluzand dragostea noastra, gandurile, scuzele ~i dorintele.
Dmerea conduce la schimbuea de atitudini in raudul celor can
sufera i poarta doliu, ca i la creterea capacitatilor de a recunoate
varietate de comportamente ca moduri de a face fata la pierderi. Aces
proces poate fi interceptat ~i masurat tnainte de a deveni sever, iar tratamentu
poate incepe tiu1puriu. Este uecesar sa se recunoasca atat procesul de secatuiL
interioara, cat ~i procesul dureros.
in studiul lui Beunett ~i Kela.her (1993), anxietatea a fost legata dl
nivelul dure1ii . In cazul celor la care durerea este prezenta la un nivel ridic<it
este eel mai probabil sa se lnregistreze ~i un nivel mare de anxietate, Relatit
interactiva dintre durere i anxietate Ti determina pe cercetatori sa-~
exprime ingrijorarea 1n legatura cu faptul ca durerea ar avea o influentfi
pentru profesionitii din domeniul medical. Daca nu se lucreaza cu dmerea
personalul poate fi mult mai expus la secatuire interioara.
W. Stroebe ~i M. Stroebe (1987) au aualizat legatura dintre stres ~
durere pentru a explica consec:intele fizice ~i ps:ihologice care rezulta cfu
suferinta. Ei au aratat ca problemele de sanatate, anxietatea ~i inabilitatea de a
face fata pot fi rezultatul ex'Puoerii la multiple experiente de durere.
P1ice ~i Murphy (1984) analizeaza secatuirea interioara ce 1nsote~ t e
pierderea ~i durerea. Ei considera ca modul de intelegere a durerii s-a modifica1
in ultimile doua decenii. Dmerea indica nu numai o stare de tristete, ci un proce~
ce poate include, dupa o anUlJlita perioada de timp, un evautai de stari inteme ~
compo1tamente, dintre care unele depa~esc tristetea ~i plansul. Bi considera ca.
secatuirea interioara implica pierderi considerabile pentru eel cru.e lucreaza c~
pacienti in iminenta mor}ji ~i este, in paJte, un raspuns la pierdere. Pierderea
implicata este descrisa drept o pierdere a unei parti a Sinelui, care poate
include deziluzia, pierderea motivatiei pentru implicare creativa, retragerea
emotionala din relatiile interpersonale. Mai mult decat atat, relatiile sociale (lm:
de munca etc.) pot fide asemenea afectate.
Aceea~i autori afim1a ca ,,persoanele se 1ncred 111 prop1ia judecata
Jefel'itoare la faptul ca cei care lucreaza cu tm nivel 'inalt de stres, cu persoane
care mor sau care sufera, l~i pun propriile relapi intinle In situatie de rise
Victimele secatuirii intetioare nu suut buni iubiJi" (1994, p. 50).
Kavenaugb (1973) propuue ~apte stadii de adaptare la o munca
stresanta: ~oc, dezorganizare, emotii volatile, vinovatie, pierdere ~i singuratate
u~urare ~i restabilizare. Stadiile de ~oc ~i dezorganizare rezulta din fapt1.1l c:J
Yngrijitorii care sunt pregatiti sa vindece ~i vad pacienjii murind, de~i ei !~1
doresc sa vada cum se !nsanato~esc. Lipsa de concentrare ill depa~irea aceslot
342
stadii poate conduce Ia o stare de nerealism ~i dezorientare la locul de munca.
Modul In care profesioni~tii se adapteaza la aceasta poate afecta sanatatea tor
emotionala ~i abilitatea de a accepta moartea ca ua rezultat nom1al ~i anticipat.
Emotiile negative apar periodic pentru o mare pa11e din personalul care
lucreaza in lngrijire terminata. Grupurile de suport sunt necesare pentru a
oferi empatie ~i acceptarea acestor emopi. Este lndeob~te recunoscut
faptu l ca profesioni~tii care ofera suport nu ~ tiu ca, la randul Jor, au nevoie
sa primeasdi sprijin ~i suport.
lnfelegerea ~i dep~U-ea stadiului de vina este un pas important tn adaptarea
cu succes la pierdere. Decesul unui pacient poate conduce la o revizuire a
standardului de mgriji.re pe care profesion.i~tii i 1-au oferit. Unii dintrc profesioru~ti
pot face aceasta !ara a sim~ vreo gre~eala reala sau imagioara in acordarea celui mai
bun nivel de ingrij.i.re cu putinta.
Sentimentul de vina poate actiona ca lU1 antidot psihologic fafa de
seuti.mentele de neajutorare. Recunoa~terea acestor procese mobilizeaza
personalul sa Jucreze cu propriile sentimente de neajutorarc mult mai u~or
decat sa poarte greutatea culpei. Vinovaria nerezolvata reprezi.nta poate eel mai
destrnctiv factor implicat in sindromul de stres, ce poate conduce la secatuirea
interioara. Tristetea apare atunci. cand persoana este pe deplin con~tienta de
pierdere.
Un sentiment persistent de singu_ratate poate fi un semnal ca este
nevoie ca persoana sa-~i ia un timp p entru relaxare ~i odihn~L Cei care au t:recul
cu bine prin stadiile mentionate mai inainte pot descoperi un amunit sens al
realizarii, pri.n co~entizarea faptului ca ei au reu~it sa supravietuiasca acestui stres.
Con~tientizarea faptului ca au Lrecut cu b.i.ne poate aduce un sentiment de u~urare.
Adaptarea care mmeaza este o posibilitate de a echilibra un mediu deja alterat. Un
rezultat pozitiv conduce la schimbari care adesea implica largirea capacitat]lor
profesionale ~i mnane ale celor implica1i.
343
oormali a propriei personalitati. A gasi lnteles ~i sens In aceste decese, necazur.
$i pierde1i multiple fuseam.na o lncercare de continua adaptare la jale, durere ~
chin interior.
Eveuimentele curente de viata includ: divor~; separare de cei dragi.
pierderea slujbei; migrarea dintr-un Joe In altul sau dintr-o tara in alta_
pierderea asigurarii medicate; abuzul sexual, emotional sau fizic; zidun
'
spilituale; un partener sau copil boJnav; schimbari majore ill plan financiar
~.a.m.d. Sunt unii care, din motive bine fotemeiate - gen, varsta, cultura, etnie.
perceptie de sine, religie, stil de viata - sunt incapabili In a-$i exprima
sentimente aurentice ~i nevoi im.inente.
Aceste persoane 1$i fugroapa proprii le sentimente; se percep ca fiind
destul de putemice pentru a Jezista. Pentm ele, puternic e acela care renunta la
durere. Cand durerile sunt lnabu~ite, mai tarziu, o noua explozie va avea loc.
aducand la lmnina tot ceea ce In trecut nu a fost rezolvat. Refacerea va fi mull
mai dificila $i va avea nevoie de mult mai mult timp. Durerile acumulate Lil
timpul vie~i nu sunt neaparat individuale ~i nu au o singura istorie.
Daca vom ignora sale tratam la ti mp, vor reveni muJtiplicate deja $i cu
istori_i poate mult mai uagice. Supararile ~i necazurile sunt unice pentrn fiecare
in parte $i, Intr-adeviir, suferin}a cuiva poate fi ca~tigul altcuiva. Cum sii
tnvatam sa convietuim ~i sli facem fata acestor dureri ~i necazuri?
Durerea este o reac1ie i un raspuns natural la decesul cuiva apropiat.
Prezinta coordonate emotionale, cognitive, fizice, compo1tamentale i spirituale
(Worden, J 991).
Tristetea i-eprezinta eel mai comun sentiment al pierderii, care poate .fi
ex'Primat prin lacrimi ~i planset. Furia poate fi vizibila, 'iniibu~ita sau reprimatii. in
special femeile DU recWJosc sentimentele de :fiuie pe care le au ill contextul 1mui
deces. De asemenea, prietenilor nu le face mare placere sa auda sau sa vada. fi.uia care
poate inso~ un deces. Supraviep.iit01ii deseori exprima sentimente de singuratate,
abandon ~i neglijare din pa1iea prietenilor.
Culpabilizarile sunt frecvente: ,,Dacii O fl ascultat de mama mea pe
care am iubit-o ... ", ca ~i anxietatea cu privire la vii tor: ,, Cine va mai avea
grijii de mine?". Copiii pot fi anxio~i i pot lntreba: ., Oare va muri tata? Cine
va avea grija de mine?,,. Frica fafa de necunoscut. Teama de viitor. F1ica de a
m1 putea supravieltli. Sw1t foarte pufiui oamenjj care, tiind ceea ce ei sunt, m1
siu1t nevoia de a !ntoarce viata macar cu o secunda lnapoi, atunci cand
uenorocirile se abat asupra !or.
0 nenorocire nu vine niciodata singura ~i niciunul dimre noi nu este
scutit de umbra mo11ii. Cei ce au suferit pierderi priu deces marturisesc ca
primele 15-20 de secunde dupa ce realizezi tragicul eveniment sunt teribil de
greu de supol1at. Plansul ~i scr~nirea d.in!ilor te-apuca. Nu putiui s1.mt cei care
!ncarunfesc. Nu numai case simt confuzi, dar simt ca o sa ~i 1nnebuneasca In
344
secunda unnatoare. Imaturii emotional, dependen~ii sunt in cea mai mare
masma expu~i.
Pierderea puterii de concentrare, imparfialltatea memorfoi, probleme
simple care paJ a fi complicate, ~ofatul care se trnnsfonna ill hazard pentrn tot
restul drumului, sentimentul de nevrednicie - toate devin cea mai haot1ca fa\a a
raspunsului la suferiuta.
Raspunsul la moarte include, ill plan fizic, intensificarea ritmului
cardiac, respiratie taiata, uscaeiunea gurii, transpira}ia palmelor, lacrimi
mvoluntare, crampe stornacale violente, grea\a. Zilele urmatoare iuelud dureri
de cap, sufocari, pierderi de apet1t, slabiciuni musculare, biperventila1ie etc.
Tulburiiri de somn apar adesea. Sonurnl poate fi absent sau de senna durata .
Apar vise ~i co~ma.ruri despre eel decedat.
0 continua senza1ie de amorteala, goliciune ~ i irealitate puue stapanire
pe eel chinuit ~i necajit. in plan compo1tamental, aceste dureri se manifesta prin
retragere din activitiilile cu caracter social, absenteism cronic, hiperactivitate,
pove~ti intenninabile despre eel decedat, vizite fi'ecvente Ia locul
lnmorn1antarii, aetivitii!i de~arte. Fotografiile celui decedat pot fi distruse sau,
din contra, afi~ate la loc de einste. Cel decedat poate fi ridicat In slavi ~i
ideatizat astfel ]neat sa nu mai poata fi recunoscut de prieteni ~i cei apropiafi.
Nu mai are niciun fol de seutimente ~i aspecte negative, totdeauoa fi.ind 'in
rela~i extraordinar de bune cu cei diu jur.
Atunci cand aceste comp011amente sunt de semi tennen ~i gradual
modificate, in functie de rezolvarea dmeri lor, nu reprezi.nta un potential
patologie pentru vi..itoarea conduita a persoanei suferinde. Daca asemenea
ganduri nu scad in timp, ele pot reprezenta un simptom al unei reactil
dureroase complicate, in a carei ameliorare se impune intervenfia unui
psihoterapeut. Vorbitul ~i scrisul despre moarte reprezinta im exercitiu
intelectual pana In momentul in care moartea se apropie de sufletul ~i inima
noastra. Atunci se poate dobandi un inteles al durerilor ~i suferilitelor.
Fiecare dintre noi va supravietui intr-un mod ttnic, lntr-tm timp perso1rnl,
capatand depdnderi ~i sisteme de supo1't proprii, mteles a.supra relatiilor de
pierdere ~ .a .m.d. Nu exista o modalitate corecta de a suferi.
Etapele ~i treptele doliului sunt discret gbidate de catre consilier, care-I
asista pe eel prins ill astfel de mreje. Adesea tm travaliu de doliu ~i de separare
constructiva, eventual lnsotit de un travaliu de ierta.re, dupa caz, este binevenit ]ntr-
o terapie de sup011. Parkes (1972, p. 110) recunoate ca supravietuitorii devin Ui
prima faza a doliulu.i amorfi ~i nerni~cati. Apoi refuza ajutoru), devin elastici In
con~tiinta, uluiesc p1ietenii ~i chiar propria familie prin aceasta calma abilitate de a
funcpona, se reintorc la munca dupli cateva saptiimani de stat ~i de privit, se cred
mai profunzi ~i mai pricepu? in in}elegerea vietii.
345
Aceasta stare care msote~te pierderea poate dura careva saptarnaui sa
c11iar luni, dupa care vine vremea revenirilor i a reclrcsarii. Rudele s"
remtorc la casa lor, prietenji reaJjzeaza ca-? merge din ce in ce mai bine ~i ca "
pot re1ntoarce la prop1ia lor viata, sa-~i traiasca amarul zilei de maine.
Vazandu-te singur, amot ~i ~ocat de cele tntamplate, neveoindu-? s~
crezi cele ce ai trait, mcepi sate sim\i dezorganizat ~i sa si.mti ca nu-~i mai pasa dt
ceea ce candva se chema couven?onal ordine. Realizezi ca viata se schimba mere1..
~i ca ceea ce ~-a apartinut dindva nu se mai remtoarcc la tine. Traieti experieuj..
siuguratatii, goliciunii, izolarii $i fragmentarii. Rugul inte1ior arde lntruna ~i nu St
mai mistuie.
Micile probleme de altadata devio de asta data mmip de nehecut
deciziile sunt ilogice, farfuriile murdare se scufunda In cbiuveta ~.a.m.d
lnteriorul devine $ifouat ~i !aramitat. Persoanele anterior organizate vor face
lucruri de-a dreptul bizare, pentru a crea aparentele ca pot pastra ordinea ~
controluL
Daca, In aceasta perioada, apar ~i alte pierde1i, ah.mci o reintoarcere la
starea initiala, descrisa anterior, este iminenta.
Odata depaita aceasta etapa, reapare reorganizarea. Aceasta inseauma
ca unneaza ~i alte zile in care mem01ia nu-ti va fi ocupata doar de eel iub it ~i
dispan.n, starea de somn se apropie de nonnal, lacrimile ~i singuratatea tncep s&
dispara, angajarea in sfera sociala ~i comuna celorlal? devine mai aproape de
sufletul tau.
Viitorul este anticipat mai pozitiv, apare ~i bucuria restabilirii
prieteniilor.
Aniversarea la o perioada de timp a decesului inseamua un nou
moment de confuzie. Emo~i puternice te vor incerca. Este normal sa fie a~a,
dar flira durere ~i stres. Reconcilierea cu pierderea ~i reintegrarea in
viata este tot ce-ti mai ramane. Semnele acestora 1ncep sa apara lo pri111Ul
an ~i, mai apoi, tn anii ce vor mai urma. Sufletul mahnit este pregatit pentn.1
orice fel de intampJari. Nimfo ~j nimeni nu-1 mai poate lua prin surprindere.
Prima tinta este aceea de a accepta realitatea pierderii suferite.
Inainte de confnmtarea cu pierderea ~i acceptarea ei, inainte de
recuuoa~terea emofionala ~i intelecruala a adevaratei i ireversibilei
separari (eel puJin 1n aceasta ltnnc), procesul durerii este deja
lnceput.
A douii finta majorii se referii la inceperea procesului de angajare
practidi in durere i suferinta, o provocare pentru lacrimile ~i
expectatiile noashe culturale, dar 9i peutru puterea de a reconve1ti cat
mai rapid, in propriul nostru interior, cele 1ntamplate. Durerea poate
produce un discoafort profuud celor care parca nu sunt afecta1i de ea,
celor care o neaga. Prezen!e mtfunplatoare sau contexte de hazard pot
346
aduce neplaceri. in zilele ooastre, oamenii se simt vinova~ $i le este
rn~ine de dmere, nu se mai reciwoa$te ancica nevoie omeneasca de a
trai $i prin suferinta. Exista o muJ1ime de lucmri $i fapte care pot ajuta
procesul lndurera.rii.
Acesta este un moment In care blamarea de sine $i blamarea altora
apare In prim plan. Viata poate fi 1illa$urata 'in regretele Jui ,.daca": ,.Daca
nu m-a-? fi nascut!" $.a.m.d. Suferinta absoluta regreta cbiar $i ziua na$1erii,
a$a cum plange.rea lui Iov ne-o demonstreaza, regreta ziua cunoa$terii
iubitei care te parase$te, regreta ziua ceasului fatal cand fu sa fie, regreta tot
ceea ce se leaga de disperare. Ce sa mai vorbim de rolwi $i lucnui majore
ca iubirea, sentimentul apartenenfei, finante, pozitii comunitare etc. Cererile
$i strigatele dupa ajutor nu stmt totdeauna auzite. fo astfel de situatli, rolul
specialistului consilier este de a valida cunoa$terea $i sprij inul
sentimentelor de doliu, incurajarea ventilapei durerilor $i p1evenirea
altora de acela$i gen.
Tot ce trebuie sa foci este sa asculti atent $i empatic, fiira a judeca $i fiira
a da sfaturi.
A t:reia finta imponanta prive$te ajustarea contextului i
circumstantei in care se petrec pierderile. lnseamna cristalizarea ~i
respectarea diferenieior individuale de varsta, gen, etnie, credinfe
spirituale ~i religioase, ale percepriilor sprijinului extern, ale
instinctului de supravietuire, ale evenimentelor curente de viata, ale
importantei relatiilor interpersonale. Durerea se amplifica ill
magnitudine odata cu patrunderea traumelor 1n lntreaga familie,
afectand toti membrii familiei. Problemele par complexe ~i fiira soh.1\ii
la prima vedere. Modificfuile pot fi atat de prcguante, !neat se pot
sch.imba deprinderi care pareau deja consolidate: uu amunit fel de a
gati, de a conduce, de a planta pomi in gradina, de a face cumparaturi
etc.Unele roluri pot fi drastic diminuate. Noile deprinderi par a fi
distrugatoare - $i nu este imposibil sa ~i fie. Ajutor pentru reale $i
adecvate deprinderi practice poate fi obpnut de la prieteni, colegi,
grupru-i de suport, speciali$ti ~i ch.iar de la aw p1.hia$i de sufer:inta.
Ajutorul propriului consilier este de un real fo los In lnvingerea
momentana a durerii.
Iata un scm1 exemplu de ajutor dat de catre Doru Buzducea, ill calitate
de consilier (op. cit., p. 174), unui copil de 9 ani, semiabandonat intr-o clinica de
imunodeficienta pentrn copii. 0 scrisoare pe care acesta dorea sa o trimita mamei
sale. Nu ~tia sa scrie, pentru ca de la varsta de 5 ani a fost Iasat mai mult 111 spital
decat acasa.
347
,, Draga mama,
Te rog sa-fi faci timp sii vii pe la mine la spital, pentru ca mi-e dor de
tine. Am vorbit cu domnul doctor Sorin, care mi-a spus ca s-ar putea sa vin
/ntr-o zi.pe acasa cu Doru, sii va vizitez. Pieing mereu cdnd ma gdndesc la tine.
A-t vrea sii vin de tot acasii. Ce mai Jae .frajii mei? Unde fmi este biciul meu,
rniii mama? Cand o sa-mi cumperi calculatorul, jocul mecanic, jucariile
promise Ji fmbriicamintea de care am nevoie? Am strons cdteva hiiinufe care
au ramas mid de mine, pentru sora mea Petra .ji chiar cdteva pentm Bobi.
Scrisoarea a fost trinlisa mamei, care ~i-a ma1it frecventa vizitelor la spital.
349
Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun, cafea sau alcool. De obicei,
aceste abuzuri suut tcmporare. Mijloacele de reducere a durerii traite nu trebuie
sa fie spectaculoase, ci marunte ~i sigure. De exemplu, mersul la gitnnastica de
trei-patru ori pe sapta01n11a, macar o masa dece11ta pe zi, tirnp de recreere.
program rational de somn.
Stabilirea unui timp special pentru jelire, doliu ~i planset 'inainte sau
dupa munca inseamna ca individul poate functiona normal dupa aceea !n
timpul orelor de lucrn. insearona cautarea ~i gasirea unui Joe lini~tit, ramfu-Jerea
acolo 20-30 de minute $i cheltuirea aceshLi limp Un.preuna cu imaginea celui
disparut (pierdut).
,,In mintea ta, vorbe~te cu el, atinge-l, p/ange, striga, gondete ~i fii cu
el atot cat po/i de mult, dar evita idealizarea lzd ... "lncizii le cu grad scazut de
anestezie sunt, a~a cum este $i firesc, dureroase, dar se pare ca procesnl de
vindecare necesita asemenea scurtcircuitari de redresare.
in alta ordine de idei, parca ceva magic se totampla illtre cap ~i inima
atunci caudjalea ~i durerea suut a$temute pe bartie. ,,Puterea catbartica a sc.tisului
dezvolta eliberare eroorionala ~i poate ajuta eventual via1a sa devina mai U$Oara"
(Rainer, 1978, p. 53).
'.finerea unui jurnal al Jacrimil or, durerilor, temerilor, suferintelor,
dispera1ii $i chinurilor poate fi de ajutor. Cuviutele scrise elibereaza memoria $i
sentimentele mcarcate negativ 1ncep sa se ofileasdi. Se evita $i idealizarea celui
pierdut printr-o descriere reala a acestuia. Obiceiurile h1i sunt vazute obiectiv,
unele fii:nd iritabile, frustrante, iar altele insuportabi1e. Dad.I, In relatia cu eel
pierdut, a fost prezenta vreo fonna de abuz, de~i negata odinioara, acum poate fi
povestita in scris. in timpuJ intalnirilor terapeutice, supravie!Wtornlui trebuie sa i
se <lea - atat cat este posibil - asigurarea ca viata este illca plina de speran1a,
tiumoasa chiar, provocatoare pe alocuri, plina de opo1tuuitati $i iu!eles.
Exista multe alte 1ucruri pozitive care pot sa se illtample In jurnJ sau.
Invita-1 sa tnvete, sa experimenteze. Gandirea pozitiva poate fi dezvoltata
a~ternand pe hfutie cateva lucrwi pozitive care i s-au rntfunplat: eveni.meute de
viata, o scrisoare de la un prieten, un cantec de pasare auzit 'intr-o seara, 1m telefon
nea$teptat de placut, stabilitate fmanciara, o pisica jubitoare $i orice altceva este
pozitiv ill viata sa.
Concentrarea pe lucrurile bune ajutli enorm de mult la echilibrare,
mare$te doza de confort, pennitc recunoa$terea frumusetii vietii aici i acum,
dezvolta un sens al pacii $i securita1ii. Supravietuitorii noroco$i tree prin
pierdere ~i suferinta cu ajutorul prietenilor~ familiei, consilierilor
speciali~ti in pierdere ~i a partenerilor de suferinfa. Al1ii pot beneficia ~i de
ajutorul grupurilor de suport.
Lucrand tntr-o clinica de boli infecrioase specializata in tratarea
persoanelor infectate cu virusul imuoodeficientei umane, !n calitate de
350
consilier, D. Buzducea (idem op. cit., 1999, 2002, p. 178) a avut posibilitatea
de a fi alaturi de ace$tia, de a intelege macar i'n parte durerea $i suferin1a !or,
considerandu-se un norocos pentnl faptul ca a ajuns sa lucreze acolo unde se
spune ca iadul a coborat pe pamfuit. Iata un fragment de marmrisire din
experienta clinica parcursa de el:
,,Majoritatea celor infectap sunt copii. inocenf;, puri, nevino1'afi, iar
unii con.$fienfi de boa/ape care o au. Discufii/e purtate cu parinfii acestora
sun! uneori sfc1~ietoare. DorinJele ~i speranfele acestor copii sun! uneori de-a
dreptul uluitoare. Jn continuare redam deja celebrele 20 de dorinfe ale lui
Nicu, un copii de I J ani, tnfectai cu HIV ~i care, aflat fn faza tenninala,
probabil vet fl trecut in lumea celor sfinJi atunci cand aceasta carte va fl vci=z1t
/11mina tiparului. Lucrond cu el as11pra pierderi/or intr-o dupii amiaza trisra,
am avut inspira/ia sa-l provoc la rriiirea fntru speranfii.. Paradoxal, nu? L-am
fntrebat care ar.fi dori11fele lui. Fara sfi stea pe gc1nd11ri mi-a spus: la repede
un pix de pe masa mea ~i scrie in vite:zii ce-fi w;i spune ew>. Jvli-a spus ex.act
ceea ce vefi citi in cominuare: douli telefoane stafie polipe, Ull lason ca
terori$1ii, patru agiifiitori, costum cowboy, pantofi cowboy, pipii cowboy,
tutrm cowboy, brichetii cowboy, miinu$i cowboy, imbrii.duninte cal, cal,
giileatii cal, cinci frfmglrii, arc + sagefi otravite pe11tr11 pui, ceas ca al lui
Doru, suporturi pentru pistol, pnte co1vboy, <louii (igiiri cowboy~ undita +
mulinetii, Opte rulete 5 m. Aceste geniale vorbe ce insujlii speran(ti unui
copil deja aflat pe patul mor{ii anu/eaza, parca, orice afta suferinJa umana. "
Aceasta lista, munita pe buua dreptate cele 20 de dorinte ale lui
Nicu, a fost prezentata de catre echipa de asistenta psihosociala din cadrul
Spitalului Clinic de Boli Infec1foase Colentina din Bucme~ti la cea de-a Xll-a
Conferinta Internationala SIDA, ce a avut loc 1n iunie-iulie 1998 la Geneva.
Analiza continutului simbolic al dorintelon> este relevanta pentni roodnl In
care copilul poate face fata suferintei.
Nici copii nu trebuie uitati in procesul consilierii. Nimic nu poate ft
mai distrugator pentru un copil deca:t pierderea unui parinte sau a unui frate,
de~i, uueori, durerea lor nu este recunoscuta, 1nteleasa sau validata.
Nerezolvarea acestor pierderi la vremea lor le va afecta viata mai tarziu.
Copiii 1~i exprima pierderile altfel deciit adultii ~i, pentru ca nu tot
timpul pUlng sau sunt 1n mod vizibil 'intristati, sunt gre~it interpretati ca
simfindu-se bine - cand de fapt intregul !or uojvers plange ~i jelc~te. Polumbo
(1978) sugereaza faptul ca modul lor diferit de a suferi este infl:uen1at de stadiul
de dezvoltare cognitiv ~i emotional. Pierderea p1in moarte a unui parinte
este in mod evident o trauma, dar nu totul duce in mod necesar la stagnare
in dezvoltare.
Copiii cu varste cuprinse 1ntre 5 ~i 7 ani reprezinta un grup particular
vulnerabil. Sunt destul de dezvoltati din plmct de vedere cognitiv pentrn a
351
'intelege ramificapjle pem1anente ale moJ1ii, dar au la 1ndemana foarte puiiu.
m.ijloace de a le face fata. Egoul $i deprindeiile sociale stmt insuficier
dezvoltate; este important de recunoscut ca ,,lucrul cu sufednta" nu se desfa$oar.
in acela$i mod ca $i cu adultij. Sufurinta copiilor poate fi reactivata cand SUP
reactivate evenimente imp01tante legate de pierdere; este imp01tant sa dezvolL
abordari preventive peutrn copiii care ~i-au pierdut parinpi. Multi copii nu at.
acces la consilieri specializati 1n pierdere sau la grupuri de supott. Cum sa explic
moartea copiilor? Cwn sa raspunzj pe in}elesul lor, dar $i cins6t in acela$i ti mp
Copiii care $i-au pierdut 'i.ntreaga fami1ie sunt totdeatma expu$i iiscului.
Dincolo de intelegerea noastra este faptul ca totdeauna copiii gasesc
resurse sa inteleaga durerea, sa supravietuiasca pienlerilor, sa gaseasca
modalitap creative pentru umplerea vietu. Durerea ~i suferinta sunt par
naturale ale vierii noastre.
Punctarea mortii cu anumitc ritualuri inseamna o oporhmitate de a
valida $i memoriza viata celui decedat, de a ne acorda supo1t unuj altuia. Din
acest punct de vedere, ritualurile mortii echivaleaza cu o socioterapie.
Separarea geografica poate fi o posibila piedica in trairea acestor ritualuri. Dar
durerea poate dezvolta ~i posibilitatea identificarii personale ~i fortificarii
Eului, exploraril $i cre~terii in modalitati $i sensuri nebaouite pana atunci.
353
ICrizel~ adac cu sine ~i posibilitatea cre~terii personale, ca ~
posibilitatea de distrugere ~i risipire a achizitjilor anterioare. Noi solutii sun:
necesar~ iar lipsa de perspectiva in rezolvarea acestor crize mar~te pericolu.
dezorganizruii. 0 dezvoltare nomiala aduce cu sine recunoa~terea ~i acceptarea
crizelor, de orice natura ar fi ele. Exista crize biologice, psihice, culturale: separare.;
de cei dragi, moartea pa.rin:lor, decese p.rn.d.
C1iza, de obicei, implica evenimente asociate cu pierderea ~i lo
expe1ien1a asociata cu 1ntreruperea ata~amentului fata de persoane, Jocu1i sa\l
lucruri. Jmplica situafii de modificare a modelelor comportamentale.
circumstantelor ~i planurilor de viitor.
IPierderil~ reprezinta ~i un moment de reevaluare a ideilor, parerilor ~t
optiunilor de viata pe care persoana se baza pana la acel moment. Pot apare~
noi 1lJ!elesuri ~i adaptari (Liberman, 1975; Ziukin, 1989). Dar ele reprezind ~i
un pericol p entru psihic. Pierderea ~i durerea trebuie acceptate pentru a
putea fi depa~ite.
in calitate de profesionWi implicati ill acordarea de sprijin
psihoterapeutic persoanelor care se conrrunta cu multiple pierde1i, considerihn
ca de cele mai multe ori ne confiuntam cu situatia de a cauta speran~a acolo
uude nu exista. Moartea este de neevitat i vine cand e~ti sau cand nu e~ti
pregatit, vrand - nevrand. Dar acceptarea ei, odata produsa, i descifrarea
sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei
experiente evolutive spirituale.
Dialogu] cu pacientii pe marginea tratamentuJui ~i prognozelor este
esen\ial to informarea lor despre schimbruile ce vor sa villa. Discutiile despre
procesul mo11ii devin din ce 1n ce mai dificile pe masura ce tirnpul se apropie.
ldentitatea este rnarcatli de experientele care produc rupturi, separfui in
relatiile interpersonale. Pierderile ridica 1nalte provocliri filosofice: merita sau nu
sa traie~ti?; dilema de a ramane futre oameni sau a te izola; rehagerea salt
asumarea uuor uoi responsabilita!i; gasirea w1or sens1ui atunci cand e~ti
fuconjurat de nonsensu.ri etc. Imaginea de sine poate fi alterata, activitatea
sexuala sufera schimbari, proiectarea viitorului poate ti gfuldita ill mod pesimist,
apar schimbari de personalitate, interogatii cu privire la sistemul de valori etc.
P1in aceste schirnban majore, asumpp.ile de baza despre Univers sunt
modificate. Toate acestea se afla in interdependenta i ac~oneaza simultan. Exista
supravie1uitori care vorbesc i despre modificari pozitive, cai-e au loc In
personalitatea lor pdn: apari1ia pierde1ilor s1m1ative: devin mai deschii la
diversitate, sentimentele de compasiune se intensifica, ajung sa se
imprieteneasca cu sine ~i sa se cuooasca mai bine.
0 paite a identitapi este proiectata fu vii tor. ,. Ce tipuri de re/a/ii var .fl
importante pentru mine fn viitor? Ce prioritaf.i voi stabi/i fn cheltuirea
timpului? " Toate aceste proieqii ale viitornJui implica oameni. Vijtorul ridica
354
problema incertitudinii ~i a lipsei de incredere. ~teptarile i consideratiile despre
vjata, formate de-a lungul anilor, sunt zdruncinate. Planificarea ~j perspectivele
viitorului sunt transfigurate. Lipse~te iniriativa, apare abedonismul, lipse~te
or:ientarea spre viitor, rumina~i excesive pun stapfulire pe subiect. ,,Ostil
trecutului, nerabdator fata de prezent i in~e1ator fata de vii tor" (Camus, 1948, p.
68). Nu de pu\ine or.i se ridica dilema dintre a accepta existenta destinu1ui sau a-ti
asuma responsabilitatj]e care decurg.
Stabilirea integritiitii individuale in fata experienfclor este
esentiaJa In regasU-ea de sine. Fiecare persoana exista prin ceilalfi. Martin
Buber (1970) concluzioneaza faptul ca ,,omul devine un Eu prin Tu" (P- 80).
Relatia este reciproca . Oamenii se definesc ~ prin rolurile sociale pe care le
lndeplinesc. .,Penhu subiectii care au sufe1it pierderi masive. va exista un sens
al pierde1ii nu nwnai la niveluJ istoriei, cj ~j al unei parti mari a Sinelu.i"
(Shrader, 1992, p. I 10) . .,Daca via/ti mea se aseamanii c11 o carte, atunci
nimeni nu -ilie tnai mutt decal un singur capitol din ea ", afim1a un
supravietuitor.
Yalom (1985, p. 30) afinna ca ,/)acii moarteafbcii distruge oameni,
ideea tnorJii fi salveaza ". .. Teama de moarre este i'nceputul intelepciunii "
(Miguel de Unamuno, 1921/ 1954). Confruntarea cu moa11ea reprezinta o pa11e
importanta a beneficiilor paradoxale de care supravietuitorij au parte.
Anxietatea rasare din confnmtarea cu non-existenia, dar este ceva mai
mult decat teama fata de moarte. Paul Tillich (1952/ 1980) definea anxietatea
existenfiala ca fond ,,stadiul In care o fii111a este con~tienta de posibilitatea sa
de a nu exista" (p. 35, s.n.), iar Kierkegaard 1ntelege disperarea ca fiind un
defect, dar ~i un merit: ,,Posibilitatea disperarii reprezinta avantajul uman ji.
in ace/a# timp, dezavantajul care-I caracterizeaza " (1989, p. 44-45). In
confnmtarea cu disperarea i cu lupta intre a exista ~i a nu exista,
supravietllitorii raspund chiar prin curajul dispera1u. Disperarea despre <:are
aminteam poate constitu.i fundamentul w1ei vieli viguroase.
Heidegger (1962) distingea i'ntre doua modele de existenta: o viata
inautentidi, caracterizata de o existenta falsa, ~i o viata autentidi, caracte1izata de o
existenta con~tienta ~i con~tieutizata. Disperarea asumata este un pas catr e a
deveni mai treaz, mai con~tient.
Al~i pot dezvolta atit11dini bedouiste sintetizate in dictonul: ,,Sa ne
inveselim acum, caci maine vom muri!" . fn confruntarile i framantarile acestor
supravietuit01i, un subiect al tumi.natiilor macabre il reprezinta soruia, destinul.
Beethoven a spus: ,,Voi lua soa1ta de beregat:a!"- ~i a Juat-o. Soatta ~i destinul sunt
esenpale experientelor supravietuitorilor ~i cruciale modului sanatos de a se
confnmta cu multiplele pierderi. Dar ,,nimeni nu inrafoe~e soarta, decal eel care
renunia la libertate... nimeni nu este osfu:idjt, cu excepa celui care crede in
osanda". preciza M Buber (1970).
355
Orice supravietuitor care dore~te sa traiasca ceva mai mult decat ca
sirnpla victima trebuie sa faca ceea ce V. Franld sugera in 1959: ,/Vu con/ea
ceea ce noi Oleptam de la viafii, ci ceea ce viafa a~~leapta de la noi" ( 1984.
98). Aceasta va conduce inevitabil la schimba1i, incluzand responsabilitat
pentn.1prop1iul nostru destin.
,,Disperarea autenticii este acea emo{ie care forfeaza persoana sa vin{i
termenii desfinului... Disperarea nu este libertatea insa~i, ci o pregiitire necesa
pentn1 libertate" (R. May, 1981 , p. 235). ,.Liberto/ea este mama tuturor valorilor
precizeaza psihologul ex.istent]alist Rollo May (1981, p. 6), iar Buber nota c
,, Soarta ~i Libertatea sunt fogaduite una alteia. Soarta este incumjata numai de t
care actualizeaza Libertatea " (1970, p. 102).
Onestitatca ~i integritatea sunt adevaratele valori ale viepj autentice. A trai
viata autentica nu este la indemana 01icui, dar reprezinta o 1ncercare vitala pentn1u11
supraviep.iitori.
Multi ex.isteotiali~ti au scris despre faptul ca cei care evita lupta c
nonexisten1a evita de fapt existenta, iar psihanalistul Otto Rank desc1ie nevrotic~
drept acea persoana care .,refuza lmprumutul vie~i pentrn a evita sa plateasc-
dato1ia (moartea)'' (1945, p. 126).
lspiritualitateaj aduce multe benefici i supraviep.iitorilor mu ltiplelo
pierderi. Cu nrnlt !nainte de aparifia unor tehnici modeme ~i $litu\ifice ci.
psihoterapje adaptate durerii, strategiile cele mai la :lndemana oamenilor au fos
credintele religioase. intelepciunea izvorata din spiritual itate aduce spriji
valoric insemnat. Spiritualitatea n u elimina suferinfa, ci dezvolta "
modalitate de a-i fa ce fata i a dobandi o noua cretcr e a personalita(ii. ,,E:
face viata pliua de lnteles ~i plina de scopmi" (Frankl, 1959/ 1984, p. 87
Dilema din tre libertate ~i destin este profunda ~ i exact aici este, probabil
punctul in care psihoterapeutul trebuie sa intervina.
Maillfestarile durerii sunt variabile $i individuale (Mai1occhio, 1985). Uru
supravietuitori se bucma de sp1iji.n din partea UllOr grnpwi de suport. Al\ii beneficiaz;;
de ajutorul unni psihoterapeut, iar alpj re:fu.za mice form.a de ajutor, preferand sa treaci
singuri prin drama durerii. Unii prefera sa fie ascultati In mod empatic, in ti.mp cc al\"
prefera sfatllli directe. in timp ce pentm unii iitualurile detin un loc impmtant, peutru
al~i acestea nu-~i au rostul.
lSp1ijinuJ sociall. Fara ajutorul altora, magnih1dinea impactului general de-
pierderile multiple devine cople~toare. Supravietuitorii din studiul lui Shradet
confuma aceasta idee afumand ca ,,pierderile multiple uu pot fi rezolvate cu succes
de unui singur, ci supravieiitorii trebuie sa ut1lizeze sprijinul din toate pa11ile de
unde poate fi gasit" (1992, p. 140). Ni.J.nic nu este rnai important In refacere decfu
sprijinul social
Supravietuitorii care nu se izoleaza, ci cauta sa lmpa1ta~eascii propria
experienta cu altii, vor observa, in primul rand, ca nu sunt singuri. Unii m.1
356
i'ndurnt dmeri ~i suferinte similare, iar al!ii au descoperit tehnici ~i modalita{i de
supravie\uire pe care vor sa le 1mparta~easca. Exjsta cineva care Ii ajuta ~i
exista speranta.
Sprijiuul social este crucial mai ales pentru cei traumatiza\i. in
comunita!ile evreie~ti, de exemplu, prio cutuma se raspunde imediat la
suferinia unuia dintre membrii acestefa (Jay, 1994).
Acei supraviettiitori care se pot baza pe un sistem social format din
familie sau prieteni sunt noroco~i. ,, Relajiile apropiate dezvo!ta suport
conrinuu. confort $i un sens al securitafii $i stabilitafii fntr-o viafa plinii de
ambiguita/i" (Jue, 1994, p. 325). intr-un studiu destinat sa masoare influenta
suportului social asupra durerii m randul supravietuitorilor homosexuali,
Lennon (1990) a concluzionat ca suportul social reprezinta o variabila cmcia!a
111 determinarea nivelului de distres in raudul acestora.
Supravie!Uitorii multiplelor pierderi experimenteaza schi.mbari
irevocabile in viata. Nu exista rnodalitate de a ln.locui aceste pierderi. Este o
realitate greu de acceptat pentru majoritatea supravie.1itorilor, dar procesul
regasirii de sine trebuje sa lnceapa cu intelegerea i acceptarea acestei
realitati dureroase.
De cele mai multe ori, supravietuitorij sunt cople~iti ~i tocearca sli gandeasca
ca ~a ceva nu este posibil sa fie adevfu:at. Cu toate acestea, supraviep1itorii sunt eel
mai mult ajutap prin confruntarea directa cu realitatea. 0 rnultitudine de pierdeti
illseanma o multitudine de dureii. Durerea experimentatii este cople~itoare,
acwnularea dmerii nerezolvate In fonne incomensurabile lasa fara umbra de speranta
01ice incercare de red.resare.
357
recunosc faptul ca se afla l:ntr-o sitnatie anormala, date fiind circumstantele de
viata ill care se gasesc. Con~tientizeaza faptul ca tree printr-o situatie de dezas:tnL
unica pentru viata I.or.
!Ritualuril~.
0 alta modalitate cu valente terapeutice o constituie iitualurile.
Rinialurile sunt extrem de necesare $i utile ill comemorarea pierde1ilor,
dezvolta o perspectiva controlabila asupra separruii $i 'improspateaza aducerea
aminte. Ritualurile sunt proceduri fonnale $i solenme, obiceiuri practicate
pentru a comemora ceva aoume. Simbolizeaza tranzitia, vindecarea ~i
coutinuitatea (van der Hart, 1983).
Sunt investite cu sens $i multe in}eleswi Ritualurile sunt o forma a
vindecarii holistice, o evidenta a modului in care ,,afecteaza :mintea, vointa $i
inima noastra. Ritualurile ini$ca pasiunile" (Kollar, 1989, p. 272). ,, Ritualurile
pot fl modalitii/i practice de rezolvare cu succes a durerii individuate sau
familiale ' 1 (Rando, 1984, p. 105). Ele sunt o modalitate exceleota de actualizare
359
a pjerderii, simboJjzand natura sa irevocabila. Ritualurile care supravietuiesc 1
timp vor structura timpul, in a~a fel 'incat aducerea aminte va lua contur
forma sufleteasca. Serviciile memoriale, funerariile ~i vegbea (priveghiul) sur
cele mai comune forme de ritualuri pentru cazurile de deces. Acestea sw
extrem de importante pentru supravietuitori. Aceste ceremonii indepli.nes~
o suma de functii valide (Fulton, 1995):
- intrerup rutina zilnica;
- aduc in prim plan realitatea pierderii;
- ofera oportunitate pentru suport;
- stabilesc o punte de legatura 'int:re supravietuitor ~i eel decedal.
Ceremoniile demonstreaza )n1elegetea continuitatii legaturii dintre
viata ~i moa11e" (Kollar, 1989, p. 274) ~i pot fi individuate sau colective.
Varietatea ritualw-ilor difera de la o regiune culturala la alta, de la un popor la
altul, de la o tara la a1ta. Vom armuti cateva ritualuri, considerate a fi cele mai
cunoscute ~i mai popularizate:
360
Un rol important 11 detin adesca ~i voluntarii implicati lnrr-o asemenea
mw1ca. Profesionistul trebuie sa fie con~tient de unicitatea domeniului ~i de
specificitatea sa ill comparatie cu alte problerne care necesita psihoterapie.
Functiile terapiei includ edoca1Je, nevoia de a acorda sprijin emofionaJ
continuu, transpunerea in starea de parta~ la suferinfa, asigurarea
coufid entialitafii.
Evaluarea initiala include gaudmile clientulni, dep1inde1ile acestuia,
pierderile ante1ioare, stresorii existeop, roagnitud.inea ~i impactul pierderilor,
strategiile de care dispune, reieaua sociala 1n care convietui~te etc. Supravie{Uitorul
vine la psihoterapie pentm a gasi u~urare peotm problemele ~i dtll'erea sa, pentru a
descoperi o alta perspectiva asupra pierderilor, pentru a obtine impreuna cu
terapeutul o rea~ezare ~i o interiorizare corecta a celor intamplate.
Cr~terea personala apare in timpul acestui proces de asistare ~i
rea~ezare valorica a experientei avute. Ce! mai util consilier este acela care de\ine
deprindedJe fundament.ale pentru munca de psihoterapie $i eel care este con~tient de
specificul problemei cu care se con.frunta. Calitatea personalului afecteaza calitatea
mgrijirii primite; ,,tmele persoane sunt mai potdvite decal altele sa ofere 1ngiijire u1
suferinta" (Ma1tocchio, 1985, p. 337).
lcel mai bun consilierj trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:
sa detina deprinderi foarte bune de comunjcare, empatie, compasiune,
sensibititate, prezen}a personala, abilitate de a fi cu oarnenii, con?tiin}a a
Limitelor personale (Lattanzi, 1982). Si mai folositor este acel consilier care a
trecut poate prin experiente de pierdere similare sau apropiate clientului ~i
care detine cuno~tinfe ~i practicii In psihoterapia existen tialista.
Consiliernl trebuie sa aiba atitudini de acceptare uecondi\ionata a
diferentelor ~i sa respecte diversitatea. Este extrem de important ca diaJogul
existential sa nu se focalizeze in mod exclusiv pe problemele prezentate.
Consilierul ajuta clientu sa evaluezc situatia ill care se gasesc. sa
identifice ceea ce vor ill fapt, sa exploreze altemativele de atingere a scopurilor
propuse ~i sa-i tncurajeze ill efo1tul de realizare a acestora.
Evaluarea este un efort colaborativ, ghidat totu~i de catre consilier, care
trebuie sa fie foa11e biue iofonnat asupra complic.at1ilor suferite de catre
supravietuitorij multiplelor pierderi.
A~adar, profesionistul care decide sa lucreze cu supravietuitorti
multipleJor pierderi trebuie sa se intrebe ~i sa se analizezc in legatura cu
aptitudinile, atitudinile ~i motivatia sa pentru o asemenea mundi. Aceasta
muncli cere deprinderi specifice asistarii traumelor ~i dezastrelor
existenfiale. Este o munca dificila, fiustranta ~i uneori ambigua, dar, dincolo
de toate acestea, este o opot1unitate pentrn cre~terea persona ta atat a clientului,
cat ~i a specialistului, de illvingere a temerilor ~i transmutare a suferintei, de
maturizare ?i evolutie spirituala.
361
iNTREBARl $1 PROVOCAR1
Psihoterapia in toxicodependenta
Introducere
363
locul acestora, a unora noi. Iar acestea nu pol fi realizate :Iara sprijinul constan
al motjvafiei.
Toxicodependen!a implica o legatura foarte stransa, fizica $i psihicfl.
tntre o substanta numita drog (Jegal sau ilegal) ~i o anumita persoana -
consumatornl. Ruperea acesteia ~i constrnirea unui nou stil de via1a, liber de
presiunea ~ i constrangerile droguluj, presupune, din partea persoane
dependente, o implicare cognitiva, afectiva, volitiva ~i co111po1tamentala care
nu poate exista fara sustinerea energetica a motivafiei. De fapt, pe o scala a
motivafiei care sa se lntinda de la putin motivat pana la foa1te motivat
toxicodependentul ar trebui sa fie situat la nivelul superior al acesteia pentru a
putea realiza desprinderea de coroportameutul adictiv.
Pe legatura stransa dintre motivatie ~i schimbare compo1iamentala se
bazeaza ~i un model consacrat de interventie terapeutica In luciul cu
toxicodependentii: inte1vi'ul motivational Acesta va fi descris pe larg in acest
capitol dupa ce, mai intru, vom aborda motiva~a tox.icomaoului, ca element che1e
!ara de care renuu1area la drog nu este posibila.
l. a oferi alternative;
2. a cre~te dezirabilitatea comp01tamenh1lui neadictiv;
3. a da feed-back;
4. a ajuta clientul sa-~i clarifice scopurile;
5, a sprijini c1ientul sa-~i tn1bunatateasca imaginea de sine;
364
6. a fi flexibil;
7. a fi empafic;
8. a respecta clientuJ ~i optiunile sale;
9. ate implica act.iv In procesul schimbarii cuentului.
I . A oferi alternative
Cei mai multi oameui, atuuci cand ajung prima oara tntr-un cabinet de
psihoterapie sau consiliere, ateapta sfaturi: ,,~i eu ce sa fac acum?", ,,Ce ma
sratuiti sa fac?". Sunt foa11e surprin~i ciind specialistul raspunde ca rolul lui nu
este sa dea sfaturi, ci sa-1 ajute pe om sa se sratuiasca singm. insa este adevarat
ca o interventie terapeutica absolut nondi.rectiva il poate face pe client sa se
simta putiu confuz. De aceea, uneori este util ca specialistul sa ofere infonnatii
competente asupra situatiei clientului. Aceasta presupune o identificare clara a
problemei ~i explicatji pertinente asupra celor mai bune soJutii de abordare. De
fapt, specialistul nu da sfaturi In aceasta situa1ie, ci - pornind de la cuno~tiniele
sale lo domeniu - ofera alternative. Iar clientul este liber sa aleaga ce solutie i
se pare viabila sau sa-~i gaseasca prop1ia rezolvare.
Oferirea de alternative, spre deosebire de s!atuire, respecta ~i libertatea
clientului. El nu va fi ,,1mpins" de prestigiul unui specialist sa aleaga o cale de
actiune, ci va fi Uber sa opteze pentrn solutia pe care o considera cea mai buna.
,,A oferi clientului alternative face sa scada rezistenta c1ientuJuj ?i cre$te
compliauta terapeutica" (William R. Miller, Stephen Rollnick, 1989, p. 23).
365
3. A da feed-back
Cateodata oamenii 1m-$i propun sau nu reu$esc sa se scbimbe pentr1J
n-au suficiente informatii despre situatia lor curenta. 0 buna cunoa$ten..
prezentului poate fi un element cheie pentn1 schimbare.
Feed-back-ul terapeutic poate fi oferit ill mai multe moduri. Unul ctir'
cele mai cficiente ar fi prezentarea rezultatelor unor teste medicale sau psiholog.
care sa arate gradul de afectare a sanatatii fizice $1 psibice de catre drogt
Prezentarea de informa!ii obiective despre efectele drogurilor $i a riscului la care
expune un consumator reprezintii un bun element pcntru favo1izarea schimbarii.
6. A fl empatic
Empatia terapeutului este un factor ce favorizeaza motiva(ia pentru
scbimbare. Studiile experimeutale au aratat ca stilul empatic de terapie este
asociat cu un nivel scazttt de rezistenta al clientilor i cu o scbimbare
comportamentala mai rapida i mai durabila.
Empatia terapeutului este, de fapt, nu nurnai capacitatea de ate identifica
cu experienta unei alte persoanc, dar i 0 deprindere de a mrelege clientul chiar
daca nu ai trecut prin experienre similare. Empatia, ca o deprindere, este
influen\ata mult de capacitatea de a asculta reflectiv.
366
terapeutului de a impune clientului optiunile sale. TerapeutuJ s-ar putea sa cada
prada acestei capcaue, lu.cercand sa-1 convinga ca este bine, chiar imperios
necesar sarenun}e la consu.mul de droguri. insa, a~a cum vom vedea mai departe,
el este ambivalent ill aceasta privinta ~i, daca terapeutul se identifica cu pa1iea
care spune ,,nu mai conswua drogwi", clieotul va deveni rezistent ~i va spune ca
nu are, de fapt, nkio problema. Apoi, un alt argument pentru care este
contraindicat sa impui clientului dorinJa ta este ca, ill acest fel, ii i'ncalci
libe1iatea, dar ti ~i ara\i indirect ca nu ai incredere in capacitatea sa de a decide
singur, pentru sine. De fapt, oamenii nu vin la consiliere sau psihoterapie pentru a
fi convertiti la sistemul de valori al specialistului, ci pentru a-~i lammi ~i rezolva
probleme care tin de dnmml lor de viata. insa aceasta nu inseamna ca terapeuml
nu-I poate ajuta pe client, intr-o manierade respect ~i acceptare, sa con~tientizeze
efectele reale ale consumului de droguri $i sa ia cea rnai buna decizie pentru sine.
8. A fl jlexibil
De obicei, toxicodependentii pot fi caracterizap prin inflexibilitate ~i
ambivalenta. Din aceasta cauza, terapeutul ar trebu.i, eel putin in priroa faza a
terapiei, sa dea dovada el insu~i de multa tlexibilitate. De exemplu, ar trebui sa
tolereze intarzierile ~i sa incerce sa realizeze o $ectinta completa, chiar daca
clientul a intarziat ~i cbiar sa incheie o $edin}a mai devreme, la cererea acestuia.
Odata ce rela?a terapeutica este realizata, terapeutul poate cere clientului o
participare mai constanta $i 1m compo1iament mai rezonabil.
Motivapa toxicodependentului
369
considerabila rabdare i tolera111a pentru ambiguitate" (W. Miller, S. Rolluick.
1989, p. 43).
Ambivalenta motivaponala cste unul dintre cele mai importanle
aspecte ale comportamentului adictiv. Allituri de acest aspect central se mai
afla 1nsa i altele, ce nuanteaza tabloul ambivalentei, transformandul lntr-o
realitate complexa, uneori greu de descifrat.
Un aspect ar fi valorizarea difo1ita a beneficiilor ~i costnrilor
dependentei. Doua persoane difeiite vor acorda alta senmificatie i vor reaqiona
diferit 111 fata unui acelai fapt. De exemplu~ pentru Lll1 individ o problema de
sanatate poate fi un semnal de alarma, pe dind un altul o poate considera ceva
nesemnificativ, care poate trece de la sine.
Apoi, ateptarile noastre ne influenfeaza puternic comportamentul. Daca
m1 :individ vrea sa se lase de consum, dar se ateapta sa nu poata sa traiasca fiira
drogul respectiv, va ramclne sa osci1eze tntre cei doi poli - a consuma sau a nu
mai coosuma, tara a inainta tu vrei.m fel In directia schi.mbarii.
De asemenea, contextul social i cultural influenreaza perceptia
propriului comportament la fel de mult ca i evaluarea costurilor ~i beneficiilor
acestuia. Sistemul motivational al clientului nu poate fi lnteles In afara
contextului social (familie, p1iete11i, comunitate).
Reac!iile paradoxale pot ,,colora" $i ele tab1ou1 comp01tameotului adictiv
$i ambivalentei. S-a constatat ca o cretere a costu.rilor unui comportament
(rezultata din amunite restriqii sociale ~i cultmale) nu detennioa individul sa
reac~oneze lntr-o alta maniera. Dimpotriva, chiar o simpla cre~tere a consecintelor
neplacute face sa Yntareasca motivatia i tiparnl comp01tamental respectiv. De ce
apare aceasra reacpe paradoxala? Pentm ca, ahmci cand i se imptme cuiva o
restrict.ie, aceasta este privita ca un atentat la prop1ia libe1tate ~i ea detennina o
cre~tere a atractivita!ii comportamentului prohibit, iar nu o scadere.
Comportamentul adictiv mai trebuie inteles ~i din perspectiva scaderii
autocoutrolului, proces care - in mod nonnal - ne regleaza faptele ~i ac1iunile. Se
cunoa~te ca toxicodependentfi au tm autocoutrol mai scazut ~i o rezistenta la
frustrare minima.
Toate caracteristicile sus-mentionate ilustreaza complexitatea
fonornenului ambivalen1ei ~i rolul central jucat de aceasta in contextul vie!ii ~i
comportamentului unei persoane toxicodependente. Deci, :rara a lntelege ca
ambivalenta este uu fenomen nomrnl i extrern de complex, un terapeut are
putine ~anse de reuita in munca sa.
ln urmatoarea sec\iune vom discuta despre modelul schimbari.i
compottamentale dezvoltat de James Prochaska ~i Carlo DiClemente, model ce
are ca axa centrala conceptul de ,,motivarie" . Pe baza acestui model teoretic s-a
constrnit un tip de interventie psihoterapeutica specifica tox.icodependentilor:
interviul motiva}ional.
370
Un model teoretic asupra schimbarii umane
Acest model poate fi reprezentat grafic sub forma unui cerc lmpanir 'in
4 stadii, in care precontemplarea este pm1ctul initial de la care poate pomi
scbimbarea, iar detenninarea se afla la interfata ctintre contemplare ~i aqiune.
Prccontemplare
comportamentulu.i
371
schimbarii. Prochaska ~i Di Clemente ai.1 descoperit ca fumatorii reciideau de 3
piina la 7 ori piina reu~eau sa se lase de fmnat. Acest model, dintr-o
perspectiva realista asupra nansformarii umane, considera recaderea ca o
etapa necesara in procesul sch.imbarii.
IPrecontemplare~ reprezinta stactiul ini~al de la care poate porni
schimbarea. Persoana t~i accepta propriul comportament ~i nu inten1ioneaza sa
modifice ceva ill aceastii privinta. in acest stadiu, pent:ru individ, nu exista nicio
problema. El este lmpacat cu sine.
Unii toxicodependenti ajung In cabinetuJ de consiliere cand sunt ID
precontemplare. Ei nu vin din proprie initiativa, ci la ruga1nintile sau
presiuuile unor persoane apropiate. Dar ace~tia nu sunt motivati sa se
schimbe, ei se simt bine a~a cum sunt. Comportamentul lor reprezinta o
problema pentrn ceilal1i, iar nu pentru ei. in legatura cu situatia lor ace~tia pot
spune ceva de genul: ,,Nu rnteleg de ce parintii mei rna tot bat la cap toata
ziua. Mai lrag ~ i eu cateodata, dar nu fac nimic rau, ma simt bine ~i atat. La
~coala ma due, 0 sa tennin douiisprezece clase, 0 sa iau bacul ~ i 0 sa ma
angajez. Dar vreau ~i eu sa ma distrez. Acum cat sunt tanar."
,,Precontemplatorii sunt descri~i, in general, ca oameni nemotivati.
Aceasta este o judecata morala. iar nu una obiectiva. inseamna de fapt ca nu
sunt motivati sa faca ceea ce vor ceilalii sa faca. Precontemplatorii sunt foarte
motiva?, dar sunt motivati sa continue comportamentul lor, nu sa-1 schimbe"
(Gerald Bennet, 1989. p. l 7).
in aceastii etapa un terapeut ueexperimentat poate clidea in capcana
aliantei cu persoanele apropiate consumatorult1i, lncercand sa-1 convinga pe acesta,
prin persuasiune sau confruntare, ca este nevoie sa se scbimbe. insa pentru orice
transfom1are ex.ism uu ritm natural. Fiecare om are propriul ritm de cre~tere, care
nu trebuie fortat. Mai devreme sau mai tiirziu. dat01ita faptului ca drogurile au
multiple consecinie negative, va aparea - fuesc - nevoia de schimbare.
Ce poate face terapeutul in aceasta etapa? Poate sa-i ca~tige
mcrederea consumatorului, respectii.udu-i optiunile ~i oferindu-i informa1ii
pertinente despre cum ar putea sa limiteze, sa Tina sub control posibilele
efecte negative ale drogului. De exemplu, pcntru droguiile injectabile, sa
insiste pe modalitatile de preveuire a diverselor boli (hepatita, HIV). De~i
aceste strategii s-ar putea sa semene, la o prima vedere, cu o 1ncurajare a
consumului, ele nu fac deciit sa prevada ni~te ueplaceri mai mari (contactarea
unei boli sau savar~irea unor acte penale, de exemplu). Oricum, In aceasta
etapa, persoana nu este deschisa schimbfuii.
Aparent nesem.nificativa, mai ales din perspectiva celor care ,,au adus"
consumatorul ca sa fie schimbat rapid, aceasta abordare are meritul de a construi
relatia terapeutica, fundamentul oricarei interventii eficiente, de care va fi nevoie
cu siguranpi, 1n momentul ciind petsoana va fi pregatita pentn.1 schimbare.
372
Tot In aceasta etapa psihoterapeutul poate oferi infom1a~ii pertinente
consumatorului despre efectele consumului de droguri sau feed-back -uri
privind situaa Jui actuala (pe baza unor teste psihologice), pentru ca acesta
sa con ~t i entizeze riscurile la care se expune ill continuare.
Urmatorul stadiu al acestui model este kontemplarea~ Caracteristica
perioadei este ambivalenta motiva\ionala. Individul a con~tientizat uuele
efccte negative ale drogului ~j o parte din sine ar vrea sa reounte la a mai
lua droguri. insa el este inca foarte ata~at de beneficiile acestuia. De aceea
spunem ca uu contemplator vrea ~i nu prea vrea sa renunte la drog. Chiar
daca au aparut probleme de sanatate, familiale sau de serviciu, exista
celaJalt taler al balantei pe care pot fi a~ezate avantajele, ca de exemplu
faptul ca se simtc relaxat sau plin de energie, rara griji ~i probleme. ca este
acceptat de un grup de prieteni sau ca are o parere mai buna despre sine In
momentele de ,,high". Jocul beneffoiilor ~j costurilor, dependenta fizica ~i
psihica, 11 fac pe consumator sa oscileze continuu intre cele doua extreme:
abstinenta ~i drogul.
Trecerea rapida de la motivatia pentru schimbare la cea pentru
perpetuarea comportamentului poate fi extrem de stresanta, chiar pentm
terapeut, mai ales daca nu are el tnsu~i o toleranta crescuta fa\a de
ambivalenta ~i daca se lasa ,,prins" de nevoile stringente ale celorlalri membri
ai famj li ei (ce vor o transformare rapida a persoanei dependente).
,,Contemplarea este stadiul in care multi clienfi a~teapta o infonnatie
care sa-i determine sa faca schimbarea. Ei spera ca o anumita inforrnatie sa
decida pentru ei . Oricum, iudivizii ~i nu informatile iau decizia, a~a ca
persoana contemplatoare poate intra lnti:-0 a~teptare foarte neproducliva"
(Carlo DiClemente, apud W. Miller, S. Rollnick, 1989, p. 195). insa este la
fel de adevarat ca infom1atia relevanta din punct de vedere personal poate
avea un impact putemic asupra consumatorului, :fiicandu-1 sa iasa din punctuJ
ine11ial al conflictului motiva1ional ~i indreptandu-1 intr-una din directii (de
obicei inspre schimbare).
Care este rolul terapeutului in aceasta etapa? Exista tehnici specifice
interviului motivational care pot fi utilizate acum cu scopul cre~te1ii
cou~tientizarii ~i stimularii conflictului motivational pana la ajungerea intr-un
pun ct dedzional .
Daca persoana s-a decis sa faca unnatornl pas catre stoparea
conswnului, spunem cane aflam in etapa k/eterminariA, cand este deja pregatita
pentru actiune. Dar, decizia pentm schimbare nu Ioseamna ca schimbarea se va
realiza in mod automat. Acum rolul psihoterapeutului este ca, prin strategii
specifice, sa intareasca decizia luata ~i sa-1 ajute pe individ sa gaseasca cele mai
acceptabile ~i accesibile modalita!i de punere 'in practica a deciziei luate.
373
Jn aceasta etapa ambivalenta nu este definitiv ~i irevocabil rezolva1-
Ea est'e ~i va ramane, chiar daca la o intensitate mai scazuta, o caracrerisrica
persoanei. De aceea, lucrul psihoterapeutic include ~i aici strategii c.
rezolvare a ambivalentei.
k4criuned Odata ce decizia pentrn schimbare a fost luata, trecem .
etapa acfiunii. Acum persoaua se angajeaza in diferite aqiuni care au ca sco.
realizarea schimbarii.
In aceasta etapa terapeutul are rolul de a monitoriza progresele la.cu:.
de client, de a-i oferi suport, de a-l ajuta sa aiba incredere In sine ~i ;_
capaci ta tea sa de a duce la ca pat ceea ce ~i-a prop us.
Ajuns In aceasta etapa, clientul s-ar putea sa simta nevoia sa intrernp
~edintele de psihoterapie, peutru ca are impresia ca ~i-a rezolvat problema.
Daca nu sunt dificultati In punerea in practica a planului de actiune, $edin\e;.
pot fi rarite, dar psiboterapia trebuie coutinuata, pentru ca rem.mtarea 1.
compo1tamentul adictiv presupune o asisten1li de specialitate mai lndeluogata.
in mod nonnal, stadiul actiunii dureaza 3-6 !uni pentru a fi comple'
pentru ca este ncvoie de timp pentru a stabiliza un nou patter:
cornportameutal.
IMen(inerel4. Dupa stadiul actiunii urmeaza eel al m en(inerii, c~
cousta ill stabilizarea noului compo1tament. Acum terapeut11l va lucra c-.
clientul asupra unor strategii de a preveni recaderile. Acestea constau It
constructia unor abilitati necesare clientului (astfel !neat el sa nu se ma.
refugieze in consum in locul lnfruntarii realitatii) ~i 'in realizarea uno
modalitati de a face fata pulsiuuii de a consuma drog. To1i toxicodependent:
experimeuteaza ,,pulsiuni", ce variaza ca intensitate ~ i frecventa In timJ:
(uneori sunt trecatoare, alteorj pot persista ore). MuJ!i c1ientj susrin ca acestt:
pulsiuni pot aparea chiar ~i dupa ani de zile dupa ce adictia a devenu
controlabila, lnsa cu timpul ele devin mai rare ~i mai putin fotense. Pen tru c~
sunt situatii cu rise crescut pentru recadere, tu cabinetul de psihoternpie este
necesar sa fie dezvoltate strategii de a rezista pulsiunii.
Testul schimbarii comportamentale 11 reprezinta mentinere~
comportamentului timp de cafiva ani. iusa, atat In stadiul actiuuii, cat ~i a
mentinerij, se poate ca persoana sa recada la vechiul comportament.
IRecaderec4 poate aparea din motive variate: fie persoana a experimenta
o puJsiune foarte puterruca, careia nu i-a putut face fata, fie In viata acesteia s-a
lntamplat un eveuimeut foarte stresant care sa o dete1mine sa reinceapa sa
consume drog. Individu1 care a recazut se intoarce la terapeut demoralizat, :fiita
mcredere in sine ~i cu frica ca vechiul comp011ament s-ar putea sa fie imposibi:
de depa~it. Rolul terapeutului este de a-1 ajuta pe acesta sa-~j recapete mcrederea
in sine, 1n posibilitatea de a putea depa~ i comportamentul adictiv. Vor fi necesare
acum modalitati de a-i cre~te motivatia pentn.1 scl1imbare (care scade sim(itor ii:
374
mma recaderii), de a-i reintari decizia penhu aqiune ~i menrillere. Caci ciclul
reiucepe. 0 data~ de cateva ori, pana ce schlmbarea se realizeaza. Accasta csLe
perspectiva optimista. Din pacate, este posibil ca schimbarea sa nu se produca ~i
viata persoanei sa fie o continua rulare de abstinenta ~i consum.
375
Daca specialistul va realiza consiliere psihologica sau psihoterapie
p_ne de mai multi factori: timpul ~j disponibilitatea clientului, severitate.a
dependentei psihice, stiuctura personalitatii clientului ~i, nu in ultimul rand,
specializarea sa.
in prima pa1te a subcapitolului de fata vom discuta despre
personalitatea toxicodependentului, in sensul trasaturilor de personalitate
predispozante pentru consumul de droguri ~i a transformarilor suferite de
aceasta ill unna consumului. De asemenea, va fi prezentat $i un model de
evaluare psibologica a pacientului cu probleme de adictie. Aceasta pentru ca
este important ca psihoterapeutul sa cunoasca ce tip de personalilate are
consumatorul ~i cum i-a afectat drogu1 via\a psihica, iotervenria psihologica
tinaud seama de aceste considerente.
Apoi vom descrie un model de interventie psiboterapeutka in cazul
toxicodependentei (interviul motivational), frecvent utilizat in cabinetele de
specialitate din tarile care se confrunta cu problematica drogmilor. Acesta
poate fi utilizat atat ca model de consiliere psihologica, cat ~i de ps1hoterapie,
daca abordarea psihologica }ine seama de multiplele transfonnari produse In
sfera personalitatii de catre drog. Vor fi descrise strategiile optime de
interventie 1n funcrie de stadiul motivational al clienn1lui.
Ultima parte se va ocupa de etapa mentine1ii ~i prevernrea
recaderi Lor.
Personalitatea toxicodependentului
377
Un mediu educarioual favorabi l drogurilor poate sa conduca
fonnarea unor norme ~i valori 1n care consunrnl de drogmi sa fie consider..
comportament firesc . Aceste atitudini pozitive fata de droguri pot
predispuna la toxicodependenta.
Personalitatea, in dnunul ei catre maturitate, parcurge uu dntt.
complicat ~i destul de dificil, ill anumite perioade ale viefii. A dolescenta es\
o etapa caracterizata prin multe transformari fizice ~i psil1ice ce fac ca ce
care o parcurg sa fie vulnerabj li, din muJte puocte de vedere. Adolescen~
suut o populatie de rise pentru droguri (de fapt, cele mai mu lte debutnri a.
loc in aceasta perioada), pentru ca personalitatea !or este l'nca imatura
valorile nu le sunt bine conturnte, iar tentatia de a incerca cat maj mult-:
lucruri noi este foarte prezenta.
Cele afirmate anterior In legatura cu personalitatea oe fac sa 11,
gandim daca toxicomauii sunt personalitati care intra 1u sfera psihopato1ogie
sau sunt doar p ersonalitati cu un oarecare grad de fragilitate psibka.
a. Psihotici ~i prepsihotici;
b. Psibopati;
c. Persoualitati imature (adolescen\i, Intarzieri de maturizare);
d. Persoane ce s-au adaptat la presiunea grupului.
382
lnterviul motivational (de compliau ~a la tratament)
lcaracterizare generaial
Noi vom descrie interviul motivational a~a cum a fost constn1it de catre
inipatoru1 sau, unnand ca fiecare psihoterapeut sa ia din acesta ceea ce crede ca
ii folose~te in activitatea sa, adaptandu-1 la cazurile reale.
383
IPrincipij
1) exprimarea empatiei;
2) evideotierea discrepanrei dintre comportamentul prezent ~i
obiectivele de perspectiva;
3) evitarea confrunrarii cu clientu l~
4) folosirea rezistentei clientului;
5) cre~terea 'increderii clientului in eficacitatea sa.
1) Exprimarea empaf;ei
Stilul terapeutic empatic este defo1jtoriu pentru interviu1 motivational.
S-a constatat ca acesta este un predictor al succesului in terapia
toxicodependentei. Stilul empatic este prezent inca de la inceputul terapiei ~i
pana la lncbeierea acesteia.
Atitudinea care sta in spatele empatiei este acceptarea clientului, cu
gandurile, sentimentele, normele ~i valorile sale. Acceptarea este incongruenta
cu criticarea, judecarea sau blamarea clientului. Dar ea nu i'nseanma nici
aprobare. Aprobarea sau dezaprobarea cuiva presupun o evaluare, o judecata de
valoare conform unor standarde, de obicei propriile standarde. Ori rolul
terapeutului nu este de a-1 evalua ~i de a incerca sa-1 puna 1n ni~te cadre pentru
a vedea daca i se potrivesc, ci de a-1 mtelege ~ i accepta, indiferent de felul sau
de a fi, gandi ~i simti. Aceasra acceptare necondi~onata face sa creasca
increderea clientului il1 terapeut ~i chiar in propria petsoana, iar 1ncrederea In
prop1ia eficacitate este chiar o conditie a scbimbarii.
Terapeutul trebuie sa priveasca ambivalenfa ca pe o parte normalli a
experienfei mnane ~i nu cape o triiire patologicii sau defensivii.
384
Daca interviul motivational este bine realizal, illsu~i clientul da glas
ingrijorarii in privinta sa: ,,Aceasta problema este mult mai serioasa decaf am
crezut" sau ,,Trebuie sa fac ceva In directia asta".
385
Acestea sunt (coufonn W. Mil ler ~j S. Rollnick, 1989, p. 65-71 ):
1) Capcana intrebare-raspuns;
2) Capcana confruntarii cu clientul;
3) Capcana expertului;
4) Capcana etichetarii;
5) Capcana centrarii premature pe o anumita problema;
6) Capcana cautarii de vinovati.
1) Capcana tntrebare-raspuns
La foceputu] psihoterapiei este foarte u~or sa se cada intr-un tipar de
comunicare in care terapeutul sa lntrebe ceva, iar clientul sa raspunda scurt, prin
cateva cuvinte sau prin ,,da" sau ,,nu". Aceasta capcana apare datorita nevoii de-
infom1atie ce caracterizeaza primele tntalniri, dar ~i datorita anxieUi1i1
terapeutului, ce vrea sa defina controlul. Ea este, de asemenea, facilitata ~i de
temerile clientuJui care, de obicei, nu $tie la ce ar putea sa se a$tepte $i se simte
securizat sa raspunda 1ntr-o maniera pasiva la intrebari1e terapeutului. Dam aic1
un exemplu de astfel de comunicare (T=tera . eutul, C=clienh1l):
T: E$1i aici pentru a vorbi de consumul de droguri, nu-i aa?
C:Da.
T: Ce droguri consumi?
C: Heroinii.
T: De cat timp consumi?
C: De aproape 2 ani.
T: Ai urmat vreo curii de dezintoxicare fn aceasta perioada?
C: Trei.
T: $i de fiecare datii ai refnceput sa consumi?
C: Da.
Si dialogul poate continua 1n acest fel. Aceste 1ntrebari lnchise (se
numesc a$a pentrn ca lasa loc pentn.1 saucer doar raspunsuri simple) nu creeaza
terenul favorabil explorarii clientului $i elaborarilor de care avem nevoie pentru
interviul motivational.
3) Capcana expertu/ui
Un terapeut competent i entuziast poate cadea intr-o alta capcana, cea
a expertu!ui. Vrand sa arate ca detine toate raspunsurile, el introduce cliennil
lntr-un ml pasiv, nedandu-i posibilitatea sa-~i exploreze ~i rezolve ambivalenta
(care reprezinta unul dintre scopurile imp01iante ale interviului motiva1ional).
La un moment dat, in cursul terapiei, va veni vremea 110or feed-back-
uri in care terapeutul, ca expert, 1$i va juca rolul sau. Dar, In faza ini\iala a
terapiei, centrarea trebuie sa fie pe construirea motivatiei clientului.
4) Capcana etichetarii
Este recomandat ca, 1n cursul interviu1ui motivarional, sa nu se
foloseasca etichetari de genul: ,,alcoolic", ,,drogat" etc., caci acestea sunt ca
ni$te stigmate sociale ~i clieni au tendin!a de a le respinge ~i de a deveni
rezistenti, atunci cand iau contact cu ele. Problemele c!ientilor pot fi sondate ~i
fara a Ii se lipi o eticbeta care sa evoce o rezistenta absolut nenecesara. insa,
daca clientul este Inclinat catre acceptarea diagnosticului, el nu tJebuie
descurajat in acest sens (membrii Alcoolici1or Anonimi sptm adesea ca este
important pentru ei sa-~i recunoasca $i accepte propriul alcoolism).
Ideea evitfaii acestei capcane este ca terapeutul sa nu insiste pe
eticbetari ~i diagnostic, daca clientul nu este deschis catre aceasta.
387
uneia, ID sensul rezolvarii sale. De aceea nu este indicat ca terapeutul sa-1 preseze
pentru a ajunge mai repede la problema adictjei, ID acest caz clientii putand devern
rezisten!i. insa, peutm clieniii care vin la terapeut ~i-~i prezinta dependenta de drog
cape principala problema ~i IDgrijorare, centrarea pe aceasta este foarte indicata.
Daca aceste capcane sunt aspecte care trebuie evilate, ill continuare
vom prezenta strategiile de explorare ~i sustinere care, utilizate corect, vor crea
premise]e cunoa~te1ii ~i rezolvarii ambivalentei motivationale a clientului.
Cei mai mul{i clienti toxicodependen1i ajung la cabinet cand sunt fie in
etapa de precontemplare, fie ill cea de contemplare. Oii in aceste etape, ei fie nu
sunt motivati pentru schimbare, fie sunt ambivalenti Tn aceasta privinta. Cum
spuneam iu capitolul anterior, in precontcmplare nu exista nicio problema pentrn
client (de aceea cei mai mul? precontemplatmi nu vin din proprie ini?ativa la
cabinet, ci sm1t cumva ,,i'rnpin~i " sa vina - prin rugaminti, presiuni, ~antaje
afect:ive), iar in contemplare clientul este ambivalent motivational - el considera
ca are o problema, dar ca nu est.e aa se1ioasa !neat sa necesite schimbarea. De
aceea, prima etapa a interviului motiva~onal se nume~te ,,constmirea motivapei
pentru schimbare". Pentru ca, inainte de a alege strategiile de intervene propice
rezolvarii problemei, client11l trebuie sa con~tientizeze problema, sii-i exploreze
i rezolve ambivalenta motivationala. Adica sa fie motivat pentru schimbare.
Prin strategiile de explorare i sus1inere, care pot fi folosite pe 1ntreg
parcursul intervjuJui motiva~onal i nu doar in fazele lw incipiente, pe de o parte
terapeutul il ajuta pe client sa-ti exploreze ambivalenta, iar, pe de alta pa11e, Ii
dezvolta increderea m sine. in acelai timp, pri.n intennediul 1or, se creeaza o
a:tmosfera de acceptare i lncredere.
Aceste strategil sunt:
I) UtiUzarea illtrebarilor deschise;
2) Ascultarea reflectiva;
3) A fi suportiv cu clientul;
4) Sintetizarea a ceea ce spune clientul.
388
r l} Utilizarea intrebarilor deschise
in prima faza a interviului motivational este indicat ca terapeutul mai
mult sa asctllte decat sa iutrebe. Aceasta presupune incurajarea clientului de a
vorbi despre problemele sale, de a le explora in vederea cunoa~terii. 0 tebnica
foa1te folosita pentru atiugerea acestui scop este utilizarea intreba1ilor deschise,
intrebari la care nu po~ raspunde printr-o propozipe scurta.
Unii clien\i, cand ajung mcabinet, de-abia a~teapta sa vorbeasca, pe cand
aJpj au uevoie de inctu-ajare. intrebiirile deschise sunt utile ill ambele cazuri, pentrn ca
nu-i blocheaza pe unii ~i ii stin1uleaza pe altii. Dam, mai jos, cateva exemple de
tntrebaii deschise:
., Fiindcii eti aici, presupun ca ai ciiteva lucruri despre care vrei sa
discutam. Spune-mi cote ceva despre aces tea ".
,.A vrea sii fn/eleg cum vezi tu aceste lucruri. Povestefe-mi despre
as ta ".
,,infeleg ca tu ai nite probleme cu consumul de droguri. Poveste1te-mi,
le rog".
., Mi-ai spus la telefon, c6nd am fixat intolnirea, ca tu iei heroinii de
trei ani i ca ai vrea sa vorbeti cu un specialist despre asta. Haide sa
fncepem cu momentul debutului, ciind tu ai consumat prima data droguri ,~i
apoi sa vedem ce s-a intamp/at de atunci pana fn prezent ".
,. Spune/i ca suntefi fngrijorata pentru ca banuifi ca flu!
dumneavoastra ia droguri de ceva timp. Povestifi-mi mai multe despre acest
lucru".
2) Ascultarea rejlectiva
Important pentru ascultarea reflectiva este nu numai segmentul de auzire
~i intelegere a ceea ce clienhll spune, dar ~i felul in care se raspunde acestuia.
Reamiutim: ascultarea reflectiva nu este atunci cand:
dai o directiva, ordoni ceva;
avertizezi;
dai uu sfat~ faci sugestii, propui solutii;
persuadezi pe cineva;
moralizezi sau spui clientului ce ar trebui sa faca;
nu e~ti de acord, judeci, critici sau blamezi;
e$ti de acord, aprobi;
ridiculizezi, tnvinova1e$ti, etichetezi;
interpretezi sau analizezi;
consolezi, reasiguri, simpatizezi;
chestionezi;
Ii distragi atentia cuiva de la ceea ce spune sau scbiu1bi subiectul
discu1iei.
389
Acestea nu au rolul de a favoriza comunicarea, ci sunt !nai degraba
ni~te blocaje In calea ei. Clientul va tTebui mai intll sa ,,lupte" cu ele ~i de-
abia apoi sa revina la probJemele sale.
Dam mai jos un exeroplu de comunicare neeficienta ~i absolut
neterapeutica, in care fiecare replica a terapeutului (T) reprezinta un blocaj
pentru client (C):
C: Chiar nu .jtiu dacii sii-1 piiriisescl
T: Ar trebui sa faci ce crezi di este mai bine! (Gre.Jeala: i se sugereazii ce
siifacii.)
C: Dar chiar asta este problema: nu .ytiu ce esie mai bine! (Clientul
revine la ceea ce spunea anterior.)
T: Ba da, In inima ta .ytii! (Gre.yeala: terapeutul nu este de acord cu
ceea ce spune clientul.)
C: Pai, ma simt in capcanii fn rela/ia noastra.
T: Atunci ar trebui sa stai o vreme singura .yi sa vezi ce simti!
(Gre$eala: tercipeutul do sfaturi.}
C: Dar fl iubesc .rt va suferi mult dacii ii piirasesc.
T; Dar daca n-o sa o faci, ffi vei irosi via{a! (Gre-1eala: fl avertizeazci pe
client.)
C: Dar nu este asta un semn de egoism?!
T: Tu nu faci decdt sii ai grijii de tine. (Gre$eala: terapeutul ~~i
sus{ine fn continuare ideea, fl persuadeaza pe client.)
C: Dar nu .Jfiu cum O putea s-o Jae! (Cientul Ii spune fncii o data -
a cata oarii? I - ca este indecis.)
T: Sunt sigur ca va Ji bine! (Terapeutuf fl consoleaza pe client.
pregatindit-$i cumva ie$irea.)
Clientul din acest dialog nu este ajutat sa-~i e:Kpl0reze ambivalenta, dar,
in schimb, este impins prematur cat:re o solu1ie care nici macar nu este a lui, ci
a terapeutului. Iar acesta nu asculta absolut deloc, nedaodu-i clientului nicio
~ansa pentru a detalia problema ~i a o explora. Ce face clientul? Se ,,lupta" tot
timpul cu blocajele furnizate de terapeut $i va fi, la sfar$itul dialogului, In
acela~i punct ca ~i atunci cand 1$i exprima, pentru prima oara, nesiguranta.
Esenta ascultfuii este incercarea de a mtelege cat mai exact ceea ce cetalalt
spune. Intr-o comunicare dintre doua persoane secventa ini~ala (adica ceea ce vrea sa
spwJa o persoana) parc1uge trei etape pana la ln.Jelegerea ei de catre cealalta
persoana: codarea semnifica~ei de cat:re emifator, auzirea $i recodarea ei de catre
receptor. in fiecare dintre aceste etape se pot produce pe1turbatii, astfel incat ceea ce
intelegem s-ar putea sa fie cateodata foarte departe de ceea ce a vrnt celalalt sa spuna.
Un ascultator reflectiv 1ncearca sa mteleaga cat mai exact ceea ce i s-a comunicat ~i
apoi expiima ceea ce a mteles intr-o alta propozitie, uua afumativa, nu interogativa.
390
Peuuu ca daca 1-ar inb:eba pe vorbitor daca a in{eles corect, acesta i~i va pune el
i'nsu~i i'ntrebarea daca esteadevaratceeace tocmai a afumat.
Pentrn a-i intelege cat mai exact pe ceilalp, o persoanii ar trebui sa
gandeasca ea insa~i reflectiv. Aceasta presupune con~tientizarea faptului ca o
afirma\ie poate sa insemne foarte multe lucnui De exemplu, o propozitie de genul
,,Sunt shesat" poate sa insenme:
,,Am o stare de clisconfort fizic";
,,Mi-a~ dori sa nu mai fiu tensionat'';
,,Mi-e greu sa ma concentrez";
,,Iau decizii cu dificultate".
A gandi reflectiv reprezinta lncercarea de a alege dintre multiplele
variante posibile pe cea mai apropiata de semnifica\ia reala a mesajului
transmis. Caci ascultarea reflectiva nu !nseamna a ~ti cu exactitate 1n}elesu1 real
a ceea ce ni se comtmica, ci a incerca sa ghicim cat mai exact semnificatia
acestuia. Ascultarea re:flectiva reprezinta, prin unnare, efo1tul de a intelege cat
mai exact ceea ce ni se s une.
xista mai multe nivele ale reflectarr:
e ectare ca re etar a unui singur cuvant sau a mai multora din ceea
ce vorbitornl a afim1at. De multe ori se repeta ultimul cuvant, ca modalitate de
a stimula comunicarea.
!Reflectarea ca re[ormulard. Ascultatorul refonnuleaza ceea ce a auzit,
fiira a modifica prea mult propozitia iDi}iaUi.
IParafi"azare4 Reprezinta o reformulare mai profunda, prin ca.re
ascultatornl extiude senu1ificatia mesajului mai departe de ceea ce a vrnt sa
sptma vorbitoruJ, da.r ar fi putut sa spuna.
!Ref!ectarea sentimente!od. Este cea mai profunda forma de reflectare ~i
presupuoe o mtelegere a dimensiunii emoJionale a mesajului.
Deci ascultarea reflectiva este o ascultare empatica, ce se impune a fi
folosita substanfial in timpul fazelor initiale ale interviului motivational, penm1
ca duce la crearea uuei atmosfere de incredere propice exploriirii problemelor
clientului.
391
respectul fafa de ei ln~i~i. De aceea, aprecieriJe consiljerului, ca venjnd de la o
persoana cu prestigiu social ~i prestan\a profesionala, sunt adevarate pargbji de
reconstrucfie a 'increde1ij 1n sine.
I) Balanta decizionala:
Se discuta cu clientul aspectele poz1twe $i cele negative ale
comportamentului de consum. Aceasta tehnica i'I face pe client sa se simta
confortabil (se simte acceptat, caci poate vorbi siucer despre avantajele
consumului), dar 11 $i ajuta sa devina con$tient de aspectele negative ale
acestuia. Pentrn a avea o privire de ansamblu a ambivalentei, se pot discuta
beneficiile $i costurile atat ale consumului, cat $i ale stoparii consumului.
Darn mai jos doua exemple de utilizare a balantei motivationale cu doi
clienti de-ai DO$tri. in ambele cazuri am discutat avantajele $i dezavantaje1e
consumului de droguri, cu scopul con$tientizarii acestora $i rezolvari i
ambivalentei motiva}ionale.
Avantaje Dezavantaje
,,Nu au fost decat in ,, Probleme in legatura cu casa:
momentul cand - neplata datoriilor;
eram sub influenfa - dezordine;
drogurilor - vizitele celorlalti consumatori din
(heroinei): cartier, pe care nu totdeauna le agream.
- uitam de absolut Probleme de sanatate: cat am fost
to ate dependent, a fost sevrajul care era
problemele; insuportabil (insomnil, dureri de stomac,
Primul
- iubeam pe toata de oase, stare de voma, agitafie, nervi).
lumea; Probleme in cercul de prieteni:
client
- eram ma1 in momentul in care am mceput sa ma
ordonat." drogbez, am simtit cum dintr-o data toti
prietenii mei acum erau drogap, iar cei care
nu se drogau, in numar mai mare, mi-au
explicat ca nu e bine (nu o data, ci il1
I nenumarate randuri), dar degeaba, acum eram
alt om, nu aveam nevoie de ei, pentru ca
atunci aveam droguri, da.r acum, cand nu mai
am a$a ceva, am mare nevoie de ei $i mi-a
fost destul de greu sa intm iar in relatii cu ei".
393
,,A doua zi dupa ce consumam, ma dureau
,,Eram relaxat. Nu oasele, aveam friguri ~i calduri, nu
Al ma enerva nimeni" puteam sa dorm, eram agitat.
dojlea Trei-patru prieteni n-au mai vrut sa ne
cJ1ent vedem, am inceput sa fur, relaiia cu tata s-a
racit, nu m-au mai interesat fete1e. Nu m-a
mai interesat deloc Coala."
2) Elaborarea
In procesul psiboterapeutic, odata cu aparipa unei afim1atii privitoare la
dezavantajele consumului de droguri, este util sa ii intrebam pe client mai In
amanuot despre aceasta. Detaliind problema, clientul evoca multe din lucrurile
care au stat la baza ei, care 1i vor intari motivatia pentru schimbare. De
exemplu, daca acesta spune: ,,Rela!iile cu prietenii mei au avut de suferit lo
urma consumului de droguri", este util sa-l rugam sa ne povesteasca mai pe
larg ce s-a intamplat.
7) Dialogul ambivalen/ei
Consta 1n a pune ,,fata in fata" cele doua parf:i aflate 1n conflfot. Aceasta
tehnica este o aplicatie a tehnicii scaunului go! din gestaltterapie. Tehnica
394
scaunului gol este introdusa in lucrul cu ambivalenta ca suport pentru
provocarea unui dialog futre cele doua pih1i ale Eului aflate fu conflict: ,,pe de o
parte sunt eu care trag, iar pe de alta parte simt eu care 1111 vreau sii rrag ".
Este imp011ant ca, in momentul iutroducerii acestei tehnici, terapeutul sa
ghideze explorarea, astfel 'Lncat cele dona pozitii sa fie bine conturate ~i definite
de catre client prin inversiunea de rol. Astfel se accentueaza biografia fiecarei
pii.r\i sau pozitii: felul in care ,,s-a nascut" ill Eul clientului, procesul dezvoltii.rii
fiecareia, explorarea a ceea ce gande~te, simte ~i cum actioneaza.
Odata biografiile definite, um1eaza explorarea relalij lor diutre cele
doua parti, cu exprimarea gandurilor, trairilor, atitudinilor. Se introduce in
dialog Ego-ul clientului, in vederea cou~tientizarii rnla1iilor care exista intre
cele doua parp contlictuale ~i a efectelor asupra acestui Ego. Se provoaca astfel
dialogul in vederea negocierii integrarii sau unificarii. Aoest dialog al
ambivalentei provoacii. prin insa~i experimentarea lt1i aici ~i acwn declaratii
motivat]onale pentru schimbare, constituind totodatii. un eficient instrnment de
diaguostic al procesului motivational.
Monitorizarea ~j evaluarea evolutiei dialogului sunt realizate de client,
aflat in pozitia de observator al negocie1ii celor doua polaritati, prin
introducerea metapozi}iilor in momentele cheie. Deta~area $i obiectivitatea
ofeiite de pozitia observatorului vor intrui $i mentine dialogul ambivalentei la
un uivel ridicat al tensiuuii motivaiiooale.
Treptat, confuzia se reduce, oferind posibilitatea cooperarii celor doua
pii.rti aflate In conilict. in acest moment este uecesara o ghidare a explorarii,
focalizata pe efectele generate de atitudinile, actiunile $i modul de relationare a
partilor confliotuale asupra Eului cl ientului. Se identifica in acest fel resurse $i
stTategii de ac}iune comune, care ecbilibreaza procesul de negociere.
Dupa emu se observa, joct1l de rol utilizat tn vaiiantele de mai sns
cuprinde tntr-o formu la psihodramatica strategiile specifice interviului
motivational, adaugand insa un ingredient favorabil con$tie11tizarii unei
experiente complete: trairea.
8) Paradoxul
Termenul de paradox se poate refe1i la o serie de tehnici, dar tn acest
context inseamna ca psiboterapeutuJ joaca rolul partii care spune ca nu exista
nicio problema, iar clieotul preia celalalt rol, caJe afirma ca este o problema.
Facand acest lucru, terapeutul stimuleaza recunoa$terea problemei de cii.tre
client, a lngiijorfuii sale in privinta consumului ~i a intentiei de schimbare.
Aceasta tehuica permitc examinarea atenta a ambivalentei ~i extrngerea
declaratiilor motivafionale $i poate fi utilizata foarte bine cu un client care
participa activ la $edinia.
395
9) Feed-back-ul obiectiv
A oferi, atunci cand este uevoie, infonnat.ii obiective despre rezultatele
unor teste psiliologice sau efectele cousumului de droguri poate constitui o
modalitate de a mclina balanta in sensul motivarii pentru schimbare.
Toate aceste tehnici au rolul de a-1 face pe client con~tient de efectele
consumului de d.rogwi, de a aeza pe cele doua talere ale balantei (pro ~i contra
d.rog) suficieote informa}ii, astfel meat, la un moment dat, balanla sa se
schimbe clar intr-o directie: de obicei mspre renuniarea la drogmi Nu exista o
regula clara care sa stipuleze cum sa fie utilizate aceste strategii - uneori exista
~edinte In care se 11tilizeaza frecvent una dintre ele, dar de cele mai multe ori
sunt introduse in procesul terapeutic in momentul cand terapeutul sesizeaza
oportunitatea utilizarii lor.
In continuare vom discuta despre strategiile de lucru cu rezistenta, care
SlUlt utilizate de obicei in prima faza a interviului motivational.
396
specifica interviului motivational, rezistenJ:a este vazuta dintr-o perspectiva mai
pragmatica, prin intennediul careia sa facem ceva in aceasta privinta Anume, emu
spuneam ~i mai sus, rezistenta este un rezult.at al interac!iunii terapeutului cu clientul.
Din perspectiva Prochaska - DiClemente, rezistenJ:a apare deoarece terapeutul
utilizeaza strategii neconfo1me cu st.adiul motivational al clientului.
1) Reflectarea simpla
0 buna strategie este de a raspuude rezisteniei clientului prin
nonrezisten\a, iar ascultarea reflectiva este suficienta pentn.1 atingerea acesn1i
scop. Retlectarea nemultumiiilor, convingerilor, percep~ilor clientului, creeaza
397
posibilitatea cunoa$terii acestora, ceea ce vine in favoarea procesului terapeutic.
iar rez1stenta 1nipala se transforma penesimtite tutr-o explorare personalii.
2) Reflectarea amplificata
Consta tu a reflecta spusele clientului intr-o forma exagerata. Aceasta
amplificare poate sa genereze douii tipuri de reactii: fie clientul devine mai
co~tient de gandurile, trairile, actiunile sale, fie liciteaza o alta parte a
ambivalentei sale. Vazandu-se In oglinda amplificarii, clienh1l s-ar putea sa se
intrebe ,,Dar chiar a$a sa fie?" $i va tinde apoi sa abordeze mai realist propria
situatie.
Raspunsmile amplificate trebuie realizate J'ntr-o maniera suportiva, caci
sarcasmul ~i uerabdarea 11 pot face pe client sii devina $i mai rezistent.
3) Rejlectarea dub/a
Consta 1n reflectarea a ceea ce clientul spune, adaugandu-se $i cealalta
pa11e a ambivalentei. Aceasta presupune ca terapeuml sa ~tie mai nmlte despre
situatia clientului i anume sa aiba informa!ii despre ambele parti ale balanrei.
astfel tucat sa-i poata oferi acesn1ia o imagine completii a situatiei sale.
4) Redirecfionarea
0 alta abordare consta in a distrage atenpa clientului de la problema
rezistentei. Ea este mai degraba o ocolire a rezisten}ei decat o depa~ ire a ei, dar
care se dovede~te utila 1n anumite situatii. Exemple de redirectionare:
Clientul: ,,Nu pot sa spun ca nu iau din cand tu cand droguri, dar tin
sub control situatia $i nu sunt dependent de droguri. (Rezistent: minimizarea
propri ei situatii.)
Terapeutul: ,,Nu este important daca vrei sa te vezi sau nu ca fiind
dependent de droguri. Pe mine ma ingrijoreaza, ca $i pe tine de altfel, anumite
lucruri care se 1ntampla tu viata ta. Ce-ar fi sa-mi poveste$ti despre relatia cu
prietena ta?"
398
6) 111tiirireafaptul11i ca doar chentul are controluf asupra opfiunilor sale
Cateodata, rezisten1a este rezultatul perceperii de catre client a lngradirii
libe11a~i sale. Caod simte ca s-ar putea sa i se i.mpw1a ceva, se apara $i devine
reticent la procesul terapeutic. Rezistenta de acest tip este general-umana $i
absolut fireasca. Toti oamenii devin refractari atunci cand banuiesc ca vor fi
obligati sa faca ceva impotriva vointei tor.
Cand apare o rezistenta de acest tip, modalitatea optima de raspuus este de
a-1 asigw-a pe client ca doar el este eel care decide ce sa fad\ in privinta propliei vieti
$ice optiuni sa ia in acest sens. De exemplu, se poate spune ceva de genul: ,,Nillleni
nu poate decide pentru tine. E~ti o persocma libero ~i 1u hotiira~ti daca vei renun{a
sau HU la consumul de droguri".
399
util ca sugestiile paradoxale sa cuprinda ~i indicii care sa mtareasca mcrederea
clientuluj in posibilitatile Jui de schimbare,
Rezistenta este cheia unei interventii eficiente daca noi o recunoatem a
fi ceea ce este de fapt: o opm1unitate. Opunand rezistenta, clientul joaca un rol
pe care 1-a exersat de multe ori cu alte persoane i este foarte probabi l ca se
a~teapta ca i terapeutul sa se comporte asemanator cu acestea. Dar terapeutul
poate sa joace un alt rol, caci terapia este un teatrn 1n care se improvizeaza lot
timpul, iar rolurile nu sunt fixate odata pentru totdeauna ~i , daca uu actor i~i
scbimba rolul, probabil ca i celalalt o va face. Deci, arta psihoterapeutului
consta 1n a recunoare i a lucra cu re:zisteuta clientului, astfel incat drumul
scbimbarii sa fie accesibil acestuia.
401
in continuare, clientului nu i se spune ce are de fiicut, ci este
intJebat ce ar vrea sa faca in direcfia scbimbarii sale. Se folose$te tot o
intrebare deschisa, care sa-i pennita clientului sa exploreze lngrijorarile,
framantarile ~i planurile de actiune legate de renuntaJea la drog $i construirea
unei vieti independente de acesta. Strategiile descrise m capitolele anterioare
sunt inca foarte folositoare $i aeum. Nu este inclicat sa se treaca brusc la
construirea unui plan de acttune, ci tot treptat, pas cu pas, astfol tncat niciun
element sa nu fie f 011at. Pregatirea pentrn actiune presupune m continuare
intiirirea responsabilitatii clientului, a eficientei sale, precurn $i a libertatii sale
de actiune $i decizie.
De obicei, In timpul acestei faze, clientul cere terapeutului idei ~i
infonnatii care sa-1 ajute ill efortul sau de schimbare. Terapeutul lnsa nu trebuie
sa fie foarte nerabdator sa-~i ofere sugestiile. Este bine sa ceara mai lntai mai
multe infom1a1ii de la client, pentru ca acesta este eel care ~tie eel mai bine care
este strategia optima pentrn schimbarea sa. El ii poate spune ceva de genul:
,,A~ fl fericit sa-ti dau cateva idei, dar nu ~tiu exact ce li s-ar
potrivi ~i, apoi, tu e~ti expertul pentru tine."
,,Nu sunt foarte coovins ca vrei sfatutile mele. $i apoi, poate ca
ai deja ni~te planuri."
,,Desigur ca am sa-ti spun ceea ce gandesc, daca tu vrei intr-
adevar sa tii. Dar nu vreau sa crezi ca eu ti-a~ impune ceva".
Dupa ce clientul sugereaza el 1nsu~i cateva idei despre propria
schimbare, terapeutul poate oferi cateva sugestii, dar fotr-o maniera
impersonala:
,,Nu ~tiu daca ifi va folosi ceea ce am sa-p spun, dar o sa-ti ofer
o solutie care a funcfionat pentru alte persoane in situatii sirnilare."
,,Am sa-ti dau o idee, dar tu e~ti eel care va decide daca sa o
folose~ti sau nu."
,,Ceea ce pot sa-ti spun este opinia mea personaJa, dar tu e~ti
eel care va hotari daca sa o folose~ti sau nu" .
,,0 sa-tj descriu cateva posibilitati i tu 0 vei alege pe cea pe
care o consideri mai potrivita".
1. stabilirea scopurilor;
2. stabilirea variantelor de acp.une;
3. construirea unui plan.
402
1. Stahilirea scopurilor
Motivafia pentru schimbare este o rezultanta a discrepaotei dintre
seopurile de via1a ale unei persoane ~i situatia ei prezenta. Priu urmare, un prim
pas in construirea schimbarii este stabilirea unor scopuri care sa orienteze
transfonnarea personala.
lo stabilirea scopurilor este foarte probabil ca d01intele clientului sa nu
coincida cu ale terapeutului. Terapeutul s-ar putea sa-~i propuna ca
toxicodependentul sa nu mai consume niciodata niciun drog, pe cand clientul s-ar
putea sa vrea sa nu mai ia niciodata beroina, ci doar din cand 1n ciind droguri
,,u~oare". De fapt, terapeutul nu poate impune clientului scopm-ile sale. El ~i-a
oferit sugestiile, dar clientul este liber sa hotarasca penuu viata sa. in concluzie,
scopmile planului de schimbare sunt ale clienmlui. Aceste scopu1i vor fi 1usa
discutate in cabinetul de psiboterapie, incercandu-se gasfrea celei mai bune
modalitati de actiuue, astfel incat schimbarea sa fie incununata de succes. in
discutarea acestora este important sa se men}ina o perspectiva rnai ampla, chiar
daca ele apar ca flind foarte focalizate. Con~tiinta largita a acestor scopuri face sa
mentina treaza motivatia pentru schimbare.
0 modalitate de a evalua scopurile este discutarea consecintelor
acestuia. Un client poate avea fa1a de ele ingrijorari neexprimate. Iata cateva
posibile intrebari:
,,Cum se va schimba viafa ta daca vei face acest lucru?"
,,Deci aceasta este finta ta. Ce crezi tu ca s-ar putea sa nu
funcfioneze fn aceasta situaJie?"
,,Daca vei atinge ceea ce Ji-ai propus, ce se va fnt{nnpla nou in via(a
ta? Ce vaft mai bun ~i ce vaft 1nai puJin bun?"
Analizarea consecintelor atingerii scopurilor ne poate purta spre al
doilea pas al construuii planului de schimbare: stabilirea variantelor de ac~une.
2. Stabilirea variantelor de actiune
Odata ce scopurile au fost clar definite, urmatorul pas il constituie alegerea
va1ientelor de acfiuue. Acestea, ca ~i scopurile, vor fi analizate in detaliu, pentru a
vedea care sunt cele mai indicate pentru situa~a concreta a clientului .
3. Construirea unui plan
Dfacuiia despre variantele de ac~tme conduce direct la negocierea unui
plan de schimbare. Este uti1 ca acest plan sa fie descris in detaliu, pe o foaie de
hartie, in acesta stipulandu-se mmatoarele:
cele mai importante motive pentru care schimbarea este
necesara;
scopurile personale;
modalitap.Ie prin care vreau sa-mi realizez scopurile;
persoanele care ma vor ajuta sa ma schirnb;
rezulta1ele scontate.
403
Sintetizarca planului conduce clientul la angajarea Jui in schimbare.
Aceasta poate spori o data ce planul este racut public. Clientul este i'ncurajat sa-
$i viziteze prietenii sau sale telefoneze pentru a le spune despre decizia lui $i
pentru a le cere sprijinul. Cu fiecare verbalizere a 1JlanuJui de schimbare este
intarita angajarea lui in actiune. Este, de asemenea, foarte important ca acesta
sa primeasca sprijinul lUlor persoane apropiate.
Odata ce planul a fost biue definit, unneaza implementrea lui,
Impreuna cu terapeutul, clientul va stabili actiunile pe care le va intreprinde
pana la urmatoarea $edinta, precum $i cele pentru viitorul mai lndepiirtat.
Realizarea concreta a uuor aqiuni ne arata intrarea clientului In
stadiul motivationaJ al actiunii (conform lui Prochaska $i DiCJemente).
Ace$tia cousidera ca intrarea in stadiul actiunii nu inseamna elirninarea totala
a ambivalentei $i contemplarii. De aceea, este bine ca strategiile interviului
motivaponal sa nu fie inca abandonate.
in unnatoarea secventa vorn discuta despre abordarea terapeutica
specifica etapei mentinerii, $i anume etapa mentinerii $i prevenirea recaderilor.
405
2. Serie cu ce persoane prefer.i sa consumi drog:
406
abilira clientii cu deprinderea de a spune ,,nu" ofertei c.le droguri - indifere111
de cine o realizeaza, de modalitatea sau contextul In care are loc aceasta.
S-ar putea ca formarea acestei deprinderi sa para inutila~ la o p1ima
vedere. Daca cineva este convius sa refuze, atunci nu trebuie invatat cum sa o
faca, caci acest lucru va izvori firesc din convingerea persoanei. insa, i'n cazul
persoanelor care au consumat droguri, situatia este purin diferita. $tun ca
ambivalenta le acornpaoiaza pe acestea paua tiirziu, chiar ~i In etapa mentine1ii.
Deci, s-ar putea ca ele sa nu fie 100% de pa1tea refuzului, ci doar 90%, de
exemplu. Cei 10% e posibil sa fie sesizati de catre persoana ofenanta ~i sa sa
insiste pana cand fostul consumator nu va mai putea sa spuna ,,nu". De aceea este
indicat ca primul refuz sa fie categoric ~i sa nu mai lase loc initie1ii alter ofe1te.
Cum se poate spune un ,,nu" categoric? Daca am descompune
aceasta deprindere in mai multe componente, am descoperi ca:
,,nu " este pJimul cuvant care trebuie rostit;
urmeaza rugamintea adresata persoanei ofertante de a nu-i mai
oferi droguri nici in prezent, nici in viitor;
nu este bine sa se raspunda ceva de genul ,,poate mai tarziu ",
clici asta va duce cu siguranta la reinnoir ea ofertei;
contactul vizual este important: a privi In ochi cand spui ,,nu"
cre~te siguranta refuzului;
expresia fetei, gestica ~i postura trebuie sa tntareascli negatia
din cuvinte;
e bine sa oferi o aJternativa de activitate, de exemplu: ,,De ce nu
am bea o here impreun a?";
deseori e necesar ca, dupa ce ai r efu zat, sa schimbi subiectul
conversatiei, pentru a evita o noua oferta ~ i a-i da de inteles
persoanei ca nu te intereseaza consumul.
In cabin.et, pentru a deprinde modalitatea optima de a refuza drogul ,
este util jocul de rol. Se pot tncerca atat rolul celui care refuza, cat ~i rolul
celuj care ofera, a doua situatie fiind uti!a i pentru descoperirea w1or
aspecte poate nesondate legate de consutnul de droguri. Aceasta deprindere
trebuie insa exersata ~i in situatij de via ta, eventualele dificultati fi ind
discntate cu terapeutul.
407
Pot fi utilizate tebnici ce tin de variate ~coli de psihoterapie - de la
psibaualiza (de exemplu, tehnica asociatiilor libere) la ~colile de orientare
cognitiv-comportame11tala sau teb.nici speci:fice psiboterapei expe1ienfiale. Din
psiboterapia ex'Perientiala pot fi utilizate cu succes tehnica modelarii salt
desenarii acestor stari, cu scopul cuno~terii, transfonnarii sau controlului !or
Din experieu\a noasha putem spune ca nurnai exteriorizarea acestora poate
eonstitui un pas important ill ,,stapanirea" lor. Ele nu mai par a fi atat de
1nspairnantatoare, daud senza1ia persoanei ca o confrnntare este de do1it evitari1
acestora. Evident, dupa ,,materializarea" metaforica, o analiza mai profunda a
starilor emo1ionale negative va conduce la scaderea intensiratii lor, iar
,,conviep.1irea" cu ele nu va mai fi a~a 1.nspaimantatoa.re.
l. Organizarea timpului
Abstinen}a presupune de nrnlte ori o productiva organjzare a timpului,
astfel !neat sa nu mai ramiina prea multe momente pentru plictiseala, cand
gandul poate zbura foarte u~or la drogwi. Din experientanoastra, am constatat
ca plictiseala reprezinta uu factor de rise pentru recadere (multe diutre recaderi
se produc 1n vacanfe1e $COlare sau concedijJe de odihna).
Este important sa se juventaiieze cat mai multe activitari posibile ~i
sa se organizeze zi1ele lntr-o maniera care sa nu lase Joe ,,timpjlor morti".
Nu lnsearnna ca odihna ~i relaxarea ar fi excluse sau ca prograrnul ar trebui
construit ca pentru ui~te robo}i, ci este bine ca fo~tii consumatori sa se
imp lice cat mai mult timp in activita}i care sa le facii placere, sa invete chiar
placerea unor noi activitafi.
409
2. Activitil(ile recreative
Este ~tiut ca toxicodependentul, pe masma identificar1i tot ma1
profunde cu substanta adictiva, 1~i stopeaza majoritatea activitatilor care 11
intereseaza. Odata cu renuntarea la consum, este util ca multe activitati care
i-au racut placere sa fie reluate, ' iar activiHitile care i-ar placea, dar pe care
nu le-a facut niciodata, sa fie ini\iate acum. in primul rand, 'insa, trebuie
redescbis gustul pentru activitati recreative ~i aceasta se face pas cu pas,
!ucepand cu activita1ile care au fost de maxjm interes ~i care, probabil, mai
trezesc i acum o oarecare satisfactie.
Un hobby este pentru unii oameni asemanator cu un drog: nu se pot
dczlipi de activitatea respectiva. Probabil ca daca toxicodependeniii ar
fovata placerea unui hobby dus pana la pasiune, ar putea substitui folosirea
drogului cu pasiunea respectiva (de exemplu, activitafi sportive: fotbal,
tenfa, ecrutatie, :!not; sau artistice: muzica, dans, pictura etc.).
Un scop important pentrn multi clienti este petrecerea a cat mai mult
timp cu persoane neconsumatoare ~i scliderea interacfitmilor cu
toxicodependentii. Uneori acest lucru este foarte dificil, pentru ca, in ccle mai
multe cazuri, odata cu insta1area dependentei, relatiile cu prietenii
neconsumatori se deterioreaza vizibil. lnsa este imposibil sa nu se gaseasca
printre c~notintele clientului o petsoana neconslunatoare care sa relaponeze cu
clientul, astfe1 incat acesta sa fie In siguranta fat~ de tentatia drogurilor.
3. Consilierea vocafionalii
A avea un loc de munca prin care sa obtii satisfact]e 'inseamna un pas
inainte spre men}inerea abstinentei o perioada indelungata de Limp.
Consilierea vocafionala se refera la ajutorul dat clientilor care nu au un loc de
munca pentru a-~i gasi unul ~ i la 1b1bunatatirea situapei celor care deja
lucreaza, dar considera slujba lor nesatisfiicatoare.
in psihoterapia toxicodependentei, unul dintre predictorii unui succes
pe te1men lung este serviciul stabil ~i satisfacator al clientului. Daca locul de
munca ofera beneficii (materiale, sociale, relaponale, suflete$ti), atunci este mai
putin probabil ca vor mai fi cautate cele oferite de drog.
Pentru clienpi care au probleme m a-i gasi un loc de munca se pot
organiza ~edinte de consiliere care sa-l ajute tn acest sens $i iD care sa lnvete, de
exeinplu, cum sa faca aplicatii pentm joburi, cum sa constmiasca un C.V., cum sa
se prezinte la interviu etc.
A merge la $COala sau la serviciu, a avea o ocupatie, sunt puncte
centrale care trebuie atinse pentru a obpne o schimbare comportamentala de
durata.
4JO
4. Abilitiffile sociale
Consilierea privind abilitatile socia1e este i-ecomaudata cJjeo!ilor care
sunt foaite anxio~i ill rela!ii, care se sirnt iuconfortabil cand trebuie sa
relationeze cu ceilalti, intr-un cuvant - celor care nu sunt multwniti de rela\,iile
lor sociale ~i vor sa le unbunatateasca. De cele mai multe ori ace~tia
relaponeaza inadecvat cu ceilalii pentrn ca nu ~tiu sa fie asertivi. Ei tind mai
degraba sa fie prea pasivi sau prea agresivi ll1 rela~iile sociale ~i nu gasesc
modalitatea optima de a interacfiona cu semenii.
Iuva~area comportamentului asertiv se poate face in una sau rnai
multe ~edin~e. Terapeutul va explica clientului diferenta dintre cele trei tipuri
de comportament - pasiv, agresiv ~i asertiv - ~i II va ajuta pe acesta sa-~j
identifice propriul stil de relationare ~i apoi sa-1 imbunatateasca.
IAsertivitatea presupun~:
a-p exprima clar nevoile i dorintele;
sii spui celorlalte persoane ceea ce vrei;
a imbina critica cu un element pozitiv;
sii ip. exprimi sentimentele i nevoile incepand propozipa cu ,,eu" i
evitand centrarea pe ,,tu", ca de exemplu: ,,Eu ma simt...", nu ,,Tu ma faci
sii silnt.. .'';
sa i_ei mconsiderare nevoile i sentimentele celeilalte persoan~. De
exemplu: ,,Stiu di este greu pentru tine ... ";
sa fii cat mai expUcit cand 'iti exprirni nevoile;
atunci cand respingi o rugaminte, sa aduci argumente;
sa vorbe~ti tare ~i ferm;
sa riispunzi prompt;
sii priveti in ochi interlocuto1ul;
sa intare~ti mesajul verbal ~i prin intermediul limbajuJuj
nonverbal (de exemplu, sa nu zambe~ti daca eti furios);
sa-ti imbunatate~ti continuu imaginea despre tine.
Dar asertivitatea nu este o lectie care se invata ,,ca la ~coala", ci este o
deprindere care trebuie exersata ~i, In acest sens, jocul de rol este foaite util. In
iuvararea asertivitatii vor fi alese situatiile sociale care prezinta o dificultate
mai crescuta pentru client ~i apoi, prin iotem1ectiul jocului de rol, el va exersa
aceasta deprindere. De asemenea, jocul de rol va crea premisele identificarii
lmor cauze ale lipsei asertivita~i, ca apoi sa se lucreze asupra acestora 1n scopul
depa~irii lor.
Comportamentele noastre au legatura cu anumite t.rasaturi de
personalitate. Asertivitatea ne trimite cu gandul la focrederea in sine a unei
persoane. Cognitiv-comportarnentali~tii spun ca, daca intarim compo1tamentul,
implicit se va produce o modificare la nivelul personalitaiii (uwaiand sa fim
ase1tivi, va cre~te iucrederea tu propria persoana). Abordatile care nu sunt
411
centrate a~a de mult pe partea externa, comportamentala, arata ca imbunata\i.rea
felului nostm de a fi tine de o transfonnare interioara (adica, elimiuand ni~te
blocaje inteme, vom fi mai ase1tivi), Psihoterapeutul, in funqie de pregatirea Jui
~i de stmctura personalitatii clientului, va alege abordarea terapeutica pe care o
considera mai potrivira, astfel I.neat clientul sau sa devina mai ase1tiv.
Acestea au fost cateva sugestii care pot fi folosite in interventia
psihoterapeutica de prevenfre a recaderilor. Dar, in functie de dificultafile
personale ale clientului, terapeutul se va centra ~i pe alte nevoi ale acesruia,
astfel I.neat stilul lui de viata sa se imbunataJeasca real $i sa nu mai fie tentat sa
recmga la consumul de droguri.
Strategiilc de prevenire a recaderilor sunt necesare, dar ele nu ne dau
certitudinea ca recaderile nu vor mai avea Joe. Cum spuneam anterior, este
cl1iar foarte probabil ca acest lucru sa se intample. Care este rolul terapeutului
dupa o recadere? in principal, dupa o recadere clientului ii scade vertiginos
increderea in sine ~i in capacitatea sa de a reuunta la consumul de drog. El are
nevoie de sup011 ~i de a con~tientiza ce I-a determinat sa consume djn nou. In
acest punct, 'intelegerea ciclului schimbruii ti poate fide ajutor clientului In a nu
tragediza silua}:ia, ci a considera acea ,,alunecare" ca pe o etapa 1n evolu1ia sa.
Aluneca.rea poate fi o modalitate de a descoperi unele puncte vulnerabi le ale
clientului (neexplorate inca), asupra carora este necesar a se lucra pentru a sc
evita recaderile ulterioare. intelegerea faptului ca o alunecare poate sa-l
conduca fie la o cou~tientizare mai profunda a cornportamentului adictiv, fie la
o re1ntoarcere la vechjle deprinderi ~i ca alegerea directiei depinde munai de
sine 11 va ajuta pe client sa-9i creasca increderea In prop1ia eficacitate.
Recaderile sunt intotdeauna perioade foarte vulnerabile ~i clienrii au
nevoie acum de sprijin nu numai din pa1tea terapeutului, dar ~i a familiei ~i
prietenilor. De aceeaJ chiar dacii s-a lucrat individual pana macest moment, se
poate realiza o intalnire cu familia clientultd pentru a discuta despre modalitatea
optima de suport pe care persoanele apropiate i-o pot acorda acestuia.
412
Ex,ista o tendin!a a celor care lucreaza cu toxicodependentii de a grabi
lucnu-ile In directia actiunii, eludand procesul deciziei. Astfel, clientul e posibil
sa devina rezistent ~i chiar sa renunte la psihoterapie.
Punctul crncial 1n renuntarea la comportamentuJ adictiv este decizia, ca
element de la care pleaca schimbarea. 0 echipa de cercetatori din Canada
(Zweben, Pearlman $i Li), Anglia (01ford $j Edwards), Noua Zeelanda
(Chapman ~j Huygens), Norvegia (Scutle ~i Berg) ~i Statele Unite (Mi.ller, Taylor
~i West) a ajuns la concluzia ca, In terapia adiqiilor, o scwta interventie de una
paoa la trei ~edinte are un impact comparabil cu al uneia extinse ( cercetarea
vizeaza fusa 1n mod special alcoolismul ~i, in mai mica masura, celelalte adictii).
Oricum, se pare ca o consiliere de scurta durata poate avea un impact substantial .
Cum este organizata o interventie de scUJta durata? Astfel !neat sii se
centreze pe motivarea clientu/ui, yaci, odata cu luarea unei decizii
motiva!ionale, clientul i~i va folosi propriile sale aptitudini ~i capacitati pentn.1
a realiza practic schimbarea.
Elementele UDei intervenfil de scurta durata sunt:
Feed-back-ul, ca o modalitate p1in care clientul este infomrnt
despre situa}ia lui prezenta. Cand da tm feed-back, terapeutul trebuie sa fie cat
mai putin implicat subiectiv. De aceea, feed-back-ul se ofera pe baza unor probe
obiective: analize medicale (in cazul ll1 care se lucreaza In echipa: medic -
psihoterapeut) sau probe psibologice.
Responsabilitatea. Aceasta abordare accentueaza responsabilitatea
clientului pentrn propria schimbare, tntr-o maniera explicita. De exemplu, i se poate
spune acestuia: ,,Tu decizi ce vei face cu aceste infonnatii. Nirneni nu poate decide
pentru tine ~i nnneni nu te poate face sa renun!i la consumul de cl.roguri claca tu nu
vrei. Este doar aiegerea ta ~i, claca vei hotari sate schimbi, doar tu vei putea face asta".
Alternativele. I se ofera clientului mai multe strategii pentru a
scbimba propriul compo1tarnent ~i el va decide care va fi cursul actiunilor sale.
Empatia. Un terapeut empatic este un factor detenninant al
rnotivarii clientului pentru schimbare.
incredereu In sine. h1terventia trebuie sa vizeze cre~terea
1ncrede1ii clientului 1n abilitatea sa de a rezolva probleme, astfe1 tncat acesta sa
ajunga sa creada ca poate sa. renunte la consumul de droguri. Acest lucrn se poate
realiza prin 1.ncmajarile sincere ale terapeutului; este esen~al ca terapeutul sa creada
real 1n abilitatea clientului de a face o schirnbare semuificativa tn viata sa, caci
altfel, 1.ncurajarile artificiale, forf<!te au mai degraba efectul invers celui a~teptat.
Daca ar fi sa rezw11an1 intr-o fraza aceasta interventie, am spune: clientului
i se ofera un feed-back ill legatura cu situapa sa ~i, punandu-se accent pe
responsabilitatea personala, i se ofera cateva alternative (fut:r-o maniera empatica),
din care acesta s-o aleaga pe cea pe care o considera cea mai potrivita. ln acela~i
tirnp, terapeutul 11 lncurajeaza in efortul pe care urmeaza sa-1 futrcprinda.
413
De~i aceasta abordare scurta accentueaza empalia terapeutului ~
responsabilitatea clientului) toh1~i este u~or de sesizat directivisrnul ei. Probab1
ca ea este eficienta daca clientul este deja putin motivat pentru schimbare
Oricwn, daca timpul de intervenfie este relativ limitat (fie ca serviciul clieuh1lu..
uu-i permite sa vina la ma1 multe ~edinte, fie ca locuiete intr-o alta localitate ~
nu poate face naveta pentru a beneficia de programul terapeutic), o interventic-
scurta este de preferat llpsei ei. Uneori intervenpa se limiteaza clliar la o si nguri
edinta i terapeutul va alege ce crede ca este mai impo1iant de realizat. Dnpa 11r.
scurt interviu, pentru a-i contma imaginea situatiei clientului, terapeutul fie v:s
incerca ceva asemanator interventiei scmte descrise mai sus (dar numai dac"
acesta crede ca va exista complianta terapcutica), fie va intreprinde altceva care
sa se muleze pe necesitatile clientului. S-ar putea, de exemplu, ca ill cabinet s~
intre un client care crede despre sine ca nu merita sa dudi o viata mai buna dec2.
cea prezenta. Cu acesta este de preferat sa se lucreze asupra valorizarii de sine }'
asupra gasuii unor motive pe care le-ar avea pentrn un trai mai multumitor.
Retragere Contientizare
Contact Actiune
415
de solutii Ill depa$irea limitelor proprij, fiind totodaHi restructuranta la
nivel melltal $i actional" (Jolanda Mitrofan, 1997, p . 47) .
Te/mica exagerarii sau ampHficiirii. I se cere persoanei sa
exagereze anumite sentimente sau idei, cu scopul co:n$tientizarii lor. Poate fi
folosita in lucrul cu ambivalenta, pentru a cuno~te mai bine ambele parti ale
motivatiei persoanei.
Acestea sunt doar cateva tebnici gestaltiste care pot fi folosite fa
psiboterapia toxicodependentului. Insa nu tehnicile in sine sunt impo11aute, ci
conceppa terapeutica din spatele lor, $i anume ca o persoana matura ps.ihic.
deci oapabila sa-$i construiasca o viata mult11mitoare, i$i va integra armonios
part:ile conflictuale, dandu-le locul $i funct:ia cuvenite in cadntl personalitatii
sale. Ori toxicodependentul care vTea sa renunte la consum este impar~it lntre
nevoia lui de drog $i dorin{a de a remmta la el. Pentru a se trece la momentul In
care persoana ac?oneaza efectiv 1n directia renuntarii la comportamentul
adictiv este necesar ca ambivalenta motivationala sa se rezolve $i, aici,
priucipiile $i tehnicile gestalt pot fi de mare folos.
Renuntarea la consumul de droguri presupune o restrncnirare a stilului de
viata. Drogul s-a mulat pe o structuTa de personalitate $i pe o anurnita modalitate
de a face fata cerintelor vie\ii. Respingerea lui inseamna o refom1ulare a
scopurilor de viata, dar ~i o restmcturare a unor componente ale personalitatii.
in timpu1 cousumului, drogul este extrem de investit afectiv, !neat
devine aproape o iilozofie de viata . De aceea, renuntarea la el 11 poate
trimite pe individ cbiar i11tr-un fel de vid existential care are nevoie de a fi
,,umplut" cu alte nonne, valori 9i priucipii. De aceea, ana/iza e.xistenfialii.
ca modalitate terapeutica ce i9i propune eliminarea disconfortului datorat
impasului existeniial in care se afla individul, ar putea fi o altemativii
terapeutica pentru toxfoodependenta. in principal, de aceasta se poate
beneficia in etapa de mentinere, cand scopul terapiei este constrnirea 1rnui
s61 de viata incompatibil cu consurnul de droguri.
Diversele tehnici specifi ce abordarilor experientiale pot fi folosite
pentru l'mbogatirea interviului motivational. astfel ]neat acesta sa constituie
un ajutor eficient pentru toxicodependenti, sau se pot imbina fotr-o abordare
de sine statatoare prin care prob1ematica toxicodependentei sa. fie abordata
lntr-o rnaniera creativa.
Concluzii
417
MODUL 2. Psihoterapia de grup 1n toxicodependenta
Seramis Sas
Considerafii generale
419
consumul. dar chlar ~i la ac~tia exista dificulta~ in avansarca la nivelul ac\iunii
(conform ciclului Prochaska - DiClemente), datorita modificarilor de nah1d'i
patologica in structura personalitatii. Aceste conditii detemlina manifestari de
suspiciune, revolta ~i manipulare, generand noi dificultari u1 abordarea
psihoterapeutica a pacientului dependent.
Lnand in considerare aceste dificulta!i, llll tratamenr psihoterapeutic
presuptme anriciparea ~i dezrunorsarea structtui!or defensive putemic consolidate.
manifestate pasiv/ activ. de care dispun pacienfii dependen\i. in aceste condi!ii.
tratamentul tidica probleme impo1iante de etica profesionala. Confiunrarea, ca
tehnica terapeutica, daca este prea pun.itiva ~i motivata de cont:ratransfer, poate
agrava sever rela~a de alianta cu pacientul. De asemenea, o atitudine neutra sau
nondirectiva este nepennisa, daca avem fu vedere severitatea condiiiei de
depeodenta ~i absenta motivatiei pentru psiboterapie. tutrucat blocheaza evolutia
nom1ala a unei terapii la care part:icipa de obicei pacientii non-dependen~.
Terapia pacientuh1i dependent solicita lidernl grupulni (psihoterapeut)
la o schimbare d.ramatici\ de focus ~i de utilizare a Lmor tehnici intr-o maniera
specifica, pennu care nu are expe1ien1a sau 1raioing de fomrnre. Stratcgii
precum confruntarea, presiunea, autori1atea terapeutica pot declan~a efec1e
iremediabile intr-tm individ sau grnp, daca sunt aplicate ilrndecvat ~f
nediscriminativ. 0 astfc1 de abordare a tratamentului pare a fi contTara
priucipiilor multor ~coli de psiboterapie ~i respinsa, nelnteleasa sau utilizata
uaiv de unii terapeuti. Ace~tia e~neaza ill a trata membrii grupului ca indivizi.
aplicand metodele ca la carte, nerealizand ca o con.fruntare cu un alcoolic la
tucepuh1l tratamentului poare fi complet distnJctiva peutru etapele ulterioare.
Reamintim ca structurile defensive ale pacientilor nu exista doar pentru
a spori dificu1Hi1ile terapiei. ci ~i peotrn a eficientiza pe cat posibil funcfionarea
psihica, evitandu-se anxietatea ~i disconfortul. Telmicile confnmtative aplicate
singular nu vor face decat sa creascii anxietatea ~i sa intareasca rezisten\cle.
Retragerea, evitarea, raspunsurile stereotipe pot fi declan~ate de astfel de
tehnici utilizate necorespunzaror. De asemenea, orice tendinta catre complian\a
pasiv-manipulativa (acceptarea opiniei terapeutuluj sau a altar membrii ,
evitandu-se anxietatea confruntlirii) indicii ~i este amplificata de atacuri directe.
De aceea, o confruntare indirecta va dezamorsa treptat complianta pasiva
ca forma de rezistenta .
Aceste tehnici - confruntarea, presiunea, autoritatea terapeutica -
vor i prezentate i'n paginile ce lil111eazii, incercandu-se o evidentiere a limitelor
u1 aplicarea lor.
{Presiune~
Refetindu-ne la piima etapa de 1ratameut strategia presiwli.i iutervine inaiute
ca tehnicile de confruntare sa fie introduse fu terapie. Rolul acestci strategii consta in
-+20
a oferi intr-w1 mod directiv chiar cu amenintarea sanctiunii (famfliei, prietenilor.
1
421
opinia lui Flores, necesitatea unei strategii de presilme In paralel cu programele
AA ori NA ~i cu institufiile respective. Exista ~i studii care arata ca nu este
necesara presiuoea pentru ca un alcoolic sau dependent sa ramana 1n tratament
(Reitler, 1976). Alte cercetari demonstreaza ca indivizii afla~ ,,sub presiune"
nu se implica mai mult sau mai putin 1n procesul de recuperare fata de cei
intrati din inifiativa proprie.
De asemenea, un efect pozitiv sau negativ a.supra succesului terapiei 11
au expectantele sau atitudinile psihoterapeutului rapo11ate la strategia de
presiune. Ne1ncrederea psihoterapeutului In metoda utilizata sau in capacitatea
de recuperare a clientului este transmisa ~i rcceptionata la nivel incon~tient de
catre pacientul aflat in terapie, fapt care va afecta sever eficienta psihoterapiei,
dar nu lnaiute de a genera il1 client sentimentul pierderii definitive a oricarei
speranfe de vindecare.
Este important de sublinfat ca presitmea poate lua multe fonne, unele
subtile ~i nu cbiar atat de evidente ca presiuoea familiei sau aogajatorului.
Dificultafi!e 1n rela?a cu sotia, prietenii sau medicii logrijorati pot constitui la un
moment dat o putemica fm1a de presiune care ,,propulseaza" pacientul spre
psihoterapie ~i recuperare lo general. Putem considera ca astfel de pacienti care
nu i~i recunosc problema ~i refuza tratamentul reprezinta majmitatea, iar ceilalti,
care se inscriu lo programele de recuperare voluntar, reprezinta o excep1ie.
Astfel, apare ca evidenta necesitatea diversificarii mijloacelor terapeut1ce In
vederea ,,presarii" (motivarii) acestor pacien~ pentru recuperare.
!Autoritatea terapeutical
Se impWle ca terapeutul sa con~tientizeze ca alcoolicii ~i depende111ji
nu vor renunta la alcool sau drag paua caud durerea ~i disconfortul experien\ei
de consum nu depa~esc experienJa oferita de substanta. Alcoolicii ~i .
dependentii treb11ie orienta1i catre con{)tientizarea consecintelor efectelor
distructive ~i autodist:mctive provocate de abuz.
Cum alcoolul ~i drogul afecteaza gandi.rea, rationamentul ~i cum In
multe cazuri consnmul cronic detennina deteriorari severe la nivel cognitiv,
mul}i pacienti sufera de o reducere a capacitatu de lotelegere, interpretare $i
percepere a iiscurilor conditiei de consum (modul cum afecteaza consumul
familia, serviciul, spilituaLitatea sa). Este imp01tant ca terapeutul sa loteleaga
necesitatea utilizarii autoritarii terapeutice tu scopul ghidarii pacien1iLor prin
aceasta etapa ini!iala de tratament. A convinge pacientul sa lncerce variantele
de aciiune ale terapeutului, sub ameniuJarea pierderii locului de munca ,
deterioraru sanatatii sau arestului, se poate realiza prin amortizarea cu oferirca
~ansei ca 'lo viitor sa incerce cai personale de actiune.
Utilizarea autoritatii terapeutice presupune aducerea de dovezi concrete
ale efectelor distructive ~i autodistructive produse de consumul unei substaute
422
~i prezentarea !or membrilor grupului. Plecand de la premisa conform careia in
grupul de psilioterapie exista persoane l.ngrijorate de sanatatea lor, putem
provoca discu~ii ~i comentarii cu privire la problemele de sanatate, u1mand apoi
trimiterea acestor persoane la laboratoarele medicale pentrn efectuarea de
investigafii psihomedicale complete. Testele de funcponare a catului,
examenele neurologice, analiza sangelui, testele psihologice pot reprezenta
surse ale autorita{ii terapeutice.
Daca un alcoolic sau dependent este ciisatorit sau implicat i'ntr-o rela~ie
semni:ficativa, terapeutul va identifica In acest caz di:ficultatile majore din
relatia de cuplu. in foarte multe cazuri, so~a amenin{a cu divor{Ul sau este deja
separata de pacient. Dacii aceasta casatorie sau relatie de cuplu are semnifica~e
pentru pacient ~i, bioe1nteles, daca sotia 1m este dependenta, acest segment al
vietii poate reprezenta o importanta sursii de aqiune cu auto1itatea terapeuticii.
Sotia, partenerul persoanei dependente sau alte persoane semnificative din viata
Jui pot fi implica!i in procesul de recuperare, mai ales daca pacientul este
spitalizat. Implicarea grupurilor de AA, a ~edintelor individuale de terapie
alaturi de grupurile de psihoternpie va asigma implicarea ,,altora semnificativi"
intr-o rnaniera securizanta ~i suportiva; In caz contrar, un mod de rela1ionare
victimizant sau persecutor, cu evantaiul specific de manifestari, saboteaza
autoritatea terapeuticli.
Pacieutii care au dificultaJi la locul de munca pot fi supu~i presiunii
pentru a ramane iri tratament. Amenin1area pierderii locului de munca (daca
acest segment al vietii are imp01tanta pentrn subiect) poate fi, de asemenea, o
cale de actiune a autoritatii terapeutice ~i o puternica fortii motivationala pentrn
recuperarea persoanei dependente.
Totu~i , util.izarea autoritapi terapeutice determina unele riscuri de
natura deontologica. Confidentialitatea, de exemplu, este un factor crucial in
orice fom1a de terapie. In unele cazuri, natura tulburarii de dependenta ~i
circumstantele asociate, care conduc la intrarea persoanei 1ntr-un grup de
psihoterapie, pot compromite relapa de alianta terapeutica. Exista cateva
nodalitati rin care tera eutul oate evita ca canele din relatiile stabilite cu
nembri rn ulu :
lconfruntare~
Confmntarea este o metoda care se adreseaza structurilor defensive ale
pacientului ~i care trebuie aplicata ill momentul 1n care pacientul arc suficientii
for\a personala ~i resurse ahernative pentru a substitu i rolul mecanismelor de
aparare ale Euluj. De aceea este necesar ca terapeutul sa evalueze corect limitele
aplicfuii acestei strategii.
Spre deosebire de tehnicile de clarificare ~i interpretare, care se adrcseaza
tmor raspunsuri fommlate de pacient, confrnntarea are ca fi:nta ,,ceva"
necou~tientizat sau negat. Confruntarea provoaca pacienn1l la experienta lTairii
acelui ,,ceva" evitat In mod frecvent.
in cazul ill care psihoterapeutul doar empatizeaza cu suferinta ~i dm-crea
persoanei dependente, risca sa-i accentueze rezisten1ele la schimbarc. Este
necesar ca terapeutuL sa empatizeze cu negarea suferintei ~i durerii, dete1111inata
ill mare parte de refuzul stoparii consumului de d.roguri. La uu moment dat, In
grupul de psihoterapie, terapeurul trebuie sa provoace pacientul pentrn
co11fruntarea cu durerea sau suferinta sa reala. 0 astfel de provocare din partea
terapeutului va transmite subcon~tient pacientulnj tumalorul mesaj: ,,Tu qti
pregatit pentn1 a te confrunta cu aceste sentimente. Eu accept rcsponsabilitatca In
calitate de terapeut pentru provocarea ta ~i am 1ncredere u1 puterea relatiei
noastre i in capacitatea ta de a face fata''. Daca utilizarea acestei metode 1n
cadrul grupului nu este motivata de fiustrarea sau agresivitatea terapeutului, va
avea rezultate hotaratoare pentru progresul terapiei.
Dupa cum aten~oneaza Rachman ~i Heller (1974) . confruntarea
devine atac terapeutic cand:
1ntr-o atmosfera confruntativa membrii grupului sunt asa1ta1i
psibologic - iudivizii sunt reabilitati dupa uzul unei substaote cu
pretul pierderii denmitatii ~ i stimei de sine, posibilitatii de a gandi
liber ~i a se manifesta illtr-un anume fel personal;
se impune couformarea fata de un cod de comportament ~i
filosofie, conceptie de yjata;
este utilizata illainte de stabilirea uuei relatii terapeutice de alian~a;
A')A
-r-.... ""T
exista deficite tn flexibilitatea terapeutului;
interven}iile de ajutor ale coterapeutului sau altor membrii ai
grupului nu sunt integrate in confrnntare;
se dezvolta tm ritual de interactiuue in desfii~urarea confruntarii.
tara producerea scbimbarii.
In acestc condipi, roembrii grupului invata sa raspuada la atac, se
adapteaza atmosferei de lupta (confnmtarc agresiva) ~i vor ,,pandi" momentele
favorabile pentru declan~area ripostei, pentru a plati cu aceea~i moneda. De
asemenea, utilizarea excesiva a acestei metode va cre$1e anxietatea, furia,
ost1litatea $i sentimeotul rejec1iei.
Confruntarea poate aparea ~j intre membrii grupului, mai ales cand
atmosfera stabilita de terapeut permite $i chiar provoaca aceste confrunta 1~, fapt
care poate genera efecte benefice sau antiterapeutice, 111 functie de climatul din
grup, de atac sau de securizare ~i de modul cum sunt geslionate aceste
confruntari.
Washton (1992) sugereaza urmatoarele directii pentru o confruntarc
eficienta:
1. confruntarea 1nseamna a oferi cuiva un feed-back realist asupra
compo11amentului acestuia - a fi oglinda pentrn cineva In vederea
con~tientizarii modului cum este perceput el sau ea de catre ceilalti
- ~i nu o ,,asasinare a personalitatii";
2. confruntarea se realizeaza cu empatie, grija ~i suport emotional, pe
m1 ton al vocii respectuos ~i securizant;
3. confrnntarea presupune anumite observapi, oferirea de exemple de
comportament ~i uu include ghicitul, explicatia, foterpretarea,
sfatul ~i critica cu privire la modul de manifcstare al tmei persoane;
4. confruntarea include declaratii de ingrijorare la dcfensele Eului
unei persoane ~i, cand este posibil, exemp1e din propria experienta.
Este important de retinut ca:
tehnica de confruntare este mai eficienta cand terapeutul va limita
utilizarea ei la evenimentele observabile din cad.rut grnpului;
confruntarea este mai putemica daca se sprijina pe declaratii
concrete ~i m1 trebuie confundata cu ipotezele despre rnotivele
comportamentului unei persoane;
terapeutul trebuie sa menti_na WJ echilibrn intre confruntare ~i
suport. Prea mult sup011 incurajeaza continuarea cousumului de
droguri, iar confruntarea prematura ~i inadecvata poate cre~te
rezisten1a ~i, in final, deten11ina rccaderea.
Interventia ini!iala in tratameutul adictiilor prln utilizarea telm.icilor
confruntative are ca seep determinarea individului sa recunoasca necesitatea
terapiei. Interventia este mai eficienta cand este realizaHi de o ecbipa
425
multidisciplinara, sustinuta 1n efortul ei de persoane semnificative din viata
toxicodepentului. Astfel, interventia prin implicarea mediului famihal ~i
profesional cu ajutorul presiunii , autoritatji terapeutice ~i confrnntarii va
declan$a o criza (conflictul futre uevoia de substanta ~i nevoile de securitate,
protectie, afiliere 9i prestigiu), care va reduce impermeabilitatea strncturilor
defensive ale individului, penu.itand schimbarea ~i progresul in recuperare.
Obiectivul principal al interventiei psihoterapeutice in aceasta etapa este
de a ajuta pacientul sa fac.a o alegere cu privire la consumul de drog. Piecare
membru al grupului de terapie trebuie sa dispuna de capacitatea de a face o alegere
la sfar~ ih1l acestei etape de tratament. Terapeutul trebnie sa fie con$tient ca nu
poate coutrola comportameutul unei persoane ~i stopa constunul. Alegerea de a
continua terapia sau uzul substantei apat1ine ill intregime pacieutului, TerapeutuJ
poate doar intervenj prin strategiile prezentate, insa alegerea de a actiona depinde
de pacient. in final, toxicodependentii au posibilitatea alegerii de a-$i past:ra locul
de munca, de a ajunge in tncbisoare, de a-~i pastra sau destrama prop1ia lor familie.
Optiunea de a unna sau nu tratamentul rarnane a lor.
'
Este impo1tant ca terapeutul sa evalueze cu acurate!e stadiile de
dezvoltare ale grupului, pentru a dete1mina modalitatea de abordare optima a
membrilor grnpului. Etapele initia1a, de mijloc ~i finala ale recuperarii necesita
obiective ~j exigente in lucrnl terapeutic forute diferite.
3) Stratcgii de suport
A ti sup0!1iv nu inscamna doar a fi d:ragu! ~i prietenos. Un tcrapcut de grup
trcbi1ic sa cchilibrczc supo11ul oforit cu fermitate ~i anticipare. Terapcutul formulcnzii
cu clruitatc cc a~tcptari arc fata de grup ~i cxplica motivele ac\iunilor sale.
Pcntru a dczvolta o atmosfera suportiva, terapeutul trcbuic sa:
a) acccptc ~i sa infclcaga contributia fiecami mcmbru la g111p.
Mcmbrii grupului raspund pozitiv unui tcrapcut care ii valorizcaz5
~i acccpta;
b) nu minimalizezc sau discrcditeze eforturilc unui mcmbru sau ale
altuia;
c) dcscurajczc comportamcntele de rezistenta;
d) ajutc mcmbni grupului pentru a intelege motivele comportamentclor altor
pcrsoo.ne;
c) idcntificc ~i sublinieze valoarea unui membru al grnpului in rclatic
cu alrul. intruciit pcrsoanclc toxicodcpcndcntc sc autoblameazl'\, a-
~1 con~ticntiza propria valoare pentru al!ii din grup dctcrmma
crc~terca stimei de sine;
f) nu favorizczc un pacient in raport cu altul;
g) lase posibilitatca pacieotilor de a se deschide in fata grupului atal cal
simt ncvoia. fn cazul gmpului cu pacienti depcndcnti cstc ncccsari'i
provocarca lor, pcntrn a discuta liber despre consccintclc
comportamcnlului lor de consum;
h) sa tratczc ficcare membru cu stima ~i respect. Compo1tamcntul lor
nonverbal nu se interpreteaza decat daca este direct conectat cu
problcmcle asociatc conswnului.
430
Succesul schilubarllor mici poate cre$te increderea 1n fo11ele proprii, in
capacitatea de schimbare. A$a ca, drept raspuns la dorinra stoparii deprimadi
putem afinua: ,,Jim, in\eleg ca este o problema impo11auta pentn.1 ti.lie, deoarece
~-a creat suferinta ~i In trecut. insa ma intreb cat de realista este pentru tine acum.
Ai aceasta deprimare de ceva timp $i, pentru a fi stopata, este nevoie de ceva
timp. in aceasta $edinta putem cliscuta despre unul din motivele pentru care e$ti
deprirnat. $i amnue, eel al izolarii, dupa cum spuneai mai inail1te. A~ dori sa fii
atent la modul cum te izolezi chiar aici ill grup. Ce se intampla cu tine caud
refuzi contactul chiar aici in grup? A~ dorj sii explorezi aceasta problema $i sa
vezi cum contribuie ea la deprin1area ta." (Ph. Flores, 1997, p. 410).
In acest exemplu, terapeutul a reformulat In termenj specifici problema
deprilnarii pacientului $i a introdus-o In contextul interactional din grup,
focalizand atentia pacientului asupra rezolvarii aicj $i acum.
In finalul acestui subcapitol vom prezenta, in acord cu Mueller, Suffer
$i Pregaman (1982), opt obiective ale terapiei ce trebuie a fi atinse de-a lungul
etapei de mijloc a procesului de recuperare.
1. Pacientul identifica consecintele consumului de droguri> modul cum
afecteaza diferitele segmente ale vietii sale (familia, serviciul, aspectele
juridic ~i financiar, sanatatea, spiritualitatea sa).
2. Pacientul ideutifica obiectivele personale ale terapiei sale.
3. Pacient11l con~tientizeazii propria sa conditie de absti.nenta care, pentru
a fi respectata, impune op1irea consumului de alcool sau droguri penrru
tot restul vie!ii.
4. Pacientul identifica alternative la consum ~i de ce are nevoie pentru a
ramane abstinent (pa1ticiparea la AA, gruptlri de psihoterapie).
5. Cand este posibil, se introduce 1n tratament suportul socio-emotional
(familia, prietenii, AA, angajatorul).
6. Dezvoltarea tlnei atmosfere securizaute ~i suportive, necesara
experientei de mauifestare a trafrilor afective.
7. Educarea membrilor grupului in ceea ce prive$te conceptul de tulburare
de dependenta.
8. Asigurarea desfa$urarii $edintelor de terapie intr-un climat de
abstinenta va rnotiva pacientul pentru urmarea psihoterapiei $i dupa
perioada de intemare.
431
dependentului. Pc masura ce tratamcntul progreseaza, iar perioada de abstinenia se
prelunge~tc, este nevoie rnt mai mult de focalizarea psihoterapiei pe trnnsformarea
~i restructurarea personalita!ii toxicodependente. in comunitatile tcrapeutice aceste
doua direcpi de acpune se circwnscriu conteptului de prnvenire a recadcrilor. AA
$i alte programe 111 12 trepte recunosc $i promoveaza ideea confo1m careia
mentinerea abstinentei aduce moclificari ~i transfonnari majore In structura
pcrsonalitaiii, nu demult dom.inata de conditia dependentei.
Recuperarea pe termen lung nu l:nseanma doar stoparea consmnului $i
detoxifiereaj ci este nevoie de p<ncurgerea celor 12 trepte ale programului sau
de imp1icarea unor forte psihologice care sa transfonne $i apoi sa dezvolle
creativ resursele Sinclui, Bineime1es, aceste transfom1ari nu se pot obtine decat
in conditii de absti.nenta.
in etapa finala de trntament, gmpul de psihoterapie apare ca fiind mai
putiu restrictiv $i structurat, spre deosebire de primele etape. Stabilitatca frngi la
a recuperfuii impune o atenta i precauta utilizare a tehnicilor de terapie,
datorita risc111ui ridicat de recadere $i revcnire la vech1ul pattern de consum. Io
functie de evolutia pacientului ~i trecerea i'n fazele avansare ale terapici,
focalizarea poate fi deplasata de la prevenirea recaderii la conflictele
inlrapsihice ~i identificarea resurselor personale pentnt o dezvoltare creativa.
Grupul de psihoterapie se va centra pe schimbari de IWlga durata in
comportamentul i persoualitatea pacientului. Un tratament eficient pe te1111en
lung necesita mentinerea unei balanre delicate !ntre trasat1uile speci.fice stmctwji
adictive (narcisism, egocentrism etc.) ~i senrimentele de vina, ru~ine ~i
devalorizare ce domina viata !or emotionala. Terapeuh1l trebuie sa fie con~tient
ca o recadere poate intervcni oricand, for daca pacienfii se simt prea bine sau prea
rau probabiJjtatea uuci recaderi este mare. 0 psihoterapie eficienta presupune
abilitatea terapeuhtlui de a pastra tm echilibrn fin !ntre celc doua pozitii extreme.
Confonn ltti Ph. Flores (1997). terapia de grnp pe rennen hmg presupune
schimbarea de paradigma de la modelul tipic medical Ia abordari traditionale de
psiboterapie individuala ~i de grup. in prezent, este universal acceptat ca rerapia
pe te1men ltmg se adreseaza atat tulbtu-arii de depenclenta. cat ~i patologiei de
personalitate. Acela~i autor considera ca metodele psibanalizei ca inte11Jrelarea $i
transferul sunt inadecvate, daca avem :in vedere nevoia pacientufui
roxicodependent de a introiecta noi realitati $i strategii de comportament neccsare
men{inerii abstinentei ~i adaptarii creative la ambianta psil10sociala. Alternativa ar
fi psihoterapia de grup, innucat ofera un microclimat social suportiv ~i sectuizant,
unde pacieurii au ~ansa de a experimenta proiectiile lmor sentimente de ti.Irie,
ostilitate sau dependenta ~i de a integra prin con~tientizare de sine $i CW10a$tere
interpersonala noi modalitati de adaptare ~i reintegrare sociala.
0 abordare terapeutica influentata de un model medical tradiiional
presupune identificarea figurii autoritare a terapeutului cu o imagine protectiva
432
~i putemica a tmei persoane semnificative din via1a pacientului. Astfel,
pacientul va atepta, tn virtutea transferului realizat, dependent $i lncrezator. ca
aceasta figura autoritara sa-i rezolve pur $i simplu dificu1taiile sau, In tennen.ii
psihoterapiei existenpaliste, pacientul traie$te credinfa 1ntr-tm salvator
supranatural. ~.i cum aceasta putere supranaturala mmeaza sa-1 salveze (sa-i
rezolve dificultatile), gande~te despre el ca este o fiinta spec.iala (o fiinta
speciala se considera ~i in perioada de consum!).
De obicei, pacienjii toxicodependenti nu considera ca au o problema, ci ca
dificulta~Je intampinate se datoreaza unor cauze exterioare; prezinta o capacitate
limitata de a respecta reguli, chiar $i acelea care tin de contractul terapeutic; tind sa-
~i reduca anxietatea prin manifestari impulsive $i abuz de substante; au dificultati
serioase cu intimitatea ill rela~iile interpersonale. Acesl ultim aspect ridica bariere
solide in stabilirea Lmei relatii terapeutice de al.ianta, cu excepfia cazulu.i in care
relatia de rezonanta emo~onala terapeut-pacient este pe1fecra.
in opinia lui Flores, o altemativa la terapia individuala este grupul: ,,grupul
de psihoterapie fundamentat pe paradigma relatiilor interpersonale ~i sentirnentului
de comunitate este eel rnai eficieut model, care raspunde adecvat tuturor aspectelor
~i necesita!ilor pac]entului pe parcmsul tratamentulu.i" ( 1997, p. 432).
Alonso ~i Rutan (1983) identifica cinci categorii principale de
dificultati frecvente la acest tip de pacient:
1. con~tienta limitata;
2. se percepe ca ,.acesta sunt eu" cand devine con~tient;
3. rezistent la schimbare, chiar daca dore~te sa se schimbe;
4. repeta compulsiv pana depa~e~te problema
5. dificultati in schimbare, chiar ~i in cazul existentei motivatiei .
Autorii mentionari traseaza ~i modalitarile prin care psihoterapia de
grup se poate adresa fiecareia din aceste categorii:
1. Ajutorul dat pacientului pentru a deveni con~tient
Dator.ita trasaturilor de personalitate manifestate dominant in carnpul
interpersonal, grnpul ofera un avantaj substantial fara de psihoterapia individnala.
in grup, indivizii nu trebuie sa vorbeasca despre dificulta~le 1or; ele se man.ifesta
in interactiunea directa dintre membrii grupului. Intmcat gmpul pennite
indivizilor sa experimenteze reflecpa tn oglinda a 1ntregului grup, se dezvolta o
coeziune fundamentata indeosebi pe calita\i ale trairii afective ~i mai pu~n pe
rationamente $i judecati de valoare.
2. Acesta sunt eu
Se refera la trasaturile de personalitate care nu genereaza in pacieut un
sens specific al lu.i ,,acesta sunt eu"; prezenta de netagaduit in grup a acestora
este adesea greu de observat, conducand de obicei la o mobilizare masiva a
defenselor. Se ajunge, astfel, inevitabil, la sentimente putemice de expunere $i
ru~ine. Autorii considera ca acesta este primul ~i eel mai irnpo1iant obstacol ce
433
trebuie dep~it in tratament. Reciprocitatea expuncre-acceptanta cste posibila
doar in fom1atul grupului, ca element crucial ill rezo1varea ru~inii.
3. Vreau sii mii schimb, dar m1 pot
Alonso ~i Rutan identifica prezenta rn~inii ~i a fiicii de expunere ca
obstacol primar in schimbarea personalitapi. Cum modit:icarea acesteia este extrem
de dificila datorita rn~inii intense, furiei ~i dcpresiei de abandon, perspectiva
acceptfuii de catre llll gmp de egali, care ~i-a expus, de asemenea, propriile
vulnerabilita~, reduce agonia dezvaluirii compromiswilor profunde ~i secrete.
4. Actionez lafel din 11ou
Membrii grupului vor repeta in grup pattern-uri comportamentale care
cootribuiau la meniinerea dificulta1ilor Jor. Regresia ~i repetitia cornpulsiva
domina cea mai mare pane a tratamentului acestor pacienti prin psihoterapia de
grup. Dupa cum subliniaza Alonso ~i Rutan. datorita posibilitatjlor de aparitic a
reactiilor de transfer, grupul provoaca atat amplificarea regresiei, cat ~ i
necesitatea sigurantei ~i acceptarii, precum ~i repetitia compu lsiva ce domi11a
vieti le lor.
5. .De ce schimbare? Ce fmi aduce schimbarea?
A renunta la strategiile comportamentale obi~nuile este un demers
complex ~i dureros. Pentru multi pacien}i, acest lucru este ca ~i cum s-ar vinde
pe ei in~i~i pentru a fi, astfel, accepta~ de ceilalti, couducand la sentirnentul
pierderii integritatii personale. Alonso ~i Rutan observa: ,,Coeziunea grnpului
de terapie ~i nevoia de a fi inclus in grup pot depa~ i o rezistenta acerba la
schimbare" (1993, p. 445).
435
Alcoolicii ~i dependen}ii vor fi mtotdeauna vulnerabili la compo11amente
obsesiv-compulsive ~i dependente, substituind o dependenta cu o alta (ex.
droguii, alcool, sex, jocuri de noroc, mancare, perversiuni, munca), pana la
soluttonarea sau dizolvarea vulnerabilitatilor 1u structura Si.nelui. Pacienfii trebuie
sa aiba oportunitatea de a identi:fica, intemaliza ~i integra un set mai sanatos ~1
adaptativ de introieqii ~i reprezentati.
436
illtr-uu mod care se potrive~te expectaliilor inco~tieute ale individului. Ele
trebuie examinate In grup pentru a intelege clinamica fiecarei persoane.
in timp ce modelul interactional al lui Yalom (1983) este eel mai bun
model sistematic in intelegerea ~i explicarea conduitei exterioare a membrilor
grupului, psihologia Sinelui ofera cea mai buna intelegere a experientelor
interne, ueobservabile, legate de evenimente exteme ce au loc 1n contextul ,,aici
~i acum" al grupului. Grnpul este rnai capabil sa ofere realizarea acestui
obiectiv decat terapia individuala. Io timp ce ~cest proces tinde sa fie mai
amen.intator ln relaria de ,,unu la unu", grupul ofera un cadru mai securizant,
mai ,,larg", care le permite manifestarea ostilitatii ~i ambivalentei, ca ~i a
nevoilor de aprobare, dependenta ~i sprijin.
ITerapia deficientelor structurale interna
Krystal ( 1982) dezaproba yjziunea lui Kohut, conform careia
ioabilitatea alcoolicilor de a obtine satisfacpi poate fi tratata prio procesul
transmutarii intemaliz:arii; autorul combate ideea ca dificultatea
tox.icodependen~Jor de a renuota la drag ar fi Jegata de o deficienta In strucrura
dezvoltarii Sinelui. El crede ca problema se datoreaza unei inhibi!ii rezultate
din at:ribu.ll:ea eronata a acestor functii unor obiecte, mai degraba decat
reprezeotarii Sinelui. Krystal considera ca ace9ti indivizi se vad ca victime ale
frustrarilor din copilarie 9i a9teapra ca acestea sa fie compensate de iubirea
terapeutului (,,daca ma iube~ti, ma faci sa ma simt bine. Altfel, atat timp cat
nimic nu merge ~i eu nu ma simt feridt, tu nu ma iube~ti").
Flores (1997) considera ca Krystal a evaluat corect e:Kpectatiile ~i
revendicarile acestor pacien, dar a e$uat ill aprecierea realitatii ex-perientelor de
deprivare afectiva. Nevoile !or n-au fost satisfa,cutc de un subiect supo1tiv, empatic,
ceea ce a condus la viziunea 1mei lumi neechitabile 9i rejective. Krystal considera
ca aceasta condi!ie este o iluzie sau ceva fabricat, exagerat. 0 asemenea optica
contrazice teoria dezvoltarii a lui Mahler, potrivit careia toxicodepeuden{ii percep
clistorsionat reaJitatea 9i ii considera pe ceilalti nonempatici $i nerecunoscatori. De
aceea, terapeutii care abordeaza o strategie non-recompe11sativa ~j nondirectiva
provoaca o putemica furie 9i ostiljtate 'in astfel de .indiyjzi.
De asemenea, .Klystal observa corect expectapile nerealiste care nu pot
lmplinite sau satisfiicute. Fapt care trebuie acceptat de toxicodependenti. Ei
trebuie sa accepte ca aceasta cautare este inutila 9i ca trebuie sa renunte la ea.
Relatiile din realitatea exte1ioara sunt intei;pretate incon9tient in lurnina
lumii interue a alcoolismului; mai mult, dependen~i de droguri se angajeaza in
eforturi incon~tieute In lucercarea de a fo11a ~i schimba relatiile astfel 1ncat sa
corespunda modelelor de rol introiectate. Daca un parinte a fost critic 9i tiranic.
subiectul ii va forta pe al~ii sa se schimbe ~i sa intre m rolul de critic ~i tiran fo\a
de el. Ca adulfi, ei vor fi critici cu ei in~i~i ~i autopw1itivi, iar m relatiilc cu
ceilalti vor fi perceputi ca tiranici ~i critici.
437
ITerapia introiectiilod
Conceptul de frustrare optima joaca un rot important In tratamentul
psihoterapeutic, cand terapeutul $i pacientul se straduiesc sa depa~easca
obstacolele In relatia lor ~i ueintelegerea faptului ca are loc o maturizare ~i se
stabilizeaza structura psihica. De~i trasaturile fundamentale se structureaza Tn
primii ani de via1a, dezvoltarea este un proces care continua pe tot parcursul
existeniei.
Dupa cum am amintit deja, intrucat alcoolicii $i dependeniii nu pot
tolera neutralitatea tehnica, ei revendica un terapeut activ, dinamic, care Ii
recompenseaza la un anumit nivel. To~i, un sprijin ~i o gratificare complete
nu vor conduce la intemalizare, la corectitudinea introiectiilor ~i remodelarea
structurii psihice. Este necesara mai !ntiii o intelegere empatica $i apoi
transmiterea acesteia catre pacient.
Terapia ind.ividuala are de obicei un succes redus in cazul alcoolicilor
~i dependenti lor de drogmi ~i aceasta dato1ita multiplelor distorsinni de
transfer; pacientii nu pot tolera provocarea nevoilor de dependenta ~i nu pot
face fata anxietatii care apare inevitabil in cadrul rela{:iei terapeut- pacient.
Grnpul clilueaza intensitatea sentimentelor pacientulu.i, oferiudu-i
posibilitatea de a se confrunta cu ostilitatea ~i ambivalenta in relatiile cu
persoane semnificative, fata de care, 1u cadrul grnpului, i$i pot manifesta fmia
sau dragostea. Grupul ofera, de asemenea, alternative la stilul de viara al
toxicodependeutului; alternative care pot suplini, in vinutea structurii
dependente, nevoia lui de till subiect sau obiect tranzifional ~i care pot conduce
la dezvoltarea unei seumificatii adecvate $i inai stabile a constantei obiectelor.
Grnpul poate deveni un astfel de obiect tranzitional pentru alcoolicii ~i
dependentii care cauta sa se elibereze de condit.ia lor de adic~e.
Kosseff ( 1975) evidentia caUtafile tranzip.onale ale grupului In
procesul internalizarii:
1. Grupul este o reprezentare (tangibila) clara a relatiei dintTe pacient $i
terapeut. Cu toate acestea, pacientul este protejat de intensitatea
dependentei de terapeut, deoarece aceasta este transferata gmpului.
'2. Grupul menJine un grad de separare fafa de terapeut i permite
pacientului baleiajul lntre suport ~i libertare, pe care relafia diadica nu o
faciliteaza.
3. Grupul este bastion 1mpotriva sentimentelor supradimensionate de
frnstrare ~ i tearna de pedeapsa atunci cand pacientul vrea sa actioneze
autonom. Grupul ii ofera sprijinul ca o a!ternativa la dependenia faia
de un obiect.
4. Grupul favo1izeaza construirea unui spat.iu intre terapeut i pacien\i,
care lasa libertate manifestarii pacientilor creativi. Ei pot folosi grupul
438
cand aleg, relaxeaza sau straug rela{ia cu terapeutul ~i atunci cand
desfiin1eaza identificarea trausferentiala.
5. Grupul serve~te drept o ,,escorta" 1n eforturile pacientului de a face fata
eveuimeutelor ~i figurilor inuoiectate.
6. Grupul impiedica controlul terapeutului sau controlul acesmia de unii
rnembrii.
7. Granitele dintre terapeut ~j pacient sunt mai fenne. Cu ajurorul
grnpului, pacientul poate con~tientiza propriile iutroiectii, devenjnd
mai capabil de a diferenria realitatea de perceptie.
8. Grupul ca obiect tranzi?onal provoaca dezvaluirea Sinelui real ~i faciJjteaza
suprematia Sinelui cand pacientul ac\ioneaza in.tr-nu mod inedit. Oferind ~i
prim.ind empatie, alinare, intelegere ~ autoafumare in grup, se ajunge la
eliberarea impulstuilor.
Conclusiv, grnpul ca obiect sau subiect tranzitional ajuta alcoolicii ~i
dependentii de droguri: (1) sa treaca de la un set de in1agini fragmentate,
neiotegrate ale Sioelui la o reprezentare mai unitara a Sinelui, p1in identificarea
cu alti membri ai grupului; (2) sa dep~easca percept}a unuj object par\:ial ca ~ i
cum ar fi 'intregul obiect (terapeutul vazut numai subiect negativ); (3) sa
depa~easca teama ca va fi ,,inghifit" de terapeut ~i sa ajunga cu ajutorul gmpului
la ideea ca acest lucru nu se poate intampla, deoarece terapeutul nu este atat de
putemjc, jar teama pacjentului provine din dorinta de fuziune.
439
terapeutic in grup, care detennina trecerea individuala prin stadii progresive ~i
distincte de cre~tere in seusul ,,insanato~irii". Yalom (1985) a realizat o cercetare
extinsa In identificarea factorilor terapeutici ill gmp, iar Rutan ~i Stone (1984) o
analiza comprehensiva asupra acestor procese din cadrul grupului.
Potrivit Jui Yalom1 vindecarea este un proces prin excelenfA complex, ca.re
,,are loc prin influenta reciproca a dife1i.telor experien1e umane" (1985). Vindecarea
nu are loc !ara o schimbare a membrilor grupului. Pentru a determina o astfel de
schimbare, terapeutul grnpului trebuie sa dezvolte strategii ~i tactici care vor
amplifica procesul terapeutic.
In cercetarea sa, Yalom a cernt membrilor grupului ~i terapeutilor sa
identifice calitii1i considerate de ei utile in grup. De~i Yalom considera procesul
terapeutic in grnp ca unul extrem de complicat $i ca persoane diferite
reaqioneaza diferentiat la influentele grupului, totu~i el a fost preocupat de
identificarea ~i categorizarea I clasificarea factorilor terapeutici. A rezultat, astfel,
un set de 12 astfel de factori:
1. altrnismul;
2. catharsis-ul;
3. factorii existentiaLi (jndividul invata ca exista lirnite 1n lume ~i ca
este el 1nsu~i responsabil de propria viata);
4. coeziunea grupului;
5. orientarea (sratuirea, imparta~irea informat:iilor);
6. inocularea sperantei;
7. identificarea;
8. input-ul inte1personal (se observa ctun o persoana relationeaza cu ceilal}i
~i invers ~i se lucreaza fu direc~a obtiuerii wior relai interpersonale mai
satisracatoare);
9. output-ul (pacientii dobandesc o perspectiva mai obiectiva asupra
condui1ei interpersonale);
l 0. insigbt-ul (pacientii dobandesc o perspectiva mai obiectiva asupra
conduitei interpersonale);
11. reconsiderarea familiei primare (problemele nerezolvate legate de
familie sunt reluate ~i solutionate);
12. universalitatea (sentimentul ca un individ nu este atat de diferit de
ceilalt)).
Pentrn a illtelege implicatiile acestor factori In terapia alcoolicilor ~i a
dependenf:ilor de droguri, fiecare dintre factorii mai sus mentionati va fi
analizat ill relatie cu circumstan1ele speciale create 1n contextul ,,t:ratamentului"
unui pacient dependent 1n cadrul unui grup de terapie.
440
1. Altruismul
De$i comportamentul alcoolicilor nu o demonstreaza, tOnt$i ace$tia nu
agreeaza conflictele interpersonale, cbiar daca nu le pot solutiona.
Ei sunt suportivi emo}ional unul pentru altul in grup. Terapeutul va
descoperi ca alcoolicii se descurca mai bine 'in interacpurri caracrerizate de
complementaritate, mai degraba decat ill cele competitive. Ace$ti pacienti snot
totodata atenti, precauti ~i, in general, experimenteaza profund resposabilhatea
fata de altii, trasaturi ce pot constitui un bun de netagaduit al terapiei.
2. Catharsis-ul
Contrar convingerii uzuale, alcoolicii $i dependentii de droguri nu-~i
exprima. emotiile mtr-un mod reu~it. De regula, ei sunt incapabili sa moduleze
aceasta exprimare pe propriile sentimente $i aceasta pentru ca dependentii de
alcool au frecventat modele insuficiente $i inadecvate pentru manifestarea
adecvata a starilor emotionale. Alcoolicii $i dependentii de drogwi 'i$i mentin
sentimentele neplacute in afara con$tiin!ei.
Terapeutii ar trebui sa monitorizeze constant grupul ~i sa-1 dirijeze pe o
cale mediana 1ntre o exprimare emotionala saraca $i una foarte bogata. Este
importanta minimalizarea negarii $i 1ncmajarea cre$terii con$tiintei de sine, ca
$i asocierea intre anxietati la un nivel minimal (Wallace, 1978).
3. Factorii existenpali
,,A~a cum pacien}ii i~i infrunta propriile limite ~i ma~ti simbolice, tot
astfel ei sw1t capabili adesea sa faca schimbari majore, radicale, in perspectiva
lor asupra existentei" (Brovm ~i Yalom, 1977).
Teme ca suicjdul ~i tragicul viepi sLmt mult mai insemnate In gmputile de
alcoolici decat in cele de nonalcoolici. Terapeutul nu trebuie sa intreiina spaimele/
temeiile pacientilor sai, dar trebuie sa-i conduca frecvent $i gentil 'inspre expelienta
lor trecuta.
4. Coeziunea grupu.lui
Dupa cum remarcau Brown ~i Yalom (l 977), coeziunea nu este In sine
uu factor terapeutic, dar constituie in scbimb o preconditie pentru eficienta
terapiei. Astfel, 1ntr-un grup pacien1ii sunt uniti de dependen1a comuna de
alcool, inainte ca alte surse ale coeziunii sa se dezvolte. Suportul ~i intarirea
oferite de grup pot servi ca stimulent puteruic pentn.1 obiectivele propuse, iar
schimbarile inter- $i intrapersonale pot fi facilitate de o atmosfera supor6va,
protectiva.
5. imparta~irea informatiilor
Imparta~irea informaiiilor nu este in general evaluata ca modalitate
terapeutica in majoritatea grupwilor de terapie (Yal om, 1985). Cu toate
acestea, situatia sta probabil invers in tratamentul alcoolisrnului.
441
Conceptul bolii, toleranta, complica}iile psihologice ~i adic?a sunt
aspecte simple, dar crnciale, de care orice alcoolic trebuie sa fie con~tient.
Alcoolicii care ajung sa perceapli dependenta !or de alcool ca pe o disfurtc\ie
psihologica complicata de diver~i factori psihologici_, sociologici ~i culturali
demonstreazli cele mai bune schimbliri u1 recuperarea !or (Wallace, 1978).
6. InocuJarea sperantei
Membrii grupu1ui remarcli adesea la s1ar~itul terapiei ce important a fost
pentm ei sa unnareasca ,,cr~erea" ceJorJa11i (Yalom, 1985). Terapeutul poate
valorifica acest factor prin focalizarea aten}iei asupra progresului demonstrat de
membrii grnpului. De asemenea, fiind cunoscute dependenra ~i pasivitatea
caracteristice pacientilor alcoolici, este necesar ca terapeutul sa fie mai directiv.
7, 8, 9. Identificarea, input-ul ~i output-ul interpersonal
in interactiunea cu terapeutii ~j cu grnpurile, alcoolicul va mva\a pentru
prirna oara cum sa relationeze cu ceilalti mtr-o maniera pertinenta,
caracteristiea unei persoane fieze. De regula, soeializarea din treeut a suportat
influen\a eonsumului de aleool. Grupul poate reprezenta prima opo1tuoitate
pentrn un feed-back interpersonal autentie. Sentimeutul alcoolici!or de separare
~i izolare trebuie mlocuit cu eel de apartenenta, de armonizare cu ceea ee se
lntampla tn jurul sau.
10. Autoperceperea (insight-ul)
E vazuta de Yalom (1975) ca ,,descoperirea ~i acceptarea anterioara a
par\ilor neeunoscute ~i inacceptate ale Eu-Jui". Referitor la grup, aceasta se
refera la descoperirea de catre membrii grupului a unor aspecte pozitive,
necuuoscute ~i neidentifieate ale Sinelui !or. Terapia de gmp tu cazul
alcoolicilor ~i dependentilor de droguri trebuie sa mearga pe acest principiu,
~tiute fiind seotimeutele lor puternice de rn~ine, jena, autodisprejllire. Adictia
revendica ierapiei de grup cre$terea autocunoa$teri.i ~i acceptarii ~ i redueerea
sentimentelor de autodisprei, blamare. Dupa Kurtz, pentru ca (toxicomanii) sa
scape de aceste sentimente, nu este suficient sa vorbeasca despre ele, ci sa le
identifice 1n altii ~i sa-i ajute, principiu identi:ficat de Searles (1973) sub
denumirea de ,,simbioza terapeutica". De~i acesta laeea referire la ternpeut,
principiul poate fi extins ~i la nivelul membrilor grnpului.
1. Imitatia
1n grup, 1.nvatarea inipala este imitativa, inclivizii avand opornmitatea sa
observe multe interactiuni, stiluri de relationare ~i tehnici de rezolvare a
problemelor. lmitatia ramane tma dintre modalitatile prin care fiecare membm al
grnpuJui dobiindete noi op\iuni comportamentale pe parcursul tratamentului sau.
443
2. Identificarea
intr-o acceppune clasica, aceasta poate fi definita ca un proces
incoo~tient, prin care indivizii intra in emulatie sau imita persoanele pe care le
admirli, le respecta sau cu care vor sa semene. Con~tient, identificarea poate fi
exp1imata ca sentiment de atractie, de apartenenta sau ara~arnent fata de grnp,
background al coeziunii grupului ~i , implicit, o baza pentru schimbarea de durata.
3. Internalizarea
Sernnalul unei deplasa1i autentice inspre sanatatea psil10logica o
repJezinta intemalizarea nom1elor ~i compo11amentului membrilor grnpului.
lntemalizarea provoaca o flexibilitate accentuata atat in gestionarea starilor
interne, cat ~i a celor interactive. Terapeutul poate facilita o internali.tate
adecvata prin examinari ~i reexaminari detaliate ale interactiunilor incarcate
emotional. Prin identificare, clarificare ~i interpretare, iodivizii integreaza ~i
traosfom1a cuno~tintele dobandite In tranzactiile de tip interpersonal fo
propriile resurse ~i convingeri.
Rutan ~i Stone considera ca mecanismele schimbarii sunt
valorificate optim intr-un proces terapeutk care reclama confruntare,
clarificare, interpretare ~i experimentare aici ~i acmn. Fiecare dintre ace~ti
factori constituie specificul stadiilor unui proces terapeutic.
a. Confruntarea
in tratamentuJ pacientilor dependenfi, aceasta este esentiata 1n faza
initia!a. Nu convingerile incon~iente ale alcoolicilor sau toxicomanilor trebuie
sa fie in centrul atenfiei, ci aspectele externe ale comportamentuJui lor. Intrucat
negarea lor este atat de puternica ~i mecanismele defensive foarte rigide,
ace~tia au nevoie de o relatie stransa ~i supo1iiva cu terapeun1I, care va diminua
anxietatea ~i furia lor, in timp ce sublimeaza, intr-o maniera nonpun itiva,
pattem-ul distructiv al comportamentului lor. 0 confruntare de succes reclama:
a) programare (timing); b) capacitatea de a forma o alianta; c) empatie. in cazul
In care acestea nu sunt dezvoltate, membrii grupului vor raspunde defensiv sau
ofensiv, datorita propriilor terneri, sau vor renunta la tratament.
b. Clarificarea
Clarificarea vine ca o unnare a interaqiunilor ~i confiuntari lor ~i ii
ajuta pe membml grapului sa observe pattern-mile 'in propriul comportament.
Aceasta este o faza de mijloc a procesului in terapia de grup. Fiecare
configuratie comportamentala a membrilor grupului este detenuiuata ~i adusa
ill atenfia intregului gmp.
c. Interpretarea
fncercarea de a aduce materialul reprimat, incon~tient al membrnlui
grupului In zona contientului, prin intelegerea motivelor i conflictelor
ascunse, presupune anumite comportamente emot:iouale ~i cognitive.
444
d. Experimeutarea ,,aici ~i acum"
in fazele anterioare, pacienpi devin con$tienti de pattem-ul lor, de
contlictele incon$tiente, dar singmi sunt incapabili sa produca schimbari profunde
$i de durata. in working through, accentul cade pe dezvolt.1Jea capacitatii
pacient11lui de a se autoexamina $i de a m}elege .zonele proprii de conflict $i de
vulnerabilitate. Dezvoltandu-$.i capacitatea de a interpreta propriul comportament,
ei vor pune ill func~une un sistem defensiv mai variat $i mai flexibil.
Experimentarea ,,aici $i acum" ocupa cea mai mare parte a demersului
terapeutic ill grup . Confrnntarea, clarificarea $i interpretarea ajuta. memb1ii
grupului sa-$i gestioneze diverse conflicte, rezistente, pattem-uli repetitive. in
cazul pacien}ilor defensivi, terapeutul trebuie sa stabileasca un set de sarcini
care sa rntretina abstinenta lor. Astfel, primul obiectiv va ii sa detemune
membrii grupului sa opreasca utilizarea substantelor chimice, prin coercifie,
confruntare, rncurajare sm.1 atractie. Ulterior, terapeutul di1ijeaza fiecare pacient
spre o experienta emo~onala corespunzatoare. fn acest punct al tratamentultti,
scopul nu este insigbt-ul - a transfonna incon$tientul ill COD$tient, ci faci litarea
eliberarii unor experiente trecute, intr-un mod constructiv $i securizant. Acestea
vor fi retraite intr-o maniera mai matura, care reduce depresia i suferinta,
crete respectul de sine, pacientii dezvoltandu-i capacitatea de a lua mai nrnlte
decizii independent i de a face alegeri sanatoase.
1. Dependenta
Securizarea $i lncrederea sunt cruciale pentru aceasta faza.
Subfazele dependentei pot fi exp1imate astfel:
a) Fiecare membru intra in grup cu fantezii de vindecare.
b) Fuga de intin1itate $i accentul pe ,,Irie et nunc".
c) Discutia paralela este pronuntata.
d) Dezvoltarea pseudo-coeziunii.
2. Contradependenta
Subfaze:
a) Dominarea rebeliunii I razvra1irii.
b) Sindromul }apului isp~ i tor.
c) Intimitatea este evitata prin combativitate.
445
3. Rezolvar ea puterii I Autoritatea
a) Alcatuirea perechilor $i fuzionarea sunt pronuntate.
b) Dezamagirea $i deziluzia.
c) Grupul $i terapeutul dezvolta o rela~e incon$ticnta.
4. Stadiul coeziunii r eale
Dczvoltarea unei intimitati mai profunde dupa rczolvarea (furiei)
supararii $i a dczamagirii.
5. Interdep endenta
a) Validarea consensuala a ambiguitatii.
b) Maturitatea grupului $i intimitate autentica.
6. incheicrea
7. Separarea
Efectele majore ale tratamentului tn grup sunt:
J. Rezistenta $i transferul sunt in!elese $i solutionate. Astfcl, este mai
putio probabil ca indivizii sa reaqioneze la autoritate $i intimitatc. Ei nu doar
ca tnteleg sursele rezistentelor lor, ci i~i ~i doresc sa le dep~$easca.
2. Defensele sunt parasite ~i indivizii devin mai flexibili In raspuns
fafa de al~i, trccand de la un nivel defensiv primitiv (oegarea) la un nivel mai
avansat (sublimarea).
3. Impulsurile sunt sublimate, iar toleranra la frustrare stab ilizata. Se
atenueaza omnipotenta $i se dobande$te capacitatea recuno3$terii limitelor.
4. Eu! observator este asociat cu capacitatea de insight, sinccritate ~i
reflccfie. lndivizii sunt mai putin orienta~ de in1pulsuri ~i dobandesc abilitatea
de a amana exprimarea sentimentelor, utilizandu-le in schimb ca semnale.
5. Identitatea este conturata cu un semn mai clar al Sinelui ca agent
responsabil, in contextul dobandirii autonomiei.
6. Structura psihlca sc contureaza ~i are Joe integrarea Sinelui Apare
o capacitate mai pronuniata pentru incredere, separare, individualizare, vina I
ru~ine adecvate, asertivitate ~i sexualitate. Cresc abilitattle de gratificare,
distractie, relaxare, placcrc ~i joc.
7. Se dobande~te capacitatea de a stabili relatii apropiate -0u altii, pe
fondul rcducerij narcisismului ~i a egocentrismului ~ i al intensificarii rapo1t Arii
cmpaticc fa\a de alpi.
8. lndivizii devin mai pufin preocupaii de dorinre ~j fantezii
neobi~miite ~i nerealisre.
9. Cre$tc capacitatea pentru placere, acceptanta ~i toleranJa fata de
ambivalenfA, precum ~i accesul la toate starile afective (furie, bucurie, triste\c,
suparare etc.).
446
Toxicodependenta ~i obiectivele mcheierii travaliului
terapeutic
Transferul in grup
447
interaqiunea nu cu terapeutul, ci cu alti memb1ii sub aspectul cornpetitiei,
conflictelor intime ~j sexuale; alfi pacienri aleg cai terapeutice alternative 1n
gnip ~i beneficiaza de pe urma altor facto1i terapeutici;
5. atitudinile fa{a de terapeut nu se bazeaza in totalitate pe transfer, ci ~I
pe realitate sau pe alti factmi;
6. fiind flexibil, terapeutul poate utiliza pozitiv atitudini iraponale fata
de el, :fara a neglija celelalte funciii ale sale 1n grup.
Aceste p1iucipii, respectate, vor face ca membrii grupului sa constate
cum astfel de distorsiuni sunt determinate de propriile experiente Jimitate din
copilarie ~i sa inteleaga ca investirea celorlalti cu atiibute pe care de fapt nu le
poseda este rezultatul structurii deformate a personalitatii lor.
449
distorsiunile individuale inainte ca individu1 sa-i cousidere pe ceilalti motivul
dificulta}ilor sale. 0 asemenea validare necesara de la egali are un impact mai
mare decat cea venita de la terapeutul grupului.
3. Distorsiunile de transfer pot fi , de asemenea, corectate daca
terapeutii sw1t mai transparenti, f'ara ca aceasta transparenta sa fie utilizata de
terapeut ca o scuza pentru dominarea grupului sau folosirea Jui in satisfacerea
propriilor nevoi. El nu trebwe sa intre in competiiie cu pacienpi pennu
dominare, aratandu-~i superioritatea, ci sa foloseasca transparenta In directia
exercitarii influentei terapeutice.
450
grnp, pentrn a descifra istoria individuala a fiecarni membru. Trebuie in
continuare sa evidentieze distorsiunile fiecaruia a~a cum au loc lo prezent ~i sa-
i determine pe pacienti sa examineze atent modmile prin care ei continua sa
readuca trecutul, prin repetare, In prezent.
2. Contratransferul i adictia
451
Imhof, Hirsch i Terenzi (1984, apud. Flores, p. 532) listeaza ase
reac~ii frecvente de contratransfer stimulate de pacientii alcooLici ~i dependen1ii
de droguri:
a) Terapeutii t~i pot asuma rolul parintelui bun, care salveaza copilul
impulsiv, manifestandu-se supraimplicat, protector, maternal,
pennisiv ~i excesiv de grijuliu, sperand ca ,,iubirea" ~i ,,bunatatea"
lor var vindeca pacientii de conswnul de alcool ~i droguri;
b) Medicii pot contribui la dependenta pacien1ilor prin prescrierea
exagerata a unor medicamente. Sentimentul zadamiciei la
dependenti poate provoca ill doctor nevoia contratransferen!iala de
a face ceva pentru pacient. Sa nu raspunda concret pentrn a ajuta
pacientul imediat poate fi corelat cu nevoia medicului de a fi
valorizat ca o persoana care aduce alinare sufetin\ei celui lalt. Un
asemenea contratransfcr poate sa apara la prescrierea
medicamentelor, chiar cand mcdicul presupune ca tratamentul 11\1
este chiar eel mai bun pentru pacient;
c) Terapeuru pot fi atra~i de recuperarea rapida i remarcabi!a a
pacientilor, avand credinta ca vindecarea spectaculoasa a avut lac
datorita eficientei deprinderilor !or terapeutice. Ei pot ajunge sa
cousidere pacientul suficient de pregatit pentm a 1ncerca sa-~i
controleze consumul. Recaderea inevitabila il deterrruna pe
terapeut sa se simta in~elat, refractar, furios sau ineficient;
d) Terapeutul poate stabih cu pacientul o alianta fundamentala pe ideea
,,tu ~i eu 1mpotriva lumii". Terapeupi care se lupta cu prop1iik
conflicte incon~tiente, nerezolvate, se pot identjfica u~or cu pacientii.
Ei pot manifesta atitudinea: ,,numai eu te mteleg cu adevarat";
e) Terapeutii pot dezvolta ceea ce se nume~te sindromul ,,burn out";
ei devin intransigenti i indiferenti fala de pacienti. Terapeutul
angajeaza diferite mecanisme defensive, dintre care retragerea.
detaarea narcisista, plictiseala ~i furia sunt cele mai frecvente;
f) Eticbetarea stereotipa de catre terapeut a paoientilor poate conduce
la o atitudine de genul: pacientii sai nu sunt altceva decat ,,drogati",
.,betivi" sau ,,dependen", care nu se vor schimba niciodata.
Atttorii mai sus menponap fac cinci recomandari terapeuplor de grup, de
respectarea carora depinde diminuarea probabilitatii de a se confrunta cu
contratransfeml.
a) Exista tendinta de a utiliza ill terapia alcoolicilor $i dependentilor de
droguri a unui tip anume de tratament, pe care terapeui m~i~i i l~au experimentat:
,,ce a mers la mine va merge i 1n cazul tau". Este important sa realizeze ca nimic nu
poate substitui dep1inderile clinice solide, 1iguroase, ch.iar daca terapeutul a trecut sau
nu prin problema adicei.
452
b) Terapia personaJa a unui terapeut va ridica nivelul calitativ a1
terapiei. Terapeutul care ~tie din proprie experienta ,,cum este", va fi mai
sensibil la problemele ce au loc ID grup.
c) Supervizarea clinica, ID special ID campul abuzului de alcool ~i
droguri, este eseuiiala ID reu~ita solu!ionarii de catre terapeut a
contratransferului.
d) Este evidenta necesitatea instruirii continue In direciia 'intelegerii
influentelor mu1tifactoriale ale dependenfei de alcool sau droguri.
e) De asemenea, este imperios necesara o evaluare constanta a
propriilor valori ~i atitudini fata de consumatorii de droguri, conconutent cu
monitorizarea atitudinii fata de consumul personal de alcool ~i droguri.
Terapeu1ii care consuma pentrn ,,distractie'' marijuana sau cocaina nu sunt
corespunzatori pentru tratarea unei persoane dependente. :;>i sub aspect etic,
moral (drogmile amintite fiind ilegale) vor exista influente asupra terapiei. In
cealalta extrema, terapeui care, din considerente religioase, percep consumul de
droguri ~i de alcool ca pe o problema mora1a trebuie sa-~i analizeze interesul ill
activitatea cu astfol de pacienti.
Daca terapeutii se autodisciplineaza, respectand aceste principii in
demersul terapeutic cu pacienpi dependenp, ~ansele de reu~ita ale terapiei cresc
considerabil.
Rezistenta 1n grup
453
rezistenta poate fi indusa de terapeu"(.i pasivi, ostili, ineficienti. Daca terapeutul nu
instituie o atmosfera coeziva ~i secmizanta pentm memb1ii grnpului, rezisten!a
va fi provocata de teama inerenta a gtupului fa!il de secu1itatea membrilor sai.
Orice abordare ~i tehnica a terapiei de grnp, aplicata tara evaluarea atenta a
principiilor amintite, risca sa tmpiectice reu~ita terapeutica.
1. Rezistenfa la intirnitate
Facilitarea intimitatij in giup nu este deloc o sarci.na u~oara peotrn terapeut.
Membrii grupului traiesc concomi.teot do1inta de apropiere, dar ~i teama,
manifestand strategii proprii de ,,sabotare" a inti.mitapi. Astfel, alcoolicii ~i
dependemii de droguri se tem ca ,,deschiderea" lor fata de ceilal~ atrnge
respingerea, teama care sta in spatele rezistentei lor.
Terapeutul ar trebui sa permita rezistentei membrilor giupului sa se
manifeste inainte ca teama de intimitate sa fie observata ~i rezolvata.
455
Adicpa este adesea denmuita ca boala a oegarii; nicio rezistenta nu este
mai primitiva ~i mai distructiva ca negarea. Dependeniii nu neaga doar
dependenta lor, ci ~i nevoia de altii. Mentinerea unei comunicari directe in
sensu1 lui ,,aici ~i acum" va facilita manifestarea ~i con~tientizarea unor
sentimente reprimate.
3. Rezistenta la sentimente
Grupul trebuie sa fie un loc unde toate sentimentele, de la furie pana la
fericire, sa poata fi exprimate. Este sarcina terapeutului sa aduca m campuJ
con~tientei sentimentele incon~iente care couduc la rezistenta, precum ~i modurile
prin care ei blocbeaza sau reprima emo}iile. De~i pacientii fac acest lucru pentru a
evita durerea sau nep!acerea emo}iilor, ei trebuie sa inteleaga ca nu exista niciuu
pericol in a simp ~i ca multe din experientele emo}ionale subiective lmpiedica
abilitatea de a se manifesta intelectual ~i interpersonal adecvat. Ill aceasta direc\ie,
terapeutul trebuie sa acceseze ~i sa activeze sentimentele membrilor grupului.
Sentimentelc au o semnificatie adaptativa ~i intotdeauna indeplinesc ~i o functie de
rezolvare de probleme in cadrul schi.mburilor interpersonale.
0 alta observafie interesanta este aceea ca, in pofida credin1ei populare,
indivizii sanato~i mental sunt cei care 1~i pot experimenta sentimentele negative
(tristetea, furia, invidia, anxietatea). Multi alcoolici ~i dependenti de d.roguri
1ncearca, 1n mod eronat, sa atinga o stare idea.la In care, cred ei, nu vor
experimenta emotii negative. Ei trebuie 1ncurajati sa-~i exprime toate
sentirnentele reprimate. lnteleiterea sentimentelor este esentiala pentru
solufionarea rezistentelor la exprimarea sentimentelor.
tRezistenta tn adicti~
Legat de problematica ~i porn.ind de la contribufia Jui M. Vanicelli, Ph.
Flores (1997) puucteaza cateva consideratii privind:
a) Rezistentele grupului;
b) Rezistentele indivizilor din grnp;
c) Rezistenta terapeutului.
456
i) Activitati de distragere: grupul evita aspectele impoiiaQ ~
centrandu-se pe crizele exterioare, glumind sau anga1andu-~
interactiuni ablon.
ii) Defensa prin evjtare: grupul jgnora continutul psibic dur~~.
actionand ca i cum nu ar ti ce se intampla, manifestand o atitudine
empatica, tacand, ignorand autodezvaluirile impmtante sau utilizaud
diverse alte forme de fuga.
iii) Inlocuirea/ deplasarea: grupul vorbete rntr-un mod erooat despre
terapia de grup, de pilda, in timp ce vorbesc despre cat urasc
tntalnirile saptamanale la serviciu sau ill pai1icular.
Proftlul terapeutului
Terapeutul ca persoana
Calitaple terapeutului
5. Adesea, cei mai buni terapeuti sunt cci care 1~i folosesc intr-un mod
creativ sim}lll umorului. Acesta este valmificat la maximum atunci dind 1.nsote~te
onestitatea, cmajul, sinceritatea. De asemenea, poate ajuta la solutionarea
distorsiunilor transferentiale. Creativitatea poate unbraca multe forme. Dupa cum
evidentia J. Frank (1961), atitudinea personala fata de grnp este adesea cea mai
impo1ianta din repe1t01iul sau.
6. Responsabilitatea gre~elii.
Exista o expectanta vizavi de terapeut ~i anume aceea de a gre~i. Mult
mai impo1tant, afirma autornl, este sa li se permita terapeufilor sa o faca. Ei vor
tnvata ca, gre~ind, nu-~i vor pierde pozitia. Exista riscul ca, 1n caz contrar, sa
fie intoleranli fata de incapacitatea pacienJilor de a tine pasul cu ei ~i cu
descoperirile lor, devenind astfel frustrati ~i nesatisracufi de lipsa unui succes
imediat in terapie. Beutler (1980) demonstreaza ca terapeutii care percep cu
acuratete disforia ~i rezistenta pacientului au o eficienta mai ridicata.
IRolurile terapeutulu~
461
compozipe a grupului, personalitate; ei vor int1uenta gradul de activism sau
pasivitate al terapeutului. Dupa cum s-a mentionat anterior, alcoolicii si
dependeutii de droguri nu raspund satisracator terapeutilor pasivi, nonstimulativi,
dar nici celor care controleaza e.xcesiv, stilul lor evocand competitie, evaluare si
dominare. N ivelul de activitate al terapeutului, cu deosebire iutr-o p rima faza,
trebuie orientat 1ospre stabilirea unor gracite ~i lim.ite fenne, flira a intra i'nsa in
competitie cu membrii grupu lui. Pasivitatea poate ti interpretata ca dczinteres,
deta~are ~i slabiciune, provocand reac!ii transferenpale putemice, ceea ce
constituie un impediment in progresul grupului.
b) Dupa recomandarea lui Rutan ~i Stone este mai util, de obicei, sa
dezvalui doar ceea cc vine In sprijinul procesului terapeutic. Trebuie evitate
transparenta, deschiderea in ceea ce prive~te uevoile proprii terapeutului sau iu
cazul presiuuilor venite din partca grupulu i. 0 evitare directa insa a raspunsului
la aceste lntrebari tisca sa distorsioneze rela1ia terapeutica. Este cunoscut faptul
ca pacientii dependenp sunt mai interesati sa stie ca vor ii ln tele~i . acceptati si
ajutati de cineva care a avut tangen1a cu problema dependentei. Este important,
ib cazul 1n care terapeutul nu are legatura cu dependentii, ca acesta sa nu se
justifice, sa nu se scuze pentru aceasta.
c) Nivelul la care terapeutul frustreaza sau recompenseaza grupu l este
un alt factor dominant de prezenia sa 1n grup. AlcooUcii ~i dependent-ii
m
revendica nivele sigure de recompensa grup, ill cooditiile in care ei trebuie sa
fie capabili sa tolere-ze renuntarea la sursa lor principala de gratificare - in speta
alcoolul ~i drogurile. Perspectiva psibologiei Sinelui este cea mai ut ila
terapeutului 1n determinarea modului i momentului gratificarij pacientilor
dependenti. Adictia, a~a cum o define~te psihologiei Sinelui, rezulta din
frustrarea nevoilor de gratificare corespuozatoare dezvoltarii. Paclentii
depeodenti trebuie sa 'invete cum sa tolereze frnstrarea, in timp ce parcurg
nivele tolerabile de frustrare. Apare aici conceptul de ,,frustrare optima".
Grupul lucreaza la nivel maximal 'in condifiile unui nivel de anxietate tolerabil
(Ame Alonso, 1985. apud Flores). Daca exista prea putina anxietate, grupul nu
va promova o atmosfera stimulativa necesara producerii capacitatii de adaprare
$i reu~ita. 0 anxietate prea mare blocheaza lncrederea, seriozitatea $i
coeziunea. ,,Gratificarea optimr se refera la faptul ca terapeutul va aj uta
gmpul peotn.1 obtinerea echilibrului emotional, pana cand ace~tia It ating
singuri rara a reveni la vechile metode de obtinere a satisfactiei.
' '
IFunctiile terapeutuluij
Focalizarea terapeutului este descrisa pe mmatoarele coordonate:
a) trccut... aici $i acum ... viitor;
b) grupul ca intreg ... interac{iune... individ;
c) in gmp ... in afara gmpului;
462
d) afectivitate... cognifie;
e) proces ... cont:inut;
f) intelegere ... experien}a.
463
superficiale, evitante, fonnalizate sau combative, dadi au de a face cu o
problemli emo!ionala negativa.
f) Rutan ~ i Stone ( 1993) evidentiau ca, de~i sunt vitale in orice fo1ma
de tratament, instinctul ~j in}elegerea sunt insuficiente pentru a aduce o
schin1bare reala in individ. Experienta de viata sta la baza oriclirui proces
terapeutic eficient. Alcoolicii ~i dependenrti, probabil mai mult ca ceilalti, au
di:ficu1tati evidente in stabilirea unor relatii reciproc satisracatoare. Pentru a fi
capabili de aceasta, ei au nevoie de oportunitatea 1nvatarii prin experimentarea
lor aici ~i acum mai degraba decat prin primirea unei formule care le explica
cum sa procedeze.
IContributia terapeutoluij:
terapeutul trebuie sa demonstreze capacitate empaticli;
sa fie lm blm ascultator activ a ceea ce pacientul spune sau nu
spune (ascultarea cu a treia urecbe);
sa manifeste o atitudine noncritica; neutralitatea nu trebuie insa
confundata cu nonreceptivitatea;
sa evite un comportameut provocator, suparatoi- cand pacientii sai
sunt osti.li.
Yalom (1995) analizeaza un numar de variabile ce descriu activitatea
terapeutului ~i le clasifica in patru functii fundarnentale:
b) stimulare emot,ionala (1nfruntare, confruntare, impunere ca model);
c) suport (sprijin, afectiune, protectie, caldura, acceptama etc.);
d) stimularea mtelegerii (explicare, interpretare, clari ficare, ofetirea
1mui cadn.1 cognitiv al schimbarii; traducerea sentimeutelor ~i
experientelor in idei);
e) functii executive (stabilirea limitelor, reguLilor, nonnelor,
obiectivelor, programarea timpului, stabilirea procedurilor).
lcontribua pacienplo~:
Exista trei dimensiuni fundamentale referitoare la contriburia
pacientului, ce trebuie evaluate il1 terapie:
pacienpi vin, de regulli, in grup cu anxietap., temeri ~i fudoieli , chiar
ostilitate ~i agresivitate, adesea neexprimate; anumite trai1i hebuie
exprimate chiar de la mceputul terapiei, 1n caz contrar terapeutul
pierzandu-~i pacientii;
pacientii prezintli un anum.it nivel al dezvoltfuii fizice, rezultat al
expe1ienfei lor anterioare; cu cat experientele negative au avut Joe la o
464
varsta mai timpurie, cu atat clificultatile pacientilor sunt rnai mrui ~i vor
relationa mai anevoios cu terapeutul. Ace~ti pacienti necesita sprijin 1
Concluzii
TEMA DE REFLEXIE
Putem fi intr-o relatie iutima cu cineva rara a ne pierde independenta?
465
MODUL ill. R elatii-capcana lo familia toxicomanului
Cristina Denisa Godeanu (Stoica)
Introducere
467
corespunde mitului familiei ideale, descris de Ferreira. Ei nu au avut niciodata
niciun fel de probleme. Mama se descrie pe ea msai: ,,Eu am 1nvafat bine, am
.facut o facultate, m-a.m casatorit, am tacut copii. Soacra rnea mi-a fost ca o a
doua mama. Mi-e i mila de ea in momentul acesta 1n care ii cream probleme
cu baiatul nostru! Ei sunt batrani, nu mai au chef de a~a ceva. ''Se observa
tendinta mamei de a ramane copiluI supraadaptat ~ i in relatie cu socrii. Putem
lansa ipoieza ca unul dintre scenariile familiei de origine a mamei este ,,Ca sa
nu ai probleme nu trebuie sa creti!". Tata! se descrie pe el lnsu~i prin
identificare cu frul sau rnai mic. El ne spnne despre fiul sau: ,,Este un baiat a tat
de bun! Mwicete, i~i vede de 1ectii, face sport i nu are ptieteni dub i o~i ca
celalalt." Pe cine ne descrie tatal? Un copil supraadaptat care ti multumqte
parin\ii, care nu le creaza probleme i care i~i vede de treaba lui. Pe masura
derularii ~edintelor la care a participat tatal, ne dam sea.ma ca portretul fiului
corespunde po1iretului tatalui 1n adolescenta. in mma evaluarii, am aflat ca tatal
i~i asuma intr-un mod dificil rolul de tata, tocmai pentru ca nu a avut spariul
necesar pentru a-~i crea ~i pentru a exersa acest rol. Tatal fami liei a fost
'intotdeauna bunicul. Mama spune despre tata: ,,De cate ori apare o problema In
familie, el nu doanne noaptea. Si il apuca ~i criza de astm". ~adar, tatal joaca
de multa vreme rolul de al treilea copil 1n familie. Pentru a prczerva mitul
familiei ideale este necesar scenariul ,,Nu trebuie sa cre~ti!".
Din puact de vedere al prezervarii acestui mit al famil iel. fiu l mai mare
reprezinta o amenintare. El cste tapul ispa~itor, care st1ica imaginea familiei.
Este ace! membrn al familiei care nu se integreaza scenariuhti familia l. Si ce
face el? Tntra ill contrascenariu. Se 1ntampla fenomenul de deturnare de la
cre~tere. Persoanele care traiesc acest fenomen sunt acele pcrsoane care a u
o nevoie naturala de cre~tere, dar, fiind sabotate in cre~terea 101, se
implica intr-un scenariu care. in aparenta, le satisface nevoia de cre~tere.
Tendinta la contrascenariu in astfel de fa:milli este tipica. Un exemplu in
acest sens este tatal care are, la w1 moment dar, 1n adolescenta, o perioada il1
care bea ma.i mult. A~adar, tatal confinna fapntl ca cre~terea este u11 fenomen
natural care, atunci cand este sabotat, genereaza fonne false de manifesiare.
Cum a depa~it tatfil momentul? ,,M-an1 indragostit de o fata ~i mi-a trecut. ",
spune el. Tendinta Jui catre cre~tere a fost Teprimata de necesitatea de a se
integra scenariului familial. Se pare ca ,,Nu este momentul sa cre~ti !", sce11ariul
tipic pentru parin~i lui, a fost mai putemic decat tendinta lui catre cre~tere.
Tata1 s-a integrat scenariului familial, dar mul1i ani a fost dependent de turun. A
renuniat la tutun din cauza unei bron~ite asmatifonne, care se rnanifesta
putemic ori de cate orj el se confrunta cu o problema in farnilie. Reactia tataluj
la probleme ne indica faptul ca ~i in familia de origine a tatalui a functionat
acela~i scenariu, ,,Daca o sa cre~ti, o sa ai probleme!". BaiatuI repeta episodul
de toxicomanie al tatalui, ca ~i cum i-ar mai da inca o data ~ansa de a cre~te.
468
Unul diutre miturile descrise de f eneira se manifesta in acest caz, mitu)
ispa~irii. Fiul este Umbra proiectata a tatalui. Tatal s-a identificat cu fiul mai
mic ~i ~i-a proiectat Umbra In fiul rnai mare. Este ca ~i cum ftul i-ar permire
tatalui sa se confrtrnte cu Umbra !'ui inca o data. Iata cum acest scenariu, ,,Nu
este momentu1 sa cre~ti!", hansmis de la o genera1ie la alta, genereaza
coutrascenarii ~i relatii-capcana In care membrii fanuliei sunt prin~i. fara a fi
cou$fienti de acest lucru. In familia prezentata parintii sunt pe cale de a
transmite acela~i scenariu fiului mai nuc. Fiul mai mare intra in contrascenariu,
respingand con~tieut modul de viata al familiei. intre cei doi baieti exista o
ostilitate evidenta, ostilitate lntre~nuta de scenariul familial. A~adar, cei doi
baieti, impreuna cu ceilalti membrii ai familiei, suot in relatii-capcaoa ,
Terapeutul care lotalne~te o astfel de famiJie nu ramane ,,pe margine".
Capcana relationala a familiei cu care are contact este atilt de putcrnica, incac
1iscul de a fi atras este foaite mare. Memb1ii fam.iliei ii gasesc intotdeauna un
rol in scenaJiul lor ~i acest rol nu este accla de terapeut. intreruperea ~edin~clor
din motive obiective pentru doua luui a geuerat o u~oara pai1ica parintilor. ,.$i
pe noi cui ne lasa}i?", m-a 1ntrebat matna. Ac~ti parinp Inca mai aveau nevoie
de parintii lor.
,,Solutia" scenariului polar {contrascenarlul). Cazul mmator
ilustreaza o combinafie intre mitul familiei idea1e, a~a cum a fest descris de
Feneira, ~i scenariul ,,Nu este mornentul sa cre~ti!". Tata!, cu studii stralucite $i
cariera deosebita, a fest premiant din ~coala generala pana la te1111inarea
facultatii. Ca unnare, ob!ine un post de conducere. Mama se pensioneaza pe
caz de boala, ea avand, de asemenea, studii superioare. Privita din afara pare o
familie de invidiat. Este o famjlie bine cotata i\1 sooietate. Tatal tine foarte mult
la aceasta imagine. Din acest motiv, un alt scenatiu pe care i-1 prescrie tatal
fiului este mmatorul ,,Trebuie sa fii la fel de pe1fonnaut ca mine!". Ca unuare,
fiu1 intra in contrascenariu mascat. Contrascenariul reprezinta ,,solutia"
fiului. El reu~e~te sa intre la o facultate In ur1na tmui examen dificil. Irnaginea
farniliei este, oarecum, pastrata. in acela$i timp, insa, el intra in contrascenariu.
Adopta un stil de viata care implica consumul de droguri. E un slit de viara care
nu are nimic de a face cu viara pe care o duce cu parintii sai. ,,Pe strada $i cu
prietenii mei sunt altcineva." Spre deosebire de tanarul toxicoman din cazul
prezentat anterior, acesta funcrioneaza in acela~i timp 'in doua scenarii polarc,
sceoariul prescris de tata ~i scenariul pe care ~i-l alege singlll', coorrasce1rnriul.
Nevoile de cre~tere ale 1anarnlui sunt satis!acute de functionarca 'in
cootrascenariu. Dar este vorba de o nevoie de cre~tere neaswnata.
1n acest caz este foarte important pericoh1l pe care il reprezinta lezarea
mitului fanuliei ideate. Este iu pericol unul dint:re miturile foarte importante ale
acestei fami lii. La aflarea ve~tij ca fiul consuma drogri, prima reactie a tatalui a
fest 1n legatura cu mitul familiei ideale: ,,Am ajuns la fel ca tiganii!".
469
Transgresarea de catre fiu a uneia dintre regnlile familiale, aceea de a fi
perfonnant, il aduce pe tata 1n stare de panica. Else afla in situatia de a face orice
pentm ca mitul familiei sa nu se dizolve. in mma eva1uarii acestei fam.ilii , am
formulat ipoteza ca p rioritara este pastrarea imaginu familiei ~i nu recuperarea
fiului. in aceste conditii tatal este centrat pea crea planuri pentiu fiul sau ~i nu pe
ritmul de recuperare al acestuia. La uu moment dat este chiar dispus sa il
goueasca de acasa pentru a pastra imaginea familiei. Fiul sau trnbuie recuperat In
tirnp record. Este vorba despre acel gen de parinte care cbnsidera ca singura
problema a familiei este toxicomania fiului sau, arnncand, astfel, toata
responsabilitatea rela1iei pe acesta din unna. iu perioada postdezintoxicare,
presiunea schimbarii a crcscut atat de mult In aceasta familie, 1nciit fiul, chiar
urmand o psihoterapie, a recazut. Tatal nu a reu~it sa se integreze ttiungbiului
parinte - toxicoman - terapeut, iar fiul nu s-a simp.t destul de pregatit pentrn a
profita de ~ansa de a ie~i 1n mod real din scenariu. Gradul de impJicare al fiulu i in
acest scenariu a avut un mare rol in recaderea acestuia.
,,Este mai bine sa faci ca mine. Eu am trecut prin asta!" reprezinlii
metamesajtll illtregului compo11ament al pariutelui In acest scenariu.
Trebuie sa fii la fel d e bun ca mine! Tata.I cu studii ~j cariera
stralucite. Fiul este exrnatriculat de doua ori din liceu. Tata I nu 1nte1ege ceea ce
se intampla. Aici se combina mitul familiei ideale cu nevoia acestej familii de a
fi deosebita. Deoarece fiul este siogurul nepot al intregii famiJii, el devine
ecranul de proiectie al tuturor sperantelor membrilor fami liei. De la lnceput i se
prescrie scenariul ,,Trebuie sa fii perfonnant!", ,,E~ti extraordinar! ". El intra,
astfel, tntr-un sceuariu polar scenariului. prescris de familie. Astfel, el pernlite
familiei sa se confrunte cu propria sa Umbra. In prescrierea scenariuJui
,,Trebui.e sa fi.i performant!", membrii familiei folosesc scotomizarea. El poate
fi o copie a tatalui sau, dar nu poate fr el insu~i. Ce face tanarul pentru a ramane
el l.nsu~i? Alege polaritatea.
fn mma evaluarii acestei famiJji am observat ca relapa tatalui cu fiul sau
se bazeaza pe o pem1anenta comparatie tata-fju , ceea ce m-a dus la supozitia ca
tatal 1~i provoaca fiul la o pe1manenta competitie fratema. ,,El nici nu ~tie pe ce
lume traie~te. Eu La varsta lui eram olimpic la matematica." Comi.micarea In
aceasta familie se confonneaza modelulni ,,Vie\:i paralele". Tata! vorbe~te pentrn
el, mama vorbe~te pentrn ea, fiul vorbe~te pentru el. Tatalui ii este foarte di.fie.ii
sa conceapa faptu l cii fiul are alte nevoi decat el lusu~i. Rolul fiului este acela de
fap ispa~itor. A~adar, se reintalnesc aspecte ce }in de participarea membrilor
familiei la scenariul ,,Nu este momentul sa cre~ti !".
Cel abandonat. Este vorba despre o familie in care, ca ~j in prlmul caz,
ies in evidenra scenariile care se afla in pola1itate. Fi ind vorba despre o familie
cu doi copii, bineinfeles oa fiecare este ,,orientat" catre un scenariu. Fata mai
mica este ,,copilul eel bun", c.are satisface a~teptarile parintilor. Ea este
470
cuminte, invata foai1e biue, este ill randul lumii. Fiul mai mare intra il1 scenariu
polar. Este eel ,,abandonat", este ,,eel renegat''. I. este crescut pana la varsta de
6 ani de catre bunici, intr-un alt ora9 decat eel ill care locuiesc parintii sai. Are
cu buruca o relatie fuzionala. Acest aspect este un bun indicator in legatura cu
tenclintele lui la dependenta. in momentul 1n care se muta cu parintii sai,
,,prefera'' sa ramana illtr-un scenariu al abaudouului. El se simte mai bine la
cre9a, prietenii lui sunt mai importanti decat familia Jui ~i se simte eel mai bine
pe strada. ,,Cel abandouat" !9i ofera ~i o recompensa orala, la 15 aui Tncepand
sa consume un drog, 9i nu orice drog, ci unul care da o dependenta fizica ~ l
psihica foarte puternica. Mama Lui spune despre el ca niciodata nu a fost
deschis cu ea ~i cu tatli.l sau. Are, insa, o relafie foarte buna cu sora lui. in urma
mtalnirilor cu el ~i cu mama lui am observat ca, m ciuda independentei afi~ate,
l. este IDCa foarte dependent de mama lui.
Nu vreau sa cresc. In acest caz este vorba despre un tanar care intra in
contrascenariu ca 1ap ispa~itor 1ntr-o familie U.1 care to1i membrii, dupa spusele
lui, au studii stralucite. A~adar, comportamentul Jui pune in pericol un nlit
foaite important al familiei, ~i amnne mitul familiei perfonnante. Rolul de 1ap
ispa~itor ii ofera tnulte avantaje. Cel mai important avantaj este 1ntarzierea in
asumarea respoosabilitatii, care este corelata cu deturnarea de la cre~tere .
Scenariul pe care ~ i-1 a.lege este polar scenariului impus de tatal sau, care are o
importanta funcrte de conducere. Foa1ie important este faptul ca a avut ~i 1nca
mai are o relaP,e de extrema dependenta fata de mama sa. Refuzul de a cre~te
este evident.
Dupa cmn se observa 1n cazurile prezentate mai sus, dinamica
scenariilor polare este diferita, in funcfie de structura familiei. in fanliliile
in care exista mai mult de un copil, ace~tia sunt ,,repartizati" l'n polalitate cate
unui scenariu. Povestea biblica despre fiul risipitor este relevanta pentru modul
1n care functioneaza scena1iile polare. in familiile cu un singur copil riscul de
clisodere al cop11ului este foarte mare, pentru ca el poate intra concomitent in
doua scenarii.
Foarte importante pentru clinamica scenariilor polare sunt, dupa parerea
noastra, fenomenele de excludere ~i autoexcludere. Un membru al familiei se
poate autoexclude sau poate fi e><clus dintr-un scenariu prescris de pa.rinti, de
alti membri ai fanliliei sau de social. in exeroplele date mai sus este evident
fenomenul de autoexcludere. Mesajul parintilor este ,,Nu ai ce cauta in
scenaiiul meu, dac8. nu intri ID acest roll". Mesajul fiului este ,,Nu pot face
parte din acest scenariu!". Astfel apare un scenariu polar. Acest scenariu polar
nu a.pare peste noapte. $i aici putem vorbi despre modul in care un membru al
farruliei care nu se integreaza scenariului familial contient scoate la suprafaJa
scenariul-umbra al familiei. Farrulia este pusa ID situaJia sa vada ceea ce nu se
vede ID familie, poate fi pusa chiar tn situafia sa se confrunte cu secrete ale
471
familiei. Acel membru al fam.iliei care intra tu scenariul polru are paxadoxnlnl
rol de a .,intregi" fam.ilia, de a-i reda posibilitatea sa integreze ceea oe nu a fost
integrat. Acest ,,ceva" se manifesta ca intricapi familiale (vezi Bert Hellinger).
Fenomenul de autoexcludere ~i de fotrare mtr-un scenariu po1ar este legat de
nevoia de cre~tere. Tana.ml din primul exemplu se sustrage unei capcane
rela\ionale in care ar fi fo11at sa ramana cop.ii multa vreme ~.i intra intr-o alta
capcana, toxicomania. Astfel, ill aparenta, el a ales cre~terea, dar s-a 1ntamplat
deturnarea de la cre~tere.
In cazul toxfoomanului ~i al familiei sale, foarte importanta este
dinamica intre scenaliul-capcana social ~i scenariul-capcana familial. Cazurile
prezentate mai sus demoustreaza faptul ca exista uu moment In derularea
dramei familiale in ca.re acestea se exclud reciproc. Am putea uurn.i acest
moment momentul zero, fiindca 1n acest moment statutul de ,,corp sbain" al
tox.icomanului in fami lia sa este foarte puternic. Este momentul In care este
foa1te clar ca toxicomanul nu mai face pa.rte din scenariul familial. Membri
famil iei nu Ii mai gasesc loc. Urmatoarea mi;;care poate :fi excJuderea ,,corpului
stJain" sau ,,indigestia" familiala. Tata.I din exemplul 2 gasise ,,soluria": ,,Prefer
sa plece de acasa. Sa nu mai ~tiu de el." Riscul excluderii era foarte mare. Daca
nu se !ntampla nici excluderea ~i nici autoexcluderea, ,,solutia'' ramane intrarea
In scenariile polare, dupa cum am observat 1n caztuile prezentate mai sus.
473
Consecinra unei astfel de ,,mecanici" rela~onale este aceea ca
consumatornl de drog este pus la acel~i nivel generational ca ~i parintelc. Astfel,
ierarhia familiala este inversata.
Acestea sum ipotezele de la care au plecat cei hei cercetatori. Pentru
cercetare au fost luate In considerare trei loturi. Un lot format din 18
heroinomani din clase sociale defavorizate, al doilea lot a fost fonnat din 9
fatnilii cu schizofrenl $i al treilea lot a fost format din 9 familii cu grad de
adaptare ~i integrare sociala foarte mari. Grupul cu subiec~ foarte bine adaptati
a fost ales ca grup de control, iar grupul de familii cu schizofreni a fost ales
datorita asemanarilor cu familiile toxfoomanilor.
Pe langa testul Rorschach $i testul proverbelor, cercetato1ii au folosit un
instrument care sale dea reprezentarea clara a ierarhiei familiale. Este vorba despre
testul Ierarhiei Familiale, care indica modalitatea 1.n care fiecare membru al familiei
percepe ierarb.ia familiala. Reprezeutarile rezultate din aplicarea acestui test
membrilor familiilor lotuiilor de familii cu scbizofreni $i a celor cu toxicomani au
scos 1n evidenta predispozifi.ile acestor tipuri de familii la inversiuni ierarbice. A
ie~it ill evidenta faptul ca nu exista diferente semnificative mtre cele trei grnpwi de
fam.ilii in ce prive$te predispozitia la inversiune ierarhica.
In familiile cu toxfoomani, parintji ~i tox:icomanul dete1mina inversiuni
ierarbice in care o persoaua parentala este plasata deasupra altei persoane
parentale 1n ierarhia famiLiala. Inversiuuea se efectueaza situand o persoana
parentala la nivelul descendentilor. Membrij acestor familii sunt implicati in
aliante intergenerationale. Aceste ata~amente apar, adesea, 1ntre parin!i $i
membrii fratriei, precurn $i intre parinti ~i tox:icoman, ceea ce indica faplul ca
toxicomanul, ca membru al fratriei, este irnplicat in aceste ata~amente foarte
putemjce, d:incolo de grani}ele intergenera~onale.
in familiile cu scbizofreni exista un mare numar de inversiuni ierar1uce.
Una dintre persoanele parentale inverseaza pozifia celeilalte persoane in
ierarhie ~i nu propria lor poz.i\ie. Lupta pentru putere 1n ierarhie este aceea~i ca
in familiile cu toxfoomani. Aceste frecvente inversiuni ierarhice indica aliante
intergenerafionale ~i o lupta pentru ,,$efie" 1n acest tip de fami!ie.
Reprezentarile privind ierarhia famiLiala in famiUile cu schizofreni au
demonstrat ca nu ex.ista un uumar mare de ata$amente intergenerationale sau de
ata~amente in aceea$i generatie.
in familiile cu subiecti cu integrare sociaJa foarte buna exista foarte
putine inversiuni ierarhice $i at~ai.11ente intergenerationale. Niciuna dintre
persoanele studiate nu a inversat pozitia alteia 1n ierarhie ~i nici a ei lnsa$i.
Dupa c1.1m sustin autorii cercetarii, studiul nu dore~te sa demonstreze ca
o anume organizare familiala va duce neaparat la o problema specifica, curn
este tox:icomania, ci ca toxicomanu1 este legat de familia sa Intr-un mod care
contribuie la mentinerea i.toxica}iei sale.
474
Concluziile au fost ca inversiuuile ierarruce ~i ata~amentele
intergeneraponale nu trebuie neaparat asodate cu familiile monoparenrale ~i
nici cu cfuninele perturbate, peutru ca acestea apar foatte frecveut ~i ill familiile
cu toxicomani care au ambii parinti.
475
objectului. in cazul toxicomanului, demetaforizarea consta in punerea
substan!ei toxice tu corp, ca substitut a ceea ce este pierdut, iar obiectivarea
consta In nevoia zilnica de drog. Hachet da cateva exemple de manifestare a
criptei la unii dintre pacientii sai. Aure1ie, care $i-a pierdut tatal, este nervoasa
de cate ori vine ziua comemorarii Jui. Christelle a 1nceput sa ia beroina cand a
atins varsta la care mama sa a pierdut o sarci.na, varsta care coincide cu varsta
bunicii sale in momentul in care aceasta $i-a pierdut tanarul sot. Sabine a luat
penuu prima data heroina in octombrie, luna in care ea a avut un accident in
care a murit unul d.i.otre prieteuii sai.
Dupa Nachin (Nachin, 1995), fantasrnele de incorporare, legate de
c1ipta, se manifesta in clinica astfel:
- incmporare mlegatura cu modul de reprezentare. Este vorba despre lipsa
reprezenta1ilor nonnale (o pacienta, care $i-a pierdut so!lll, nu retl$e$te sa ~i reprezinte
cadavml sotului ei in morrnant) sau despre aparifia tmor uoor reprezentari nea$teptate.,
patologice;
- incorporare in legatura cu modul de manifestare a afectelor. Acest tip
de incorporare se manifesta p1in seuza~i, se11tin1ente, emo!ii sau printr-o
anestezie afectiva;
- incorporare ill legatura cu modul de manifestare a comportamentului.
Este vorba despre manjfestarea unor conduite incongruente ~i iuexplicabile
pentru subiect;
- incorporare in legatura cu o stare corporala. Aceasta se poate
manifesta pri11tr-o boala ~i indeosebi prin tulburari hepato-djgestive.
Toate aceste mauifestari ale fantasmelor de incorporare au fost
jdentificate $i 111 cjjnica toxicomanului. Ele ,,prelungesc" viata obiectului
pierdut al iubirii.
477
Epstein ~i colaboratorii sai de la Butler Hospital in Providence au pus
la punct un ,,Mc Master Model", care pune accentul pe 6 dimensiuni
majore in funcponarea familialli:
479
- comunicarea functionalii se caracterizeaza prin claritatea mesajelor
verbale, coerenia intre verbal ~i non-verbal congruenta intre mesajele diferiti lor
memb1i, capacitatea de a metacomunica;
- comunicarea disfuncponala e caracte1izata prin confuzia mesajelor,
disonanta tntre verbal ~i non-verbal, iucongrnenta lntre comlulicarea diferi~ilor
memb1i, rupturile, raspunsurile in locul celorlalti, mesajele contradictor.ii ,
jnjonctiunile paradoxale, dublul mesaj.
481
fiecamia dintre membrii familiei) , informatii privind evenimentele critice
(schimbari importante, migratii, e~ecuri ~i reu~ite) .
0 alta etapa in constructfa unei genograme consta in delimitarea
relatiilor familiale (McGoldrick, 1990, p. 39). Acest lucru se poate face prin
observa!:ti directe ~i pe baza martwisirilot membrilor faroiliei.
$edinta de elaborare a unei genograme. Infonna~iile necesare
construirii unei genograme se pot obtine prin contactul ct1 umll sau mai multi
membli ai familiei. McGolchick vorbc~tc de efecrul Rashomon (nume dat dupa
un celebru film japonez, to care m1 eveniment este prezentat din mai multe
unghiuri, ~a cum a fost el trait de mai multe persoane). Discu~ile cu mai multi
membri ai familiei dau posibilitatea de a compara diferitele puncte de vedere ~i
de a observa interactiunile. Ceea ce estc impo11ant, spune Schiitzenberger, este
modalitatea ill care autornl acestui arbore ,,fantasmatic" (pentru ca genograma
nu reprezinta o cercetare geoealogica obiectiva) percepe personajele ~i
legaturile dintre ele (1999, p. 89). Stabilirea legaturilor probabile lntre
evenimente, fapte, date, shuatii poate duce la depistarea unor repetitii
(coincidenta datelor sau varstelor), care pot avea legatura cu patologia de
traosmisie transgeoera~onaUi ~i. implicit, cu !ntre!inerea reia1iilor-capcaua.
A~adar, unul clintre obiectivele genogramei este punerea in evidenia a
proceselor ~i a fenomenelor de transmisie transgeneratiouala (loialitatea
familiala, sindromul de aniversare etc.).
capcana a tragedizarii .Ii poate 1ngbifi nu numai pe parinfi, ci toata familia. ,,Nu
ma mai pot ocupa de serviciu. Mi-e teama ca o sa-mi pierd postul. Nu mai am
chef sa fac n.i.mic. Nici eu $i nici sotul Nu Uni pot reveni." Aces ta este unul diu
momentele In care parintii se prezinta la un specialist, fie el din domeniul
clezintoxicarii, psihiatriei sau ps1hoterapiei. Ei vin sau nu 1nsofiti de copiii lor.
Ce ar .ti de racut illtr-o asemenea situatie? Daca starea de dependenfa este
iustalata, bine1n1eles, px:imul pas este deziutoxicarea. Este simplu! iusa,
persoana dependenta este ea de acord cu dezintoxicarea? Dorete ea sa se lase
de consumul de drogl1ri? Parintii care au trecut prin aceasta sinH11ie $tiu foaite
bine ca, daca fiul sau fiica lor nu 1$i doresc dezintoxicarea, recaderea se va
!ntampJa imediat dupa ie$irea din sectia de dezintoxicare sau, In paralel cu
tratamentul ambulatoriu pentru suport, pe perioada dezintoxicarii, se intampla
$i conswnul de drogwi A~adar, toxicomanul se poate af1a In stadiul pe care cei
doi speciali~ti 1n toxicomanie, Prochaska ~i DiClemente, 11 numesc de
precontemplare. Este vorba desprc ace) stadiu in care consumatorul de drog nu
considera ca consumul ar fi o problema pentm el. El gase~te tot felul de
ra~ionalizfui pent:ru a-~i justifica comportamentul. Drogul 1i ofera numai
avantaje. ,,Este modul meu de a ma distra." ,,Ma ajuta sa ma simt bine ~i nu
exista nimic care sa ma faca sa ma simt bine atat de repede. Altfel ma
plictisesc. Toti prietenii mei consuma." Acestea sunt justificari tipice pentru
aceasta faza de. pre.contemplare. in acest stadiu, lUl rol foarte impoLiant 11
poate avea psihoterapeutul, care poate lucra cu toxicomanu) pe sistenrnl de
motivare, avand suportul parintelui. Pentrn a renunta din proprie initiativa la
consumul de droguri, persoana dependenta arc nevoie de motivare. Acesta estc
unul diutre momentele in care terapeutul se poate manifesta 1u cadrul
triunghiul ui toxicom an - parinte - terapeut. Parintele care a depa~it faza de
,,tragedizare" poate acorda suport fiului sau fiicei aflat(a) in situatic de criza.
Parintele care nu a depa~it faza de tragedizare $i care nu a reu$it sa accepte
situatia poate sabota munca psihoterapeutului, lt1tretinand compottamentu1 de
consum. Repro~nrile, suspiciunea, atitudinea moralizatoare, in general , pot
mentine dependenra.
ln situafii de crizii confuzia comunicarii cre9te, iar 1e/ctfiile-capca11a
ies la suprafa/ii. Aadar. faza de tragedizare este un moment foarte bun pe111r11
a ident((i.ca 9i a evalua re!atii/e-capcana fntr-o fami!ie.
Fiind v orba despre o situaiie de criza, poate ie~i, in mod clar, in
evidenta modul in care familia face fa\a situatiilor de criza. Ma refer la stratcgii
de a face fata $i la reactii in legarura cu transgresarea regulilor fam.ilia!e.
Specifica penuu familiile aflate Tn aceasta situatie este senzatia ca m1 exista
483
1e~1re. in cabinet intra parin~i 9i ,,problema". De obicei ,,problema" nu arc
nimic de spus. in aceste condi~i se 1nrampla ceea ce a~ numi fonomenul ,,vie\i
paralele". Fiecare membru al familiei vorbe~te pentru el, in paralel. Strategiile
de a aborda situapa de criza suut 1ntemeiate tot pe mitul fam.i liei. Acesta poate
fi mai impo11ant decat recuperarea persoanei dependeute. Am intaln it familii in
care mitul fami1iei ideale este foarte important. in aceste familii centrarea
este pe imaginea familiei ~i nu pe recuperarea toxicomanului. In acest caz
capcana este foarte puternica, pentrn ca atunci cand persoana dependenta nu 1$i
mai gasc~te locul In scenaril1l familial exista m1 mare rise de eliminare a
acesteia. ,,Mai bine pleaca, sa nu mai ~tiu de el."
0 alta reac1ie tipica 1n faza de tragedizare este cautarea rctetelor. Exista
familii care nu au strategii propriu-zise de a face fata problemelor cu care se
confrunta. Sunt acele familii care cauta retete in curtea vecini lor, In mass-media
sau in ,,gura satului". Dupa parerea noastra, cautarea re~ete l or de astfel de
famil ii confoma functionarea mitului ,.Nu este momentul sa cre~ti!".
485
tanarul dependent ca ~i cum ar consuma 1n continuare. Aceasta atitudine
paradoxala genereaza o comunicare paradoxala; adjca Ii pune pe membrii
fami liei Jn situa1ia de a intra in relatii-eapcana. Pe de o parte, parintele Ii cere
fiului sau sa uite peste noapte ca a fost toxicoman, iar pe de alta parte, ii
trateaza ca ~i cum ar consuma in coutim1are. E ca ~i cum i s-ar spuue: ,,Da. Ce a
fost a fost, dar, ia sa vad, astazi ai consmnat? Ai ceva in bt1zunare?". Multi
diutre toxicomani au aceasta expe1ienta u1 perioada de dezintoxicare.
Comunicarea paradoxala implica un dubla mesaj $i Ii obliga pe mcrnbrii
familiei sa intre in relatii-capcana. U11ele familii cu toxicomaui au ,,tradiiie" 'in
folosirea comunicarij paradoxale $i relatiile-capcana pe care le genereaza acest
tip de cdmunicare se transmit din genera1ie in generatie, atat timp cat nu vor fi
COU$tientizate. Tendinta de a comunica paradoxal cre$tC mai ales in situatii
de criza $i apare ~i t n familii care nu au ,,traditie" in a comunica in acest
mod. Perioada tu care persoana dependenta trece de la statutul de consumator
la statutul de neconsumator este o situa1ie de criza in familie, situatie in care
comurucarea paradoxala se intensifica datorita presiunii schimbarii.
Trecerea de la statutul de consumator la statutal de neconsumator.
Si parintele, ca ~i tanarul dependent, are nevoie de timp pentru a-~i recaptita
increderea in fiul lui ~i pentru a se obi~mli cu noul statut al acestuia, statutul de
persoana care nu mai consuma. A~a apare reactia paradoxala. Este con~tient ca
fiul lui nu mai consuma, dar se compo11a ca ~i cum acesta ar consuina In
contiouare. Pe de alta parte, tanarul care a renuntat la consumul de droguri se
a~teapta sa fie tratat ca. atare. ,,Daca nu mai consum, ma a~tept ca ceilal1i sa nu
ma mru trateze ca pe o persoana dependenta ~i nici ca pe o persoana care nu a
avut niciodata de-a face cu drogurile. A~tept sa fiu tratat ca o persoana care a
depa~H o perioada critica." Tanaml 'incearca sa .i~i descopere noi interese,
'incearca sa fie integrat intr-1m alt mod 1n farnilie $i u1societate, Toate aceste
nevoi ~j a~teptari necomunicate nici de copii ~i nici de parinfi se traduc printr-o
mare tensiune ~i confuzie. Tensiunea $i confuzia pot fi evitate in momentul in
care fiecare dintre cei implicari devin con$tienti u1 legatura cu ceea ce a~teapta
ficcare de la celalalt. in triunghjul Lox.icoman-parinte-psihoterapeut,
psihoterapeutul poate servi ca un fel de geam ptin care tanarul toxicomau ~i
parintele lui sa se vada a~a cum sunt ei , cu ritmul lor, cu nevoile Jor, cu
a~teptarile !or. La uu moment dat, suspiciunea pa1intelui poate deveni atat de
insuportabila !neat persoana dependenta sa se hotarasca sa piece de acasa sau sa
recada. Reactia lor este urmatoarea: ,.0 sa ma due sa iau din nou o bila, ca sale
arat ca sunt drogat, a~a cum ma cred ei. " ~i, uueori, multi dintre ace~ti tineri
cbiar o fac. Manifestarea suspiciunii ~i ne1ncrederii este legata de o anumita
tendinta catre ,,detectivism" a parin1ilor in aceasta perioada.
Presiunea scbimbarii este asociata cu recaderea. Recaderea se poate
lntampla brnsc, in apareota, dupa o perioada mai mica sau mai mare de
486
abstinenta. Factorii exteriori cu care se poate asocfa recaderea sunt multi.
Intalnirea cu un prieten de consum, intalnirea cu iubita care illca mai consuma,
lipsa unei ocupa!_ii... Da. Ace~ti factori exteriori pot avea un rol foarte
important, dar numai ill combinatie cu presiunea schimbarii. Atuuci cand
presjunea schimbarii este foaite puternica, se intampla recaderea. Chiar $i
atuuci cand tanarnl merge la psihoterapeut, riscul recaderii exista, pentn.1 ca
acest tanar nu este pregatit sa faca fata unei presiuni atat de putemice.
Acest fenomen, pe care 1-am denumit presiunea schimbarii, a fest
identificat in unna unor observatii !acute pe mai multe familii cu toxicomani.
El se lntampla la granita intre nevoile fostului toxicoman ~i nevoile celorlatii
membri ai familiei ~i se refera la toti acei factori care forteaza, intr-un tel sau
altul, schimbarea, f"ara a ~ne seama de ritmul individulw . Ce este specific
pentm familia aflata in aceasta faza? in urma provocarii contlictului am
identificat ca zona de tensiune ~i conflict se afla in acest punct, pe care I-am
numit grauita intre nevoile individului ~i nevoile celorlati membri ai familiei.
De obicei, acelui tnembru al familiei, care este considerat a ft problema, i se
ignora propriile nevoi.
Comunicarea disfunc~onala, confuzia roh.uilor, granifele difuze
(nevoile mele sunt ~i ale tale) se pot observa Inca de la primele ~edinte cu o
astfel de familie. Multora dintre membrii famillilor cu care am lucrat li s-a
parut ciudat atunci cand au fest pu~i in situatia de a face ceva impreulla.
,,Comunicarea" intre membrii acestui tip de familie da impresia expunerii uuor
vieti care se des:fa~oara 1n paralel.
487
familial. Atat timp cat el irrteraqioneaza cu aceste persoane ~i ele folosesc
acela~i tip de relationa.re, tanarnl toxicornan i~i va mentine com.portamentu l
obi91mit in afara spatiului terapeutic. De ce? Daca el este implicat 111tr-o
co1nunicare paradoxala cu parintii lui, odata 'intors 'in spatiul familial va intra m
aceasta comunicare paradoxala cu ace~tia, indiferent de ceea ce s-a intamplac In
spatiul psihoterapeutic. Presiunea schimbarii va func\iona in continuare.
Responsabiljtatea relatiei nu apartiue niciodata numai uneia dintre persoanele
implicate. Pentru ca problema tanarului dependent sa poata ii rezolvata este
necesar ca parintele sa se:integreze tJiunghiului toxicoman -parinte- terapeut,
acceptand ca sch.imbarea nu poate sa cada doa.r pe tm1erii tanarului toxicomru1.
Altfel, este vorba despre o falsa schimbare. In acest fel, parintele 11 sus\ine pe
psihoterapeut ill demersul sau, iar in raport cu tanarul dependent el poate
funcJiona, dupa cum an'l mai spus, ca oglinda, 1nsotind11-l in cautarea lui ~i
sc.b.imbandu..:se odata cu el.
Con$tientizarea scenariilor la care participa to1i membri familici. este
foarte irnportanta pentru ea triunghiul toxicoman - parinte - psihoterapcut sa
funcrioneze. In cazul presiunii schimbarii este foarte important scenariul
,,Acum nu este mornentul sa cre$ti!'", scena1iu care implica, bine1n~eles,
parado.>.'Ul, pentru ca tanamlui toxicoman i se cere sa se schimbe ~i 1n acela$i
timp sa stagneze, sa fie con~tientizat.
489
- parinte - psihoterapeut. Parintele poate 'invaia lmpreuna cu el cum sa fie
receptiv la propriile nevoi, pentrn a putea fi receptiv ~i la nevoile celuilalt.
490
Terapia strategica de fam.ilie este preocupata, mai mutt decat terapia
structurala de familie, de modalitatea in care oamenii se schimba. Exista multi
terapeuti care au pa1tic.ipat la dezvoltarea acestei terapii, insa Haley este eel
care a aplicat acest tip de te("apie In lucrnl cu familiile toxicomanilor.
Dependenta de drag este vazuta ca un s.imptom care menpne homeostaz.ia
sistemului familial. Acest simptom este vazut ca fiind roodalitatea fai:niliei de a
evita schimbarea. Se creeaza un cerc vicios, cum spune Haley. Interventia
1.erapeutulni este legata de intrernperea acestui cerc vicios, In a~a fel ]neat
familia sa se reorganizeze.
Experienta terapeutilor cu consumatorii de drog intare$te ideea ca
ace~tia sunt foarte dependenti de familia lor, iar mecanismele dupa care
funcj:ioneaza familia sunt foa11e irnportante in men~inerea consumului de
dtoguri. Consumatorii de drog resping ideea de respousabilitate. Terapeutii
leaga compo1tamentul de consum de incapacitatea consumatorului de a se
dezlega de familie. Pentn.1 membrii familiei, co1,1stmml de droguri are functia de
a indeparta sistemul familial de la realele conflicte. Perioadele tn care foerii
unei familii se pregatesc sa paraseasca familia sau se implica In relaiii intime
sunt perioade de stres maxim.
Momeutul in care consumatoml de drog s-a hotarat sa paraseasca familia
coincide cu debutul unor comportamente care, uneori, pot fi considerate deviante.
Este vorba despre consumul de droguri sau despre acte delincvente. Acest tip de
comp01tament are rolul de a adtma familia unpreuna pentrn a depa~i momentul
Toti membrii familiei participa la ajutarea celui care are proble.ma. Drogul Ii
mentine pe membrii familiei intr-o relatie de interdependenta. Atat consumatornl
de drog, cat ~i ceilal~ membri ai familiei sunt bloca? In acest cerc vicios. Drogul
Ii pennite, celui care 11 consuma, sa traiasca acea separare de care are nevoie. Se
manifesta1 astfel, acea dinamica lntre nevoia de cre~tere ~i detumarea de la
cre~tere. Nevoia de cretere il poate detennina pe toxicoman sa se separe de
familie lntr-un mod ~ i intr-un un moment care pot favoriza mauifestarea
detumfuii de la cretere.
Terapia propriu-zisa:
angajarea familiei In tratarea consumatorului de drog;
este foarte impo1tant ca inainte de angaja familia In tratament sa se
primeasca acordul toxicomanului;
se fixeaza o intaln.ire cu 1ntreaga fam.ilie;
este foarte important ca terapeutul sa telefoneze parintilor atunci cand
consumatorul este de fata.
Indivizii care traiesc cu familia lor de origine sunt de cele mai multe ori
nepregati}i sa implice familia In terapie. in acest caz, consumatorul lncearca sa
n convinga pe terapeut ca nimeni dinfamilie nu ~tie ca el consuma.
49 1
IEvaJuar eal. Tebnicile de evaluare propuse de Benett (Benett~ l99S, p.
54) vizeaza, in primu l rand, ideotificarea celei mai importante relatii a
consumatorului de drog, detalii ~j procedmi legate de tratament, debutul
consumulm de drog, ca.lea administra1ii drogu1ui, modalitatea prin care
consumul de drag a devenit o obi~nuinta.
$edinta de terapie trebuie sa tie pentru client un Joe unde sa poata
cliscuta cu 1ncredere aceste probleme. Terapeutul trebuie sa observe ~i sa
identifice orice element care poate da ioforn1a~ii in legatura cu relatia clfent-
familie. Folosirea genogramei familiale poate da la iveala mecanisme legate de
consumul de d.roguri, care se repeta In familia toxicomanului.
linceputul terapieij. La 1nceput, Benett se centreaza pe gradul In care
familia este afectata de consumul de droguri
~arciniJ~. in familii le cu irn consumator de drog este important sa se
lucreze pe relatia aeestuia cu parintele de acela~i sex. Trebuie negociate sarcini
specifice cu care sa fie de acord amandoi. Este necesar ca ill aceasta faza
terapeutul sa se ocupe de parintele de sex opus, a carui anxietate de excludere
poate cre~te foarte mult.
IFaza de crizaj. Unnatoarea faza a tratamentului este caracterizata de o
scbirobare ill statutul conswnatomlui de drog 1n raport cu coosumul de drog.
Consumatornl de drag se poate dezintoxica acasa sau mtr-un centm de
dezintoxjcare. Adesea., aceasta scbimbare este !nso}ita de o criza familiala caTe
poate insemna o declan$are a conflictului ma1ital, poate genera o problema la
tm alt membru al fatniliei sau, in mod ironic, poate fi momentul In care familia
sa-~i mlature copilul de acasa. Functia principala a unei astfel de crize este
aceea de a submi.na eforturiJe pe care le face consumato.ml pentru a se separn.
Acesta este un stadiu foarte important In care consumatornl de drog are nevoie
de supo11 din pai1ea familiei. Atunci cand toxicomanul se apropie de o via\a
normala, stabilitatea familiei poate fi clatinata. Criza eel mai des lotalnita se
refera la relaJia maritala. Odata ce toxicomanul a intrat la dezintoxicare, parintii
tncep sa arunce vina unul pe celalalt ~i, la uu moment dat, se trezesc vorbind
despre divort. in acest moment toxicornanul devine con$tient dcspre faptul ca
familia sa este pe cale sa se dezintegreze. Urmatorul pas este recaderea, peotrn
a le indeparta parinJilor atenpa de La problema lor. Criza este un punct crucial
li1 tratament. Terapeutul a anticipat aceasta criza. Tot ceea ce are el de facut
este sa asiste familia ill a$a fel incat aceasta sa treaca peste criza tara ca
progresul toxicomanului sa fie sabotat. Scopul este acela de a incuraja
consumatorul sa se separe de criza, iar pe parinp sa asigw-e suport
toxicomanului, ajutandu-1 sa contim1e sa l~i mentina independenra.
Faza de acfiune. Este faza in care are Joe luarea decizjei de a schimba
comportamentul. Terapia este orientata catre punerea in discu(ie a
automatismului comportamentului de conswn, a circumsta11telor in
care are loc consumul de drog ~i a situatiilor de rise crescul.
493
preferat ca toxicomanul sa invite familia, dar $i terapcutul poate telcfona sau
trimite un forn1ular membriJor acesteia.
Kaufman a lucrat cu un grnp familial multiplu, fonnat din 40 pana la
50 de membri. Grupul cuprindea paciel:ltii ideutifica~i $i fam:ilii le lor apropiate.
Sllllt inclu$i $i prietenii $i amanfii, ace~tia jucand lll1 rot foarte important 'in
viata toxicomanului . luainte de a fi accepta~ 1n grup, membrii familiei tree
ptintr-un interviu. Elaborarea unei genograme este foatte importanta.
Terapia multipla de familie poate fi corelata $i cu $edinte de terapie de
familie clasice. Astfel ca anumite secrete fam.iliale pot fi discutate In aceste
$edin!e de terapie familiala clasica, fund evitate 1n $edinte1e de terapie multipla.
Totu$i, membrii familiei sunt incurajati sa le abordeze ]n aceste $edinte de
terapie multipla.
Intregul grup poate juca, la uu moment dat, rol de terapeut familial.
Familiile 'i$i imparta$esc e>..<perientele $i 1$i ofera ajutorul. ,,Terapia multipHi de
fauulie ofera familiilor ocazia de a tnvata una de la alta pe bazele analogici , a
interpretarii indirecte, a imita\iei ~i identificarii." (Laqueur, Cahiers de
Therapie Familiale).
Grupul este dispus lutr-un rna1-e cerc, coterapeutii fond a~ezari la
distante egale, pentrn a pennite observarea intregului cerc. Kaufinan nu
folose$te estrada pentru famiua protagouista, pentru ca acest lucru ar sabot.a
participarea ~i identificarea cu alte familii . Fami li ile se a~eaza lmpreuna $i
modul de a- ~i gasi locul trebuie observat cu atentie, pentrn ca astfel se pot
identifica scbemele structurale.
La inceputul ~edin{ci fiecare membru al grnpului i~i spune numek ~i
rolul. Un membru al grupului va descrie scopul pentrn care s-au adunat.
Sublinierea scopului poate scoate In evidenta importanta lnfelegerii modului in
care mecanismele familiale au dus la abuzul de droguri.
in general se Jucreaza intens, cu trei sau patru famiJji lntr-o seara.
Aproape toate celelalte familii de pe margine sunt implicate en10~onal $i
participa verbal.
Pe parcursul terapiei, rnembrii famil.iei stmt confiuntati cu rohuile pe care
fiecare le detine 1n aparitia $i intretiuerca toxicomaniei. Familia este confamtata $i
cu propria ei nevoie de a lntretine toxicomania. Dinamica re l a~ilor-capcana
specifica unei familii se reproduce in primele ~edinfe ale terapiei multiple. Accasta
prima faza a terapiei este foarte .importanta, pentru ca, 1n funcpe de modul 1n care
se manifesta relapa terapeut-membri ai familiei , ace~tia pot sabota sau m1 cre~terea
terapeutica. Poate ex.ista riscul ca toxicomanul sa parascasca terapia tocmai pentrn
ca este foru1e prins tn capcana relaJionala fam.iliaJa. Membrii familiei pot deveui
con~tienfi de capcana rela~onala care Tntretine toxicomania umria dintre membti.
Acest lucrn nu este, fusa, de ajuns. Capcana poate funcfiona in continuare.
Avantajul aplicarii acestu.i tip de tratament In comunitatea terapeutica este acela ca
494
pacientul poate observat permanent. Comportamentul sau poate fi un indicator al
dinamicii relatiilor in familia sa. Semnele de dezadaptare, comp011amentul
deranjant pot indica faptul ca familia s-a re1ntors in capcana relationala.
Scu lptura familiala ~i coregrafia suut des folosite 1n cadrul unui grup
de terapie multipla de familie. Scopul este acela de a topi intelectualizarca
excesiva sau anxietatea.
Terapia multipla de familie aplicata familiei toxicomanului implica $i
prescrierea unor sarcini familiale $i a unor roluri, 1n vederea redefinirii relaNior
familiale. Succesul sau insuccesul unei astfel de terapii depinde foarte mult $i de
stilul propriu al terapeutului. Kaufinan, de exemplu, este foarte centrat pe
disfunciionalitatile familiale, pe delimitarea granitelor intre membrii familiei, pe
modalita!ile constrangatoare de comunjcare, pe mecanismele double bind.
Terapia multipla de familie este centrata pe foqele familiale care
meotin simptomul, dar $i pe fo11ete exterioare cu care acestea sunt conjugate.
Spatiu1 terapiei de familie multiple este un spatiu in care dinamica relat.iilor-
capcana poate fi foarte bine observatii $i abordata.
499
Pentrn a tntelege mai bine cum :functioneaza constelatiile familiale, sa
Juam uo exemplu. Este vorba despre o tanara femeie care a vrut sa se sinucida $i
a supraviefUit. Terapeutul a reconstituit sistemul familial $i a descoperit ca, in
realitate, mama ei era cea care dorea sa se sinucida. Tatal mamei se sinucisese
prin inecare. Astfel, confomJ dinamicij ,,Eu te urmez", mama a do1it sa-J mmeze
pe tatal sau to inoa1te, iar fiica. confotm dinamicii ,.Mai degraba eu decat ni!", a
preferat sa faca acest lucru in locul mamei sale. Reintroducerea buniculw in
sistemul familial reconstituit a schimbat situaa.
Odata ce ordinea a fost restabilita, -persoana poate oferi familiei resursele
sale noi $i esent}ale. Aceasta reinstaurare a ordinii conduce la schimbari
spectaculoase in diferite doroenii ale vietii, Ritualurile $i diferitele schimbari de
loc au ca scop modificarea putin cate pu!in a structurii inteme a sistemului.
Terapia lui Bert Hellinger vizeaza ill primul rand intrica~ile familiale. Abordarea
acestorintricatii ar reprczenta restabilirea ordiilli 1n fam.ibe.
~i toxicomania poate fi un efect al intricatiilor farniliale. Tox.icmmanul
este considerat de unii speciali$ti ca fiind persoana de sacrificiu a fami liei. El
poate fi legat de un membru al familiei sale intergenera1ional srm
transgenerat:ional ~i, in virtutea acestei Jegaturi. poate isp~i o vina a acestuia sau
poate semnala o uedreptate !acuta acestuia. Atat ti.mp cat aceasta legatura va
ramane incon~tienta, echijjbrnl necesar sistemului familial nu se va reface $i riscul
de repetitie a episodului de toxicoroanie ill genera~a 11m1atoare este foaite mare.
Concluzii
505
Dafmoiu, I. (2001), Elemente de psihoterapie integrativii, Editura Polirom,
la$i
David, D . (coord.) (2000), lntervenfie cognitiv-comportamentalii fn
tulburari psihice, psihosomafice $i optimizare 111na11ii, editia II, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca
de Garioe, I. (1987), Massa et Moussey: la question de l'embonpoint, iu
Autrement, 91, 108
de Lassus, R. (2000), Analiza tranzac/ionala, Editura Teora, Bucure$ti
de Rougemont, D. [1972)(2000), lubirea $i Occidentul, Editura Univers,
Bucure$ti
Ducici, 1. (1994), Fericire, iubire, femeie, Edihlra Niculescu, Bucure$ti
Duck, S. [1994)(2000), Relajiile inte1personale, EdituraPolirom, fa$i
Elder, G. (1969), Appearance and Education in Marriage Mobility, in
American Sociological Review, 34, 519-533
Elkaim, Mony (1999), La therapiefamiliale en changement, Synthelabo
Eronen, M. (1995), Menial disorders and homicidal behavior in female
subjects, American Journal of Psychiatry
Eysenck, H., Eysenck, M. ( 1998), Descifrarea comportamentului uman,
Editura Teora, Bucure$ti
Ferreol, G. (coord.) (2000), Adolescen(ii i toxicomania, Editura Polirom,
la$i
Forse, M. (1991), L'analyse structura!le du changement, PUF, Paris
Fo~, R. (1967), Disulfiram as an adjimcl in the treatment of alcoholism, in
Fox, R. (Ed.), Alcoholism: Behavioral research, therapeutic approaches (242-
255), Springer, New York
Frances, R., Miller, J. (1998), Addictive disorders in women, Clinical
Textbook of Addictive Disorders 2"d Edition, Guilford Press
Frank, J. ( 1961), Persuasion and healing, Johns Hopkins Press, Baltimore,
MD
Frankl, V.E. ( 1963), Man's Search for Meaning, Poket Books, New-York
Frankland, A., Sanders, P. (1999), Next Steps in Counselling, PCCS
Books, Ltd Ross- on-Wye, Herefordshire
Freud, S. (1991 ), lntroducere fn psihopatologia viefii cotidiene, Ed.
Didactica i Pedagogica, Bucure$ti
Freud, S. (1996), Cinci lee/ii de psihanaliza, Editura Mediarex, Bucure$ti
Garner, D., Cooke, A. (1997, februarie), Body Image, in Psychology Today
Ghodse, H. (1989), Drugs andictive behaviour, Blackwell Scientific
Publications, London
Giddens, A. [1992)(1999), Transformarea intimitafii, Editura Antet,
Bucure$ti
Glasser, W. (2000), Cum sa alegemferictrea, Ed. Curtea Veche, Bucure$li
506
Golu, P. (2000), Fundamenrele psihologiei sociale, Editura Ex.Ponto,
Constanta
Gordon, D. (1978), Therapeutic Metaphors, Meta Publications, Cupertino,
California
Gorell Barnes, G. (1998), Family Therapy in Changing Times, MacMillan
Press, LTD
Gottman, J. (1976), A couple's guide to communication, Research Press
Gurmann, A.S. (1981), Questions Answers in the Practice of Famlly
Therapy, Bnmner/Mazel, Inc.
Hagege, J. (1993), Seduire, Albin Michel, Paris
Haley, J. (1981 ), Problem Solving Therapy, Jessey-Bass Publisher
Haley, J . ( 1990), Strategies of Psychotherapy, The Triangle Press,
Rockville, MD.
Haley, J. (1990, 1997), Changer !es couples, ESF editeur, Paris
Hardyment, C. [1998)(2000), Viitoru! familiei, Editura ~tiinWicll,
Bucure~ti
Heitler, J. (1976), PreparatOJy techniques in initiating expressive
psychotherapy with lower class, unsophisticated patients, Psychology Bulletin,
3, 339-352
Hellinger, B., Hovel, Gabrielle (2001), Constellations fami!iales, Les
Scuffle d'Or
Holdevici, Irina (1995), Autosugeslie ~i relaxare, Editura Ceres, Bucure~ti
Holdevici, Irina (1996), E!emente de ps;/10terapie, Editura ALL, Bucnre~ti
Holdevici, Irina (1999), Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie
ra/iona!-emotivii i cognifiv-comportamentalii, Editura Stiinta ~i Tehnica,
Bucure~ti
Hough, Margaret (1998), Counselling SJ...7./ls and TheOJy,
Hodder&Stougbton, Great Britain
llardo, J.A., Rothmann, C.R. (1999), I'll Take Care of You. A Practical
guide/or Fam;/y Caregivers, New Harbinger Publisher, Inc.
Ilut, P. (2000), Jluzia localismului sau localizarea i!uziei, Editura Polirom, Ia~i
Ionescu, G. (1995), Tratat de Psihologie Nfedicalii i Psihoterapie, Editura
Asklepios, Bucure~ti
Joubert, Christiane ( 1992), Des Ancetres Insuffisament Bons/ Etude du
mythe familial a !ravers la technique de la therapie psychanalitique du groupe
famil!e, These pour le Doctoral de psychologie, Grenoble
Jung, C.G. (L996), Personalitate ~;transfer, Ed. Teora, Bucure~ti
Jung, C.G. (1997), Tipuri psiho!ogice, Ed. Humanitas, Bucure~ti
Kemker, S.S., Kibel, H.D., Mahler, J.C. ( 1993), On becoming oriented lo
inpatient treatment: inducing new patients and professional to recove1J1
movement, International Journal of Group Psychoterapy, 43, 285-302.
507
Keymeulen, R., De Leneer, G. (1999), Klippen Omzeilen, ee11 trening in
terugvalpreventie, Merelbeke, De Sleutel
Khantzian, E.J., Halliday, K.S., McAuliffe, W.E. ( 1990), Addiction and
the vulnerable self. Gui lford Press, New York
Kohut, H. (1977), The restoration of 1he se(f, Tnternarional Universities
Press, New York
Kohut, H. (1984), How does analysis cure?, University of Chicago Press,
Chicago
Kosseff, J.W. (1975), The leader using object-relations them)', In Liff, Z.A.
(Ed.), The leader in group (212-242), Jason Aronson, New York
Kruse, C., Parker, G. ( 1998), Medical Inte11sive Care pocket co111pa11ion to
priciples and practice, W.B. Saunders Company
Kurtz, E. (1981), Shame and guilt: Characteristics of the dependency cycle,
Hazelden, Center City, MN
Lew, D. (1973), Realities of alcoholism in indusfly, NIAAA, Publications.
Rockville, MD
Lipovetsky, G. [ 1997](2000), A 1reiafemeie, Editura Univers, Bucure~ti
Lissarraque, F . (1991), Femmes au figure, in Histoire des femmes, Pion, Paris
Luca, A. (2000), Carl Rogers o$i Terapi(l Ce111rata pe Persoanii, 111
Mitrofan, Iolanda (coord.), Orientarea experienfiala in psihoterapie, Editura
SPER, Bucure~ti
Luria, Z. (1978), Genre et etiquetage: !'effer Pirandello, 1u Sullerot, E.
(coord.), LeFaitfeminin, Fayard, Parjs
Mack, A.H., Franklin, J.E., Frances, R.J. (2001), Treatment of
alcoholism and addictions, Second edition, American Psychiatdc Publishing,
Inc., Washington DC
Marcus, G., Hodgson, R. (eds.) (1991), Responding to drug and alcohol
problems in the community, World Health Organization, Geneva
Marlatt, G.A., Gordon, J.R. (eds.) (1985), Relapse Prevention, Guilford
Press, New York
Maslow, A. (1962), Toward of Psychology of Being, B. Yau Nostrand
Company
Masterson, J.F. (1981), Tlze 11arcissistic & borderline disorders,
Brunner/Maze!, New York
Matano, R.A., Yalom, I. (1991), Approaches to chemical dependency:
Chemical dependency & interactive group - a synthesis, International Journal
of Group Psychotherapy, 41(3), 269-294.
McGinnis, A. [1 979](2000), lmportan{a prieleniei, Editura Curtea Veche.
Bucure~ti
McGoldrick, Monica, Gerson, R. (1990), Genogrammes et enlretien
familial, ESF, Paris
508
McKay, M., Fanning, P ., Paleg, K. (1994), Couple Skills. Making Your
Relationship Work, New Harbinger PubJjcation, Inc.
Meekers, D., Ionescu, A. (1999), Dragostea fn anii '90 :;
asupra rineretului din Romiinia fn 1998, Graphos SRL, Buc\ire~ u
Miller, W., Rollnick, St. (1989), Motivational lnlervieiving, Preparing
P eople to Change Addictive Behaviour, The Guilford Press, New York
Miller, W.R., Heather, N. (eds.) (1986), Treating addictive behaviors:
Processes ofchange, Plenum Press, New York
Minuchin, S. (1991), Families and family Therapy, Tavistock Routledge
Mitrofan, Jolanda (1997), Desenul serial - ca abordare diagnostica ~i
terapeu/ica, In Dima, S. (coord.). Copiliiria, fimdamenl al personalitft{ii,
Editura fnvatamantului Pre~colar
Mitrofan, Jolanda (1997), Gestalt-terapia- de la con~tientizarea de sine la
adaptarea creativa .yi integrarea holista, In Mitrofan, lolai1da (coord.),
Psihoterapia experientiala, Editura Infomedica, Bucure?ti
Mitrnfan, lolanda (2001), Meditafii creative. Metafora trans.figuratoare $i
con$1iinfa extinsa, Editura SPER, Bucure~ti
Mitrofan, Jolanda (2004), Terapia Unificarii, Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda (coord.) (1997, 1999), Psihoterapia Experienfialii (0 paradigmii
a autorestructurarii $i dezvoltarii personale), Editma Infomedica, Bucure/?ti
Mitrofan, Jolanda (coord.) (2000), Orientarea experienfialii fn
psihoterapie. Dezvo/tare persona/a, interpersonalii Ji transpersonala, Edimra
SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda, Buzclucea, D. (1999), Psihologia pierderii ~i terapia
durerii, Editura Albedo, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Buzducea, D. (2000), Analiza Existenfialii sau Drumul
catre sens, in Mitrofau, Iolanda (coord.), Orientarea experienfiala in
psihoterapie, Editura SPER, Bucure~ti
Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, C. (2002), Psihologia ii terapia cup/11/ui,
Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda, Nuta, A. (2005), Consilierea psihologica. Cine, ce $i
cum?, Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina Denisa (I 997), Psihoterapia
experienfialii de grup gestalt-creativ - o provocare la ,, crejtere ", 1n Mitrofan,
Iolanda (coord.), Psihoterapia E-:i.perienfiala, Editura Infomedica, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina Denisa (2005), Analiza
transgenera,iona/a fn terapia uni.ficiirii, EdituJa SPER, Bucurc?ti
Mitrofan, lolar.d&, Vasile, Diana Lucia (2001), Terapii defamilie, e-ditura
SPER, Bucure~ti
More~u, A. (1995), Autotherapie assistee, Nauwelaerts Editions,
Beauvecbai11, Belgique
509
Moreau, A. (1998), Defrichez volre passe, Nauwelaerts Editions,
Beauvecbain, Belgique
Moreau, A. (1999), Putere, Autonomie. Vindecare, Editura Astrobios.
Bucure~ti
Mueller, S.R., Suffer, B.H., Prengaman, T.P. (1982), A short -term
intensive treatment prograrn for the alcoholic, The Interantiooal Journal of
Addictions, 17(6), 931-941.
Munteanu, Anca (2002), Terapia psihanaliticti freudiana, Editura SPER,
Bucure$ti
Muro, J., Kottman, T. (1995), Guidance and Counseling in the Elementary and
Middle Scoots, A Practical Approach, Brown & Benchmark Publishers, Madison,
Wisconsin, Dubuque, Iowa
Nedelcea, C. (1999), Despre rezistenfa ~i anxietate, o viziune e."l:perien{ialii,
u1 Revista de Psihoterapie Experien/iala, nr. 7, Bucure ~ti
Nedelcea, C., Dumitru, Paula (1999), Optimizarea co111porta111ent11lui
profesional, fnfre educaJie ~i psihoterapie, Editura SPER, Bucure~ti
Neuburger, R. (1988), L 'irrationel dons le couple et lafamille, ESF, Paris
Neuburge1, R. (1989), Le mythefamilial, ESF, Paris
Niculae, Ioana (2003), Abordarea psihoterapeulicii individllala fn
toxicodependen/a, in Mitrofan, Iolanda (coord.), Terapia toxicodependenfei.
Posibilit.a/i $i limile, Ed. SPER, Bucur~ti
Oakley, R., Charles, K. (1999), Drugs, Society and Human Behavior,
Eight edition, WCB/ Mc Graw- Hill
Ormont, L. (1992), The group therapy e\perience, St. Ma11in's Press, New York
Ormont, L. (1993), Resolving resistances to immediacy in the group
setting, International Journal of Group Psychotherapy, 43, 399-418.
Pascal, M. (2001), Arta de a fl mereu fmpreuna, Editura Axel Springer,
Bucure~ti
Patterson, Vicki (1998), Drug Training, Tavistock Routledge
Pease, A., Pease, Barbara [1999](2001), De ce barbafii se uita la meci ~i
femeife se uita fn oglindii, Editura Cuitea Vecbe, Bucure~ti
Perls, F. (1969), Gestalt Therapy Verbatim, Moab U.T. Real People Press
Perls, F., Hefferline, E.R., Goodman, P. (1965), GESTALT THERAPY -
Excitement and Growth in the Human Personality, Delta Book, New York
Pizzo, C., Seldes, R., Gerstman, B. (1998), What men what, Harper Collins
Publishers
Popescu-Neveanu, P. (1978), Dic,tionar de psihologie, Editura Albatros,
Bucure~ti
Porot, A., Porot, M. (1999), Tox-icomaniile, Editura $tiinpfica, Bucure~ti
Potschka-Lang, Constanze (2001), Constellations familiales: guerir le
transgenerationel, Le Souffle d'Or
510
Prelipceanu, D., Mibalcea, Carmen, Simache, D., Ezechil, Denise
(2001), Ghid de tratament fn abuzul de substanfe psihoactive, Editura
Infomedica, Bucure~ti
Prieur, B. (1989), L 'anorexique, le toxicomane et leur famille , ESF, Paris
Prochaska, J.O., DiClemente, C.C. (1984), The Thranstheoretical
Approach: Crossing Traditional Boundaries of Therapy. Homewood, II1: Dow-
Jones, Irwin
Prost, A. [1987)(1997), Frontierele $i spatiile priva111/ui, in Aries, P., Duby,
G. ( coord.), lstoria vie/ii private, p. 11-124, Editura Meridiane, Bucurc~ti
Rialland, Chantal (I 994), Celle famille qui vii en nous, Editions Robert
Laffont, Paris
Rogers, C. (1942), Counseling & psychotherapy, Houghton Mitlin, Boston
Rogers, C. (1961), On becoming a person. A Therapist's view of
Psychotherapy, Houghton Miffin Company, Boston
Rogers, C. (reprinted 1965, 1973, 1979, 1981, 1986, 1987), Client-centered
therapy. Its current practice, Implications and theo1y, Constable London
Ross, H.E., Glasser, F.B., Germanso, T. (1988), The prevalence of
psychiatric disorders in patients with alcohol and other drug problems, Arch.
Gen Psychiatry
Rutan, J.S., Stone; W. (1984), Psychodynamic group psychotherapy, The
Collamore Press, Lexington, MA
Sanders, P. (1996), First Steps in Counselling, 2nd edition, PCCS Books,
Ltd Ross- on-Wye, LlangatTon
Satir, Virginia (1964), Co1yoint Family Therapy, Science and Behavior
Books, Palo Alto, CA
Satir, Virginia (1988), The new peoplemaking, Science ans Behavior
Books, Palo Alto, CA
Satir, Virginia (1995), Therapie du couple et de la fami/le, Desclee de
Brouwer
Saunders, B., Allsop, S. ( 1987), Relapse: A psychological perspective,
British journal of Addiction, 82
Schachter, S., Singer, J. (1962), Cognitive, Social and Physiological
Determinants of the Emotional Stale, in Psychological Review, 69, 379-399.
Schatther, Courtney R. (1981), Drama in Therapy, Drama Book
Specialists (Publishers), New York
Schiitzenberger, Anne Ancelin (1993), Are. mes aieux!, La Meridienne,
Desclee de Brouwer, Paris
Schwartz, D. (1999)(2000), Tofi biirbafii sunt miigari pona la proba
contrarie, Editura Vremea, Bucure~ti
Seaerles, H. (1973), Concerning therapeutic symbiosis, Annals of
Psychoanalysis, 1, 247-262.
511
Moreau, A. (1998), Defrichez votre passe, Nauwelaerts Editions.
Beauvechain, Belgique
Moreau, A. (1999), Putere, Autonomie, Vindecare, Editura Asuobios,
Bucure$ti
Muelle1, S.R., Suffer, B.H., Prengaman, T.P. (1982), A short -term
intensive treatment program for the alcoholic, The Interantional Journal of
Addictions, 17(6), 931 -941.
Munteanu, Anca (2002), Terapia psihanalitica fi'eudiana, Editura SPER,
Bucure$ti
Muro, J., Kottman, T. (1995), Guidance and Counseling in the Element01y 011d
Middle Scoots, A Practical Approach, Brown & Benchmark Publishers, Madison,
Wisconsin, Dubuque, Iowa
Nedelcea, C. (1999), Despre rezistentii $i anxietate, o viziune e.xperien{iala,
in Revisra de Psihoterapie Experien/;a/a, nr. 7, Bucure~ti
Nedelcea, C., Durnitru, Paula (1999). Optimizarea comportamentului
profesional, fntre educa/ie ~i psihoterapie, Editura SPER, Bucure$ti
Neuburger, R. (1988), L 'irrationel dans le couple et lafamille, ESF, Paris
Neuburger, R. (1989), Le rny the familial, ESF, Paris
Niculae, Ioana (2003), Abordarea psihoterapeutica individualii '11
toxicodependenfti, In Mitrofan, Jolanda (coord.), Terapia toxicodependen{ei.
Posibilitiiti .yi limite, Ed. SPER, Bucure~ti
Oakley, R., Charles, K. (1999), Drugs, Society and Human Behavior,
Eight edition, WCB/ Mc Graw- Hill
Ormont, L. (1992), The group therapy experience, St. Martin's Press, New York
Ormont, L. (1993), Resolving resistances to immediacy in the grozp
setting, International Journal of Group Psychotherapy, 43, 399-418.
Pascal, M . (2001 ), Arta de a Ji mereu impreunii, Editura Axel Springer,
Bucure$ti
Patterson, Vicki (1998), Drug Training, Tavistock Routledge
Pease, A., Pease, Barbara [1999](2001), De ce biirbafii se uitii la meci .yi
.femeife se uitii fn oglindii, Editura Cm1ea Veche, Bucure~ti
Perls, F. (1969), Gestalt Therapy Verbatim , Moab U.T. Real People Press
Perls, F., Hefferline, E.R., Goodman, P. (1965), GESTALT THERAPY -
Excitement and Growth in the Human Personality, Delta Book, New York
Pizzo, C., Seldes, R., Gerstman, B. (1998), What men what, Harper Collins
Publishers
Popescu-Neveanu, P. (1978), Dic(ionar de psihologie, Editura Albauos,
Bucure$ti
Porot, A., Porot, M. (1999), Toxicomaniile, Editura ~tiintifica, Bucme~ti
Potschka-Lang, Constanze (200 l ), Constellations familial es: guerir le
transgenerationel, Le Souffle d'Or
510
Weinberger, J. (1976), Why do alcoholics deny their problem?, Hazelden.
Center City, MN
Whitaker, C. (1998), Les reveries d'un therapeutefamilial, ESF, Paris
Whitaker, C.A., Malone, T.P. (I 953), The roots ofpsychotherapy, Blak.iston.
New York
Y Gasset, 0. [1991)(1995), Studii despre iubire, Editura Humanitas,
Bucure~ti
Zinker, J. (1976), Creative Proceses in Gestalt Therapy, Bruner & Maze!
Publishers, New York
Selvini Palazzoli, M., Boscolo, L., Prata, G. (1980), Paradoxe el contre-
paradoxe, ESF
Seywert, F. (1990), L 'evaluation systemique de lafami!le, PUP, Paris
Sigall, H., Landy, D. (1973), Radiating Beauty Effects of Having a
Physically Attractive Partner on Person Perception, 'in Journal of Social
Psychology, 28, 218-224.
Simpson, J., Campbell, B., Berscheid, E. (1986), The association between
Romantic Love and Marriage: Kephart (1967) tvvice Re-visited, in Personality
and Socia{ Psychology, 12, 363-372.
Stancu, Joana (2005), Mic tratat de consiliere psihologica ~i !fCOlara.
Editma SPER, Bucw-e~ti
Stanescu, Maria Liana (2003), Introducere fn consilierea psihologicii,
Arvin Press
Stoica, Cristina Denisa (2002), RelaJii-copccmii f11 familia toxicomanului,
Ed. SPER, Bucure~ti
Surkis, A . (l 989), The group therapist's quand01y: To lead or to treat?,
workshop presented at Tenth International Congress of Group Therapy,
Amsterdam
Tesser, A., Paulhus, D. (1976), Toward a casual model of love, io Journal
of Personality and Social Psychology, 34, 1095-1105.
T ian, Dayton P.D. (1994), The Drama Within - Psychodrama and
Experiential Psychotherapy, Deerfield Beach, Health Com1mmicatioos Inc.
T isseron, S. (1992), La honte, la psychanalyse d 'un lien social, Du nod, Paris
Tisseron, S. ( 1999), Nos secrets defami!le, Ramsay, Paris
Tisseron, S., Torok, Maria, Rand, N., N achin, C., Hac11et, P. (1995), L e
a
psychisme l'epreuve des generations (Clinique du fan tome), Dunod, Paris
Tom~a, Gh. (1999), Consilierect ~; orientarea fn ~coa/a, Casa de Editura ~i
Presa Viata RomaJleasca, Bucure~ti
Vannicelli, M. ( 1988), Groztp therapy aftercare for alcoholic paaents,
International Journal of Group Psychotherapy, 41 , 295-312.
Wallace, J. (1978), Working with rhe preferred defense structure of the
recovering alcoholic, '.in Zimberg, S., Wallace, J., Blume, S. (Eds.), Practical
approaches to alcoholism psychotherapy {19-29) , Plenum Press, New York
Washton, A .M . (1992), Structured outpatient group therapy with alcohol &
substance abusers, in Lowinson, J., Ruiz, P., M illman R. (Eds.), Substance
abuse: A comprehensive textbook, Williams & Wilkens, Baltimore, MD
Watzlawick, P. (1976), La realite de la rea/ite, Editions du Seuil, Paris
Watzlawick, P ., B eavin Helmick J., Jackson, Don D. (1972), Une logique
de la communication, Editions du Seui l, Paris
Watzlawick, P., Weakland, J ., Fish, R. (1975), Changements-paradoxes
et psychothercrpie, Editions du Seuil, Paris
512
in Editun SPER au aparut:
515
37. La11ren1iu Mitrofan, Atractia interpersonala sau Romeo ~i Julieta In coridian,
Editura SPER, coleqia Caiete Experien~ale, 2002, 184 pagini, ISBN 973-
8383-l 6-1
38. Adrian Nura, Psibologia comunicarii in cuplu, Editma SPER, coleqia
Caietc Exprientiale. 2002, 162 pagini, ISBN 973-8383-17-X
39. Adrian Nuta, Suprafata ~i adancimile cuplului. Editura SPER, colectia
Caiete Experien6ale, 2002, 148 pagiui, ISBN 973-8383-18-8
40. C1istina Denisa Stoica, Rela1ii-capcana in familia loxicomanului, Edirurn
SPER, colectia Caiete Experientiale, 2002. 155 pagini, ISBN 973-8383-19-6
41. Victor B adea (coord.). Asistarea persoanelor adulte Iara adapost, Edi turn
SPER, colectia Alma Mater, 2003, 183 pagini, ISBN 973 -8383-00-5
42 . Tolanda Mitrofan (coord.). loana Nicu!ae, Denisa Ctistina Stoica, Seramis
Sas, Teodora Ciolompea, Liliana Doroba1, Robrecht Keymeulen, Tcrapia
toxicodependentei - posibilitati ~i limite. Editwa SPER, 2003, 243 pagini,
ISBN 973-8383-0l-3
43. Tudos $tefan, Genera.re ~j regenerare psihologica. Pr1ncipli. legitati, solutii.
Edin.1ra SPER, 2003, ISBN 973 -8383-02-l
44. Tudos Stefan, Probleme psihosociale actuale in sportul de mare
performanta, Editura SPER. 2003, ISBN 973-8383-03-X
45. Tudos Stefan, Perspective actuale In psihologia sportului. Modelc ~i solu\ii,
Editura SPER, 2003, ISBN 973 -8383-04-8
46. Rodica Enache, 0 perspectiva psihologica asupra matcmitatii, Editura SPER,
colecpa Caiete Experien?ale, 2003, 187 pagini, ISBN 973-8383-05-6
47. Ella Ciuperca, Cristian Ciuperca, lndividul ~i lumca de linga cl, Editma
SPER colecpa Caiete Experienfialc, 2003, 135 pagini. ISBN 973-8383-06-4
48. Adrian Nu ta, Psihoterapeutul de buzunar, Editura SPER. coleqia Anim,
2003, J73 de pagini, ISBN 973-8383-07-2
49. Jolanda Mitrofan, Tcrapia Unificarii - abordare bolistica a dezvoltarii $i a
transforn1arii umane, Editura SPER, colectia Anim, 2004, 289 de pagini.
ISBN 973-8383-08-0
50. Adrian Nuta, Umbra . Polul lntunecat al suflerului, Edirura SPER, coleq ia
Anim, 2004, 173 pagini, ISBN 973 -8383-09-9
5J. Ad1ian Nura, Abilita}i de comunicare, Editura SPER, colectia Cai etc
Experien{iale. 2004, 127 de pagini, ISBN 973-8383-20-X
52. Adrian Nuta, Inchisori invizibile. Reflaqiile unui psihoterapeut
nonconfonnist, Editura SPER. coleqia Anim, 2004, 125 pagioi, ISBN 973-
8383-21-8
53. Laurentiu Mitrofan, Elemeute de psihologie sociala, Ed1tura SPER, colcqia
Alma Mater, 2004, 285 pagini, ISBN 973-8383-22-6
54. Victor Badea, Lauren1iu Mitrofan, Dimensiuni ale excluderii sociale,
Editura SPER, colec~ia Caiete Experientiale, 2004, 150 pagini, ISBN 973-
8383-23 -4
55. Ad1ian Nuta, Gbidul iltm1inarii pentru leue~ i , Editura SPER, coleciia Anim.
2004, 133 pagini, ISBN 973-8383-24- 2
516
56. Ada Pa:rvan, Dublul ~i djferenta, Editura SPER, colecfia Alma M:iter, 2004,
364 pagini, ISBN 973-8383-25-0
57. Ioana Stancu, Mic tratat de consiliere psihologica ~i ~colara, Editura SPER,
col ec~ia Caiete Experientiale, 2005, 170 pagini, ISBN 973-8383-26-9
58. Adrian Nuta, Comunicarea: chipuri, umbre ~i ma~ti, Eilltura SPER, colec~a
Caietc Expcrientiale, 2005, 181 de pagini, ISBN 973-8383-27-7
59. Iolanda Mitrofan, Denisa Cristina Stoica, Analiza transgenerationala In
Terapia Unificadi: o noua abordare expericntjaJa a familiei. Editma SPER,
colectia Arum, 2005, 308 pagini, ISBN 973-8383-28-5
60. Iolanda Mitrofan, Augustina Ene, Ne jucam invatand... invatam jucandu-
ne! Dezvoltare persouala asistata de calculator, In grup experiential,
Editura SPER, colectia Caiete Experientiale, 2005, 148 pagini, ISBN 973-
8383-29-3
61. Jolanda Mitrofan, Adrian Nutii, Consilierea psihologica: cine, ce ~i cum?,
Editura SPER, colectia Caiete Experien\iale, 2005, 200 pagini, ISBN 973-
8383-30-7
62 . Adrian Nuta, Despre iubirea nonposesiva ~i exuberanta, Editura SPER,
colecria Anim, 2005, 96 pagini, ISBN 973-8383-31-5
63. Ion Cosrnovici, Cinci minute la o cafea. Eseu despre intimitatca
postmodema, Editma SPER, coleqia Caiece Experienriale, 2005, 139 pagini,
ISBN 973-8383-32-3
64. Adrian Nu~a, Calea Vrajitorului. Metodologia relaxat~ a revelarii Sinelui,
Editura SPER, coleciia Anim, 2006, 132 pagini, ISBN 973-8383-33-1
65. Adrian Nuta, Psibologia cuplului, Editura SPER, colec!ia Alma Mater,
2006, 200 pagini, ISBN 973-8383-34-X
66. Geanina Cucu-Ciuban, Eficienta psihoterapici expericntiale la copilul
hiperkinetic (studiu clinic de validare), Editma SPER, colectia Alma
Mater, 2006, 227 pagini, ISBN 973-8383-35-8
67. Adrian Nuta, lnfinih1! mic, iubindu-1 pe eel Mare, Editura SPER, coleqia
A11un, 2007, 172 pagini, ISBN 978-973-8383-36-4
68. Adrian Nuta. Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului, Editura
SPER, colec1ia Ani.111, 2007, 147 pagini, ISBN 978-973-8383-37-1
5 17