Cum tratm enurezisul?

Este important alegerea momentului potrivit pentru nceperea tratamentului. Acesta este
bin s fie nceput dup vrsta de 5-6 ani. Exist mai multe opiuni terapeutice cum ar fi:

1) Terapia de condiionare reflex

const n utilizarea de dispozitive electronice avertizoare, adic nite chiloei care sun
n momentul n care se ud, copilul se trezete i oprete voluntar golirea complete a
vezicii urinare.

2) Terapia motivaional

presupune ncurajarea unor recompense materiale dup un numr de nopi fr miciuni

se recomand i inerea unei evidene a succeselor, de exemplu un jurnal n care s pun

cte o stelu roie pentru o noapte fr pipi i un punct negru pentru o noapte cu pipi.
Aceasta l va ajuta s-i creasc responsabilitatea pentru enurezisul su.

3) Reeducarea vezical diurn

n timpul zilei trebuie ncercat creterea intervalelor dintre miciuni, adic s rugm
copilul s in urina ct mai mult poate n scopul stimulrii creterii capacitii vezicale.

sunt utile de asemenea exerciiile de ntrerupere contient a jetului urinar

4) Medicamente

Ca i terapie medicamentoas sunt folosite

antidepresivele triciclice de tipul imipraminei sau a amitriptilinei

desmopressinul
anticolinergice
altele.

! Nu luai medicamente dect la prescrierea medicului dumneavoastr

5) Psihoterapia

aceasta poate avea rezultate favorabile n tratarea enurezisului n asociere cu celelalte

metode terapeutice.

6) Terapie igienico-dietetic

Se recomand:
 eliminarea treptat din diet a unor produse alimentare (ciocolat, cola, cacao, citrice)

interdicia lichidelor dup ora 18:00

interdicia unor gustri srate seara.

) Enurezisul primar (cnd este considerat boal):

reprezint forma cea mai frecvent ( aprox. 90% din totalul cazurilor de enurezis)
intereseaz predominant sexul masculi (B/F: 2/1)
nu se cunoate cauza
debuteaz precoce, fr s fi avut vreodat control sfincterian
are predispoziie ereditar
vrsta de elecie 5 ani

2) Enurezisul secundar (cnd este considerat simptom):

apare la copii care au avut control sfincterian cel puin 6 luni

apare secundar altor boli cum ar fi:
o anomaliile tractului urinar
o infecii de tract urinar
o insuficien renal cronic
o anomali endocrine i metabolice (diabet zaharat)
o afeciuni ale sistemului nervos central (epilepsie)
frecvena miciunilor involuntare este mai redus