Sunteți pe pagina 1din 113
1
1

MARIA VOINEA CARMEN BULZAN

SOCIOLOGIE

Manual pentru clasa a 11-a

filiera teoreticã / profil umanist / specializãrile: filologie, ºtiinþe sociale; filiera vocaþionalã / profil militar MAI / specializarea ºtiinþe umaniste

filologie, ºtiinþe sociale; filiera vocaþionalã / profil militar MAI / specializarea ºtiinþe umaniste
exclusiv pentru a fi cititã utilizând dispozitivul personal pe care a fost descãrcatã. Oricare alte

exclusiv pentru a fi

cititã utilizând dispozitivul personal pe care a fost descãrcatã. Oricare alte metode de utilizare, dintre care fac parte împrumutul sau schimbul, reproducerea integralã sau parþialã a textului, punerea acestuia la dispoziþia publicului, inclusiv prin intermediul Internetului sau a reþelelor de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau sisteme – altele decât cele pe care a fost descãrcatã – care permit recuperarea informaþiilor, revânzarea sau comercializarea sub orice formã a acestui text, precum ºi alte fapte similare, sãvârºite fãrã acordul scris al persoanei care deþine drepturile de autor, sunt o încãlcare a legislaþiei referitoare la proprietatea intelectualã ºi vor fi pedepsite penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Aceastã carte în format digital (e-book) intr

ã

sub incide n þa drepturilor de autor ºi a fost creat

ã

SOCIOLOGIE Manual pentru clasa a XI-a Maria Voinea, Carmen Bulzan Copyright © 2013 ALL EDUCATIONAL

ISBN 978-606-587-233-2

Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 4742 din 21.07.2006 în urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.

Referenþi:

prof. univ. dr. Dumitru Otovescu prof. univ. dr. Floare Chipea

Coperta colecþiei: Alexandru Novac

Redactor:

E. Tomescu

Tehnoredactare:

Andreea Dobreci

Editura ALL Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512, Bucureºti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10

Distribuþie:

021 402 26 30; 021 402 26 33

Comenzi:

comenzi@all.ro

www.all.ro

ROLULROLULROLULROLULROLUL SOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEI ÎNÎNÎNÎNÎN LICEULICEULICEULICEULICEU

3
3

Curiozitatea naturalã a omului pentru cunoaº- terea semenilor, a ceea ce se petrece în jur, a faptelor trãite sau povestite de alþii, caracterizeazã orice vârstã. Viaþa privatã, dar ºi cea socialã, ridicã nume- roase probleme la care disciplinele socio-umaniste se preocupã sã gãseascã soluþii. Rostul sociologiei este acela de a pune în evidenþã latura cotidianã a faptului social ºi implica- þiile lui în realitatea prezentã pentru a putea gândi ºi construi societatea viitoare. Ca tip de reflecþie asupra vieþii sociale, sociologia încearcã, prin interogaþia asupra disfuncþiilor ºi crizelor sociale de la nivelul individului, organizaþiilor ºi puterii sã rãspundã la problemele cu care se confruntã societatea. Oferã totodatã ºi mijloacele decodificãrii semnificaþiilor, fenomenelor ºi proceselor sociale, o viziune de ansamblu asupra vieþii sociale, repere în cercetarea socialã printr-un aparat conceptual propriu ºi o metodologie specificã. Perioada pe care o traverseazã omenirea la acest început de secol ºi mileniu, ca de altfel ºi societatea româneascã, necesitã cunoaºtere socialã, cãci menirea sociologiei este de înþelegere ºi transformare socialã. Universalitatea problematicii sociologice de- curge atât din diversitatea realitãþii sociale cât ºi din mondializarea ºi globalizarea problemelor individului ºi ale societãþii contemporane. A avea instrumentele necesare unei cunoaºteri ºtiinþifice pentru a ºti sã observi, a putea sã înþelegi ºi sã explici viaþa socialã ºi realitatea în care trãieºti înseamnã a te elibera de prejudecãþi ºi de capcanele simþului comun, a fi un om liber pentru a acþiona ºi prefigura viitorul. Iatã rostul SOCIOLOGIEI în liceu!

Conceput într-o manierã diferitã decât pânã acum ºi respectând noua programã ºcolarã, manualul cuprinde douã pãrþi: prima parte (capitolele 1-10) este dedicatã unor teme ºi probleme ce încearcã sã valori- fice experienþa de viaþã a elevului, cea de-a doua parte (capitolul 11), cuprinde aspecte metodologice necesare cunoaºterii sociologice. Elevului i se oferã astfel posibilitatea sã se autoinstruiascã prin studierea pãrþii a doua ºi, condus de profesor, sã-ºi formeze de- prinderi de cercetare socialã prin utilizarea metodelor, tehnicilor, procedeelor ºi instrumentelor de lucru adecvate temelor cuprinse în partea întâi. Manualul îi poartã pe elevi prin istoria ºtiinþei nu cronologic, ci prin teoriile cele mai cunoscute, oferind tot atâtea unghiuri de abordare a problematicii sociale. Din aceastã perspectivã, elevul va înþelege cã, în viaþa socialã, orice fenomen ºi proces social nu se realizeazã la întâmplare, ci în virtutea unor legi obiective, cã finalitãþile proceselor sociale pot fi diferite ca urmare a factorilor obiectivi, dar ºi datoritã intervenþiei factorului conºtient – omul. Evaluãrile de la sfârºitul fiecãrei teme au fost concepute cu grade diferite de dificultate: de la între- bãri ce necesitã rãspuns direct, la eseuri structurate dupã un plan de idei. Acestea urmãresc sã punã ele- vul în situaþia de a analiza, explica, argumenta pro ºi contra, a lucra în echipã, a construi instrumente de lucru ºi a le aplica, înþelegând astfel funcþia practic- aplicativã a sociologiei. Rezolvarea aplicaþiilor va solicita ºi cunoºtinþe economice, psihologice, etice, juridice, istorice, dobândite la alte discipline de învãþãmânt. Utilizarea lor în lecþiile de sociologie va realiza integrarea cunoºtinþelor la nivelul gândirii elevului ºi înþelegerea caracterului de totalitate al vieþii sociale, a SOCIOLOGIEI ca ºtiinþã de sintezã.

4
4

Textele alese pentru Lecturi, din lucrãrile socio- logilor români ºi strãini, sunt invitaþii la masa dialogului cu marii înaintaºi cu care trebuie sã rãmânem în con- tact pentru a înþelege prezentul ºi construi viitorul. Fragmentele redate în manual doresc sã trezeascã spiritul generaþiei tinere la aprecierea culturii româ- neºti ºi a altor popoare, respectul faþã de valorile mo- rale, estetice, religioase ce caracterizeazã fiecare univers social. Indexul alfabetic, din finalul lucrãrii, are me- nirea de a prezenta o parte dintre cei mai cunoscuþi ºi renumiþi sociologi din lume ºi principalele lor ope- re, prin care aceºtia au rãmas în istorie. A elabora un manual de SOCIOLOGIE este o întreprindere temerarã, întrucât prin problematica deosebit de vastã ºi complexã în contextul social- politic actual eºti pus în situaþia de a decupa din realitatea socialã prezentã acele probleme de interes pentru prezentul ºi viitorul elevilor de azi. Dificultatea sporeºte prin modalitãþile de abordare teoreticã ºi ancorare în realitatea socialã româneascã, prin opþiunea de valorificare a scrierilor de sociologie româneascã ºi strãinã. Acest manual îmbinã experienþa didacticã de peste 30 de ani a autoarelor.

Maria Voinea, prof. univ. dr. la Catedra de Sociologie a Universitãþii din Bucureºti a contribuit prin cursul de METODICA PREDÃRII SOCIOLOGIEI, la formarea celor care, la rândul lor, s-au orientat spre învãþãmânt, dedicându-se carierei didactice. Printre aceºtia, la loc de frunte se aflã doamna conf. univ. dr. Carmen Bulzan, profesor de vocaþie, dãruit catedrei, elevilor, studenþilor, ºtiinþelor socio-umane. Experienþa doamnei Bulzan ºi performanþele obþinute de elevii domniei sale au fãcut posibilã apariþia acestui manual. Metodologia oferitã în partea a doua a manua- lului, textele spre lecturã ºi indexul alfabetic de autori sistematizeazã un volum mare de informaþii ºi o bibliografie vastã, rãspunzând astfel cerinþelor învãþãrii, de formare printr-un manual concentrat, schematizat ºi problematizat. Prin economisirea timpului elevului, de cãutare, sistematizare ºi prelucrare a informaþiilor din surse diferite, nu excludem studiul individual, în primul rând al celor ce vor participa la olimpiadã, dornici de performanþe, dar ºi a celor ce vor susþine bacalaureatul sau examen de admitere în învãþãmântul superior la disciplina SOCIOLOGIE. Manualul este ºi o invitaþie la îmbogãþirea vieþii spirituale individuale prin cunoaºterea, înþelegerea ºi ameliorarea vieþii sociale.

NOÞIUNINOÞIUNINOÞIUNINOÞIUNINOÞIUNI

INTRODUCTIVEINTRODUCTIVEINTRODUCTIVEINTRODUCTIVEINTRODUCTIVE

1.1.1.1.1. NEVOIANEVOIANEVOIANEVOIANEVOIA DEDEDEDEDE SOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIE 2.2.2.2.2. FUNCÞIILEFUNCÞIILEFUNCÞIILEFUNCÞIILEFUNCÞIILE ªIªIªIªIªI RAMURILERAMURILERAMURILERAMURILERAMURILE SOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEI 3.3.3.3.3. PERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVE TEORETICETEORETICETEORETICETEORETICETEORETICE DEDEDEDEDE ABORDAREABORDAREABORDAREABORDAREABORDARE AAAAA OBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUI ªIªIªIªIªI PROBLEMAPROBLEMAPROBLEMAPROBLEMAPROBLEMATICIITICIITICIITICIITICII SOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEISOCIOLOGIEI

5
5

11111

CE?CE?CE?CE?CE?

este sociologia, care sunt domeniile cunoaºterii sociolo- gice ºi care este importanþa socio- logiei în ansamblul disciplinelor socio- umaniste.

DEDEDEDEDE CE?CE?CE?CE?CE?

este important sã vã însuºiþi noþiunile de sociologie ºi cum sã le puteþi folosi în contextul vieþii sociale.

CUM?CUM?CUM?CUM?CUM?

sã vã dezvoltaþi simþul observaþiei ºi sã vã manifestaþi o atitudine criticã în sens constructiv în relaþiile sociale.

1.1.1.1.1.
1.1.1.1.1.

NEVOIANEVOIANEVOIANEVOIANEVOIA DEDEDEDEDE SOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIESOCIOLOGIE

Nevoia de a cunoaºte este în strânsã legãturã cu nevoia de a acþiona. Trebuinþele umane de hranã, apãrare etc. au determinat nevoia de a cunoaºte lu- mea fizicã prin influenþa factorilor exteriori asupra individului. Mai târziu, gândirea omului a fost aptã de a elabora noþiuni, judecãþi, raþionamente referi- toare la viaþa sufleteascã personalã ºi interpersonalã izvorâte tot dintr-o necesitate: aceea de a comunica. Sociabilitatea reprezintã o nevoie tot atât de intensã ca nevoile elementare, deoarece concepe- rea omului izolat nu poate fi decât ficþiune. Probleme cum sunt: familia ºi relaþiile de ru- denie, ºcoala ºi educaþia, viaþa în grupurile sociale ºi comunitatea localã etc. constituie fapte de trãire socialã în care fiecare individ este angrenat în de- cursul existenþei sale. În activitãþile desfãºurate de specialiºtii din diferitele domenii ale vieþii sociale apar probleme care necesitã soluþii. Ele nu pot fi date decât în mãsura în care aceste probleme sunt cunoscute. Transpunerea soluþiilor în decizii se face atunci când se anticipeazã ºi consecinþele pe care aceste soluþii le au asupra oamenilor. De exemplu, în pro- cesul de privatizare sunt antrenaþi oameni, bunuri materiale, resurse financiare. Acest proces nu este

pur economic, ci are efecte ºi în plan social. Impli- carea omului în acest proces antreneazã deopotrivã concepþii, mentalitãþi, opinii, stãri de spirit, genereazã anumite comportamente de economisire, investiþio- nale, antreprenoriale, creeazã un climat social deter- minat de raporturile noi interumane. Deci, un proces economic este ºi un proces so- cial prin consecinþele pe care le genereazã, dar ºi prin premisele pe care le oferã. De aceea, la deciziile economice, ºi nu numai, sociologul îºi poate ºi trebuie sã-ºi aducã contribuþia prin datele pe care le furnizeazã. Acestea se obþin într-un proces de cu- noaºtere ºtiinþificã interdisciplinarã, cu metode spe- cifice (observaþia, monografia, ancheta socialã, analiza documentarã, studiul de caz etc.) ºi un aparat conceptual propriu (viaþã socialã, societate, fapte, fenomene, procese ºi relaþii sociale, socializare, con- trol social, selecþie socialã, status, rol, adaptare, participare). Nevoia de sociologie pentru nivelele decizio- nale reprezintã o trebuinþã a „organismului” social. Aceasta reprezintã o permanenþã, dar se face simþitã cu acuitate în anumite momente ale istoriei, de obicei în perioadele de crizã, atunci când convulsiile sociale reclamã soluþii pentru depãºirea lor. Aºa se

6
6

explicã de ce însãºi sociologia ca ºtiinþã a apãrut tot într-o perioadã de frãmântãri istorice ºi sociale.

În contextul socio-politic al Europei din a doua

jumãtate a secolului al XIX-lea ºi pe fondul derulãrii unor procese economico-sociale de amploare, au fost necesare studii prin care sã se descrie ºi sã se explice realitãþile sociale ºi sã se prefigureze evoluþii ale fenomenelor sociale. Probleme precum: indus- trializarea, modernizarea, urbanizarea necesitau preocupãri pentru organizarea vieþii sociale ºi rezol- varea problemelor sociale generate de aceste procese având costuri sociale cât mai mici. Fondatorii sociologiei ca ºtiinþã (Auguste Comte, Karl Marx, Herbert Spencer, Émile Durkheim, Max Weber, Georg Simmel, George Herbert Mead) au avut ºi vocaþia de reformatori, nãzuind la o viaþã socialã bazatã pe valorile umaniste. Perioada de tranziþie pe care o parcurge socie-

tatea româneascã are nevoie de sociologie ºi pentru urmãtoarele motive:

– Realitatea socialã prezentã trebuie mai întâi cunoscutã ºi apoi transformatã. Schimbarea cu orice

preþ nu trebuie sã reprezinte un scop în sine. Ea

decurge, rezultã din mersul firesc al evenimentelor.

– Procesele sociale complexe, ce se deruleazã

în prezent, au o dinamicã proprie ce solicitã specia- liºti pentru cunoaºterea ºi înþelegerea lor. Poate n-ar fi lipsit de interes sã cãutãm sã înþelegem nevoia de sociologie prin reflecþia asupra

a ceea ce a însemnat lipsa ei în perioada anterioarã

tranziþiei, vremea în care, fiind consideratã o „ºtiinþã reacþionarã”, o „ºtiinþã burghezã”, a fost interzisã.

În concluzie nevoia de sociologie apare la

douã nivele:

– al individului instruit ºi educat ce trãieºte în

societate ºi care are nevoie sã înþeleagã mecanis- mele de organizare socialã pentru a acþiona con- ºtient ºi responsabil ºi sã-ºi formeze deprinderi de

convieþuire socialã ºi comportare civilizatã;

– al societãþii (nivelul decizional) unde cel ce

guverneazã, formuleazã legi, imperative, sentinþe morale, trebuie sã stãpâneascã ºi cunoºtinþe referi- toare la realitãþile sociale pe care doreºte sã le

influenþeze prin acþiunea sa.

2.2.2.2.2.
2.2.2.2.2.

FUNCÞIILE ªI RAMURILE SOCIOLOGIEI

O dimensiune a obiectului de studiu al so-

ciologiei o reprezintã raportul individ-societate. Cât din individ este determinat biogenetic ºi care este aportul factorilor sociali? Cât din societate este influenþa individului prin acþiunea sa colectivã? Postulatul cã mediul natural ºi social influ- enþeazã acþiunea, viaþa ºi personalitatea individului se menþine la fel ca ºi cel care recunoaºte acþiunii individuale ºi colective rolul în viaþa socialã, aceasta din urmã fiind o rezultantã a acestora. Trebuie sã recunoaºtem cã însuºi mediul social în care trãim nu este omogen, cã existenþa lui ºi menþinerea în stare de funcþionare necesitã orga- nizare, structuri ierarhice, relaþii de putere. În aceste

relaþii intervin interese, opþiuni valorice, grade diferite de libertate de miºcare a indivizilor în spaþiul social.

În sociologie, termenul de individ are semni-

ficaþia de persoanã singularã, reprezentând un uni- cat în spaþiul social. Dacã din punct de vedere sta- tistic individul apare ca unul (parte) din colectivitate (întreg), din punct de vedere sociologic el reprezintã o individualitate, deoarece prin înfãþiºare, mod de gândire, exprimare ºi acþiune se deosebeºte de ceilalþi. Din rãspunsul dat întrebãrilor referitoare la raportul individ-societate poate fi realizatã o

tipologie a indivizilor umani, corespunzãtoare celor trei tipuri de societãþi:

1. individul conservator care se conduce dupã

preceptele tradiþiei; acest tip caracterizeazã socie- tãþile tradiþionale, marcate de schimbãri lente;

2. individul autonom care, trãind într-o socie-

tate caracterizatã prin schimbãri rapide, se conduce

dupã propria conºtiinþã; aceastã caracteristicã apar- þine civilizaþiei moderne;

3. individul heteronom care se conduce dupã

aºteptãrile celorlalþi de la el, acþiunea sa fiind rezul- tanta variabilei situaþionale a acþiunii altor indivizi.

O altã dimensiune a sociologiei este raportul

teoretic-empiric. La baza ideilor, a concepþiilor ºi

a teoriilor stau datele empirice dobândite în cerce-

tãrile empirice. La rândul lor, aceste studii necesitã

o bazã teoreticã de la care se porneºte ºi care ur- meazã sã fie verificatã, acceptatã sau respinsã.

Abordarea problematicii sociologiei presupune opþiune: trecerea de la macro- la microsocial, de la societate ca întreg la comportamente individuale.

În abordarea problematicii sociologiei, pentru

a asigura caracterul ei ºtiinþific, sunt necesare res-

pectarea unor repere care relevã totodatã ºi funcþii- le sociologiei:

1. Descrierea explicativã ºi înþelegerea realitãþii

sociale. Dacã sociologia s-ar limita la descrierea faptelor, a fenomenelor ºi a proceselor sociale ar fi sociografie. Ea urmãreºte sã descopere legãturile

esenþiale care formeazã regularitãþile vieþii sociale, cauzele ºi tendinþele de dezvoltare ale acestora. Dacã descrierea pune în evidenþã caracterul static al analizei, prin explicaþie este relevat caracterul dinamic al obiectului de studiu al sociologiei. Pornind de la acestea, este necesarã trecerea la înþelegerea vieþii sociale, adicã la comprehen- siunea mersului istoriei ca succesiune de eveni- mente, fapte ºi procese sociale, dar ºi a comporta- mentului indivizilor.

2. Abordarea criticã, obiectivã a vieþii sociale.

Neutralitatea axiologicã este necesarã vieþii sociale, deoarece existã pericolul de a induce distorsiuni ca urmare a propriei subiectivitãþi. Prin cercetarea sociologicã se semnaleazã dificultãþile ºi contradic- þiile vieþii sociale, aspectele critice, disfuncþionali- tãþile în evoluþia proceselor sociale. Aceastã neutra-

litate întãreºte caracterul ºtiinþific al sociologiei. Deºi studiazã realitãþi concret definite, caracterul univer- sal este dat de acceptarea ºi folosirea unui aparat conceptual propriu, recunoaºterea aceloraºi principii, metode ºi tehnici de cercetare socialã.

3. Caracterul practic-aplicativ a fost pus în evi-

7
7

b) Ramuri care cerceteazã fenomene ºi pro-

cese sociale: sociologia opiniei publice, sociologia religiei, sociologia educaþiei, sociologia politicã, sociologia comunicaþiilor.

c) Ramuri care studiazã instituþii sociale cum

sunt: sociologia familiei, sociologia ºcolii. Între sociologie ºi ramurile sale existã o strânsã legãturã, ca de la întreg la parte. Sociologia oferã ramurilor sale aparatul conceptual ºi metodele de cercetare ºtiinþificã, la rândul ei, ea se îmbogãþeºte cu rezultatele cercetãrilor de teren oferite de ramu- rile sociologiei. „Autonomia” domeniilor teoretice ºi aplicative nu împiedicã manifestarea spiritului interdisciplinar. Au apãrut astfel ramuri ale sociolo- giei la graniþa a douã sau mai multe ºtiinþe: psihoso- ciologia, sociolingvistica, sociogeografia ºi altele. Auguste Comte, marele filosof pozitivist, cel care a dat numele sociologiei (1838), are ºi meritul de a o fi aºezat într-o clasificare a ºtiinþelor. Dupã el, ºtiinþele au apãrut ºi s-au dezvoltat într-o ordine specialã de complexitate crescândã. O ºtiinþã com- plexã este aceea care are nevoie de toate celelalte dinaintea ei pentru a le sintetiza într-o grupare nouã

ºi deosebitã. Astfel, el stabileºte urmãtoarea ierarhie:

1. Matematica

2. Astronomia

3. Fizica

denþã încã de la constituirea sociologiei ca ºtiinþã –

a) Ramuri care studiazã grupuri ºi colectivitãþi

4. Chimia

nevoia de a rezolva probleme practice. Ea este

5. Biologia

chematã sã cunoascã ºi sã intervinã prin fundamen-

6. Sociologia

tarea ºtiinþificã pe care o oferã deciziilor luate în

Mai târziu, Comte a completat acest ºir punând

toate sferele vieþii sociale: politicã, economicã,

la început Logica ºi la sfârºit Morala.

culturalã, socialã. Diagnoza socialã reprezintã baza

Herbert Spencer clasificã ºtiinþele astfel:

predicþiilor, evenimentelor. Prognoza se elaboreazã

1)

ªtiinþe abstracte (matematica, logica);

pentru a armoniza interesele individuale cu cele

2)

ªtiinþe abstracte-concrete (mecanica, fizica,

colective, pe termen mediu ºi lung ºi a preîntâmpina evoluþii indezirabile ale vieþii sociale. Complexitatea obiectului ºi problematica socio- logiei au determinat constituirea unor domenii specializate (ramuri) care studiazã anumite compar- timente ale vieþii sociale. Acestea constituie toto- datã domenii de aplicare a rezultatelor cercetãrilor concrete de teren. Aceste domenii specializate ale sociologiei pot fi grupate, în funcþie de problematica studiatã, astfel:

umane, ca de exemplu, sociologia grupurilor mici, sociologia urbanã, sociologia ruralã.

chimia); 3) ªtiinþe concrete (astronomia, biologia, psiho- logia ºi sociologia). Sociologia stabileºte relaþii cu multe ºtiinþe folo- sindu-se, în cercetãrile sale, de datele pe care acestea i le furnizeazã. Distingem relaþiile sociologiei cu mo- rala (faptele morale sunt ºi fapte sociale), cu psihologia (societatea e alcãtuitã din indivizi cu personalitate), cu biologia (atunci când studiazã corpul biologic so- cial), cu statistica ºi probabilitãþile (în eºantionare ºi prelucrare a datelor), cu cibernetica (în înþelegerea vieþii sociale ca sistem care se caracterizeazã prin automiº- care) cu istoria, dreptul, antropologia, economia.

8
8
3.3.3.3.3.
3.3.3.3.3.

PERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVEPERSPECTIVE TEORETICETEORETICETEORETICETEORETICETEORETICE DEDEDEDEDE ABORDAREABORDAREABORDAREABORDAREABORDARE AAAAA OBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUIOBIECTULUI ªIªIªIªIªI PROBLEMAPROBLEMAPROBLEMAPROBLEMAPROBLEMATICIITICIITICIITICIITICII SOCIOLOGICESOCIOLOGICESOCIOLOGICESOCIOLOGICESOCIOLOGICE

Spre deosebire de ºtiinþele naturii al cãror obiect de studiu poate fi cercetat, decupat din realitate, supus cercetãrii la microscop, în laborator, ordonat, clasat, în ºtiinþele sociale, omul, societatea, faptele, feno- menele ºi procesele sociale prezintã o specificitate care îngreuneazã cunoaºterea. Cãile de producere a cunoaºterii sunt diferite în ºtiinþele sociale comparativ cu cele din ºtiinþele naturii. Din aceastã distincþie putem accepta ideea ºi poziþia celor care susþin auto- nomia metodologicã a disciplinelor sociale ºi istorice. Orice ºtiinþã socialã predatã (disciplinã) poate sã prezinte obiectul ºi problematica sa din mai multe puncte de vedere. Acest aspect este determinat de teorie ºi metodologie, adicã de teoria metodologicã ºi de teoria cunoaºterii acestei teorii. În istoria ºtiinþei au existat mai multe orientãri teoretice, dar nu toate au generat o metodologie distinctã. Unele teorii au aderat la aceleaºi practici metodologice. Dupã unii autori (A. Comte, M. Weber), orien- tãrile teoretice în sociologie ar fi: pozitivismul ºi sociologia interpretativã. Orientãrii pozitiviste i s-ar asocia practica metodologicã „obiectivã“, con- form cãreia faptele, fenomenele sociale sau cele incluse în sfera subiectivitãþii umane sunt conside- rate ca „obiecte“ ce pot fi analizate în mod similar ca cele din ºtiinþele naturii. Conceptele-cheie în aceastã orientare ar fi: explicaþia ºi predicþia. Principiile de abordare sociologicã în cadrul pozitivismului au dezvoltat mai multe orientãri:

operaþionalismul, empirismul, structuralismul, analiza sistemicã, iar în cazul orientãrii interpreta- tive, interacþionalismul simbolic, fenomenologia, etnometodologia, care pun accentul pe semnificaþia subiectivã a comportamentului uman. Conceptele-cheie sunt cele de înþelegere ºi interpretare. Existã o mare diversitate de concepþii cu privire la obiectul de studiu al societãþii. Unii sociologi, sesizând asemãnãri între funcþionarea societãþii ºi cea a organismului uman, au ajuns la identificarea celor douã noþiuni. Teoria organicismului (reprezentatã prin H. Spencer) constatã asemãnãrile dintre societate ºi organismul uman, referitoare la individ (celula so- cialã), la creºterea, dezvoltarea societãþii (prin adãu- gire de celule, unire de grupuri sociale), la structura ºi la modul de funcþionare ºi continuitate. Teoria psihologicã a societãþii afirmã cã interesele, scopurile, relaþiile dintre indivizi constituie elementele esenþiale pe baza cãrora se

construieºte societatea. Concepþia psihologicã încearcã sã explice societatea fie ca un produs al psihologiei individuale (J.G. Tarde, teoria imitaþiei), fie ca un tot psihic care nu se reduce la individ (W. Wundt – dupã care societatea, este mai mult decât o sumã de spirite individuale). Teoria pozitivistã (A. Comte) susþine cã fazele de evoluþie ale societãþii omeneºti urmeazã aceleaºi etape de evoluþie ale inteligenþei. Legea celor trei

stãri clarificã cele trei stadii sau faze succesive prin care a trecut inteligenþa omeneascã. Cea dintâi fazã are un caracter religios ºi corespunde celei în care spiritul ºi societatea sunt dominate de magie ºi credinþã. A doua fazã (corespunzãtoare secolelor al XIII-lea – al XVIII-lea), faza metafizicã, este caracterizatã printr-o atitudine criticã dezorganiza- toare. A treia fazã, pozitivistã, este aceea în care predominã autoritatea spiritualã, raþiunea. Teoria funcþionalismului structural (Talcot Parsons). Prin introducerea noþiunii de funcþie, T. Parsons face trecerea de la analiza staticã, structuralã, la cea dinamicã, funcþionalã a societãþii. Termenul de funcþie permite analiza relaþiilor dintre sistemul social ºi mediu. Structura desemneazã ordinea funcþionalã din realitatea socialã, iar procesul se referã la „schimbarea stãrilor“. Pentru T. Parsons, „schimbarea“ nu þine de normalitate, ci de „devianþã“, deoarece modificã integritatea sistemului social. Sistemul total al acþiunii conceput de T. Parsons este format din mai multe subsisteme:

social, cultural ºi cel referitor la personalitate. Teoria sistemelor generale. Conceptul de sistem a fost preluat din biologie prin L.von Bertalanffy, iar teoria sa a fost dezvoltatã în ciber- neticã, informaticã ºi comunicaþii, apoi extinsã în sfera socialã. Primul sociolog care a formulat ex- plicit conceptul de sistem social a fost V. Pareto. Fiecare mod de abordare a generat un anumit tip de orientare metodologicã, dupã cum urmeazã:

Pozitivismul a instituit practica metodologicã „obiectivã“ conform cãreia:

1. metodele, tehnicile, procedeele utilizate în

ºtiinþele naturii pot fi adaptate ºi folosite în sociologie; 2. faptele, fenomenele, procesele sociale au o exis-

tenþã obiectivã, independentã de teoria care le descrie;

3. cunoaºterea sociologicã se apropie de „ingi-

nerie socialã“ pentru cã oferã instrumente de cu- noaºtere a problemelor sociale, fiind neutrã din punct de vedere valoric.

Practica metodologicã interpretativã, iniþiatã de M. Weber, a fost dezvoltatã în interacþionismul simbolic (G.H. Mead), fenomenologia socialã sau etnometodologia (L. Wittgenstein, Ed. Husserl). În

practica interpretativã, conceptele centrale sunt de acþiune socialã ºi înþelegere interpretativã. Construcþia teoreticã prezintã urmãtoarele etape:

1. înþelegerea subiectivã bazatã pe observarea

directã a situaþiilor sociale;

2. elaborarea explicaþiilor cauzale prin care pot

fi realizate predicþii pornind de la generalizãri.

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
9
9

Înþelegerea ºi interpretarea semnificaþiilor su-

biective ale acþiunii umane conferã sociologiei spe- cificitate datoratã:

– unicitãþii faptelor sociale din punctul de vedere al actorului social;

– discontinuitãþii între ceea ce este ºi ceea ce ar trebui sã fie;

– înþelegerea de tip empatic a fenomenelor

mentale, diferite de înþelegerea fenomenelor din naturã. Cele douã practici metodologice, obiectivã ºi interpretativã, s-au dezvoltat divergent. Acestea repre- zintã douã opþiuni între care sociologul este nevoit sã aleagã, atunci când elaboreazã un proiect de cercetare.

Antropologie (gr. anthropos „om“ + gr. logos „cuvânt“, „discurs despre om“)

– studiu sistematic despre om din perspectivã fiziologicã (ce face natura din om) ºi practicã (ce face omul din sine însuºi) – Kant;

– ºtiinþã a omului ca individ, grup ºi specie care vizeazã atât structura cât ºi comportamentul acestor entitãþi. Antropologie culturalã – disciplinã ºtiinþificã de sine stãtãtoare care studiazã comportamentul uman bazat pe norme (culturã), în context spaþio-tem- poral concret. Sociologie (lat. socius „soþ“, „asociat“, „ortac“, „tovar㺓 + gr. logos „cuvânt“, „idee“, „teorie“, „ºtiinþã“) – ºtiinþa despre societate. A. Comte

(1838) a folosit pentru prima datã termenul de „sociologie“ în Curs de psihologie pozitivã.

– ºtiinþa unitãþilor sociale, de la cele mai simple (cercuri de prieteni, familie, echipe de muncã), pânã la cele mai complexe (popoare, naþiuni, þãri, organizaþii internaþionale); – ºtiinþã a naþiunii având ca funcþie cunoaºterea realitãþii sociale (Dimitrie Gusti);

– ºtiinþa societãþilor omeneºti ce se ocupã cu studiul vieþii sociale, al formelor de comunitate umanã, de convieþuire socialã (Traian Herseni);

– ºtiinþã care se ocupã cu studiul vieþii sociale în general ºi cu studiul comparativ al societãþilor (Mihail Ralea);

– studiul integrativ structural ºi dinamic al societãþii, abordatã în unitatea ºi diversitatea componentelor sale unitare (Petre Andrei).

ºi diversitatea componentelor sale unitare (Petre Andrei). Lecturã Dimitrie Gusti (1880-1955) Sociologia are de

Lecturã

componentelor sale unitare (Petre Andrei). Lecturã Dimitrie Gusti (1880-1955) Sociologia are de îmbinat

Dimitrie Gusti (1880-1955)

unitare (Petre Andrei). Lecturã Dimitrie Gusti (1880-1955) Sociologia are de îmbinat cunoºtinþele parþiale

Sociologia are de îmbinat cunoºtinþele parþiale cãpãtate din diferite alte materii de învãþãmânt ºi care altfel ar rãmâne dezbinate în mintea elevilor. Totuºi, fenomenele economice, juridice, psiholo- gice, istorice, etnografice, antropogeografice sunt în întregime sau în parte fenomene sociale, ele sunt manifestãri ale societãþii. De aceea, dupã munca de analizã, trebuie sã urmeze încercarea de sintezã. Sociologia are de îndeplinit funcþia aceasta însem- natã de concentrare ºi coordonare a cunoºtinþelor, pentru a pune în luminã adevãratã caracterul de totalitate al vieþii sociale, pentru a da înþelesul deplin termenilor legaþi de societate ºi de a forma în chip unitar mintea elevilor.

D. Gusti., T. Herseni, Elemente de sociologie

D. Gusti a fost promotor al studiului problemelor sau „chestiunilor” sociale: „chestiunea Dunãrii”, „chestiunea ruralã”, problema pãcii ºi a rãzboiului, sãrãcia etc. A conceput ideea „muzeului socio- logic”, pe temeiul cãreia a fost realizat Muzeul Satului (1936). Sub conducerea sa a fost editatã, între 1938 ºi 1943, „Enciclopedia României” (4 volume).

10
10

Constantin Rãdulescu-Motru (1868-1957)

10 Constantin Rãdulescu-Motru (1868-1957) …fiecare dintre noi este obiºnuit sã judece pe alþii dupã sine

…fiecare dintre noi este obiºnuit sã judece pe alþii dupã sine însuºi. Fiecare dintre noi crede cã activitatea omeneascã are un scop, care se recu- noaºte ºi se apreciazã în urmã din fapte; mentali- tatea noastrã de profesioniºti burghezi nu poate concepe o activitate practicã fãrã scop… Sociologia însã tocmai de aceea este fãcutã, ca sã ne ridice peste mentalitatea noastrã prea strâmtã, sau mai bine peste prejudecãþile noastre. Ea ne aratã cã ceea ce noi credem a fi cu neputinþã se întâmplã totuºi, ºi nu numai cã se întâmplã, dar se ºi explicã în modul cel mai raþional.

C.R.-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Pai- deia, Bucureºti, pg. 99.

C. Wright Mills (1916-1962)

C. Wright Mills, sociolog american, profesor la Universitatea Columbia, a criticat în numeroase lucrãri societatea americanã contemporanã, elitele conducãtoare, conformismul claselor de mijloc. Prin conceptul de imaginaþie socio- logicã, Mills a fãcut referiri la capacitatea individualã de a înþelege istoria socialã, bio- grafia personalã ºi relaþiile dintre ele în cadrul unei societãþi date.

În prezent sociologul are de îndeplinit o sarcinã urgentã, care este în acelaºi timp politicã ºi intelectualã – cãci, în realitate, ele coincid – aceea de a clarifica elementele ce formeazã neliniºtea ºi indiferenþa contemporanã. Acest lucru îi este cerut sociologului de cãtre toþi reprezentanþii culturii, fizicieni ºi artiºti, de întreaga comunitate intelectualã. Tocmai datoritã acestei sarcini ºi acestei aºteptãri, ºtiinþele sociale încep sã devinã numitorul comun al erei noastre culturale, iar imaginaþia sociologicã, cel mai necesar produs al activitãþii noastre intelectuale.

C. Wright Mills, Imaginaþia sociologicã, Ed. Politicã, Bucureºti, 1975, pg. 37

EVALUARE

1. Dupã ce citiþi cu atenþie textele de la
1. Dupã ce citiþi cu atenþie textele de la

Lecturi rãspundeþi urmãtoarelor cerinþe:

a. Identificaþi funcþiile sociologiei.

b. Care este locul sociologiei în ansamblul

ºtiinþelor socio-umaniste?

c. Care consideraþi cã este importanþa studierii sociologiei în liceu?

d. În ce constã menirea sociologului în socie-

tatea contemporanã?

Aduceþi argumente în susþinerea ideii con-

2.
2.

form cãreia funcþia criticã este cea mai importantã dintre funcþiile sociologiei.

Explicaþi raportul dintre sociologie ºi

ramurile ei.

Ordonaþi descrescãtor, pe caiet, urmãtoareleExplicaþi raportul dintre sociologie ºi ramurile ei. cerinþe psihice pentru exercitarea profesiei de SOCIOLOG.

cerinþe psihice pentru exercitarea profesiei de SOCIOLOG. Notaþi rangul (1,2,3, …) în stânga fiecãrei cerinþe.

– aptitudini de comunicare, sociabilitate;

3.
3.

– prezenþã agreabilã;

– dicþie bunã ºi uºurinþã în exprimarea ideilor;

– capacitate de adaptare;

– memorie vizualã ºi auditivã;

– capacitate de analizã, sintezã ºi abstractizare.

5.
5.

Scrieþi un eseu cu tema: Statutul sociologiei

în societatea contemporanã dupã urmãtorul plan de idei:

11
11

– universalitatea problematicii sociologice;

– mondializarea problemelor de studiu ale

sociologiei;

– unitatea metodologicã în studiul ºtiinþelor sociale.

– unitatea metodologicã în studiul ºtiinþelor sociale. SãSãSãSãSã
SãSãSãSãSã rrrrrecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!
SãSãSãSãSã rrrrrecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!

Cunoaºterea de tip sociologic rãspunde unei

nevoi individuale ºi sociale. Ea se realizeazã cu metode specifice ºi aparat conceptual propriu.

Problematica sociologicã este studiatã de

diferite ramuri ale sociologiei.

Abordarea problematicii sociologiei se face

prin respectarea unor repere care relevã funcþiile sociologiei.

Obiectul ºi problematica sociologiei au

generat abordãri diferite sub aspectul teoriei ºi metodologiei.

LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare
LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare

1. Durkheim, E. – Regulile metodei sociologice, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1974;

2. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010;

3. Herseni, T. – Sociologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982;

4. Szczepanski, J. – Sociologie. Noþiuni elementare de sociologie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972.

FORUM

sociologie , Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972. FORUM  Motorul societãþii este egoismul  Imaginaþia

Motorul societãþii este egoismul

Imaginaþia sociologicã – un mod de a privi lumea altfel

Rolul sociologului în societatea contemporanã

altfel  Rolul sociologului în societatea contemporanã CERCETCERCETCERCETCERCETCERCETAREAREAREAREARE

CERCETCERCETCERCETCERCETCERCETAREAREAREAREARE SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ

SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ Ocupaþia de sociolog În clasificarea ocupaþiilor din

Ocupaþia de sociolog

În clasificarea ocupaþiilor din România (COR) sunt cuprinse monografii ale diferitelor ocupaþii existente în România. Ministrul Muncii împreunã cu Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii au realizat micro-monografii

profesionale în care sunt prezentate: cerinþele ocupaþiei, condiþiile de lucru, perspectivele de angajare etc. Pentru mai multe detalii consultaþi:

http://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.php

LECTURÃ SUPLIMENTARÃ

12
12

22222 FFFFFACTORIIACTORIIACTORIIACTORIIACTORII ªIªIªIªIªI CONDIÞIILECONDIÞIILECONDIÞIILECONDIÞIILECONDIÞIILE VIEÞIIVIEÞIIVIEÞIIVIEÞIIVIEÞII SOCIALESOCIALESOCIALESOCIALESOCIALE

1.1.1.1.1. MEDIULMEDIULMEDIULMEDIULMEDIUL NANANANANATURALTURALTURALTURALTURAL ªIªIªIªIªI SPSPSPSPSPAÞIULAÞIULAÞIULAÞIULAÞIUL SOCIALSOCIALSOCIALSOCIALSOCIAL

2.2.2.2.2. POPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIA

3.3.3.3.3. CULCULCULCULCULTURATURATURATURATURA ªIªIªIªIªI CONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞA COLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃ

CE?CE?CE?CE?CE?

sunt spaþiile sociale ºi ariile geografice; ce reprezintã fenomenul migraþiei ºi despre specificul, funcþiile ºi tipurile de culturã.

DEDEDEDEDE CE?CE?CE?CE?CE?

este necesar sã identificaþi factorii naturali în explicarea legãturii acestora cu evoluþia individualã ºi socialã.

CUM?CUM?CUM?CUM?CUM?

sã analizaþi comportamentele prin raportarea la valori dezirabile social ºi sã promovaþi spiritul de toleranþã.

1.1.1.1.1.
1.1.1.1.1.

MEDIULMEDIULMEDIULMEDIULMEDIUL NANANANANATURALTURALTURALTURALTURAL ªIªIªIªIªI SPSPSPSPSPAÞIULAÞIULAÞIULAÞIULAÞIUL SOCIALSOCIALSOCIALSOCIALSOCIAL

a) Mediul natural ºi viaþa socialã Încã din antichitate, gânditori ºi oameni preocu- paþi de cunoaºterea ºi explicarea faptelor ºi a fenomenelor sociale au observat dependenþa vieþii ºi a activitãþii omului de variaþiile de climã, sol, succesiunea anotimpurilor. Hipocrate a încercat sã explice deosebirile dintre europeni ºi asiatici prin diferenþele solului, ale climei ºi ale gradului de umiditate din Europa ºi Asia. El a observat nu numai tipul de constituþie fizicã, ci ºi însuºirile spirituale, care deosebesc oamenii ce aparþin diferitelor regiuni. Aceste preocupãri, care s-au extins pânã în zilele noastre, se regãsesc sistematizate într-o ºtiinþã de graniþã numitã sociogeografie sau geografie socialã. Tot legate de sol ca spaþiu geografic, sunt ºi problemele care vizeazã efectele în planul relaþiilor politice ºi de vecinãtate, a þãrilor. Acestea au un rol foarte mare în viaþa mondialã ºi aparþin domeniului cunoaºterii numit geopoliticã. Problema frontierei a avut semnificaþii ºi cono- taþii diferite în perioada cuceririi teritoriilor ºi forma-

rea sistemului colonial, destrãmarea lui, cât ºi în perioada ultimului deceniu al acestui secol. Asistãm la destrãmãri (U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia) ºi unificãri (Germania de Vest ºi Est) de state ce repun în discuþie problema graniþelor. Frontiera nu e numai o problemã de geografie, de delimitare spa- þialã, ci ea genereazã efecte economice, sociale, politice ºi culturale. Plasarea într-un spaþiu geografic creeazã raporturi de vecinãtate care se pot transfor- ma în relaþii de colaborare sau conflictuale, genera- toare de fenomene culturale (ca de exemplu cel de aculturaþie), cu efecte deosebite. Terenul, frontiera, solul, prin calitatea ºi confi- guraþia geograficã a þãrii, pot furniza explicaþii des- pre istoria poporului, gradul de civilizaþie, unitatea ºi diversitatea culturalã etc. Teritoriul, prin formele sale de relief (munte, deal, ºes), oferã ºi determinã chiar felul de viaþã ºi organizare internã a comunitãþii. Astfel, fenomene precum nomadismul (caracteristic în zonele de stepã) sau transhumanþa (la unele popoare de pãs- tori), determinã modificãri ale vieþii dupã anotimpuri,

anumite atitudini ºi sentimente faþã de proprietate, interferenþe culturale. Cunoaºterea acestei depen- denþe a comportamentului de viaþã cotidianã, care genereazã un tip specific de viaþã colectivã, de me- diul natural, poate sã furnizeze explicaþii pentru numeroase evenimente produse în istorie. Exemplu:

transformarea caravanelor în armate nomade, migraþia popoarelor º.a. Solul poate influenþa viaþa socialã prin calitatea sa care genereazã anumite activitãþi economice. S-au fãcut analogii între sol, preocupãrile de procu- rare a hranei prin vânãtoare, pescuit, creºterea animalelor ºi cultivarea plantelor ºi efectele alimen- taþiei în dezvoltarea unor popoare. Apele care se regãsesc pe teritoriul unei þãri constituie legãturi cu exteriorul, cãi de comunicare între popoare. Fluviul Dunãrea, de exemplu, constituie un astfel de element de unire a þãrilor Europei, contribuind la circulaþia valorilor materiale ºi spirituale. Existã, în tradiþia ºi cultura popoarelor dunãrene, cântece, dansuri ºi ritualuri legate de Dunãre. Construcþiile pe Dunãre (podurile) sunt elemente ce leagã nu numai maluri, ci ºi popoare, culturi. Marea are un rol special în constituirea ºi dezvoltarea societãþii. Ea contribuie la formarea unei filosofii a vieþii, dar ºi a unei atitudini în faþa morþii. Infinitul mãrii creeazã alte orizonturi chiar ºi politice mai largi, ambiþiile teritoriale scad. Marea dezvoltã sentimentul frumosului, lirismul, muzica, dansul. Clima afecteazã viaþa prin temperaturã, care poate genera afectarea stãrii de sãnãtate. În acelaºi timp, climatul modificã talia, structura anatomicã, în general. Locuitorii zonelor nordice (eschimoºii, laponii) sunt scunzi. O variaþie sezonierã poate fi identificatã ºi în societatea româneascã, mai uºor sesizabilã în comunitãþile sãteºti; în anotimpurile mai cãlduroase: primãvara, vara ºi chiar toamna, viaþa este animatã de activitãþile ce se desfãºoarã în strânsã legãturã cu natura (munca pãmântului), iarna, satul e în amorþire. În concluzie, mediul natural exercitã o mare influenþã asupra vieþii sociale, ocupaþiilor ºi mani- festãrilor oamenilor, asupra organizãrii sociale. Viaþa socialã e influenþatã ºi de alþi factori dintre care cei de naturã spiritualã (conºtiinþa, tradiþia ºi solidari- tatea, autoritatea) sunt deosebit de importanþi. Omul are faþã de naturã un dublu rol: pasiv ºi activ. El este influenþat de fenomenele fizice, încear- cã sã se adapteze lor, dar ia ºi atitudine, acþioneazã pentru a le transforma. În procesul de transformare a naturii omul se transformã pe sine, devenind o fiinþã care produce valori materiale ºi spirituale.

13
13

b) Spaþiul geografic ºi spaþiul social Numãrul mare al populaþiei de pe glob, cuceri- rea unor noi spaþii pentru construcþii de locuinþe ºi desfãºurarea unor activitãþi, a restrâns tot mai mult mediul natural. Acest spaþiu fizic devine tot mai cãut- at pentru curãþenia aerului, a solului, pentru liniºtea pe care marile aglomerãri urbane nu o mai pot oferi. Plasarea într-un spaþiu geografic pentru a pune temelia unei locuinþe însemna, în societãþile tradiþio- nale, întemeierea unei familii, adicã dobândirea unei poziþii sociale. Ritualurile întemeierii exprimã sim- bolic relaþiile dintre ordinea socialã ºi cea cosmicã. Delimitarea spaþiului social þine de o ordine socialã caracterizatã prin: tradiþii, obiceiuri, norme, reguli de viaþã ºi valori. De exemplu, între o familie care ºi-a schimbat domiciliul din mediul rural în mediul urban ºi o familie vecinã din respectiva localitate existã „distanþe sociale” mari chiar dacã din punct de vedere geografic ele sunt mici. În mod similar, poziþia omului în societate este determinatã de un sistem de coordonate sociale precum: profesia, ocupaþia, mediul de rezidenþã, nivelul de instrucþie, valorile ºi atitudinile sale.

nivelul de instrucþie, valorile ºi atitudinile sale. Spaþiul social exprimã totalitatea grupurilor sociale, a

Spaþiul social exprimã totalitatea grupurilor sociale, a poziþiilor lor precum ºi a raporturilor dintre ele.

Distanþa socialã poate:

– creºte, ducând la izolare;

– descreºte, favorizând fenomenul de integrare.

Fenomene ca cele de socializare, educaþie, învãþare socialã, aculturaþie, favorizeazã dinamica spaþiului social, schimbarea poziþiei acestuia în sus,

în jos sau la acelaºi nivel. În prezent s-a ajuns la o delimitare a spaþiilor sociale în cadrul a cinci arii geografice:

1. aria indo-europeanã;

2. aria chino-siberianã;

3. aria africanã;

4. aria Oceaniei;

5. aria nord-americanã.

Cercetãrile de etnologie, prin care se încearcã descoperirea identitãþilor unor popoare, pun în

evidenþã urmãtoarele spaþii constituite prin procesul de transmitere a moºtenirii culturale:

I. prin intermediul antichitãþii greceºti ºi romane:

1. spaþiul romanic;

2. spaþiul grec ºi bizantin.

II. prin intermediul popoarelor „barbare“:

1. spaþiul celtic;

14
14

2. spaþiul germanic, englez;

3. spaþiul scandinav;

4. spaþiul slav;

5. spaþiul baltic.

În concluzie, prin studierea elementelor antro-

11111

pologice, a variaþiilor culturale ºi particularitãþilor

lingvistice poate fi cunoscutã viaþa unor populaþii

care formeazã cel mai vechi substrat al popoarelor

europene actuale.

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
Aculturaþie – procesul de interacþiune a douã culturi aflate într-un contact reciproc. Etnologie (gr. ethnos
Aculturaþie – procesul de interacþiune a douã culturi
aflate într-un contact reciproc.
Etnologie (gr. ethnos „popor“ + gr. logos „cuvânt“) –
ºtiinþã care studiazã originea, rãspândirea în spaþiu ºi
transmiterea în timp a credinþelor ºi obiceiurilor din
culturile populare.
Geografie socialã – disciplinã constituitã la interferenþa
dintre geografie ºi sociologie, având ca obiect de studiu
interacþiunea dintre societate ºi mediul geografic.
Vecinãtate – relaþie socialã între douã sau mai multe
persoane, familii (gospodãrii), state.
douã sau mai multe persoane, familii (gospodãrii), state. Lecturã …Activitatea unui sat, de pildã, este în

Lecturã

…Activitatea unui sat, de pildã, este în strânsã legãturã cu anotimpurile, cu variaþiile climaterice ºi cu precipitaþiile atmosferice. Ea se gãseºte în aceeaºi strânsã legãturã cu reþeaua hidrograficã a regiunii, cu formele de relief, cu bogãþia vegetalã ºi animalã a regiunii. Dar în acelaºi timp, activitatea socialã poate înrâuri climatul prin împãduriri ºi despãduriri, poate capta apele prin sisteme de irigaþii ºi canalizãri, pentru a le întrebuinþa ca îngrãºãminte sau ca energie motricã în numeroase forme de industrii, poate îmbunãtãþi solul prin îngrãºãminte sau printr-o tehnicã superioarã de muncã, poate extirpa anumite plante ºi animale ºi poate cultiva pe altele, favorabile vieþii omeneºti.

Dimitrie Gusti, Problema sociologiei, Naþionalã, Bucureºti, 1940, pp.33-34

Imprimeria

Realitatea socialã constituitã ºi organizatã este localizatã în spaþiu, nu e suspendatã în timp, deci are continuitate cu trecutul, sau, cu alte cuvinte, aceastã realitate are fiinþã într-un cadru general. Astfel, realitatea socialã, în alcãtuirea ºi funcþiona- rea sa, este dependentã de mediul fizico-cosmic, de

trecutul istoric, de viaþa biologicã chiar. Acest cadru, în care se dezvoltã realitatea socialã, va determina

ºi el anumite valori: istorice, biologice, religioase

etc.

Petre Andrei, Opere sociologice, vol. I, Ed. Aca- demiei R.S.R., pg. 247

…toate fenomenele sociale reale au fost ºi sunt localizate undeva în spaþiu ºi s-au petrecut ºi continuã sã se petreacã într-un anumit timp, deci ele sunt toate, fãrã nici o excepþie fenomene geo- grafice ºi fenomene istorice. N-a existat probabil nici un sociolog care sã nu-ºi fi dat seama de acest lucru, dar foarte numeroase doctrine sociologice con- siderã cã, din punctul de vedere teoretic în care se situeazã, aceste douã aspecte sunt lipsite de impor-

tanþã ºi le lasã exclusiv în grija antropogeografilor,

a etnologilor ºi a istoricilor. Aºa se explicã, fãrã

îndoialã, o mulþime de exagerãri ºi chiar speculaþii care circulã în domeniul sociologiei, datoritã mai ales a poziþiilor idealiste, spiritualiste, logiste, psiho-

logiste etc.

Traian Herseni, Sociologie, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982, pg. 541

EVALUARE

1. Care credeþi cã sunt caracteristicile (fizice, 2. Încercaþi sã explicaþi un eveniment istoric
1. Care credeþi cã sunt caracteristicile (fizice,
2. Încercaþi sã explicaþi un eveniment istoric

psihice ºi sociale) ale populaþiei din zona în care trãiþi? Consideraþi cã ele pot fi explicate prin factori naturali? Dacã da, arãtaþi posibilele corelaþii.

produs pe locurile în care trãiþi ºi cãutaþi elemente de mediu natural care au favorizat/ frânat producerea (extinderea) lui.

Care credeþi cã sunt procesele sociale care

favorizeazã micºorarea distanþei sociale dintre sat ºi oraº? (Enumeraþi cel puþin douã.)

Scrieþi un eseu cu tema: Vecinãtatea ºi feno- Vecinãtatea ºi feno-

3.
3.

menul de aculturaþie.

Pe baza textelor de mai sus ºi a cunoºtinþelorcu tema: Vecinãtatea ºi feno- 3. menul de aculturaþie . voastre, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: 15

voastre, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:

15
15

a) Care sunt, în viziunea autorilor, elementele

constitutive (cadrele) ale vieþii sociale în care se formeazã valorile? b) Cum influenþeazã mediul natural viaþa socialã a unei colectivitãþi?

c) Ce activitãþi desfãºurate în mediul înconjurã-

tor pot favoriza evoluþia vieþii omeneºti?

înconjurã- tor pot favoriza evoluþia vieþii omeneºti? 2.2.2.2.2.
înconjurã- tor pot favoriza evoluþia vieþii omeneºti? 2.2.2.2.2.

2.2.2.2.2. POPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIAPOPULAÞIA

a) Condiþionarea socialã a fenomenelor demografice Studiul populaþiei constituie obiectul ºtiinþei demografia, dar populaþia este ºi o problemã a socio- logiei, deoarece aceasta este un factor ºi în acelaºi

timp o condiþie a existenþei vieþii sociale. Fenomene precum: natalitatea, mortalitatea, nupþialitatea, divorþialitatea ºi migraþia se produc ºi ca urmare a influenþei unor factori sociali ºi, în acelaºi timp, acestea influenþeazã în mod direct evoluþia societãþii în ansamblul ei.

O problemã de reflecþie socialã ºi de analizã o

constituie creºterea numãrului populaþiei pe diverse arii teritoriale. Care sunt mecanismele care guver-

neazã creºterea populaþiei? În ce zone ale globului se realizeazã spor ridicat de natalitate ºi cum se explicã aceasta?

Pastorul englez Thomas Robert Malthus, care a generat ºi un curent de gândire numit malthusianism, exprima ideea limitãrii creºterii populaþiei printr-o serie de factori sociali (rãzboaiele) ºi naturali (seceta) pentru a restabili echilibrul între populaþie, care creºte în proporþie geometricã, ºi cantitatea de mijloace de subzistenþã, care creºte în proporþie aritmeticã. Teoria sa intrã în contradicþie cu cea creºtinã, opusã oricãrei intervenþii în actul de procreare.

În epoca contemporanã o atenþie sporitã în cer-

cetarea demograficã ºi sociologicã este acordatã fenomenului migraþiei.

ºi sociologicã este acordatã fenomenului migraþiei. Migraþia este un fenomen ce constã în deplasarea unei

Migraþia este un fenomen ce constã în deplasarea unei mulþimi de persoane dintr-o arie teritorialã în alta.

1. Din punct de vedere al duratei, migraþia poate fi:

a) temporarã (pentru o perioadã determinatã de timp);

b) definitivã (fãrã întoarcere în locul de origine).

2. Din punct de vedere al teritoriului, aceasta poate fi:

a) internã * ;

b) externã (internaþionalã).

În cadrul acestui fenomen se poate vorbi de

imigraþie (ansamblul intrãrilor într-o populaþie) ºi emi- graþie (ansamblul ieºirilor). Orice fapt migratoriu este provocat de o persoanã care este emigrant (pentru þara de origine) ºi imigrant (pentru þara de destinaþie). Migraþia internaþionalã se manifestã sub mai multe forme:

1)

migraþia forþei de muncã;

2)

migraþia membrilor celor emigraþi anterior;

3)

migraþia forþatã datoritã calamitãþilor natu-

rale, rãzboaielor, persecuþiilor politice, religioase. Ea poate fi legalã atunci când sunt respectate reglementãrile juridice ºi de drept internaþional, sau clandestinã, caracterizatã prin încãlcarea acestora. În fenomenul de migraþie sunt antrenate ele- mente sociale (cauze, efecte), de psihologie a per- soanei (motivaþii, riscuri) ºi economice (costurile ºi beneficiile).

b) Relaþia femeie-bãrbat Dintotdeauna specialiºtii în ºtiinþele socio-umane ºi-au pus problema identitãþii femeii ºi a bãrbatului,

a rolului lor în societate. Statisticile ºi experienþele pun în evidenþã faptul cã bãrbaþii ºi femeile sunt în curs de a-ºi modifica profund imaginea pe care o au

unii despre ceilalþi. Asistãm la instaurarea unei ordini

a lumii la care suntem spectatori interesaþi ºi actori neliniºtiþi care ne punem întrebãri de genul: Cine

* Migraþia internã, caracterizatã în principal prin deplasãri din mediul rural înspre cel urban ºi invers, va fi tratatã la capitolul Comunitãþi umane.

16
16

sunt eu? Care este identitatea mea, specificitatea mea ca bãrbat sau ca femeie? sau întrebãri de genul: Cum ne distingem unul de celãlalt? Cum trãim unul cu celãlalt? A vorbi despre egalitate este o utopie, dar ºi scindarea populaþiei ºi a lumii în sfera masculinã ºi cea femininã este o imagine care a dispãrut, cãci natura meseriilor a permis ºtergerea graniþelor ce delimitau ocupaþii ca fiind exclusiv masculine sau exclusiv feminine. Diviziunea sarcinilor avea meritul de a dezvolta la fiecare caracteristici diferite care contribuiau la formarea sentimentului identitãþii. Cercetãrile psiho-sociale au demonstrat cã modul de gândire, simþire ºi exprimare al femeii este diferit de cel al bãrbatului. De aceea, în cercetarea sociologicã este nelipsit din chestionar acest element de identificare, consemnarea sexului subiectului intervievat ºi nu a numelui care, în prelucrarea statis- ticã a datelor, nu prezintã importanþã.

c) Vârstele Sentimentul vârstei nu este spontan. În þãrile unde nu existã stat civil, oamenii nu ºtiu sã se situeze pe scara de vârstã, ºi dacã se declarã: tineri, adulþi sau bãtrâni, sunt trataþi ca atare. Categoriile de vârstã sunt o producþie socialã.

Sentimentul copilãriei nu exista în Evul Mediu. Copilul era considerat un adult în miniaturã ºi tratat în consecinþã.

Recunoaºterea tinereþii avea loc în ºcoalã. Tineretul nu era considerat un grup social. Sepa- rând tinerii de adulþi, acestora li se conferã o oare- care identitate. Tinereþea marcheazã ieºirea din copilãrie ºi intrarea în viaþa adultã prin cãsãtorie. Durata tinereþii e datã de strategia familiei de a-ºi conserva puterea. În societãþile primitive, trecerea de la copilãrie la viaþa adultã face obiectul unor rituri de iniþiere. Existã o separare între copilãrie ºi tinereþe, corespunzãtoare sfârºitului ºcolaritãþii ºi intrãrii în viaþa activã.

Vârsta a treia este o altã invenþie caracteri- zatã în general prin: incapacitate fizicã, protecþie socialã, pensionare (care pentru unii înseamnã „moarte socialã”, pentru alþii, o nouã viaþã). Categoriile de vârstã, stabilite ºi ele în mod arbitrar, intereseazã în cercetarea sociologicã, prin analizele calitative, pentru cã pun în evidenþã dife- renþieri de opinii ºi stiluri de gândire diferite. Ele sunt ºi criterii în eºantionare, care asigurã repre- zentativitatea necesarã generalizãrii rezultatelor pentru o întreagã populaþie. Prezentãm un model de eºantion:

Tabelul 1:

Structura eºantionului pe categorii socioprofesionale, medii, sexe ºi grupe de vârstã

   

Total

subiecţi

Total subiec ţ i

din care pe medii

din total pe grupe de vârstă

din total pe grupe de vârst ă

Nr.

Ocupa ţ ii

Ocupaţii

   

urban

rural

   

65 şi

peste

crt.

70

M

F

M

F

18-34

ani

35-64

ani

 

muncitor, cadru mediu cu

 

M9

M4

     

1.

munc ă manuală

16

F2F1

 

10

6

 

maistru, tehnician,

 

M6

M3

     

2.

func ţionar cu studii medii

11

F1F1

 

74–

     

M1

M1

     

3.

salariat cu studii superioare

4

F1F1

 

13–

 

patron, conduc ător de unitate

 

M3

M2

     

4.

8

F2F1

 

26–

 

şomer sau în căutarea unui

 

M5

M–

     

5.

loc de munc ă

7

F2F–

 

61–

 

pensionar cu asigur

ări sociale

 

M4

M3

     

6.

sau cu pensie de

urma ş etc.

9

F1F1

 

27

 

casnic ă

   

M–

M–

     

7.

5

F4F1

 

23

     

M5

M2

     

8.

elev, student

10

F3F–

 

10

17
17
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

Eºantion – o selecþie din populaþia totalã ce urmeazã sã fie studiatã într-o cercetare.

Reprezentativitate – calitatea unui eºantion de a respecta structura populaþiei totale. Aceasta permite generalizarea rezultatelor asupra întregii populaþii.

generalizarea rezultatelor asupra întregii populaþii. Lecturã Vârstele au divizat ºi continuã sã dividã

Lecturã

Vârstele au divizat ºi continuã sã dividã societatea în alt mod ºi cu alte consecinþe, dar prin aceasta nu mai puþin importantã pentru întreaga viaþã a oamenilor. Pânã la o anumitã etate…, copiii sunt cu totul dependenþi de adulþi, în primul rând de mamele sau pãrinþii lor. Ei nu participã în chip activ la niciuna dintre manifestãrile sociale, nici eco- nomice, nici politice, nici culturale; copiii formeazã prin definiþie populaþia pasivã (inactivã) a oricãrei comunitãþi. De aici douã consecinþe principale, din care una are un caracter negativ ºi temporar, iar alta un caracter pozitiv ºi peren, de o covârºitoare însemnãtate pentru orice formã de viaþã socialã, pentru societate în general. Consecinþa negativã constã în soarta precarã a copiilor, mai ales a celor

nedoriþi sau prezenþi în situaþii sociale definite (sãrãcie, cataclisme naturale, rãzboaie, migraþii forþate, persecuþii). Infanticidul a fost multã vreme o practicã acceptatã, ca ºi abandonarea, neîngrijirea ºi subalimentarea lor… Consecinþa pozitivã ºi cu caracter de permanenþã, tot timpul cât a existat ºi vor exista societãþi omeneºti, constã în procesele de socializare sau culturalizare a noilor generaþii de cãtre cea adultã, pentru a le asimila ºi integra eficient în viaþa socialã ºi asigura astfel stabilitatea, perpetuarea ºi dezvoltarea continuã nu numai a speciei, ci ºi a comunitãþilor ºi a civilizaþiilor create sau însuºite de ele.

Traian Herseni, Sociologie, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclo- pedicã, Bucureºti, 1982, pp., 524-525

ºi Enciclo- pedicã, Bucureºti, 1982, pp., 524-525 1. Explicaþi posibilele efecte ale migraþiei 3. Care este
1. Explicaþi posibilele efecte ale migraþiei 3. Care este deosebirea esenþialã dintre popu-
1. Explicaþi posibilele efecte ale migraþiei
3. Care este deosebirea esenþialã dintre popu-

internaþionale pentru:

a) populaþia de origine;

b) populaþia de destinaþie;

c) migranþii înºiºi. Explicaþi ce înþelegeþi prin: „Tinereþea nu

2.
2.

este decât un cuvânt.” (P. Bourdieu).

laþia totalã ºi eºantion? Menþionaþi caracteristicile eºantionului.

Copiaþi tabelul de mai jos ºi precizaþi dacã

urmãtoarele enunþuri sunt adevãrate (A) sau false (F), marcând cu un X în cãsuþele corespunzãtoare din stânga fiecãrui enunþ:

4.
4.

A

F

Enunþuri

   

O persoanã care pleacã definitv din România într-o altã þarã este imigrant pentru România. ªtiinþa care studiazã populaþiile umane se numeºte demografie. Pentru a fi reprezentativ, eºantionul trebuie sã respecte anumite caracteristici ale populaþiei totale. Gruparea populaþiei pe categorii de vârstã este o clasificare artificialã. Femeile ºi bãrbaþii constituie un ansamblu omogen. Rolurile sociale ale femeii ºi bãrbatului exprimã comportamentele aºteptate de fiecare de la ceilalþi.

Dacã într-un cuplu de strãini se naºte uncopil în þara noastrã, copilul este de asemenea „un strãin”. Care factor este mai puternic:

copil în þara noastrã, copilul este de asemenea „un strãin”. Care factor este mai puternic: familia de provenienþã sau locul naºterii, în aprecierea cuiva ca fiind un strãin?

Care este diferenþa dintre un refugiat ºi unlocul naºterii, în aprecierea cuiva ca fiind un strãin? solicitant de azil? Unele þãri occidentale vorbesc

solicitant de azil?

Unele þãri occidentale vorbesc de emigranþidiferenþa dintre un refugiat ºi un solicitant de azil? ca „tezaure de populaþii strãine”. Cum explicaþi

ca „tezaure de populaþii strãine”. Cum explicaþi aceastã apreciere?

populaþii strãine”. Cum explicaþi aceastã apreciere? 3.3.3.3.3. CULCULCULCULCULTURATURATURATURATURA
3.3.3.3.3.
3.3.3.3.3.

CULCULCULCULCULTURATURATURATURATURA ªIªIªIªIªI CONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞACONªTIINÞA COLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃCOLECTIVÃ

a) Specificul ºi funcþiile culturii

Termenul de culturã a fost folosit pânã în secolul al XIX-lea cu semnificaþia de cultivare a pãmântului, aplantelor, agriculturã. În paralel cu aceastã semnificaþie a circulat o altã semnificaþie datã în perioada Renaºterii, aceea de cultivare a minþii, a spiritului.

Renaºterii, aceea de cultivare a minþii, a spiritului. Cultura reprezintã un ansamblu de valori materiale ºi

Cultura reprezintã un ansamblu de valori

materiale ºi spirituale, un mod de viaþã, relativ stabil, dobândit ºi transmis de la o generaþie la alta prin schimbãri continue ºi fixate prin mecanisme conºtiente sau subconºtiente.

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

În viaþa socialã, culturii ºi educaþiei le revin un rol esenþial, acela de a-l înnobila, de a-l plasa pe individ deasupra unei condiþii pe care o are la naºtere, conferindu-i o nouã identitate din punct de vedere social. „Nobleþii moºtenite” i se adaugã o „nobleþe dobânditã” prin culturã. Cultura poate fi înþeleasã ca:

a) produs – adicã ceea ce se obþine în urma

producþiei culturale (creaþii, opere ºtiinþifice, tehnice, artistice); ea funcþioneazã ca patrimoniu, zestre, ce se transmite din generaþie în generaþie, prin tradiþie;

b) proces de producere de bunuri, valori, nor-

me, simboluri, semnificaþii. Acest proces cuprinde mai multe etape de la producerea, multiplicarea ºi reproducerea, pânã la difuzarea, circulaþia ºi recep- tarea valorilor culturale;

c) comportament uman – adicã un „mod de a

face”, prescris printr-un act cultural. De exemplu, procesul de adaptare presupune informaþia eredi- tarã – care conþine instrucþiunile de comportament ºi informaþia dobânditã, acumulatã de individ pe parcursul vieþii, prin intermediul socializãrii ºi a proceselor de învãþare. Evoluþia omului ca fiinþã bio-psiho-socio-culturalã presupune nu numai procese biologice evolutive, ci

ºi componente culturale, anumite condiþionãri, precum: regulile de cãsãtorie, imaginea culturalã a partenerului, a familiei, propria manierã de a trãi. Experienþa de viaþã a oamenilor þine de mentalitatea ºi conºtiinþa colectivã, care constituie un factor ce permite adaptarea individualã ºi integrarea socialã.

Funcþiile culturii Funcþia e definitã prin relaþia dintre culturã ºi nevoile biologice (individuale sau sociale). Prin funcþie se explicã: geneza, adicã procesul de constituire a culturii cât ºi funcþionarea ei, adicã procesul ºi meca- nismele de satisfacere a nevoilor prin culturã. Dintre cele mai importante funcþii ale culturii în viaþa comunitãþii menþionãm:

1) funcþia de adaptare, care asigurã supravie- þuirea, ca rãspuns la condiþiile de mediu. Ea contri- buie la menþinerea ca specie biologicã ºi autodefi- nirea omului prin raportare la natura sa. 2) funcþia de socializare, care presupune trans- formarea fiecãrui individ într-un membru al comu- nitãþii prin însuºirea normelor, a codurilor ºi a sim- bolurilor specifice sistemului de valori. În funcþie de modul de interiorizare a acestora, precum ºi de opþiunile valorice se realizeazã diferenþierea indivi- zilor, conferind fiecãruia o distincþie socialã. Prin procesul de socializare, elemente din cul- tura poporului sunt asimilate, învãþate încã din tim- pul primelor etape ale vieþii. Prin învãþarea limbii, copilul învaþã semnificaþiile cuvintelor ºi, prin ele, ale culorilor, gesturilor, mimicii. Este un gest cultural sã oferi o floare (dar nu una ruptã dintr-un parc), sã cedezi locul într-un tram- vai unei persoane mai în vârstã decât tine, sã respecþi culoarea „roºu” a semaforului. 3) funcþia de reproducere a comunitãþii prin memorizare, stocare ºi transmitere a culturii. Aceastã funcþie adunã în jurul unor obiective comune, a unor simboluri sau imagini pe care le împãrtãºesc cei care

fac parte din comunitatea respectivã, asigurând stabilitate, coeziune ºi continuitate.

Identitatea culturalã este datã de valorile ºi atitudinile care permit populaþiei majoritare sã-ºi exprime continuitatea într-un spaþiu dat. Aceasta poate fi cunoscutã ºi prin examinarea unor aspecte ale vieþii, vizibile precum:

– limba care se vorbeºte;

– tradiþiile ºi obiceiurile populare, de consum;

– mod de viaþã, nivel de trai, petrecere a timpu- lui liber, structuri familiale;

– trãsãturi specifice de personalitate (ospitali-

tate, entuziasm, hãrnicie, grijã faþã de avutul perso- nal, comunicativitate-sociabilitate etc.). De obicei, asociem adesea o valoare materialã sau moralã a unui popor, care constituie un element de identitate. Astfel, când spunem Elveþia ne gândim la ceasuri, bãnci; Italia – muzicã; Germania – disciplinã; Japonia – aparaturã electronicã. 4) funcþia de comunicare, prin care se exprimã acordul sau dezacordul în relaþiile interumane ºi se împãrtãºesc valori ºi semnificaþii, opinii, atitudini ºi comportamente.

b) Tipuri ºi forme de culturã Fiecãrei funcþii îi corespund diverse tipuri de

culturã. Ele se diferenþiazã atât prin subiectul (produ- cãtorul) culturii, cât ºi prin consumatorul de valori materiale ºi spirituale. De exemplu, funcþia de reproducere genereazã urmãtoarele tipuri de culturi:

culturi tradiþionale – predominante în comu-

nitãþile rurale ce se caracterizeazã prin elemente de folclor, tradiþii, obiceiuri, valori ºi atitudini specifice satului;

culturi moderne – specifice colectivitãþilor

urbane, în care elementul de noutate ºi întrepãtrun- dere a caracteristicilor proprii fiecãrei culturi gene- reazã fenomenul de aculturaþie. Procesele de industrializare ºi urbanizare au avut urmãri nu numai în dezvoltarea producþiei ºi a schimbului de mãrfuri, ci acestea au fost însoþite de deplasãri masive de populaþie dinspre mediul rural spre cel urban. Navetismul sau schimbarea completã a reºedinþei au generat apariþia unor categorii sociale cu statut dublu (muncitor-þãran) ºi a modificat stilul de viaþã, modul de trai, generând fenomene de aculturaþie. Acelaºi fenomen, dar cu note distincte, se întâlneºte ºi în zonele de graniþã, unde existã condiþii de întrepãtrundere a culturilor mai multor popoare, prin schimburi de produse culturale (bunuri de consum, muzicã, modã º.a.). În prezent, ca urmare a pãtrunderii informati- zãrii ºi a infrastructurii tehnologice, are loc o diver- sificare a formelor de comunicare ºi apariþia unor moduri specifice de interacþiune. Se disting astfel:

19
19

culturi orale, al cãror suport îl reprezintã

memoria colectivitãþilor;

culturi scrise (istorice), pentru care memoria culturalã înseamnã tradiþie scrisã;

culturi multimediatice, caracterizate prin

coexistenþa unor suporturi diverse (orale, scrise,

consemnate pe memorie magneticã), specificã

civilizaþiei în care informaþia este stocatã ºi trans- misã prin intermediul bibliotecilor, dar ºi a videote- cilor sau arhivelor sonore. Distincþia socialã ºi diferenþierea inter- ºi intra- grupalã se asociazã diferitelor practici ºi categorii sociale de apartenenþã:

cultura înaltã (a elitei);

cultura de masã;

contracultura (subcultura).

Calitatea de producãtor al culturii, asociatã cu cea de consumator, genereazã o stratificare aparte prin care diferite grupuri ºi categorii sociale se dife- renþiazã prin valoarea-semn. De exemplu, competiþia între elite în legãturã cu felul în care se consumã obiectele de artã (participarea la licitaþii), se amena- jeazã locuinþa, maºina personalã, maniera de petre- cere a timpului liber sunt semne valorice care exprimã imaginea socialã a persoanei. Consumul ostentativ, gustul afiºat pentru lux devine un criteriu de stratificare ºi exprimare prin culturã a distanþelor sociale. La polul opus se situeazã consumul prin achizi- þionarea cu mijloace ieftine a însemnelor „distincþiei”. Este vorba de un comportament colectiv care se exprimã în kitsch, cuvânt de origine germanã, care defineºte tot ce þine de imitaþie, miniaturizare, prost- gust. În timp ce arta înseamnã depãºirea mãsurii omului prin creaþie, kitsch-ul dilueazã originalitatea ºi o face accesibilã pentru cei mulþi, prin imitaþie. De exemplu, suvenirurile ºi florile artificiale, fructele din plastic, stilurile arhitecturale care imitã alte culturi (pagode, coloane, statuete amplasate în curþi ºi locuinþe personale).

c) Conºtiinþa colectivã Conºtiinþa este un produs social ce se formea- zã în procesul interacþiunii omului cu ceilalþi prin interiorizarea relaþiilor sociale, a simbolurilor, a regulilor ºi a principiilor care le guverneazã. În acest proces se formeazã conºtiinþa indivi- dualã prin care se afirmã identitatea personalã. În conºtiinþa colectivã se exprimã particularitãþile vieþii sociale, care se transmit din generaþie în generaþie ºi care reflectã continuitatea vieþii sociale într-un spaþiu istorico-geografic dat. Experienþa de viaþã a grupurilor sociale, percepþiile, reprezentãrile, opiniile, zvonurile, prejudecãþile, stereotipiile reprezintã partea nesistematizatã a conºtiinþei. Din punct de vedere sociologic ne intereseazã atât modul de

20
20

constituire a conþinutului conºtiinþei, cât ºi felul în care acesta intervine în explicarea proceselor sociale, a vieþii sociale în ansamblul ei. Trecerea de la conºtiinþa individualã la cea colectivã se face prin intermediul relaþiilor sociale în care cele de solidaritate, rudenie, muncã ºi putere joacã un rol deosebit. În cadrul acestor tipuri de relaþii au loc schimburi de semnificaþii, experienþe, atitudini care se transformã în conºtiinþa colectivã. Analiza mecanismelor de comunicare ale activitãþilor sociale explicã constituirea ºi procesualitatea vieþii sociale. Eliberarea de prejudecãþi constituie o regulã în cercetarea faptelor sociale. Îndoiala metodicã, principiu fundamental al oricãrei activitãþi ºtiinþifice, presupune utilizarea în cercetare doar a conceptelor elaborate ºtiinþific, înlãturarea ideilor achiziþionate anterior, a prejudecãþilor.

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

Conºtiinþã –proces de conºtientizare a situaþiei obiective fãrã o contribuþie independentã în constituirea proceselor sociale;

– factor explicativ al realitãþii sociale;

– intermediar între condiþiile obiective ºi comporta- mentele sociale;

– tentativã de raþionalizare, de explicare a comporta- mentului. Prejudecatã – complex de aºteptãri ºi judecãþi despre o acþiune viitoare. Stereotipii – cliºee generalizate despre un grup, atribuite fiecãrui individ considerat a fi membru al grupului.

Lecturã
Lecturã

Petre Andrei (1891-1940)

invocãm autoritatea ei în materie de judecatã moralã, de guvernãmânt etc.? Ce este aceastã opinie publicã altceva decât judecata colectivitãþii, aprecierea fenomenelor de cãtre grupul social? Tot aºa fiecare are în el conºtiinþa cã aparþine în acelaºi timp unui grup etnic, de care se simte legat ºi ale cãrui împrejurãri de viaþã le trãieºte cu destulã intensitate. Existã conºtiinþa naþionalã. În timpuri normale, de pace, nici nu ne dãm bine seama adeseori de puterea acestei conºtiinþe. Se întâmplã câteodatã sã intrãm în conflict de interese cu statul cãruia îi aparþinem, sã fim în divergenþã de pãreri ºi credinþe cu concetãþenii noºtri, e normal ºi nu prezintã nicio importanþã deosebitã, dar imediat ce naþiunea cãreia îi apar- þinem e atacatã sau vine în conflict cu alta, simþim cu toatã puterea cã existã în noi ceva care ne leagã de conaþionalii noºtri, buni sau rãi, aºa cum sunt ei, ceva ce ne îndeamnã sã mergem în apãrarea ei pânã la sacrificiul vieþii. Cât de dureros se simte insultat cineva atunci când e ridiculizat sau injuriat neamul din care face parte! Naþiunea nu este decât conºtiinþa solidaritãþii acelora care se simt legaþi prin trecut, prin aceleaºi vicisitudini istorice ºi prin aspiraþiile comune de viitor.

Petre Andrei, Opere sociologice, R.S.R., vol. III, pp. 311-312

Ed. Academiei

Alãturi de alþi sociologi români, Petre Andrei a contribuit prin activitatea profesoralã ºi publi- cisticã la dezvoltarea sociologiei universitare prin elaborarea unor lucrãri în domeniul axiologiei, eticii ºi al sociologiei cunoaºterii. Reprezentant al aripii de stânga a Partidului Naþional-Þãrãnesc; în mai multe rânduri ministru. Persecutat de legionari, s-a sinucis.

Din experienþa de toate zilele fiecare individ poate constata existenþa puterii, care îl constrânge la anumite acþiuni sau îl opreºte de la altele, o putere care-l face sã-ºi înãbuºe dorinþele ºi sã se confor- meze unor reguli, nu întotdeauna mulþumitoare ºi uºor suportabile. De ce în sãvârºirea acþiunilor noastre þinem seama de aºa-numita opinie publicã? ªi de ce

21
21

Émile Durkheim (1858-1916)

Experienþa înaintaºilor noºtri ne-a arãtat cã pentru a asigura înfãptuirea practicã a adevãrului pe care l-am stabilit, nu ajunge sã oferim o demonstraþie teoreticã ºi nici sã fim convinºi de el. Mintea este atât de firesc înclinatã spre a nu-l recunoaºte încât am cãdea fãrã îndoialã în vechile greºeli dacã nu ne supunem unei discipline riguroase, ale cãrei reguli principale, corolare ale precedentei (a considera faptele sociale ca lucruri) le vom formula mai jos:…trebuie îndepãrtate sistematic toate preno- þiunile… Trebuie deci ca sociologul, fie atunci când determinã obiectul cercetãrilor sale, fie în decursul demonstraþiilor lui, sã-ºi interzicã în mod hotãrâtor întrebuinþarea acestor concepte formate în afara ºtiinþei ºi pentru nevoi care nu au nimic ºtiin- þific.Trebuie sã se elibereze de aceste false evidenþe care stãpânesc spiritul de rând, sã scuture o datã pentru totdeauna jugul acelor categorii empirice care, printr-o lungã obiºnuinþã, sfârºesc adesea prin a de- veni tiranice. Cel puþin, dacã uneori necesitatea îl sileºte sã recurgã la ele, s-o facã fiind conºtient de lipsa valorii lor, pentru a nu le solicita sã joace în cadrul doctrinei un rol de care ele nu sunt demne.

Émile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1974, pp. 83-84

EVALUARE

, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1974, pp. 83-84 EVALUARE Durkheim reproºeazã predecesorilor sãi cã au explicat

Durkheim reproºeazã predecesorilor sãi cã au explicat faptele sociale prin aspecte exterioare socialului. Pentru el, faptele sociale trebuie sã fie tratate ca „lucruri” (adicã exterioare indivi- dului ºi impunându-i-se acestuia în mod con- strângãtor). Socialul nu poate fi explicat decât prin social. Lucrarea „Regulile metodei sociologice” repre- zintã prima fundamentare riguroasã a meto- dologiei sociologiei.

prima fundamentare riguroasã a meto- dologiei sociologiei. Daþi exemple de prejudecãþi referitoare la: a) ºcoalã

Daþi exemple de prejudecãþi referitoare la:prima fundamentare riguroasã a meto- dologiei sociologiei. a) ºcoalã ºi educaþie; b) cãsãtorie ºi familie; c)

a) ºcoalã ºi educaþie;

b) cãsãtorie ºi familie;

c) comportamentul comunitãþilor etnice.

Pornind de la clasificarea nevoilor elemen-ºi familie; c) comportamentul comunitãþilor etnice. tare (predominant biologice), instrumentale (econo- mice,

tare (predominant biologice), instrumentale (econo- mice, politice, morale, artistice) ºi integrative (religia, magia, ºtiinþa), asociaþi nevoilor elementare din coloana A), rãspunsurile culturale din coloana B). Scrieþi perechile de cifre – litere.

A. NEVOI ELEMENTARE

B. RÃSPUNSURI CULTURALE

1. Metabolism

a) subzistenþã

2. Reproducere

b) parentale

3. Bunãstare corporalã

c) protecþie

4. Securitate

d) educaþie

5. Miºcare

e) igienã

6. Creºtere

f) activitate

7. Sãnãtate

Copiaþi tabelul de mai jos, apoi completaþi-l cu tipurile (formele) de culturi ce corespund urmãtoa-igienã 6. Creºtere f) activitate 7. Sãnãtate relor funcþii: Funcþiile culturii Adaptare Socializare,

relor funcþii:

Funcþiile culturii

Adaptare

Socializare, distincþie socialã

Reproducere

Comunicare

22 4.
22
4.

Explicaþi unitatea ºi diversitatea culturalã,

pornind de la textul de mai jos:

În bisericile noastre, credincioºii îºi scot pãlãriile ºi îºi lasã pantofii în picioare, în timp ce, în moschei, musulmanii îºi lasã pe cap turbanele ºi îºi scot încãlþãmintea. Ambele atitudini au aceeaºi semnificaþie: sunt expresii diferite ale respectului. (E.E. Evans-Pritchard)

5.
5.

Care este sensul urmãtoarelor expresii?

a) Cultivons notre jardin.(Voltaire)

b) Omul este o fiinþã culturalã prin naturã pentru

cã este o fiinþã naturalã prin culturã. (Morin Piattelli- Palmarini)

Numiþi trei particularitãþi pe care le-aþinaturalã prin culturã. (Morin Piattelli- Palmarini) asocia þãrii noastre. Ce particularitãþi credeþi cã ar

asocia þãrii noastre. Ce particularitãþi credeþi cã ar putea asocia un strãin României?

credeþi cã ar putea asocia un strãin României? SãSãSãSãSã
SãSãSãSãSã recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!
SãSãSãSãSã recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!recapitulãm!

Factorii naturali ºi condiþiile sociale influenþeazã viaþa individualã ºi socialã.

Populaþia constituie obiect de studiu pentru

demografie, dar ºi pentru sociologie. Una dintre problemele contemporane – migraþia – este un fenomen social ce antreneazã ºi alte ºtiinþe în studierea lui: psihologia ºi economia.

Cercetãrile sociologice se realizeazã pe

eºantioane. Acestea reprezintã selecþii dintr-o

populaþie ce se determinã pe baza unor proceduri ºtiinþifice ºi prezintã anumite caracteristici. Cultura este un proces social care îndepli- neºte anumite funcþii în viaþa oricãrei societãþi. Cultura este un semn de identitate ce diferenþiazã indivizii, popoarele, naþiunile. Diferenþele, adesea

surse de conflict, trebuie valorificate pozitiv prin atitudini pro-sociale ºi comportamente raportate

la valori dezirabile.

FORUM

ºi comportamente raportate la valori dezirabile. FORUM  Mediul natural – o problemã sociologicã? 

Mediul natural – o problemã sociologicã?

Suprapopulaþia globului ºi controlul natalitãþii

Emigraþia/imigraþia în Europa. Implicaþii sociale.

LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare
LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare

1. Bãlãceanu-Stolnici Constantin, Ligia Apãvãloaie – Antropogeneza ºi geneza culturii, Editura Ziua, Bucureºti, 2006.

2. Brown R. Lester – Planul B 2.0., Editura tehnicã, Bucureºti, 2006.

CERCETCERCETCERCETCERCETCERCETAREAREAREAREARE SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ

SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ Migraþia forþei de muncã româneºti calificate Analiza

Migraþia forþei de muncã româneºti calificate

Analiza de conþinut poate fi realizatã pe articole ºi informaþii din presã. Studiul se poate realiza pe toate ziarele, timp de 1 an pentru a surprinde ºi distribuþia pe lunã a informaþiilor. Pot fi analizate elemente de imagine, percepþia emigrantului prin prezentarea unor aspecte pozitive sau a altora, negative. Din analiza variabilelor poate fi realizat un portret al

emigrantului român în þãrile europene. Studiul poate

fi completat cu rezultate ale altor studii fãcute în

þãrile în care românii emigreazã. Un astfel de studiu

a fost întreprins de Anna Ferro, cercetãtor la

departamentul de sociologie de la Milano Biocca University, în Germania. Pentru mai multe detalii, consultaþi pagina de Internet:

http://www.romanians-de.org/modules.php?name=News&file=article&sid=498

23
23

33333 SOCIALIZAREASOCIALIZAREASOCIALIZAREASOCIALIZAREASOCIALIZAREA

1.1.1.1.1.

PROCESULPROCESULPROCESULPROCESULPROCESUL SOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRII

2.2.2.2.2.

STSTSTSTSTADIILEADIILEADIILEADIILEADIILE SOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRII

2.2.2.2.2.

AGENÞIIAGENÞIIAGENÞIIAGENÞIIAGENÞII DEDEDEDEDE SOCIALIZARE*SOCIALIZARE*SOCIALIZARE*SOCIALIZARE*SOCIALIZARE*

CE?CE?CE?CE?CE?

sunt socialitatea sociabilitatea socializarea ºi formele ei

DEDEDEDEDE CE?CE?CE?CE?CE?

e necesarã cunoaºterea stadiilor socializãrii ºi a agenþilor de socializare

CUM?CUM?CUM?CUM?CUM?

sã vã însuºiþi valorile ºi normele sociale ºi sã vã comportaþi prosocial

1.1.1.1.1.
1.1.1.1.1.

PROCESULPROCESULPROCESULPROCESULPROCESUL SOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRII

Individ ºi societate – iatã domeniile principale ale sociologiei din care decurg o serie de probleme, precum: acþiunea socialã ºi raþionalitatea/iraþio- nalitatea fiinþei umane, rolul factorului ereditar ºi al mediului natural ºi social în dezoltarea individului ca persoanã ºi a societãþii în ansamblul ei º.a.m.d. Constituirea societãþii s-a realizat ca urmare a asocierii indivizilor, ei înºiºi devenind fiinþe sociale numai împreunã cu ceilalþi, indiferent de formele de asociere pe care le-a cunoscut istoria dezvoltãrii umane ºi sociale. Premisa constituirii societãþii este socialitatea, termen explicat ca o consecinþã a naturii umane, un complex de instincte, sentimente, stãri de spirit, înclinaþii º.a. Sociabilitatea reprezintã o abilitate a individului de integrare în colectivitate. Ea exprimã tocmai forma pe care o îmbracã nevoia de asociere (socialitate) în diferite culturi. Conform teoriei lui G. Simmel, sociabilitatea ar fi doar o formã a socia- litãþii, cea care ar cuprinde doar manifestãrile „pozi- tive“: altruism, cooperare, toleranþã, întrajutorare.

Socializarea reprezintã un proces psihosocial de transmitere-asimilare a cunoºtinþelor, a deprinderilor, a atitudinilor, a normelor, a valorilor, a concepþiilor sau a modelelor de comportare în vederea formãrii, adaptãrii ºi integrãrii sociale a unei persoane. Dezvoltarea fizicã ºi psihicã se realizeazã prin învãþare, printr-o serie de mecanisme ºi agenþi ai socializãrii (familia, ºcoala, organizaþiile de diferite tipuri º.a.). Învãþarea socialã depinde atât de caracte- risticile individuale (vârstã, sex, maturizare, dezvoltare º.a.), cât ºi de influenþele sociale, precum:

dinamica ºi conþinutul mesajelor, metodele de transmitere etc. Faþã de educaþie, socializarea este un concept mai larg deoarece include ºi asimilarea, prin imitaþie, contagiune, a unor conþinuturi axiologice ºi comportamentale pe care societatea nu ar dori sã le transmitã. Prin socializare omul se transformã dintr-o fiinþã biologicã într-una socialã, însuºindu-ºi limba, obiceiurile, valorile ºi normele specifice pentru a putea trãi în societate. Fiinþa devine astfel umanã, procesul de socializare fiind un proces de umanizare.

2.2.2.2.2.
2.2.2.2.2.

STSTSTSTSTADIILEADIILEADIILEADIILEADIILE SOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRIISOCIALIZÃRII

Drumul socializãrii, de la naºtere pânã la moar- te, parcurge mai multe etape corespunzãtoare evoluþiei biologice, dezvoltãrii psihologice ºi

integrãrii sociale. Printre psihologii ºi sociologii care au studiat comportamentul indivizilor în diferite etape de viaþã, explicând cum fiinþa biologicã

24
24

devine socialã prin mecanisme ale procesului de socializare, pot fi menþionaþi urmãtorii: Sigmund Freud, George Herbert Mead, Jean Piaget.

Copilãria Conform teoriei lui Freud, rezultatã din studiul comportamentului uman în urma psihanalizei, bebeluºul trebuie sã înveþe cã nu toate dorinþele îi pot fi satisfãcute imediat. Aceasta o face prin reprimãri repetate, proces dureros care îi va influenþa comportamentul toatã viaþa. Desprinderea de sub tutela mamei ºi autoritatea tatãlui, corespunzãtoare perioadei dezvoltãrii sinelui autonom, ar corespunde reprimãrii complexului Oedip ºi antagonismul faþã de tatã – ambele procese petrecute la nivel inconºtient. Acceptate de unii, criticate de alþii, ideile lui Freud ºi-au dovedit, în mare parte, valabilitatea. Un alt punct de vedere cu privire la achiziþiile din perioada copilãriei îl aduce pe G.H. Mead care pune în centrul atenþiei ideea cã dezvoltarea copi- lului, ca fiinþã socialã, se face în primul rând prin

imitaþie (teorie dezvoltatã ºi de G. Tarde), aceasta fãcându-se prin joc. La vârsta de 4-5 ani, copilul preia rolul celuilalt, îndeosebi adult. Distincþia dintre „Eu“ – bebeluº nesocializat ºi „pe mine“ – sinele social, înseamnã o trecere la conºtiinþã care îl face pe copil sã discearnã cum îl vãd alþii pe el. Vârsta de 8-9 ani ar fi marcatã de jocul organizat în care sunt înþelese regulile, chiar valorile de între- cere, onestitate, competiþie, corectitudine, dreptate, cinste. Diferenþierile de socializare pot fi explicate ºi din perspectiva stadiilor dezvoltãrii cognitive care, dupã J. Piaget, ar fi urmãtoarele:

a. sensorimotor – pânã la 2 ani;

b. pre-operaþional – 2-7 ani;

c. operaþional concret – 7-10 ani;

d. operaþional-formal – 11-15 ani în care copiii

învaþã sã gândeascã despre ei ºi mediul în care trãiesc. Existã diferenþe de socializare nu numai în func- þie de vârsta corespunzãtoare dezvoltãrii biologice ºi psihice, ci ºi în funcþie de tipurile de societate (tradiþionale, moderne), sistemele de ºcolarizare, politicile sociale ºi educaþionale etc.

Adolescenþa Schimbãrile biologice pe care le aduce puber- tatea sunt fundamentale pentru viaþa de adult de mai târziu. Ritmul schimbãrilor sociale provoacã adesea derutã, adolescenþa fiind o perioadã de

tranziþie între copilãrie ºi maturitate. O vârstã a întrebãrilor, la care încearcã sã rãspundã pãrinþii, profesorii, colegii, prietenii din anturajul adolescentului. Întrebãrile, mai ales cu privire la viaþa sexualã, la prietenii ºi dragoste, provoacã neliniºte, factorii implicaþi în educaþie negãsind întotdeauna mijloacele cele mai adecvate pentru prezentarea acestor probleme. Adaptarea la acest stadiu necesitã mult tact din partea educatorilor, dar ºi sinceritate ºi încredere în adulþi din partea copiilor.

Tinereþea ºi vârsta adultã maturã Aceastã perioadã, corespunzãtoare vieþii active presupune învãþarea normelor ºi valorilor din cultura organizaþiei unde individul munceºte ºi o continuã adaptare la viaþa profesionalã, de familie. Noile roluri de angajat, de soþ/soþie, mamã/tatã se învaþã ºi necesitã permanente achiziþii de cunoºtinþe, compe- tenþe, atitudini. O permanentã adaptare la contexte de viaþã marcate de evenimente inedite (ocuparea/ schimbarea unui loc de muncã, cãsãtoria, naºterea primului copil în familie º.a.).

Bãtrâneþea Bãtrâneþea este o stare de spirit asociatã uneori cu pierderea stãrii de sãnãtate, dobândirea senti- mentului inutilitãþii, prin plecarea copiilor de acasã, care coincide cu pensionarea ºi reducerea venitu- rilor, cu neputinþa satisfacerii unor nevoi elemen- tare. Chiar ºi cu ideea morþii trebuie sã ne împãcãm, iminenþa morþii fiind, conform teoriei lui Elisabeth Kübler-Ross, un proces comprimat de socializare care implicã un model stadial, cu 5 faze: negarea, mânia, tocmeala, depresia, acceptarea. Deºi nu este specificã numai vârstei a treia, ea este mai frecventã la aceastã categorie. Traseul inserþiei individului în viaþa socialã nu este unul linear ºi nici uniform. Corespunzãtor fiecãrei etape din viaþã, individul are de fãcut faþã unor provocãri, trebuie sã rãspundã unor întrebãri vitale. Aceste rãspunsuri sunt oferite de „lumea socialã de bazã“ pe care o asimileazã într-un proces de socializare primarã, adicã socializarea care are loc în copilãrie, prin care cel nãscut doar cu potenþialitãþi devine o fiinþã. Socializarea secundarã este legatã de diviziunea socialã a muncii, de distribuirea socialã a cunoºtinþelor specifice fiecãrui rol pe care îl are de îndeplinit individul. Ea este o continuare a celei primare, fie printr-o reproducere de roluri, mentalitate, context habitual, fie prin disocieri între cele douã etape ale socializãrii.

3.3.3.3.3.
3.3.3.3.3.

AgenþiiAgenþiiAgenþiiAgenþiiAgenþii dedededede socializaresocializaresocializaresocializaresocializare*****

25
25

Prima instituþie socializatoare este familia care oferã condiþiile transmiterii ºi asimilãrii încã de la naºtere a normelor ºi a valorilor, a regulilor de com- portare, a limbii ºi limbajului. Prin metode de per- suasiune ºi constrângere, prin puterea exemplului, familia deþine practicile de creºtere a copilului, faci- litând adaptarea ºi integrarea socialã. Acest tip de socializare – primarã – se deosebeºte de cel realizat de celelalte instituþii sociale, precum: ºcoala, orga- nizaþiile, care realizeazã socializarea secundarã prin conþinuturi ºi forme diferite. În cazul ºcolii, conþinuturile vizeazã orientãri (ºtiinþifice, morale, civice), performanþe, acþiuni, atitudini, compor- tamente. Tratarea diferenþiatã este un principiu în educaþie care cautã tocmai adaptarea metodelor la particularitãþile de vârstã, de personalitate ale copiilor. Grupul de colegi, prieteni, grup de similaritate (peer groups) are un rol deosebit în socializare înde- osebi la adolescenþi, fiind constituit din persoane cu acelaºi statut, care împãrtãºesc aceleaºi valori ºi stil de viaþã, trãind într-o culturã specificã (de exemplu, cultura adolescenþilor, tinerilor º.a.m.d.). Organizaþiile socio-profesionale reprezintã alþi agenþi ai socializãrii individului la nivelul culturii muncii care cuprinde valorile, normele ºi aºteptãrile colectivului de muncã ºi cerinþele organizaþiei.

Problematica mass-media ca agent de socializare este prezentatã în manual în cadrul temei:

INTERACÞIUNE ªI COMUNICARE (pp. 74-75). Fiecare context social ºi instanþã socializatoare necesitã învãþarea unor comportamente care sã rãspundã unor cerinþe specifice. Aceste compor- tamente se învaþã. Socializarea secundarã cunoaºte ºi alte forme:

desocializarea ºi resocializarea. Acestea sunt complementare, cãci îndepãrtarea unei persoane de contextele ºi modelele de comportare însuºite ante- rior (desocializare) se realizeazã concomitent cu orientarea învãþãrii ºi asimilarea noilor valori ºi atitudini ale noului sistem. Este cazul trecerii de la viaþa activã la pensionare, al scoaterii din familie a unor copii supuºi la tratamente inumane de cãtre pãrinþi, aceºtia fiind decãzuþi din drepturi, ºi trecerea copiilor sub tutela statului. Centrele de reeducare sunt alte tipuri de instituþii care realizeazã desocia- lizarea ºi resocializarea celor care sunt certaþi cu legea ºi manifestã comportamente anti-sociale. Edu- caþia în astfel de situaþii are drept scop reeducarea copiilor pentru a se putea integra din nou în societate. Resocializarea depinde nu numai de instanþele cu acest rol, ci ºi de receptivitatea, dorinþa ºi capacitatea de renunþare a individului la practicile învãþate ante- rior ºi de acceptare a altor norme, valori care sunt necesare în noul context de viaþã.

În concluzie, procesul socializãrii este continuu, fiecare stadiu al dezvoltãrii individului fiind caracterizat de probleme care necesitã rãspunsuri învãþate. Instituþiile ºi contextele de socializare sunt diferite de la o culturã la alta ºi se particularizeazã prin conþinutul ºi formele de realizare ale formãrii, adaptãrii ºi integrãrii sociale.

Þinând cont cã socializarea se realizeazã de-a lungul întregii vieþi, chiar dacã în grade ºi intensitãþi diferite, noile contexte de viaþã oferite de multicul- turalismul societãþilor necesitã permanente adaptãri, deschidere spre celãlalt. Un rol deosebit în formare a competenþelor ºi a atitudinilor faþã de ceilalþi îl are educaþia în spiritul valorilor de dreptate, toleranþã, acceptare a diversitãþii ºi înþelegere a diferenþelor ca o bogãþie.

AplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþii
AplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþii

1. Din perspectiva celor învãþate la aceastã lecþie despre socializare, explicaþi expresia „cei ºapte ani de acasã“.

2. Analizaþi urmãtoarele proverbe:

a. „Ai carte, ai parte“ b. „Cine ºtie multe, moare“.

26
26

EVALUARE

1. Exemplificaþi ideea cã prin culturã (artã,
1. Exemplificaþi ideea cã prin culturã (artã,

literaturã, picturã, obiceiuri, sãrbãtori ºi cere- monii religioase) devenim umani.

Desprindeþi ideea din urmãtorul text ºi

exprimaþi-o în contextul celor învãþate în aceastã lecþie. „Comportamentul nostru este influenþat din punct de vedere genetic, dar înzestrarea noastrã

2.
2.

geneticã probabil, condiþioneazã doar poten- þialitãþile comportamentului nostru, nu ºi con- þinutul efectiv al activitãþilor noastre“.

(Anthony Giddens – Sociologie, Editura ALL, 2010, p. 53)

(Anthony Giddens – Sociologie, Editura ALL, 2010, p. 53) Lecturã Sigmund Freud (1856-1939) Freud, Sigmund

Lecturã

Sigmund Freud (1856-1939)

ALL, 2010, p. 53) Lecturã Sigmund Freud (1856-1939) Freud, Sigmund (1856-1939), doctor în me- dicinã,

Freud, Sigmund (1856-1939), doctor în me- dicinã, psihanalist vienez care a cercetat comportamentul uman inducând în practica psihoterapiei, tehnica psihanalizei. Aceasta constã în a-i face pe pacienþii nevrotici sã se destãinuie, eliberând tensiunea acumulatã în experienþele trãite. Una dintre ideile din teoria sa se referã la faptul cã ceea ce se întâmplã în pruncie ºi copilãrie cãlãuzeºte experienþa noastrã ulterioarã. Teoria sa, care s-a resimþit în ºtiinþele socio-umane, dar ºi în literaturã ºi artã, i-a adus celebritatea, Freud fiind una dintre personalitãþile cele mai controversate ale secolului al XX-lea. Lucrãri: Introducere în psihanalizã. Prelegeri de psihanalizã. Psihopatologia vieþii cotidiene (trad. 1992), Viaþa mea ºi psihanaliza (trad. 1993), Dincolo de principiul plãcerii (trad. 1992). º.a.

Fãrã îndoialã cã sunteþi nerãbdãtori sã aflaþi în ce constã acest teribil complex al lui Oedip. Fie ºi numai numele sãu vã îngãduie s-o anticipaþi de acum.

Cunoaºteþi cu toþii mitul grec al regelui Oedip sortit de destin sã-ºi ucidã tatãl ºi sã se cãsãtoreascã cu mama sa ºi care face tot ce-i stã în putinþã sã scape de prezicerea oracolului ºi, nereuºind, se pedepseºte luându-ºi vederea de îndatã ce aflã cã, fãrã a ºti,

sãvârºeºte cele douã nelegiuiri ce-i fuseserã prezise. Presupun cã mulþi dintre dumneavoastrã au fost zguduiþi de o violentã emoþie la citirea tragediei în care Sofocle a tratat acest subiect

faþã de aceastã moralã (supunerea faþã

de voinþa zeilor, chiar ºi atunci când ei te împing la crimã n.n.) reacþioneazã spectatorul, ci faþã de sensul ºi conþinutul misterios al mitului. El reacþio- neazã ca ºi cum ar regãsi în el, cu ajutorul autoana- lizei, complexul lui Oedip, ca ºi cum ar identifica, în voinþa zeilor ºi în oracol, travestirile idealizate ale propriului sãu inconºtient, ca ºi cum ºi-ar aminti cu groazã cã el însuºi a trãit dorinþa de a-ºi îndepãrta tatãl ºi de a se recãsãtori cu mama sa. Vocea po- etului pare sã-i spunã: „Te înverºunezi zadarnic împotriva responsabilitãþii tale ºi zadarnic invoci ce ai fãcut ca sã reprimi aceste intenþii criminale. Greºeala ta nu e mai micã, deoarece n-ai ºtiut sã înãbuºi aceste intenþii: ele rãmân intacte în inconºtientul tãu“. Este vorba aici de un adevãr psiho- logic. Chiar ºi atunci când, refulându-ºi în in- conºtient tendinþele malefice, omul crede cã poate afirma cã nu este responsabil, el nu trãieºte mai puþin intens aceastã responsabilitate ca pe un senti- ment de culpabilitate ale cãrui motive le ignorã.

Nu

Sigmund Freud Introducere în psihanalizã. Prelegeri de psihanalizã. Psihopatologia vieþii cotidiene, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1992, pp. 278-279

27
27

George Herbert Mead (1863-1931)

Mead,Mead,Mead,Mead,Mead, George,George,George,George,George, HerbertHerbertHerbertHerbertHerbert (1863-1931),(1863-1931),(1863-1931),(1863-1931),(1863-1931), socio-socio-socio-socio-socio- log,log,log,log,log, filosof,filosof,filosof,filosof,filosof, profesorprofesorprofesorprofesorprofesor lalalalala UniversitateaUniversitateaUniversitateaUniversitateaUniversitatea dindindindindin Chicago.Chicago.Chicago.Chicago.Chicago. ReprezentantReprezentantReprezentantReprezentantReprezentant alalalalal InteracþionismuluiInteracþionismuluiInteracþionismuluiInteracþionismuluiInteracþionismului nordnordnordnordnord american,american,american,american,american, denumitdenumitdenumitdenumitdenumit ªcoalaªcoalaªcoalaªcoalaªcoala dedededede lalalalala Chi-Chi-Chi-Chi-Chi- cagocagocagocagocago,,,,, dezvoltãdezvoltãdezvoltãdezvoltãdezvoltã aceastãaceastãaceastãaceastãaceastã orientareorientareorientareorientareorientare înînînînîn socio-socio-socio-socio-socio- logielogielogielogielogie prinprinprinprinprin studiistudiistudiistudiistudii dedededede psihologiepsihologiepsihologiepsihologiepsihologie socialãsocialãsocialãsocialãsocialã privindprivindprivindprivindprivind principaleleprincipaleleprincipaleleprincipaleleprincipalele fazefazefazefazefaze alealealealeale dezvoltãriidezvoltãriidezvoltãriidezvoltãriidezvoltãrii copilului.copilului.copilului.copilului.copilului. ElElElElEl oferãoferãoferãoferãoferã ooooo interpretareinterpretareinterpretareinterpretareinterpretare deosebitãdeosebitãdeosebitãdeosebitãdeosebitã apariþieiapariþieiapariþieiapariþieiapariþiei ºiºiºiºiºi dezvoltãriidezvoltãriidezvoltãriidezvoltãriidezvoltãrii sentimentuluisentimentuluisentimentuluisentimentuluisentimentului sineluisineluisineluisineluisinelui individualindividualindividualindividualindividual înînînînîn societate.societate.societate.societate.societate. PrinPrinPrinPrinPrin simbolsimbolsimbolsimbolsimbol sesesesese mediazãmediazãmediazãmediazãmediazã înþelegereaînþelegereaînþelegereaînþelegereaînþelegerea ºiºiºiºiºi comunicareacomunicareacomunicareacomunicareacomunicarea dintredintredintredintredintre indiviziindiviziindiviziindiviziindivizi înînînînîn procesulprocesulprocesulprocesulprocesul dedededede interacþiuneinteracþiuneinteracþiuneinteracþiuneinteracþiune socialã.socialã.socialã.socialã.socialã. MeadMeadMeadMeadMead aaaaa subliniatsubliniatsubliniatsubliniatsubliniat semnificaþiasemnificaþiasemnificaþiasemnificaþiasemnificaþia joculuijoculuijoculuijoculuijocului înînînînîn dezvoltareadezvoltareadezvoltareadezvoltareadezvoltarea copilului.copilului.copilului.copilului.copilului. PrinPrinPrinPrinPrin jocjocjocjocjoc acestaacestaacestaacestaacesta preiapreiapreiapreiapreia rolulrolulrolulrolulrolul celuilaltceluilaltceluilaltceluilaltceluilalt (adultul)(adultul)(adultul)(adultul)(adultul) printrprintrprintrprintrprintr-un-un-un-un-un procesprocesprocesprocesproces imaginativimaginativimaginativimaginativimaginativ,,,,, apoiapoiapoiapoiapoi îºiîºiîºiîºiîºi însuºeºteînsuºeºteînsuºeºteînsuºeºteînsuºeºte normelenormelenormelenormelenormele ºiºiºiºiºi valorilevalorilevalorilevalorilevalorile socialesocialesocialesocialesociale prinprinprinprinprin preluareapreluareapreluareapreluareapreluarea roluluiroluluiroluluiroluluirolului

celuilaltceluilaltceluilaltceluilaltceluilalt

generalizatgeneralizatgeneralizatgeneralizatgeneralizat

LucrareaLucrareaLucrareaLucrareaLucrarea carecarecarecarecare l-al-al-al-al-a consacrat:consacrat:consacrat:consacrat:consacrat: Mind,Mind,Mind,Mind,Mind, SelfSelfSelfSelfSelf

andandandandand SocietySocietySocietySocietySociety (1934).(1934).(1934).(1934).(1934).

Evenimentele ce au loc într-un joc, pot fi întâlnite, aproape mereu, ºi în viaþa copilului. Preia

FORUM

mereu atitudinile celor din jurul sãu, în special ale celor care, într-un fel, îl controleazã sau depind de el. Percepe funcþia acestui proces într-un mod ab- stract la început. Se trece de la joacã la realitate prin intermediul jocului. Trebuie sã joace jocul. Morala jocului acapareazã interesul copilului într-o mai mare mãsurã decât morala generalã a întregii comunitãþi. Copilul intrã în joc, iar acesta îi oferã o situaþie socialã în care el se poate afla; morala sa poate avea o mai mare putere asupra lui decât cea a familiei din care face parte sau a comunitãþii în care locuieºte. Existã tot felul de organizaþii sociale, unele cu o vechime considerabilã, altele temporare, la care copilul poate adera ºi joacã un fel de joc social în cadrul lor. Este o perioadã în care îi place „sã facã parte“ ºi intrã în organizaþii ce iau naºtere sau dispar. Devine ceva ce poate funcþiona într-un întreg organizat ºi astfel tinde sã se defineascã în funcþie de relaþiile sale cu grupul din care face parte. Acest proces reprezintã o etapã determinantã în dezvoltarea moralei copilului. Îi oferã status-ul de membru cu conºtiinþã proprie al comunitãþii de care aparþine. (H. Mead – Mind, Self and Society, p. 160)

aparþine. (H. Mead – Mind, Self and Society , p. 160)  Tinereþea e o stare

Tinereþea e o stare de spirit?

Cei ºapte ani de acasã!

«Omul moare când înceteazã sã mai fie copil. (Constantin Brâncuºi).»

LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare
LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare

1. Giddens Anthony – Sociologie, Editura ALL, Bucureºti, 2010

2. Rotariu Traian, Iluþ Petre (coordonatori) – Sociologie, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996

3. Vlãsceanu Lazãr – Metodologia cercetãrii sociologice, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982

CERCETCERCETCERCETCERCETCERCETAREAREAREAREARE SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ

SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ CumCumCumCumCum sesesesese

CumCumCumCumCum sesesesese învaþãînvaþãînvaþãînvaþãînvaþã cetãþeniacetãþeniacetãþeniacetãþeniacetãþenia activãactivãactivãactivãactivã înînînînîn România?România?România?România?România?

Rezultate de cercetare ºi recomandãri de politici Proiect finanþat de Uniunea Europeanã Programul cadru 5, Editura Universitãþii din Oradea, 2004 http://www.socsci.kun.ni/re-etgace/Romanian_booklet.pdf

28
28

44444

MICROGRUPURILEMICROGRUPURILEMICROGRUPURILEMICROGRUPURILEMICROGRUPURILE

SOCIALESOCIALESOCIALESOCIALESOCIALE

1.1.1.1.1.

GRUPURILEGRUPURILEGRUPURILEGRUPURILEGRUPURILE SOCIALESOCIALESOCIALESOCIALESOCIALE

2.2.2.2.2.

STSTSTSTSTAAAAATUSTUSTUSTUSTUS ªIªIªIªIªI ROLROLROLROLROL

2.2.2.2.2.

FFFFFAMILIAAMILIAAMILIAAMILIAAMILIA ªIªIªIªIªI RELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILE DEDEDEDEDE RUDENIERUDENIERUDENIERUDENIERUDENIE

CE?CE?CE?CE?CE?

este un microgrup social ºi care sunt caracteristicile grupurilor sociale în funcþie de diferite criterii.

DEDEDEDEDE CE?CE?CE?CE?CE?

omul trebuie sã relaþioneze, sã se asocieze, sã întemeieze o familie, sã îndepli- neascã diverse sarcini în gospodãrie.

CUM?CUM?CUM?CUM?CUM?

sã aderaþi la un sistem de valori ºi norme sociale, sã-l respectaþi pe cel de lângã voi, sã comunicaþi, sã vã îndepliniþi diferite roluri în viaþa privatã ºi publicã.

1.1.1.1.1.
1.1.1.1.1.

GRUPURILEGRUPURILEGRUPURILEGRUPURILEGRUPURILE SOCIALESOCIALESOCIALESOCIALESOCIALE

a) Noþiunea de grup social

De la naºtere ºi pânã la moarte, omul trãieºte în diferite grupuri: familie, colectiv ºcolar, echipã de lucru, prieteni, asociaþi. Mediul social în care acþioneazã este grupul.

– grupuri medii (clasa de elevi, grupa de stu- denþi – 25-30-40);

– grupuri mari (ajungând pânã la sute de membri – partidele politice);

(ajungând pânã la sute de membri – partidele politice); b) dupã modalitatea de constituire : Definim

b) dupã modalitatea de constituire:

Definim grupul social ca o pluralitate de indivizi aflaþi într-o situaþie de solidaritate mai mult sau mai puþin accentuatã.

spontane (constituite pentru o perioadã scurtã,

determinatã, pentru atingerea unui scop imediat);

instituþionale;

 

c)

dupã tipul de relaþii ce se instituie între

Grupul este o formã de organizare specialã care se deosebeºte de grupare. De exemplu, o adunare participantã la un eveniment este o grupare, nu un

grup. Elementele ce caracterizeazã grupurile sunt:

1. intercunoaºterea membrilor – cei ce

alcãtuiesc grupul se cunosc între ei;

2. interacþiunea – desfãºurarea deliberatã a

unor acþiuni. Aceasta presupune existenþa unor scopuri, interese comune cum ar fi: realizarea unor sarcini în echipã, participarea la un concurs, vizita- rea unui muzeu etc.

b) Tipologia grupurilor

a) dupã mãrime:

– grupuri mici (familia, un grup de prieteni, colegi de ºcoalã – ele sunt alcãtuite, de regulã, din 2-10 membri);

membrii grupului:

– formale (în care relaþiile sunt oficiale – în

cazul grupurilor instituþionale);

– informale (caracterizate de relaþii neoficiale ca în cazul grupurilor de prieteni).

d) dupã gradul de organizare:

– organizate (având o structurã bine definitã ºi

mecanisme de decizie colectivã); exemplu:

sindicatul;

– semiorganizate (reprezentate de o colecti-

vitate care exprimã interesele altora; exemplu: un grup de profesori care reprezintã interesele elevilor într-o situaþie datã, un grup de pãrinþi ce îºi repre- zintã propriii copii).

29
29

Schema 1:

Tipuri posibile de grupuri sociale ºi caracteristicile lor

de referinþã
de referinþã

Grupul spre care individul aspirã sau la care se raporteazã.

Grupul social

individul aspirã sau la care se raporteazã. Grupul social de apartenenþã Grupul la care individul este

de

apartenenþã

Grupul la care individul este membru (ex.:

familia de

origine).

individul este membru (ex.: familia de origine). formal informal Grup al cãrui ansamblu de reguli
individul este membru (ex.: familia de origine). formal informal Grup al cãrui ansamblu de reguli
formal
formal
informal
informal

Grup al cãrui ansamblu de reguli sunt urmate explicit sau nu de membri (ex.:

Grup definit prin comportamentele ºi regulile ce sunt urmate ºi care decurg progresiv din

grupuri definite

interacþiunea

juridic).

membrilor (ex.:

grupuri de

prieteni).

juridic). membrilor (ex.: grupuri de prieteni). deschise închise Grupul la care accesul
deschise
deschise
închise
închise

Grupul la care accesul indivizilor din alte grupuri e juridic posibil

Grupul în care accesul este interzis altor membri din alte grupuri (ex.:

(ex.: partidele

castele,

politice).

ordinele).

temporare permanente
temporare
permanente

Grupul a cãrui existenþã nu este legatã de o epocã sau perioadã a vieþii (ex.:

comunitãþile

religioase).

Grupul a cãrui existenþã are loc în fenomene conjuncturale sau istorice (ex.:

grupurile de

presiune, clasa

de elevi).

Clasa de elevi reprezintã un grup specific. Aceastã specificitate este datã de faptul cã în majoritatea cazurilor, membrii se constituie într-un grup fãrã intenþia lor, deci, din întâmplare. Exemplu:

constituirea claselor de elevi de liceu, dupã admi- tere, se face în funcþie de opþiunea pentru un anumit profil ºi media la admitere. Din acest punct de vedere ele pot fi conside- rate spontane. Durata lor este relativ redusã (4-5 ani) cât dureazã un ciclu ºcolar, iar tipul de control social se realizeazã din exterior. Valorile ºi normele la care aderã sunt impuse printr-un Regulament de ordine interioarã, acceptat prin constrângere. Existând finalitãþi comune de acþiune, învãþarea pentru absolvire, dobândirea unui statut socio-profe- sional, coeziunea sunt asigurate de participarea efectivã la activitatea grupului. Cei care nu au o contribuþie efectivã sunt excluºi (exmatriculare) sau se autoexclud (abandon ºcolar). Poate exista ºi un alt tip de excludere, cel în care membrul grupului aparþine în continuare grupului, dar nu participã efectiv la alte activitãþi ce conferã unitate ºi solidari- tate grupului. Garantatã prin control social, coeziunea grupului se menþine, dar necesitã nuanþe ºi diferenþieri. Coeziunea este o caracteristicã a grupurilor sociale. Elementul ce defineºte coeziunea într-un grup este consensul membrilor în raport cu pro-

blemele esenþiale ale grupului. Aceasta diferã în funcþie de mãrimea grupurilor, dar ºi de influenþa factorilor externi. Ipoteze:

1) Cu cât numãrul membrilor unui grup este mai mare cu atât coeziunea este mai micã/se apre- ciazã cã mai mare este coeziunea într-o clasã de elevi decât într-un oraº sau sat. 2) Dacã pericolul extern creºte, atunci coeziu- nea grupului creºte. Coeziunea grupului este un element definitoriu al climatului psiho-social într-un grup. Problema consensului, a protestului sunt strategii ce þin de acþiunea colectivã ºi se întâlnesc în situaþii în care se iau decizii ce influenþeazã o colectivitate.

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

Climat psiho-social – starea de spirit a unui grup social ce desemneazã o rezultantã a interacþiunilor cu caracter preferenþial. Coeziune situaþie a unui grup caracterizat prin- tr-un grad ridicat de consens, de adeziune la obiectivele comune ºi prin relaþii de cooperare. Consens – concordanþã (acord) a punctelor de vedere ale membrilor unui grup sau a unei colectivitãþi asupra normelor ºi valorilor ce orienteazã activitatea.

30
30

Lecturã

Henri H. Stahl (1901-1991)

Omul este un luptãtor al vieþii sociale. El nu poate fi conceput stând retras permanent în „turnul sãu de fildeº“ pentru a contempla de acolo, cu seninãtate, felul cum se desfãºoarã drama omenirii, ci, dimpotrivã, el coboarã între oameni, intrã în vãlmãºagul vieþii, cautã sã-ºi asigure poziþiile pe care le socoteºte mai prielnice. Mai mult decât atât, se asociazã sau se trezeºte gata asociat cu alte grupe de oameni a cãror soartã o împãrtãºeºte. Solidar cu clasa ºi grupul sãu, în luptã cu clasele ºi grupele rivale, urmãrind pe deasupra ºi salvarea interesului sãu personal, societatea nu i se poate înfãþiºa decât ca un necontenit sistem de relaþii ce trebuiesc stabilite cu o serie de alþi oameni care pot fi modificate prin efortul voinþei sale… Omul nu poate sã lupte decât dacã este întotdeauna încãlzit de flacãra entuziasmului, de lumina nãdejdii, de înverºunarea urii. Ceea ce îi trebuie în aceastã luptã nu este câtuºi de puþin „adevãrul“, ci, „stimulentul“. În marele iureº al faptei sociale

are ºanse de izbândã acela care este în stare sã nu slãbeascã încleºtarea.

H.H. Stahl , Teoria ºi practica investigaþiilor sociale, vol. I, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1974, pg. 78

Personalitatea cea mai remarcabilã, prin con- tribuþia teoreticã ºi metodologicã ºi prin influenþa pe care o are la nivel naþional ºi inter- naþional, este cea a profesorului Henri H. Stahl, autor a numeroase lucrãri (Tehnica monografiei sociologice, Sociologia satului devãlmaº românesc º.a.) ºi principalul formator a generaþii întregi de sociologi. H.H. Stahl s-a remarcat mai ales prin analiza istorico-sociologicã a orânduirii tributale din teritoriile româneºti, ca parte a analizei tipu- rilor de societate, definind ºi caracterizând tipul de comunitate ruralã ºi devãlmaºã (caracteristic modului de producþie tributal din þara noastrã).

EVALUARE

1.
1.
2.
2.
3.
3.
4.
4.
tributal din þara noastrã). EVALUARE 1. 2. 3. 4. Grupurile sociale se diferenþiazã dupã mai multe

Grupurile sociale se diferenþiazã dupã maitributal din þara noastrã). EVALUARE 1. 2. 3. 4. multe criterii dintre care menþionãm: – criteriile

multe criterii dintre care menþionãm:

– criteriile socio-economice (averea, prestigiul, nivelul de instrucþie);

– criterii socio-demografice (vârsta, sexul).

Descoperiþi în colectivitatea în care trãiþi grupuri sociale diferenþiate în funcþie de criteriile mai sus menþionate. Gãsiþi ºi alte criterii ºi realizaþi clasificãri în funcþie de acestea.

Ce deosebiri existã între grupul clasei

voastre ºi un grup de prieteni? Dar între un coleg de clasã ºi un prieten?

Identificaþi problemele ºcolare pe care le

are de rezolvat colectivul clasei voastre.

Care sunt asemãnãrile ºi deosebirile între

colectivul clasei voastre ºi cel al clasei a XI-a de la o altã specializare?

Scrieþi un eseu cu tema: „Grupul de pe

strada mea”.

Scrieþi un eseu cu tema: „Grupul de pe strada mea”. 2.2.2.2.2. STSTSTSTSTAAAAATUSTUSTUSTUSTUS ªIªIªIªIªI
2.2.2.2.2.
2.2.2.2.2.

STSTSTSTSTAAAAATUSTUSTUSTUSTUS ªIªIªIªIªI ROLROLROLROLROL

a) Definirea conceptelor de status ºi rol Fiecare dintre voi faceþi parte din diferite grupuri sociale: familie, colectivul clasei, grup de prieteni. În cadrul acestora, fiecare membru al grupului are o anumitã poziþie. Într-o familie, tatãl

este capul familiei, mama este cea care dã naºtere copiilor, copilul este cel care are nevoi speciale de îngrijire º.a.m.d. Fiecare este diferit, deºi la fel: fiinþe umane, egale în drepturi ºi demnitate. Într-o clasã de elevi, existã un ºef al clasei, altul are o altã

poziþie în raport cu rezultatele la învãþãturã, disciplinã etc. Fiecare are o identitate aparte conferitã de poziþia pe care o are în grupul din care face parte. În calitatea pe care o aveþi (prieten, copil, elev º.a.) aveþi anumite aºteptãri de la cei din jur; la rândul lor, ceilalþi doresc din partea voastrã sã vã comportaþi într-un anumit fel, în funcþie de normele sociale, de reglementãrile legislative, de regulile stabilite de regulamente de ordine interioarã etc.

st abilite de regulamente de ordine interioarã etc. Statusul reprezintã poziþia unui individ sau a unui

Statusul reprezintã poziþia unui individ sau a unui grup în cadrul unui sistem social.

Constataþi cã aceastã poziþie pe care o aveþi:

de copil al pãrinþilor voºtri, de elev într-o clasã, de prieten într-un grup de prieteni este determinatã de anumite criterii: de vârstã, de sex, de pregãtire, interese, de opþiuni etc. Faceþi parte din colectivul unei clase în funcþie de nota de la capacitate, de opþiunea voastrã pentru un anumit liceu, de numãrul de locuri existente la acel liceu etc. Aceastã poziþie în grupul respectiv, datã ºi de totalitatea aºteptãrilor voastre de la ceilalþi, presupune anumite drepturi dar ºi responsabilitãþi. Nu existã drept fãrã obligaþie. Apartenenþa la un grup vã conferã ºi un anumit sta- tus. Cum fiecare aparþine mai multor grupuri e firesc sã aibã mai multe statusuri. Corespunzãtor acestor poziþionãri, existã roluri multiple.

acestor poziþionãri, existã roluri multiple. Rolul reprezintã aspectul dinamic al statusului, adesea

Rolul reprezintã aspectul dinamic al statusului, adesea fiind considerat sinonim cu statusuri. El este dat de ansamblul aºteptãrilor pe care le au ceilalþi de la voi.

Fiecãrui status îi corespund mai multe roluri. De exemplu: profesorul (status) joacã mai multe roluri, faþã de elevi, faþã de director (subordonat sau colaborator într-o ºcoalã), faþã de colegi etc.

b) Perspective de abordare a conceptelor de status ºi rol Conceptele de status ºi rol se utilizeazã în sociologie, psihologie socialã, antropologie. De aici ºi diferitele tipuri de abordãri ale acestor concepte:

Sociologicã – Talcott Parsons accentueazã caracterul complementar al statusurilor, analizând cupluri de statusuri (de exemplu, medic-pacient, profesor-elev, tatã-fiu, ºef-subaltern etc.). Max We- ber asociazã termenul de status celui de prestigiu, iar G. Herbert Mead vede în rol capacitatea de a comunica, de a prelua „rolul celuilalt“.

31
31

Psihologia socialã – Jean Stoetzel definind statusul ca „ansamblul comportamentelor la care se poate aºtepta legitim din partea altora“ considerã rolul „ansamblu de comportamente pe care alþii le aºteaptã legitim din partea individului“. Antropologia culturalã – Ralph Linton defineºte statusul ca „loc al individului în societate“, ca o colecþie de drepturi ºi datorii, iar rolul ar fi tocmai punerea în practicã a acestora, exprimând un comportament efectiv ºi prescripþiile rolului.

c) Clasificarea statusurilor Statusurile se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii:

1. momentul punerii în evidenþã:

a. actual – statusul este pus în evidenþã la un

moment dat. De exemplu, cel de profesor, atunci când este în ºcoalã, ºi nu când îºi plãteºte taxele ºi impozitele sau când navigheazã pe internet;

b. latent – când se manifestã alte statusuri, iar

unul dintre ele este în stare latentã. În exemplul de

mai sus, statusul de profesor rãmâne latent când

profesorul realizeazã alte activitãþi, de exemplu în familie, în vacanþã la mare sau la munte etc.

2. felul în care s-a dobândit, statusurile pot fi:

a. atribuite – individul îl are de la naºtere (de

exemplu, statusul de bãiat sau fatã, de copil al pãrinþilor, de nepot al bunicilor etc.);

b. achiziþionate – individul a depus eforturi pentru

dobândirea lor (status profesional: medic, profesor, inginer, avocat etc.), status familial (soþ/soþie, pãrinte

etc.), status politic (membru al unui partid politic).

3. locul în care se manifestã:

a. în familie

b. extrafamilial

Conflicte la nivel de status ºi rol O persoanã are un set de statusuri ºi un set de roluri corespunzãtoare acestora care pot da naºtere la conflicte. Incompatibilitãþile între statusuri pot conduce la conflicte inter-statusuri. De exemplu, în societãþile tradiþionale se manifestã opoziþia între originea socialã diferitã a partenerilor ºi achizi- þionarea statusului de soþ/soþie. Tot în conflict pot sã fie statusurile provenite dintr-o apartenenþã la o religie cu cel dobândit într-un domeniu de activitate (militar, poliþist, funcþionar public º.a.) sau cu cel de apartenenþa la un partid politic. Se pot manifesta ºi conflicte intra-status. La nivelul rolurilor se pot manifesta de asemenea con- flicte: inter-rol (între roluri impuse ºi cele dobândite) ºi intra-rol (între personalitatea individului ºi prescrip- þiile rolului). Aceste conflicte pot fi evitate dacã se au în vedere incompatibilitãþile stipulate de lege sau prin educaþie ºi autocunoaºtere.

32
32

EVALUARE

1. Statusul de medic , în viziunea lui Tacott
1. Statusul de medic , în viziunea lui Tacott

Parsons se defineºte prin urmãtoarele:

Competenþã tehnicã;

Specificitate profesionalã;

Neutralitate afectivã;

Dezinteres;

Altruism.

Statusul de bolnav , grupeazã urmãtoarele elemente:

Scutirea de responsabilitate;

Dreptul necondiþionat de ajutor;

Obligaþia de a coopera la însãnãtoºire.

Pornind de la acest exemplu, stabiliþi elementele definitorii ale perechii de statusuri:

profesor-elev.

2.
2.

Uniforma (medicului, militarului, elevului)

reprezintã un simbol prin care poate fi recunoscut statusul persoanei. Exemplificaþi prin alte simboluri elemente din diferite statusuri.

Identificând drepturile ºi obligaþiile cores-prin alte simboluri elemente din diferite statusuri. punzãtoare statusului ºi rolului, completaþi tabelul de

punzãtoare statusului ºi rolului, completaþi tabelul de mai jos:

statusului ºi rolului, completaþi tabelul de mai jos: Drepturi Obligaþii Exemplu: elev – a

Drepturi

Obligaþii

Exemplu: elev

a învãþa;

– dreptul la învãþãturã;

– dreptul la condiþii de ºcolarizare;

a respecta profesorii, colegii, bunurile materiale etc.;

– dreptul la educaþie;

a fi disciplinat;

– dreptul la un climat sãnãtos,

favorabil dezvoltãrii personalitãþii.

a participa la activitãþi non-formale etc.

 

a participa la treburile

gospodãreºti ale familiei;

a asculta de pãrinþi;

Prieten

AplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþii
AplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþiiAplicaþii

1. În ce rol cã simþiþi cel mai bine?

2. Ce rol (dramatic) v-ar plãcea sã jucaþi? De

ce?

3. Aveþi un model în viaþã? Dacã nu, gân-

diþi-vã la personalitãþi istorice, personaje literare, persoane din viaþa voastrã. Pe cine aþi ales?

4. Ce rol credeþi cã joacã modelul în viaþa

voastrã? De ce?

5. Identificaþi calitãþile ce v-au condus la

aceastã alegere!

33
33
33 Lecturã Goffman Erving (1982-1982) a fost unul dintre cei mai mari gânditori americani ai secolului

Lecturã

Goffman Erving (1982-1982) a fost unul dintre

cei

mai mari gânditori americani ai secolului

XX

care a revoluþionat modul de a gândi viaþa

socialã. Studiul întâlnirilor sociale, al comporta- mentului în public, al construcþiei ºi deconstrucþiei eului, al formelor comunicãrii sunt temele predilecte de analizã. A fost între 1981-1982 preºedintele Asociaþiei Americane de Sociologie. Traducerea în limba românã a cãrþii „Viaþa cotidianã ca spectacol“ este un reper pentru noi analize ºi direcþii ºi în cercetarea antropologicã, psihosociologicã ºi sociologicã din þara noastrã. Printre lucrãrile sale amintim:

The Presentation of Self in Everday Life (1959) Prezentarea sinelui în viaþa cotidianã; Asylum (1961) – Aziluri Behavior in Public Places (1963) – Compor- tamentul în locuri publice

Stigma (1963) – Stigma Gender Advertisments (1979) – Avertismente de gen

Goffman Erving – Viaþa cotidianã ca spectacol, Comunicare.ro, Bucureºti, 2003 Goffman formuleazã „paradoxul cãutãrii“: „cu cât un individ este mai preocupat de realitatea care

nu e accesibilã percepþiei sale, cu atât trebuie sã-ºi concentreze mai mult atenþia asupra aparenþelor“. Simbolurile de status, gesturile expresive, indiciile sunt constituite în acest univers al aparenþelor, iar din analiza lor interpretativã se poate deduce predictiv cursul spectacolului.

Roluri discrepante

Printre comportamentele regionale, Goffman aduce în discuþie rolurile discrepante pe care le are cel ce deþine secretul. El face urmãtoarea distincþie la nivelul secretului:

Secrete „întunecate“ sunt cele care sunt de

douã ori secrete: o datã pentru cã sunt tãinuite faþã

de exterior, apoi pentru cã n-au fost mãrturisite în interiorul echipei.

Secrete „strategice“, adicã intenþiile ºi

capacitãþile unei echipe ascunse publicului pentru

a împiedica adaptarea eficientã a acestuia la starea de lucruri pe care echipa urmãreºte sã o producã. De ele se folosesc: armata, lumea afacerilor.

Secrete „interne“ ar fi acelea care îl mar-

cheazã pe posesorul lor. Membrii grupului cãrora nu li se împãrtãºeºte secretul se vor simþi excluºi. Cu cât numãrul de persoane care cunoaºte secretul este mai mare, cu atât probabilitatea dezvãluirii lui, intenþionat sau nu, va creºte.

3.3.3.3.3.
3.3.3.3.3.

FFFFFAMILIAAMILIAAMILIAAMILIAAMILIA ªIªIªIªIªI RELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILERELAÞIILE DEDEDEDEDE RUDENIERUDENIERUDENIERUDENIERUDENIE

a) Familia ºi principalele ei funcþii Familia – ca grup social – poate fi studiatã de etnografi, sociologi, istorici, juriºti etc. Ea poate fi abordatã ca instituþie socialã (abordare macro-socio- logicã), dar ºi ca grup mic (abordare micro-sociologicã). Din punct de vedere sociologic ne intereseazã viaþa de familie ca domeniu al vieþii private, dar ºi al relaþiilor cu celelalte instituþii sociale (ºcoala, biserica, statul).

celelalte instituþii sociale (ºcoala, biserica, statul). Familia este un grup social realizat prin cãsãtorie,

Familia este un grup social realizat prin cãsãtorie, alcãtuit din persoane care trãiesc împreunã, au gospodãrie comunã, sunt legaþi prin anumite relaþii natural-biologice, psiho- logice, morale ºi juridice ºi care rãspund una pentru alta în faþa societãþii.

Aceasta se prezintã ca o entitate socialã de forme ºi conþinuturi variabile în timp ºi spaþiu. De

obicei, familia este alcãtuitã din doi membri adulþi,

o femeie ºi un bãrbat, care au încheiat un consim-

þãmânt în faþa ofiþerului stãrii civile, deci recunoscut social printr-un document oficial (certificatul de cãsãtorie). Existã o diversitate de situaþii ºi configuraþii în care acest grup se regãseºte în viaþa socialã:

familia nuclearã (simplã) alcãtuitã dintr-o pereche maritalã (soþ/soþie) ºi copii (descendenþii ei);

familia extinsã, care cuprinde, pe lângã nucleul familial, ºi alte rude din mai multe generaþii (soþ/soþie, pãrinþii acestora, copii, fraþii ºi surorile pãrinþilor);

familia monoparentalã – copiii cu un singur

pãrinte.

34
34

Aceastã structurã este influenþatã de o serie de factori, dintre care amintim:

– factorii biologici, naturali;

– factorii economico-sociali (venituri, satisfa-

cerea nevoilor, creºterea copiilor);

– factorii culturali (tradiþii, obiceiuri, prejudecãþi).

Funcþiile familiei

Principalele funcþii sociale ale familiei sunt:

funcþia biologicã de sexualitate ºi reproducere care asigurã descendenþa cuplurilor;

funcþia economicã – în familia tradiþionalã,

specificã economiei naturale, bunurile necesare familiei, folosite pentru autoconsum, erau produse în

gospodãrie. În societãþile bazate pe economia de schimb, funcþia economicã s-a modificat. În familiile moderne din mediul urban principala funcþie este cea de consum ºi mai puþin cea de producþie, care rãmâne funcþia principalã în familiile din mediul rural;

funcþia de socializare a copiilor, prin care fami-

lia asigurã condiþii pentru însuºirea ºi transmiterea valorilor sociale, favorizeazã, prin îndeplinirea diver-

selor roluri în familie, integrarea în viaþa socialã. Aceas- ta realizeazã socializarea prin mijloace specifice, dintre care cele de control au un rol aparte; sociali- zarea implicã ºi reproducerea culturalã – apartenenþa la o familie înseamnã ºi o poziþie socialã, apreciatã prin diverse criterii (avere, statut ocupaþional al pãrin- þilor, nivel de instrucþie, prestigiu, „blazonul familiei”, tradiþia (vechimea). Familia contribuie la perpetuarea

ºi chiar depãºirea unor standarde prin alegerea ºcolii ºi

a nivelului de ºcolarizare pânã la care se poate ajun-

ge, a meseriei, a partenerului de viaþã al copiilor etc.

b) Cãsãtoria – moment al întemeierii familiei Pentru a înþelege cãsãtoria de astãzi este util sã se examineze practicile sociale anterioare. Aceastã analizã determinã o tipologie care poate fi pusã în evidenþã prin urmãtoarele caracteristici:

A. Cãsãtoria ca aranjament familial, în care

pãrinþii erau cei care cãutau pentru fiul (fiica) lor o persoanã care sã rãspundã unor criterii, îndeosebi de vârstã, avere, apartenenþã ºi sã dispunã de cali- tãþi necesare într-o gospodãrie.

B. Cãsãtoria ca strategie patrimonialã, strate-

gie de gestiune a averii. Aceasta explicã rolul notarului ca intermediar privilegiat în formarea cã- sãtoriei, deoarece, prin intermediul acestuia, o familie cunoºtea cu precizie averea celeilalte. Aceastã atenþie acordatã averii (zestrei) poate fi extinsã asupra întregii societãþi tradiþionale. Aºa se explicã ºi anumite comportamente legate de numãrul copiilor în familie (al moºtenitorilor), care în unele zone ale þãrii se mai menþin ºi astãzi. Naºterea unui singur copil este motivatã ºi prin dorinþa de a nu risipi averea prin împãrþirea la mai mulþi.

C. Cãsãtoria ca legãturã izvorâtã din dragos-

tea împãrtãºitã a partenerilor.

D. Noua alianþã – intrarea în viaþa conjugalã

coincide mai puþin, sau precede cãsãtoria. Principalele diferenþe ale cãsãtoriei de azi faþã de cele din trecut sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 2:

Familia în societãþile tradiþionale ºi în cele moderne

Nr.

Criterii de diferenþiere

Societãþi tradiþionale

Societãþi moderne

crt.

1.

Numãrul de parteneri conjugali

unul (monogamie) mai mulþi (poligamie)

unul (monogamie)

2.

Cine face alegerea partenerului

pãrinþii sau rudele pentru a întãri puterea familiei

alegerea este fãcutã în mod deliberat de parteneri

3.

Relaþiile de putere

diferite perioade de dominaþie a bãrbatului (patriarhale)

tendinþe de egalizare a puterii bãrbat-femeie

4.

Relaþia pãrinþi-copii

autoritate ºi dominanþã pãrinteascã

democratizarea relaþiei pãrinþi-copii, mai multã toleranþã

5.

Structura

extinsã

nuclearã

c) Relaþiile în viaþa de familie Factorii care au stat la baza întemeierii cãsã- toriei îºi pun amprenta asupra relaþiilor dintre parteneri, pãrinþi-copii, soþ-soþie ºi rude, familie ºi alte instituþii sociale. Referitor la relaþiile între parteneri, doi factori reþin atenþia în mod deosebit:

similaritatea în sistemele de valori ºi atitu- dinale, în trãsãturile de personalitate; – complementaritatea nevoilor ºi a satisfacerii lor, care formeazã unitatea cuplului. Traseul vieþii de familie parcurge mai multe etape, care diferã în funcþie de vârsta partenerilor, starea materialã, condiþiile sociale, nivelul de in- strucþie, tradiþiile ºi obieciurile religioase, factorii culturali. În viaþa de familie existã anumite etape care sunt marcate de caracteristici definitorii:

viaþa cuplului dinaintea apariþiei copilului este consideratã adesea mai frumoasã, uºoarã, fãrã griji; aceasta tinde în prezent sã se prelungeascã ºi ca urmare a condiþiilor socio-economice dificile, a mijloacelor de contracepþie existente, a dorinþei tinerilor de a fi independenþi, de a-ºi asigura o bazã materialã proprie.

primul copil afecteazã relaþia partenerilor. Rolurile de mamã, tatã implicã anumite responsa- bilitãþi care vor fi asumate ºi în funcþie de socia-

Schema 2: Spiþã de neam
Schema 2:
Spiþã de neam
35
35

lizarea din familia de provenienþã. Prezenþa copi- lului înseamnã o situaþie nouã, partenerii având de rezolvat sarcini mai puþin plãcute decât cele din perioadele precedente.

în familia cu mai mulþi copii apar probleme suplimentare, generate ºi de relaþiile între copii, de controlul ºi sancþiunile diferite date de pãrinþi în funcþie de afecþiunea discriminatorie (real sau fals perceputã), dar ºi satisfacþii mai multe. Convieþuirea mai multor generaþii în familiile tradiþionale (în prezent ºi în cele din mediul rural) genereazã noi tipuri de relaþii, valori ºi norme care asigurã o anumitã continuitate a familiei. Redãm în schema 2 un model al familiei extin- se pe patru generaþii, sub forma unei reprezentãri grafice a spiþei de neam (dupã Henri H. Stahl).

Ca instituþie socialã, familia are relaþii cu ºcoala, biserica ºi statul, care la rândul lor îºi aduc contribuþia la socializarea ºi învãþarea socialã. Este vorba de educaþia moralã primitã prin practicile de cult religios, de cea intelectualã ºi profesionalã prin educaþia din ºcoalã. Statul îºi afirmã autoritatea asupra instituþiei familiei prin reglementãrile juridice cu privire la cãsãtorie ºi politicile sociale promovate (alocaþii, sprijin material, burse, concedii de maternitate º.a.).

Legendã Bãrbat Concubinaj Descendenþã Naºtere Femeie Divorþ gemelarã Cãsãtorie Decese Adopþie Copii
Legendã
Bãrbat
Concubinaj
Descendenþã
Naºtere
Femeie
Divorþ
gemelarã
Cãsãtorie
Decese
Adopþie
Copii morþi de mici
Sex necunoscut
36
36
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

Complementaritate – principiu ce afirmã cã un fe- nomen poate fi descris cu ajutorul a douã sau mai multe teorii care sunt reciproc independente ºi ex- clusive, dar se completeazã reciproc. Gospodãrie – o locuinþã (cu anexele sale) în care se desfãºoarã diverse tipuri de activitãþi casnice, specifice vieþii de familie; – grup familial (ºi alte rude) care are o locuinþã independentã.

Monogamie – formã de cãsãtorie în care un bãrbat are o singurã soþie, iar femeia un singur bãrbat. Poligamie – formã de cãsãtorie apãrutã o datã cu sclavia patriarhalã, întâlnitã ºi astãzi la unele popoare de religie mahomedanã, în care un bãrbat are dreptul sã se cãsãtoreascã în acelaºi timp cu mai multe femei. Similaritate – relaþie care uneºte douã persoane asemãnãtoare sub aspectul comportamentului ºi al atitudinilor faþã de valori.

comportamentului ºi al atitudinilor faþã de valori. Lecturã Articolul 16 1. Cu începere de la vârsta

Lecturã

Articolul 16

1. Cu începere de la vârsta nubilã, bãrbatul ºi

femeia, fãrã nicio restricþie în privinþa rasei, cetã- þeniei sau religiei, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi sã întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea cãsãtoriei ºi la desfacerea ei.

2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decât cu

consimþãmântul liber ºi deplin al viitorilor soþi.

3. Familia este elementul natural ºi fundamen-

tal al societãþii ºi are dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a statului.

Declaraþia universalã a drepturilor omului adoptatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la 10 decembrie 1948

EVALUARE

Principiul 6 Pentru dezvoltarea deplinã ºi armonioasã a personalitãþii sale, copilul are nevoie de dragoste ºi înþelegere. Oriunde este posibil, el va creºte sub grija ºi rãspunderea pãrinþilor sãi ºi în orice caz într-o atmo- sferã de afecþiune ºi securitate moralã ºi materialã; în afara unor împrejurãri excepþionale, un copil de vârstã fragedã nu va fi despãrþit de mama sa. Societãþii ºi autoritãþilor publice le va reveni îndatorirea de a acorda grijã specialã copiilor fãrã familie ºi celor lipsiþi de mijloace de întreþinere adecvate. Este de dorit sã se acorde o alocaþie de stat ºi alte forme de asistenþã pentru întreþinerea copiilor familiilor numeroase.

Declaraþia drepturilor copilului proclamatã de Adunarea Generalã a ONU la 20 noiembrie 1989

proclamatã de Adunarea Generalã a ONU la 20 noiembrie 1989 Explicaþi ce înþelegeþi, din punct de

Explicaþi ce înþelegeþi, din punct de vedereproclamatã de Adunarea Generalã a ONU la 20 noiembrie 1989 sociologic, prin expresia: „cei ºapte ani

sociologic, prin expresia: „cei ºapte ani de acasã”?

2. Realizaþi arborele genealogic al familieisociologic, prin expresia: „cei ºapte ani de acasã”? voastre sub forma unei spiþe de neam cu

voastre sub forma unei spiþe de neam cu cel puþin trei nivele, pe filierã maternã ºi raportaþi fiecare generaþie la epoca istoricã în care a trãit (muzica, dansul, moda vremii).

Într-o cãsãtorie, este mai bine ca soþii sãistoricã în care a trãit (muzica, dansul, moda vremii). aparþinã aceluiaºi mediu social sau acesta nu

aparþinã aceluiaºi mediu social sau acesta nu are importanþã? Dupã ce copiaþi tabelul, exprimaþi-vã opþiunea punând un „X” în cãsuþele corespunzãtoare. Argumentaþi-vã rãspunsul.

 

Originea socialã a partenerilor

 

Aceeaºi

Vecinãtate

Diferitã

Important

     

Fãrã importanþã

     

Non-rãspuns

     

Realizaþi o dezbatere (pe douã grupe) cu      Non-rãspuns       tema: „Cãsãtoria – un avantaj sau o piedicã în

tema: „Cãsãtoria – un avantaj sau o piedicã în calea realizãrii profesionale?”

Copiaþi, apoi treceþi în tabelul de la pagina

urmãtoare, literele care corespund activitãþilor ce

5.
5.

se desfãºoarã în familia voastrã ºi exprimã distribui- rea sarcinilor în gospodãrie:

a) decizii de achiziþionare a unor bunuri de folosinþã

îndelungatã (locuinþã, autoturism, mobilã, televizor);

b) aprovizionarea în gospodãrie;

c) amenajarea locuinþei;

d) prepararea hranei;

e) educaþia copiilor;

37
37

f) plata taxelor pentru: încãlzire, telefon etc.

g) îngrijirea florilor, a grãdinii;

h) curãþenia locuinþei (spãlat rufe, vase);

i) activitãþi cotidiene (cumpãrarea unor produse

alimentare de consum zilnic ºi a altor tipuri de produse);

j) gestionarea bugetului familiei.

Ce concluzii desprindeþi din aceastã grupare de activitãþi?

Activitãþi

Activitãþi

Activitãþi

Activitãþi

preponderent

preponderent

specifice

comune

feminine

masculine

copiilor

6. Imaginaþi-vã peste zece ani. Descrieþi-vã viaþa privatã ºi profesionalã.

SãSãSãSãSã rrrrrecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!
SãSãSãSãSã rrrrrecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!ecapitulãm!

Grupurile sociale se constituie în funcþie de anumite criterii. Apartenenþa la un grup sau la altul conferã individului o anumitã poziþie în societate. Din aceasta decurg drepturile ºi obligaþiile pe care le are în viaþa publicã ºi privatã.

Familia este un grup social specific. Rolul ºi funcþiile familiei sunt condiþionate social. Aces- tea sunt influenþate de factorii economico-sociali, dar ºi culturali. Tradiþiile, obiceiurile, mentalitãþile influenþeazã alegerea partenerului, diviziunea sar- cinilor în gospodãrie, educaþia copiilor, relaþiile cu celelalte instituþii sociale.

FORUM

copiilor, relaþiile cu celelalte instituþii sociale. FORUM  Familia ºi cãsãtoria. Prezent ºi perspective 

Familia ºi cãsãtoria. Prezent ºi perspective

Dragostea la prima vedere ºi cea pentru o viaþã

Va exista întotdeauna un conflict între generaþii?

LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare
LecturiLecturiLecturiLecturiLecturi suplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentaresuplimentare

1. Bãran Pescaru Adina – Familia azi. O perspectivã psihopedagogicã. Editura Aramis, Bucureºti, 2004

2. Iluþ Petru – Sociopsihologia ºi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaºi, 2005

3. Voinea Maria – Sociologia familiei, Bucureºti, 1993

CERCETCERCETCERCETCERCETCERCETAREAREAREAREARE SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ

SOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃSOCIOLOGICÃ CãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoria

CãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoriaCãsãtoria ºiºiºiºiºi divorþuldivorþuldivorþuldivorþuldivorþul înînînînîn RomâniaRomâniaRomâniaRomâniaRomânia

Analiza statisticã din datele prevãzute în Anuarul statistic al României poate sã releve evoluþia fenomenelor de cãsãtorie ºi divorþialitate în ceea ce priveºte vârsta medie la cãsãtorie, motivele

cãsãtoriei, numãrul divorþurilor dupã un numãr de copii minori rãmaºi dupã desfacerea cãsãtoriei etc. Pentru mai multe informaþii, consultaþi pagina de Internet:

www.insse.ro/anuar_2004/asr2004.htm

LECTURÃ SUPLIMENTARÃ

38
38

55555

COMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞI

SOCIALESOCIALESOCIALESOCIALESOCIALE

1.1.1.1.1. COMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞI UMANEUMANEUMANEUMANEUMANE TERITORIALETERITORIALETERITORIALETERITORIALETERITORIALE

2.2.2.2.2. SOCIETÃÞISOCIETÃÞISOCIETÃÞISOCIETÃÞISOCIETÃÞI MULMULMULMULMULTICULTICULTICULTICULTICULTURALETURALETURALETURALETURALE

CE?CE?CE?CE?CE?

este o comunitate umanã teritorialã ºi ce probleme legate de comunitãþile rurale, urbane ºi etnice intrã în aria de preocupãri ale sociologului.

DEDEDEDEDE CE?CE?CE?CE?CE?

trebuie sã identificaþi ºi sã explicaþi problemele cu care se confruntã fiecare comunitate umanã.

CUM?CUM?CUM?CUM?CUM?

sã manifestaþi respect faþã de autoritãþile care exercitã puterea la nivelul comunitãþilor locale ºi sã dobândiþi aptitudini de relaþionare în cadrul comunitãþii prin conºtientizarea identitãþii personale.

comunitãþii prin conºtientizarea identitãþii personale. 1 . 1 . 1 . 1 . 1 .

1.1.1.1.1. COMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞICOMUNITÃÞI UMANEUMANEUMANEUMANEUMANE TERITORIALETERITORIALETERITORIALETERITORIALETERITORIALE

a) Comunitãþile sãteºti (rurale) În structura populaþiei se distinge o pluralitate de comunitãþi umane ºi grupuri sociale. Viaþa so- cialã se desfãºoarã într-un anumit spaþiu ºi respectiv într-o anumitã arie geograficã.

spaþiu ºi respectiv într-o anumitã arie geograficã. Comunitatea umanã este un macrogrup care trãieºte

Comunitatea umanã este un macrogrup care trãieºte într-un spaþiu geografic delimitat, dispune de o anumitã organizare a activitãþilor ºi este conºtientã de apartenenþa sa la comunitate.

Comunitãþile teritoriale în societatea prezentã româneascã sunt:

– comunitatea ruralã (satul);

– comunitatea urbanã (oraºul).

Trecerea de la economia naturalã, bazatã pe un mod de producþie ºi consum în interiorul familiei, la economia de schimb, a însemnat modificarea tipului de comunitate. Economiei naturale i-a co- respuns tipul de comunitate bazat pe rudenie. Spa- þiul social al comunitãþii de rudenie se caracteri- zeazã prin:

– coexistenþa în aceeaºi locuinþã a totalitãþii membrilor de familie (familia extinsã);

– relaþii între mai multe generaþii (bunici-

pãrinþi-copii);

– relaþii puternice de rudenie (de sânge, cu alte

persoane). În afara relaþiilor de rudenie se instituie relaþii prin alianþã care provin din familia unuia sau a celuilalt partener, sau participarea la efectuarea unor ritualuri religioase (cununarea unor tineri de „naºi” sau botezarea copiilor acestora – „fini”). Fiecare are faþã de celãlalt un rol ºi o poziþie bine deter- minatã, poartã un nume, este plasat într-o anumitã poziþie (datã de gradul de rudenie de sânge sau prin

alianþã). Exemplu : copiii în raport cu pãrinþii pãrinþilor sunt în relaþia nepoþi-bunici; copiii în raport cu fra- tele/sora tatãlui/mamei sunt în relaþie de nepoþi- unchi, nepoþi-mãtuºã º.a. Distanþa socialã între persoane este direct proporþionalã cu rangul relaþiei de rudenie. Solida- ritatea de rudenie scade odatã cu creºterea rangului relaþiei de rudenie.

Anumite caracteristici ale comunitãþii sãteºti vizeazã:

legãtura familiei cu comunitatea localã ex-

primatã de autoritãþi (persoane oficiale cu funcþii ºi

rol deosebit în viaþa comunitãþii). Ei au fost dintot- deauna: preotul, învãþãtorul, primarul, ca model de gospodar al satului, medicul etc. Autoritatea le era recunoscutã prin nivelul mai ridicat de instrucþie faþã de ceilalþi membri ai colectivitãþii ºi prin contribuþia lor la principalele activitãþi din sat, evenimente legate de sãnãtate, educaþie, cãsãtorie, moarte;

solidaritatea grupului comunitar generatã de

participarea zilnicã la activitãþile obºtii (activitatea predominantã în comunitãþile sãteºti este agricultura). Satul, ca unitate socialã, a fost cunoscut prin cercetãrile monografice realizate în perioada 1929- 1940 în cadrul ªcolii Monografice de la Bucureºti (vezi capitolul Metodologia). Industrializarea a avut ca forþã de atracþie prin- cipalã câºtigul sigur, care, asociat cu confortul sporit (oferit de viaþa în bloc) ºi ºcolarizarea copiilor (posibilitatea de a urma o ºcoalã), a generat deplasãri masive dinspre mediul rural înspre cel urban, cu consecinþe negative asupra satului. Aºa cum se pre- zintã el astãzi, depopulat, feminizat ºi îmbãtrânit, ºi-a pierdut identitatea în urma proceselor de urbani- zare ºi industrializare. Problemele satului românesc nu sunt numai cele ale agriculturii, aºa cum este de obicei mediatizat. Schimbãrile în structura formei

de proprietate au generat modificãri în structura socialã a comunitãþii rurale, care ar putea fi sintetizate în urmãtoarele caracteristici:

– cine are pãmânt, nu are bani sã-l lucreze;

– s-a produs o rupturã între þãran ºi tractor, adicã

fac agriculturã nu doar cei care se pricep, adicã cei

pentru care aceastã activitate a fost de bazã, ci ºi alþii:

– navetiºtii – cei ce locuiesc la oraº, desfãºoarã

o altã activitate, iar de agriculturã se ocupã într-un timp parþial de muncã (de obicei sfârºitul de sãp- tãmânã);

– ºomerii din activitãþi neagricole sau alte

categorii de persoane care s-au mutat la sat datoritã imposibilitãþii vieþii la oraº în condiþiile absenþei unui venit sigur. Ar putea fi astfel cunoscute ºi identificate:

– resursele umane care se adaugã populaþiei deja ocupate în agriculturã;

– dimensiunile subiective ale pãmântului,

exprimate în percepþii asupra acþiunii de împroprie- tãrire, cei ce au încredere/neîncredere, manifestã optimism/pesimism în evoluþia agriculturii ºi perspectivele satului românesc;

39
39

– dimensiunile succesului ºi ale orientãrii

antreprenoriale în agriculturã ºi viaþa satului;

– problema modelului „gospodarului satului” ºi a instituþiilor din mediul rural;

– problema infrastructurii, fãrã de care nu poate fi vorba de o întinerire a mediului rural;

– problema bãtrânilor din sat, care nu poate fi

rezolvatã economic, ci mai degrabã social. Problemele sociale generate de noile schimbãri în viaþa satului românesc necesitã a fi cunoscute, iar cunoaºterea sociologicã va putea sã rãspundã unor întrebãri de tipul: Cum acþioneazã capitalul uman în agriculturã ºi care e structura acestuia? Cine vrea sã vândã pãmântul ºi în ce scop? Care e percepþia tinerilor din mediul rural în ceea ce priveºte ºcolaritatea ºi care e valoarea socialã a unei diplome?

b) Urbanizarea ºi problema locuinþei Urbanizarea ºi industrializarea, douã procese sociale diferite, dar desfãºurate aproape concomitent, au fost generatoare de mutaþii cantitative ºi calitative în ceea ce priveºte omul ºi calitatea vieþii sale. Ca orice fenomen ºi proces social de amploare, consecinþele au fost pozitive dar ºi negative, cu efec- te pe termen scurt dar ºi pe termen lung. Oraºul a devenit, într-un interval de aproxi- mativ 30 de ani, „altceva”. Aºa cum se prezintã el acum nu seamãnã nici cu un oraº modern, dar nici nu ºi-a pãstrat identitatea (adicã ceea ce a fost). Urbanizarea a fost asociatã doar cu un confort asi- gurat de viaþa în bloc dar care a generat multe pro- bleme sociale: de folosire a dotãrilor – instalaþii sanitare, parcuri, folosirea spaþiilor de cazare, par- cãri – dar ºi de comunicare. Paradoxal, dar cu toate cã densitatea pe metru pãtrat a crescut, datoritã eterogenitãþii populaþiei, asistãm la o diminuare a comunicãrii. Sunt frecvente cazurile în care vecinii de scarã, de bloc, nu se cunosc, nu se salutã, nu comunicã. Adesea, aceste spaþii au fost ocupate de popu- laþie provenind din mediul rural, cu alte preocupãri casnice ºi gospodãreºti, aºa încât spaþiilor de locuit ºi din afara blocului li s-au dat alte destinaþii („agri- cultura de bloc” – creºterea animalelor, cultivarea de legume, zarzavaturi în spaþiile cu destinaþie de agrement – „spaþiul verde”). La nivelul oraºelor s-a creat o structurã diferen- þiatã, pe zone de rezidenþã, în care centrul oraºului grupeazã îndeosebi instituþiile publice, o zonã inter- mediarã alcãtuitã din case care mai pãstreazã stilu- rile arhitecturale vechi, specifice locului, ºi diferi- te cartiere de blocuri la periferie, într-o zonã

40
40

limitrofã spaþiului agricol ºi în care s-a mutat, în derularea celor douã procese, foarte multã populaþie din mediul rural. Problema locuinþelor nu a fost rezolvatã încã deoarece numãrul construcþiilor acestora a scãzut simþitor dupã 1989. Dupã 1990 s-a oferit posibilita-

nasc raporturi de ajutor reciproc deoarece acest tip de comunitate presupune uneori legãturi de interese, împrumuturi, participare la diferite evenimente ºi ritualuri religioase (nuntã, înmormântare etc.). Locui- torii de pe aceeaºi stradã se confruntã cu aceleaºi probleme: iluminatul strãzii ºi al locuinþei, telefonul,

tea chiriaºilor de a-ºi cumpãra locuinþa la preþuri ºi

ridicarea gunoiului, pavajul, plantarea ºi întreþinerea

cu

credite avantajoase. Dar nici aceastã iniþiativã

pomilor (de obicei de acelaºi fel: tei, cireºi, viºini

nu

a rãmas fãrã urmãri, cãci nefiind gânditã într-o

japonezi º.a.), a spaþiilor de joacã.

Fiecare cartier are o piaþã în care se deruleazã

strategie pe termen lung, a agravat-o prin explozia preþurilor pe piaþa liberã. Existã probleme care solicitã explicaþii legate de: scãderea numãrului populaþiei ºi totuºi creºterea cererii de locuinþã, imposibilitatea construirii sau a cumpãrãrii unei locuinþe de cãtre cea mai mare parte a populaþiei, mirajul oraºelor mari ºi a urbanis- mului care încã exercitã o forþã de atracþie pentru populaþia ruralã.

La aceste probleme este chemat ºi sociologul

Cartierul grupeazã laolaltã strãzi vecine ºi oameni diferiþi ca preocupãri, ocupaþii ºi nivel de instrucþie. Cu excepþia cartierelor muncitoreºti unde s-au construit blocuri într-o perioadã anume (de exemplu, în perioada construirii hidrocentralelor de pe Dunãre ºi râurile interioare) au fost date în folo- sinþã „colonii” de blocuri în care au locuit cei care au lucrat la construirea acestor obiective.

principalele acte de vânzare-cumpãrare a produ-

rãspundã, iar prin concluziile oferite pe eºanti-

selor necesare traiului cotidian. Ultimii ani au fost

oane reprezentative (care dau posibilitatea genera- lizãrii concluziilor la întreaga populaþie) sã fie oferite soluþii factorului de decizie. Conform recensãmântului din 2002 principalii indicatori de habitat sunt:

marcaþi de proliferarea unor construcþii publice cu destinaþii diverse: biserici, restaurante, farmacii, centre de distribuire a pâinii ºi tot felul de mici maga- zine care comercializeazã produse fãrã a exista o specializare a acestora. Acest tip de comerþ a creat

Numãrul camerelor de locuit (din locuinþele permanente ºi sezoniere)

un spaþiu în care oamenii sunt atraºi la activitãþile de cumpãrare ºi a generat un comportament de cãu-

Suprafaþa camerelor de locuit (mp) (din

Numãrul unitãþilor locuite din necesitate

tare a unui produs necesar cât ºi a unui preþ cores-

locuinþele permanente ºi sezoniere)

punzãtor veniturilor ºi aºteptãrilor fiecãruia. Procesul de concentrare urbanã este specific

Numãrul camerelor de locuit (mp)

lumii contemporane ºi tuturor þãrilor. Una dintre

Suprafaþa locuibilã pe o persoanã (mp)

caracteristicile acestui proces actual o constituie

Numãrul clãdirilor Analiza datelor poate fi fãcutã consultând pagina: http//www.insse.ro/rpl2002rezgen/

concentrarea urbanã ºi crearea unor tipuri de co- munitãþi care ridicã o serie întreagã de probleme la care sociologia este chematã sã dea rãspuns.

rg2002htm

Aceºti indicatori situeazã România pe ultimele locuri în Europa. Ei reprezintã valori medii pe þarã

dar care rezultã din diferenþierile extrem de mari între cele douã medii: urban ºi rural cu posibile explicaþii ºi corelaþii cu numãrul populaþiei din cele douã me-

dii

(mai mult de jumãtate din populaþia þãrii locuieºte

în

mediul rural). Problema locuinþei ºi a locuirii are

consecinþe asupra comportamentului demografic, educaþiei copiilor, performanþelor profesionale, creº- terii economice. Un aspect particular al comunitãþii

urbane legat de locuire îl reprezintã comunitatea

strãzii, a cartierului. Aceste tipuri de comunitãþi (stra-

da, cartierul) genereazã tipuri de raporturi interumane

specifice. Între vecini – pe care îi ai fãrã voia ta – se

VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular
VVVVVocabularocabularocabularocabularocabular

Devãlmãºie – structurã de organizare comunitarã a unor sate libere (de rãzeºi) care avea o conducere proprie ºi stãpânea în comun pãmânturi, pãduri, izlazuri.

– formã veche de organizare a satului românesc (H.H. Stahl). Habitat suprafaþã locuitã de o populaþie, de o specie de plante sau de animale;

– biotop.

Lecturã 41 Cum este oare posibilã o guvernare vie, o administraþie temeinicã, ca îndrumare, ca

Lecturã

41
41

Cum este oare posibilã o guvernare vie, o administraþie temeinicã, ca îndrumare, ca orga- nizare ori ca transformare socialã, fãrã o cunoaºtere amãnunþitã a realitãþii? Dar, dupã cum nu se poate gospodãri, când nu se ºtie ce ºi pentru cine se gospodãreºte, tot aºa nu se poate legifera, când nu se ºtie pentru ce ºi pentru cine se legifereazã. Politica nu poate fi o operã de reformã ori de legi- ferare a unor oameni ºi a unor societãþi abstracte; ea, pentru a fi eficace, trebuie sã se îndrepte spre societatea realã ºi omul concret. Cine ar vedea ºi studia dosarele ºi fiºele cu- prinse în bogata noastrã arhivã monograficã, ar înþe- lege cã dosarul de observaþie a cunoaºterii

pãtrunzãtoare ºi totale a vieþii sociale româneºti, pe lângã reînnoirea viziunii sociale, aduce îndemnul de simpatie ºi de solidarizare cu tot ce se întâmplã ºi invitã a ajuta. Observatorul clarvãzãtor devine astfel cel mai miºcat ºi devotat slujitor de mai bine, de ceea ce trebuie, de aceea cine întocmeºte o monografie ºtiinþificã, bunãoarã a unui sat, scrie o carte de iubire ºi de neclintitã încredere. Practica monografiei, ce predicã încredere în forþele reale ale naþiunii, devine o minunatã ºcoalã a optimis- mului. Monografia, deºi strãbãtutã de o ideologie sever ºtiinþificã, dobândeºte astfel valoarea unui act de credinþã.

Dimitrie Gusti, Problema sociologiei, Imprimeria naþionalã, Bucureºti, 1940, pg. 598.

EVALUARE

1. Identificaþi probleme de cercetare sociolo- 3. Explicaþi modelul de cercetare monograficã
1. Identificaþi probleme de cercetare sociolo-
3. Explicaþi modelul de cercetare monograficã

gicã în comunitãþile în care locuiþi.

Formulaþi douã ipoteze referitoare la

sistemul de rudenie în comunitãþile sãteºti, de tipul:

„dacã… atunci”; „cu cât…cu atât”.

2.
2.

gustian cuprins în capitolul 11 „Metodologia cerce- tãrii sociologice”.

capitolul 11 „Metodologia cerce- tãrii sociologice”. 2 . 2 . 2 . 2 . 2 .
capitolul 11 „Metodologia cerce- tãrii sociologice”. 2 . 2 . 2 . 2 . 2 .