Deficienta de minerale la palmieri

Majoritatea speciilor de palmieri prefera solurile acide, imbogatite

cu humus, mai ales palmierilor care sunt originari din zonele
padurilor tropicale. Palmieri ca cei din specia Brahea, Phoenix
dactylifera, P. theophrasti and Chamaerops humilis tolereaza o
gama mai larga de tipuri de pamant, uneori chiar si pe cele
alcaline. Aciditatea solului, sau lipsa acesteia, controleaza
solubilitatea substantelor nutritive pentru planta, iar cantitatea
acestora poate fi redusa daca aciditatea solului nu este cea
potrivita.

Lipsa unei anumite substante nutritive este vizibila, uneori, in

aspectul plantei. Semnele sunt schimbarea culorii frunzelor,
frunze de dimensiuni reduse sau deformate si cu margini uscate,
necrotice.

Semnul ca arbustul nu primeste destul nitrogen este in general recunoscut prin ingalbenirea
frunzelor. Palmierii care primesc prea putin nitrogen sau cei la care aceasta substanta nutritiva
lipseste, au frunze mici si putine. Mai intai frunzele mai vechi incep sa se ingalbeneasca, iar
"culoarea" se imprastie la tot foliajul. In cazuri extreme, foliajul poate ajunge sa fie alb.
Nitrogenul nu mai ajunge la planta atunci cand pamantul este fie foarte acid, fie alcalin. La
palmieri, cauza poate fi adaosul de calcar (var) in amestecul de pamant din ghiveci. O alta cauza
a lipsei de nitrogen poate fi calitatea proasta a pamantului, lucru care poate fi corectat prin
administrarea de substante nutritive cin comert.

Cresterea si dezvoltarea generala inceata a plantei poate fi cauzata si de lipsa de fosfor. La unele
specii de palmieri, simptomatologia mai include schimbarea culorii frunzelor in nuante de oliv,
verde deschis si chiar albastrui; uneori frunzele se pot ingalbeni, isi pot pierde stralucirea, iar
palmierul pare lipsit de vigoare. Deficienta de fosfor este destul de rara, dar se poate intampla la
palmierii plantati in pamant de calitate proasta, lipsit de substante minerale. Problema poate fi
rezolvata prin aplicarea de superfosfat. Oricum, aceasta situatie nu poate aparea daca tratati
palmierul cu o substanta fertilizatoare care sa contina toate cele trei elemente cheie: nitrogen,
fosfor si potasiu.

Lipsa de potasiu duce de obicei la arderea pe margini a frunzelor din partea de jos a palmierului.
La alte plante, frunzele se pot pata, pot face basici sau dungi. Zonele necrotice, aflate pe moarte,
sunt de obicei inconjurate de culori pale, galbui. Deficienta de potasiu este cauzata de solul
nisipos si umed; potasiul este un element foarte solubil si se scurge foarte repede prin pamant.
Pentru a preveni acest inconvenient, tratati planta sau palmierul cu substante fertilizatoare
primavara sau vara.

Lipsa de magneziu este evidenta prin semnele de cloroza la frunzele mai batrane, adica zonele
dintre nervurile frunzei se ingalbenesc; boala progreseaza de obicei de la extremitatile frunzei
inspre interior. Tulpina si nervurile frunzei vor ramane verzi, numai in cazurile extreme se
ingalbeneste toata frunza.

La unele specii de palmier Phoenix, mai ales la Phoenix canariensis si Phoenix reclinata,
frunzele din partea inferioara devin maronii si se usuca. Se pare aca acest lucru se intampla din
cauza lipsei de magneziu si poate fi corectata prin aplicarea de sulfat de magneziu (sare epson).

Unii palmieri pierd magneziu prin foliaj pe perioada iernii, mai ales in zilele reci si umede, cand
frunzele devin galbene la culoare. Un tratament suplimentar primavara devreme sau stropirea
frunzelor cu un spray special.

Multe specii de palmieri au absoluta nevoie de fier, iar lipsa acestuia duce, de asemenea, la
aparitia clorozei sau la ingalbenirea totala, incepand cu frunzele tinere. Daca fierul nu este
disponibil in cantitati necesare, frunzele se ingalbenesc pentru ca nu mai pot "fabrica" clorofila,
materialul esential de care au nevoie toate plantele verzi. Cauza deficientei de fier este pamantul
alcalin.

Lipsa de calciu apare de obicei odata cu cea de potasiu, pentru ca ambele elemente lipsesc daca
pamantul este foarte alcalin. De exemplu, palmierul de cocos, care creste in mod natural pe
plajele din preajma recifurilor de corali, sufera de obicei de lipsa de fier sau fier si potasiu. In
unele insule din Pacific, unul din remediile folosite de cultivatorii de cocos este sa gata cuie de
fier in trunchiul palmierului, pentru ca acesta sa poata absorbi fierul pe masura de cuiul
rugineste. Desigur, acestea sunt exemple care nu se aplica palmierilor pe care ii crestem in casa
sau apartament. Metoda "cuielor" functioneaza, insa mult mai eficienta este aplicarea unor
substante nutritive la radacina.

Un alt exemplu este urmatorul: daca la Syagrus romanzoffiana (Arecastrum romanzoffianum)

frunzele noi sunt mici si franjurate pe margini, acest lucru poate fi din cauza lipsei de mangan.
Aceasi problema poate aparea si la palmierii cultivati in soluri alcaline. S-a descoperit ca lipsa
de mangan la palmierii Phoenix canariensis, Livistona chinensis si speciile de Caryota este
semnalata de frunzele tinere, de culoare verde deschis, care nu se deschid complet. In cazurile
in care acest simptom a aparut de multa vreme, frunzele mai batrane sunt deja ingalbenite.

Lipsa de zinc la palmieri, mai ales la Dypsis lutescens este "anuntata" de ingalbenirea
suprafetelor inferioare ale frunzelor si de ofilirea lor.

La speciile de Howea si Chamaedorea, deficienta de calciu duce la ofillirea frunzelor sau la

aparitia unor frunze tinere deformate.

Palmierii care sunt cultivati in ghivece sunt mai sensibili la deficiente de substante minerale
decat cei care cresc in aer liber. Oricare ar fi cazul, este mult mai usor sa prevenim problemele
decat sa incercam sa le corectam mai tarziu, cand acestea au aparut. Tratarea regulata su
substante nutritive echilibrate (NPK), care sa contina atat magneziu cat si alte elemente minore,
vor mentine palmierul sanatos si il vor feri de astfel de probleme.