Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modul 1
Modul 1
Infectia nozocomiala a devenit una din problemele majore ale asistentei medicale
contemporane. Morbiditatea crescuta si omniprezenta, consecintele ei, inclusiv letalitatea,
precum impactul negativ in starea de sanatate a celor ingrijiti, stresul psihic apasator
asupra ofertantilor de servicii medicale si pierderile economice rezultate din costurile
ingrijirilor suplimentare, impun adoptarea unor strategii fezabile si priorizate, cu
obiective orientate spre implementarea unor masuri de prevenire si limitare (control) ale
infectiilor nozocomiale.
Pe parcursul istoriei omenirii exista nenumerate dovezi pentru prezenta in randul
populatiei a unor boli infectioase care au produs epidemii sau pandemii devastatoare cu
pierderi umane insemnate- (ciuma, variola, pesta, holera, poliomielita, difteria, gripa,
etc.) sau care au evoluat endemic, mai putin zgomotos, dar cu consecinte tot atat de
insemnate in morbiditate si mortalitate (sifilisul, malaria, tetanosul, hepatita virala B si C,
infectia HIV, etc.). Caracteristica comuna a acestor boli 'clasice' a fost aceea ca au afectat,
in majoritatea cazurilor, persoane sanatoase din populatie / comunitate, cu o stare de
sanatate neatinsa de infectia respectiva pana la aparitia ei in colectivitate / comunitate /
populatie. In controlul si limitarea gravitatii sau extinderii acestor boli transmisibile,
perioada anilor 1930-1940 si anii urmatori ai secolului XX, au adus mijloace importante
de actiune prin: descoperirea chimioterapeuticelor / antibioticelor, perfectionarea
preventiei prin vaccinare si prin dezvoltarea tehnicilor medicale de ingrijiri. Astfel, o
serie de boli infectioase transmisibile au devenit eradicate (variola), sporadice sau
eliminate teritorial (poliomielita, difteria, tetanosul) sau controlate atat prin terapie
etiologica (sifilisul, holera, pesta) cat si prin imunoprofilaxie specifica (difteria, tetanosul,
hepatita B).
In mod paradoxal, concomitent cu dezvoltarea cunostintelor medicale, a
tehnologiei de investigare si a metodologiei ingrijirilor, in zilele noastre cel putin 80 de
infectii, cu agenti etiologici (bacteriani, virali, parazitari si micotici) vechi si cunoscuti,
dar semnificativ modificati sau, dimpotriva cu agenti etiologici nou descoperiti, patogeni
sau facultativ patogeni, produc serioase probleme de boala 'secundara' la pacientii
ingrijiti, in primul rand in spitale, dar nu numai. Caracteristica comuna a acestor infectii,
pe langa indexul de gravitate crescut si dificultatile privind eficienta terapiilor obisnuite,
este aceea ca ele apar la persoane cu diferite boli pentru care primesc ingrijiri medicale si
care, prin boala de baza sau prin terapia primita, au o deficienta imuna mai mult sau mai
putin accentuata, cu limitarea posibilitatilor de aparare prin mijloacele biologice naturale,
proprii, fata de infectii. Astfel, acesti pacienti sunt deosebit de vulnerabili in contractarea
unor infectii, prin mecanisme de transmitere a infectiei corelabile cu agresiunile din
mediul de spital, tehnica ingrijirilor medicale primite si profesionalitatea cu care sunt
'protejate' de catre prestatorii ingrijirilor medicale.
Infectiile legate de actul de ingrijire medicala sunt cunoscute din secolul XVII,
dar la rangul de abordare stiintifica sunt semnalate sistematic doar din secolul XIX prin
observarea 'bolii de spital', respectiv din secolul XX, concomitent cu perfectionarea
cunostintelor de etiologie si patogenie infectioasa, respectiv clarificarea notiunilor de
asepsie, antisepsie, sterilizare, dezinfectie, etc.
Astfel, dupa notiunea de 'boala de spital' si 'febra puerperala' au urmat o serie de
modalitati de abordare ale infectiilor aparute in timpul spitalizarii pacientilor care au
vizat, uneori exclusivist, etiologia infectiei, mediul fizic al unitatii de ingrijiri sau
riscurile terenului biologic al ingrijitului. Definirea gnoseologica actuala a grupei de
'infectie nozocomiala' si strategia de supraveghere si control a infectiei de spital este de
data recenta, accentul fiind indreptat spre modul de abordare profesionala, de prevenirea
sau diminuarea riscului pentru infectie, intr-o colaborare pluridisciplinara (in echipa) si
prin cuprinderea tuturor componentelor si nivelelor de ingrijire medicala. Acest mod de
abordare permite definirea simpla a infectiei nozocomiale, ca infectia care nu a fost
prezenta (manifest sau in perioada de incubatie) la admiterea persoanei in unitatea
medicala cu paturi si care apare ca o consecinta a ingrijirilor acordate (hoteliera,
terapeutica sau interventionista) in timpul spitalizarii.
Infectia iatrogena, care include si infectia nozocomiala, cuprinde si infectiile care
apar ca o consecinta a ingrijirilor medicale autorizate si prestate in conditii ambulatorii
sau manoperele prevazute in activitatile de prevenire specifica (vaccinari), recoltare de
probe biologice, donare de sange, etc. Din motive practice, pentru prevenirea si controlul
infectiilor profesionale ale personalului medico-sanitar, contractate in relatie cu specificul
activitatilor de ingrijire sau investigare / recoltare, unele definitii includ si aceste entitati
ale morbiditatii porfesionale.
Legislatia romana in vigoare, Ordinul Ministrului Sanatatii (Ord. MS) nr. 994 din
2004, defineste notiunea de infectie nozocomiala dupa cum urmeaza: 'Infectia
nozocomiala este infectia contractata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si se
refera la orice boala datorata microorganismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau
microbiologic, care afecteaza fie bolnavul datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor
primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar
datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana
respectiva se afla in spital'. Pentru ca o infectie sa fie dovedita ca nozocomiala, trebuie sa
nu existe dovada ca infectia era prezenta sau nu in perioada de incubatie in momentul
internarii in spital. Nu se considera infectie nozocomiala infectia asociata cu o
complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare precum si infectia
transplacentara la nou-nascut.
Dezvoltarea continua a cunostintelor medicale si complexitatea progresiva a
tehnicilor de ingrijiri, in mod paradoxal, cresc masa pacientilor expusi la riscul
contractarii unei infectii. In paralel cu aceasta crestere a numarului de expusi riscului,
constatam o crestere semnificativa si continua a numarului de infectii, cu tot efortul
indreptat spre perfectionarea metodelor de prevenire / evitare a infectiei. Sunt clasice si
unanim acceptate cateva elemente principale, recunoscute ca riscuri pentru infectia
nozocomiala, dupa caz, de utilitate pentru evitarea infectiei nozocomiale in cazul
supravegherii / controlului acestora:
- starea biologica a persoanei ingrijite (varsta, supraponderalitate, subnutritie, alcoolism,
fumat, boli cronice consumptive, imunosupresie naturala sau postterapeutica, interventii
invazive recente, implanturi si proteze in antecedente, etc.);
- numarul si durata interventiilor si investigatiilor invazive recente sau actuale, intubatie,
respiratie asistata, cateterism vascular central sau periferic, sonda de alimentare sau naso-
gastrica, cateterism uretro-vezical, medicatia, inclusiv conduita profesionala privind
utilizarea antibioticelor, etc.;
-pregatirea profesionala a personalului medical, conduita privind utilizarea antibioticelor,
durata si frecventa relatiei profesionale intre bolnav si personalul de ingrijire,
comportamentul privind conditiile de igiena a ingrijitorului si asistatului, spalarea /
decontaminarea mainilor ingrijitorului, igiena alimentatiei bolnavului, etc.;
- intretinerea conditiilor de igiena din mediul de acordare al ingrijirilor si al spatiilor
conexe, dotarea unitatii cu utilitati, materiale sanitare si tehnica medicala, starea
economico- financiara a unitatii, etc.;
- cunostintele profesionale si comportamentul adecvat pentru respectarea principiului
precautiunilor universale.
In contextul complex al determinantilor si conditiilor favorizante ale infectiilor
nozocomiale se considera, pe baza statisticilor de specialitate consacrate acestui subiect
ca o treime din infectiile nozocomiale nu sunt eradicabile (sunt o realitate inevitabila,
insotitoare ale ingrijirilor medicale), o treime sunt doar partial evitabile prin
supravegherea atenta a conditiilor favorizante si de risc, respectiv comportament
preventiv adecvat, individualizat si profesionist, in toate prestatiile furnizate pe toata
durata ingrijirilor, in timp ce o treime sunt infectii nozocomiale evitabile in cazul
respectarii conditiilor anterior evocate.
Pe baza datelor din literatura de specialitate, in tarile dezvoltate socio-economic si
cu un sistem de asistenta medico-sanitara functionala, cu tot efortul profesional si
material, ponderea infectiilor nozocomiale este intre 5 si 21 la suta din asistati si are o
tendinta obiectiv prognozabila pentru o crestere in continuare.
In Romania, desi unele investigatii / evaluari tintite indica o frecventa
considerabila pentru infectiile nozocomiale, ponderea infectiilor nozocomiale
recunoscute, diagnosticate si / sau raportate este in cele mai multe unitati de asistenta
medicala cu paturi, mult sub 1 la suta din cei asistati medical.
La ora actuala, morbiditatea prin infectiile nozocomiale este semnificativ crescuta
in toate tarile lumii, motiv pentru care ea a devenit o problema prioritara de sanatate
publica care se poate constitui intr-un criteriu de evaluare pentru calitatea ingrijirilor
medicale si managementul serviciilor de ingrijiri.
In multe tari dezvoltate supravegherea si controlul infectiilor nozocomiale a
devenit o adevarata supraspecializare in epidemiologie si infectologie sub denumirea de
epidemiologie clinica.
Intr-o serie de tari, ca SUA si cele din Comunitatea Europeana (34 studii
cuprinzand peste 2 milioane de bolnavi), prevalenta medie a infectiilor nozocomiale se
situeaza intre 5 si 12 la suta din asistati, cu incidente raportate la 100 bolnavi externati de
1-7 la suta in chirurgie, 5-6 la suta in serviciile de pediatrie, 10-15 la suta in profil de
activitate urologie si 20-30 la suta in serviciile de ATI.
Evaluarile efectuate in spitale santinela din Romania, contrar cu datele de
morbiditate raportate, demonstreaza faptul ca, peste 75 la suta din infectiile nozocomiale
apar ca urmare a utilizarii instrumentelor si aparaturii in manopere terapeutice / de
investigare sau de reanimare si doar 25 la suta din infectii sunt corelate cu factori de risc
de alte cauze (endogene, aerogene, alimentare, etc.). De asemenea, ponderea infectiilor
sistemice (septicemia) si ale plagilor chirurgicale au o pondere mult mai insemnata, in
contextul general al scaderii numarului de infectii nozocomiale observate in sectiile de
neonatologie, pediatrie si obstetrica-ginecologie.
Supravegherea epidemiologica tematica si consultarea unui numar mare de foi de
observatie clinica permit estimari in sensul unori ponderi de 3-5 la suta in sectiile de
interne, 5-17 la suta in sectiile de chirurgie, 2-6 la suta la obstetrica-ginecologie, 1-12 la
suta la neonatologie, 2-12 la suta la pediatrie, 10-28 la suta la urologie si 15-30 la suta in
serviciile de terapie intensiva si reanimare.