STRESUL SI CARIERA PROFESIONAL

Mihai Golu n Dictionar de Psihologie Sociala, Ed. Enciclopedica, Bucuresti,

1981, defineste stresul psihic ca: ... o stare de tensiune, ncordare si discomfort
determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau
reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii) de dificultatea sau
imposibilitatea rezolvarii unor probleme.
Stresul si oboseala profesionala, numite si bolile secolului, sunt cele mai grave
disfunctionalitati care apar n munca de birou. Din aceasta cauza a aprut necesitatea
organizarii ergonomice a muncii n birouri.
Reactia la stres se instaleaz treptat atunci cnd individul este supus un timp
ndelungat unor conditii de tensiune psihica, mai ales atunci cand este atinsa imaginea
sa, situatia maritala, profesionala sau materiala. De obicei individul si revine cnd
situatia stresanta a fost nlturata, desi uneori pot rmne unele sechele sau o
vulnerabilitate crescut fata de anumii factori de stres.
Reactiile la stres sunt consecinte comportamentale, psihologice si fiziologice ale
stresului. Unele dintre aceste reactii sunt raspunsuri pasive ( adica individul are un
control direct scazut asupra lor ex tensiunea arteriala), in timp ce altele reprezinta
incercari de a face fata situatiei, evenimentului si sunt directionate fie spre infruntarea
directa cu factorul stresor, fie spre reducerea anxietatii generate de acesta.
Reactiile pe care le pot avea oamenii supusi stresului profesional sunt variate :
Reactii comportamentale care sunt o serie de activitati la care recurgem
in incercarea de a face fata stresului si includ: rezolvarea problemei, retragerea si
implicarea in comportamente de risc. Rezolvarea problemei are ca scop eliminarea,
desfiintarea factorului de stres sau reducerea intensitatii lui.
Cele mai nesatisfacatoare reactii comportamentale la stres sunt fumatul, abuzul
de alcool, utilizarea drogurilor, adica implicarea in comportamente de risc. Toate
aceste activitati sunt insa incapabile sa rezolve situatia de stres si in plus angajatii vor
fi mai putin pregatiti fizic si psihic sa-si faca munca.
Reactii psihologice cele mai cunoscute sunt mecanismele de aparare, adica
eforturi psihologice de reducere a anxietatii asociate cu stresul. Aceste mecanisme sunt
evidentiate de vorbele si actiunile persoanei.
Rationalizarea - inseamna sa atribuim motive acceptate social actiunilor
unei persoane. De exemplu, un angajat care nu-si prea face treaba spune ca si-ar
indeplini sarcinile de serviciu daca seful nu l-ar incarca suplimentar, mereu cu alte
responsabilitati.
 Proiectia - se refera la atribuirea propriilor idei, caracteristici indezirabile
altor persoane astfel incat sa para mai putin negative. Un negociator care primeste mita
oferita de partenerul de negociere poate argumenta ca acela este corupt.
Reprimarea - adica prevenirea constientizarii ideilor amenintatoare,
impingerea in inconstient a unei idei, amintiri neplacute. Un muncitor stresat de
munca sa pe baza de norma poate uita sa puna ceasul sa sune si astfel se trezeste prea
tarziu pantru a mai merge la serviciu.
Compensarea - randamentul scazut intr-o anumita activitate este
compensate prin incercarea de a obtine rezultate mai bune in alte activitati. Un
manager care nu reuseste sa fie un negociator bun poate decide sa se ocupe de partea
reorganizare, restructurare a unui departament.
Toate aceste mecanisme se dovedesc a fi reactii utile daca sunt folosite ocazional
intrucat ele determina o reducere temporara a anxietatii . Dar utilizarea lor ca reactie
cronica la stres este ineficienta pentru ca ele nu schimba caracterul obiectiv al
factorilor de stres, adica problema ramane nerezolvata. In aceste conditii stresul se
accentueaza, apararea fiind ineficienta.
Reactii fiziologice multe reactii fiziologice la stres se leaga de sistemul
cardiovascular. Exista studii care sustin ca stresul generat de munca se asociaza cu
hipertensiune, accelerarea pulsului, colesterol, batai neregulate ale inimii etc. Dar
stresul este asociat si cu boli respiratorii, cu infectii bacteriene etc.
Stresul este deci raspunsul nespecific al organismului la solicitarile externe fiind
definit ca un dezechilibru perceput subiectiv dintre cerintele impuse de mediul extern
si intern si capacitatea personala de raspuns.
Un element esential al vietii este interactiunea dintre organism si mediul ce
impune o continua adaptare a organismului atat pe linie filogenetica cat si cea
ontogenetica.

1. Ce este stresul profesional?

Stresul profesional este definit ca un fenomen pluricauzal si multidimensional

reflectat in raspunsurile psihofiziologice ale individului, intr-o anumita situatie de
munca, manifestat prin dezechilibrul dintre solicitarile impuse de munca si capacitatea
obiectiva sau doar subiectiva a omului de a face fata.
Stresul profesional este unul dintre cele mai serioase amenintari ale vietii
moderne. El denota stresul generat de situatia de munca: muncile de mare raspundere,
cu risc inalt, activitate care suprasolicita sau subsolicita disponibilitatile individului.

2. Cercetari despre stresul profesional.

In zilele de astazi stresul a devenit pentru noi un mod de viata. Stresul este unul
dintre cele mai serioase amenintari ale vietii moderne.

2
 Sursele de stres profesional sunt descrise in multe cercetari. Dintre acestea
amintim: munca in organizatie,tracasarile cotidiene, imposibilitatile de realizare in
cariera, structura si climatul organizational, aprecierile muncii, etc. O alta sursa de
stres este grija zilei de maine , adica teama de a fi lipsit de stresul profesional, de a
ramane fara un loc de munca.
Efectele stresului sunt resimtite de individ in functie de caracteristicile lui
biografice, de atitudinea lui fata de viata, de stilul comportamental si de nevoia de
realizare.
Medicii sustin ca cei care lucreaza sub tensiune nervoasa ar putea sfarsi ca
pacienti ai clinicilor de psihiatrie. relatiile dintre oameni au devenit in mare parte
tensionate si distructive. In unele ocupatii cu raspundere mare
stresul nu se face simtit in momentele grele pentru ca atunci avem stare doar sa cautam
cai de scapare si asta pentru ca exista sentimentul responsabilitatii.
Cateva componente generatoare ale stresului ocupational sunt: ambiguitatile de
rol, conflictul de rol, incarcarea muncii. relatiile interpersonale de munca, conditiile
necorespunzatoare, munca in schimburi, pericole fizice, etc. Reactiile in urma
confruntarii cu acesti factori stresanti sunt:insatisfactiile in munca, absenteismul,
recompensarea muncii, cresterea acuzelor somatice (imbolnaviri, comportament
depresiv) abuz de medicamente, alcool, cafea, tigari.
Cu toate ca suntem constienti de prezenta acestui factor si de consecintele lui
daunatoare, stresul este absolut inevitabil, este prezent in noi. Evitand stresul eviti
viata.
Prin munca pe care o desfasoara, cadrele didactice sunt supuse la o multitudine
de influente generatoare de stres care variaza in functie de situatie. Amintim:
conducera unitatii, lipsa de consultare si comunicare, asumarea de riscuri, deconectarea
de problemele de serviciu, subapreciere, etc.
A fi cadru didactic inseamna, pe linga alte calitati, a avea un spirit integrativ si
altruist, sa puna suflet in tot ceea ce face. Fiecare eveniment important pentru elevi
presupune implicarea cadrului didactix aratat prin reactiile emotionale: frica , teama,
mania, ingrijorarea, etc. Acestea sunt situatii stresante care nerezolvate pot duce la
deteriorari accentuate generand: insomnii, tulburari ale dinamicii alimentare, sexuale,
stari de tensiune psihica; incordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea spiritului
critic sau autocritic, pierderea increderii in sine si in ceilalti, anxietate.
Odata depasite aceste situatii stresante se intalneste increderea in fortele proprii,
apoi reactii emotionale pozitive(bucuria, mandria, satisfactia, atitudinea pozitiva fata
de munca si viata). Aceasta depinde numai de noi, de capacitatile noastre de a controla
situatiile stresante.
Stim din experientele noastre ca stresul are si valente pozitive mobilizand
resursele umane in vederea autodepasirii, fiind un stres bun, dar si valente negative.
Deci eliminarea oricarui stres din viata personala nu este posibila pentru ca:Eliberarea
completa de stres inseamna moarte. Este si asta o cauza pentru care continuam sa ne
asumam riscul pentru a afla daca situatiile noi sunt potrivite si stimulante pentru
persoana noastra sau deopotriva.
3
 Si totusi de cele mai multe ori in fata unei situatii care simtim ca ne depaseste
apelam, mai mult sau mai putin constient, la anumite rituri comportamentale, care
permit sescarcarea anxietatii, cum sunt: numaratoarea pana la 10 sau noaptea este un
sfetnic bun, dialogarea cu noi insine, etc.

3. Profesia de cadru didactic

Cadru didactic inseamna persoana cu studii superioare, importanta in viata
unei societati moderne, careia progresul stiintific nu-i este indiferent si care participa la
procesul de educare si instruire a indivizilor de la varsta prescolara si pana la
dobandirea unei profesii. Educatia se face cu scopul de a integra individul in
raporturile sociale.
Meseria de educator este o mare si frumoasa profesiune, ce nu seamana cu nici
o alta, o meserie care nu se paraseste odata cu hainele de lucru. O meserie aspra si
placuta, umila si mandra, exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea nu este
permisa, unde pregatirea exceptionala este de a avea satisfactie, o meserie in care
dragostea este sterila fara forta spirituala, o meserie cand apasatoare cand incapabila,
ingrata si plina de farmec
Profesia de cadru didactic este o munca care nu este izolata, ea este strans legata
de viata sociala si de viitorul sociatatii, care ii traseaza cadrele generale sociale si
morale de dezvoltare.
Cateva dintre elementele generatoare de stres la cadrele didactice sunt:
insatisfactie pentru stilul de conducere, relatiile interpersonale, atmosfera si climatul
psiho-afectiv, structura organizatorica din scoala, luarea unor decizii, planificariile
scolare, subsolicitarea, suprasolicitarea, deplasarile de serviciu, lipsa posibilitatilor de
autoperfectionare, etc.
Toate aceste situatii stresante, nerezolvate duc la nervozitate, anxietate. Pentru a
bloca efectele distructive ale stresului, individul pune in joc o multime de mecanisme
de aparare a eu-lui. Acestea au functii adaptive: rationalizarea (justificarea
comportamentului); proiectie (atribuirea propriilor sale trasaturi negative altei
persoane); represia (inlaturarea ideilor, simtamintelor inacceptabile); compensarea,
supracompensarea, practicarea activitatilor in aer liber, sportul. Cu aceste mecanisme
individul lupta singur impotriva stresului.

4. Strategii posibile de ajustare a stresului la cadrele didactice

organizarea muncii sa se faca tinand cont de conditiile si specificul institutiei

respective;
crearea unor conditii fizice bune de lucru (spatiu, confort, etc)
evitarea relatiilor incordate dintre conducere si subalterni
asigurarea continuitatii la grupa/ clasa, pentru a putea stabilii legaturi afective;
toate persoanele care urmeaza a fi angajate in unitate sa fie supuse unui test
psihologic;
4
 obiectivitatea conducatorului in acordarea calificativelor;
sa fie stimulate material cadrele didactice talentate si incurajate cele care au
obtinut performante;
sa existe un climat moral afectiv;
salariile si gradatiile de merit sa fie acordate celor merituosi;
evitarea mobilizarii cadrelor la serviciu pentru scurte comunicari,
acestea putandu-se afisa, de cate ori este nevoie;
respectul reciproc fata de colegi indiferent de statutul acestora.

Bibliografie:

1. Omer, I. Psihologia muncii, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2007

2. Plosca, M., Mois, A. Consiliere privind cariera, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001

3. Tabachiu, A., Moraru, I. Tratat de Psihiologie Manageriala, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1997