Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etiologie: parazitul este un cestod mic, lung de 3 - 6 mm. Gazdele definitive ale
teniei sunt: cainele, pisica, lupul si vulpea. Gazdele elimina o data cu fecalele, si
embrioforii, care, prin lipsa de igiena alimentara, pot ajunge in intestinul omului.
Embrioforii traverseaza peretele intestinal si, pe calea venei porte, ajung in ficat; cei mai multi raman in ficat,
restul il traverseaza si pot ajunge in alte organe: plamani, creier, rinichi, splina. Embrionii ramasi in ficat se
transforma in vezicule, formand vezicula hidatica sau chistul hidatic.
Anatomie patologica: chistul hidatic are un perete si un continut. Peretele chistului este alcautit din doua
membrane: membrana externa, cuticulara sau chitinoasa, si membrana interna, proliferativa (germinativa). In jurul
membranei externe se gaseste o adventice, aparuta ca urmare a modificarii parenchimului hepatic.
Membrana germinativa da nastere catre interior veziculelor proligere, cu 10 - 30 de scolecsi. La randul lor,
acestea pot dezvolta vezicule-fiice (chisturi) care au aceeasi structura ca si vezicula-mama. Chistul contine un
lichid incolor, clar ca "apa de stanca". In lichid se gaseste nisipul hidatic, alcatuit din vezicule proligere, scolecsi,
carlige.
Patogenie: chistul hidatic se dezvolta cel mai des in apropierea cailor biliare intrahepatice; el poate comprima un
canal biliar.
Obstructiile canaliculelor biliare pot crea cripte propice pentru dezvoltarea unor colonii bacteriene, creand
procese de colangita si supuratii. Bacteriile pot infecta retrograd chistul, care va supura. Dar, de cele mai multe
ori, supuratia chistului se realizeaza pe cale hematogena sau limfatica.
Perioada de stare (perioada tumorala) este aceea in care apar primele semne
clinice si radiologice. In cativa ani (2 - 4), chistul atinge marimea unei portocale
sau chiar devine voluminos si va determina modificari decelabile in volumul si
forma ficatului. Semnele clinice, ca si cele radiologice vor depinde de localizarea
si de marimea chistului. - Localizarea superioara este cea mai frecventa si se
situeaza de regula in lobul drept al ficatului. Cand volumul este mare, chistul va
fi in contact cu diafragmul si vor fi prezente semnele de iritatie diafragmatica:
tuse uscata, sughit, dispnee, dureri in umarul drept.
Cutireactia Casoni este pozitiva in 90% din cazuri. Se face cu ajutorul reactivului
Casoni, preparat din lichid de chisturi hidatice filtrat. Se injecteaza intradermic
0,1 - 0,3 ml din reactiv si se citeste reactia dupa 30 de minute, 1 ora si 24 de ore.
Reactia pozitiva consta in aparitia la locul injectarii a unei papule albicioase,
inconjurata de un eritem intens si insotita de eozinofilie. Reactia este negativa
daca a murit parazitul sau daca chistul a abcedat. Reactia de fixare a
complementului Weinberg-Parvu este mai putin sensibila decat cutireactia.
Leucograma arata eozinofilie, in general moderata (in medie 8 - 9%).
Evolutia este lenta. Uneori chistul evolueaza sau se elimina prin caile biliare si
boala se vindeca. Alteori, chistul ramane stationar ani de zile. In alte cazuri,
chistul hidatic are evolutie zgomotoasa prin complicatiile sale.
vvvvvvv