Spre o directie necunoscuta, ea si-a ascultat inima si s-a
pierdut in visare, unde pumnalele erau tulpini de flori, cuvintele dure se transformau in acadele dulci, sentimentele si gandurile mohorate nu existau, iar oamenii frumosi se prefaceau ca prin farmec in animale hidoase si inofensive. Dar prin aceasta perfectiune bizara, acea bunatate exagerata a oamenilor ii prindea viata in ochi ca o vulpe vicleana si marsava, fara scrupule. In aceasta concordanta cu realitatea, aceasta lume imaginara si desavarsita, era complet diferita, dar iti provoca aceeasi emotie goala ca o pura realitate. Te saturai sa vezi ceva atat de frumos, incat asteptai doar un moment mai defect. Nimeni nu s-a asteptat la o asemenea intamplare si la o imagine mohorata, atat de gresita pentru acea lume. Ea a fost exclusa pentru ca nu se integrase ca ceilalti, si nici macar un animalut nu putea sa-i ia forma si sufletul. Cand s-a trezit in lumea realitatii, si si-a urmat cursul normal, pisica ei i-a atras atentia cum se juca cu entuziasm, incat a realizat ca o asemenea inofenstiva fiinta, nu ar putea niciodata sa fie ca un om atat de rece.