«Dacd fi se pare ca poate fi adevdrat ceva din cele spuse, atunci mutd-}i admirafia spre Dumnezeu, Care le-a rinduit asa pe aces- tea! Ca nu se micsoreazdé admiratia pentru Jucrurile ma@refe din naturd, dacdé se desco- pera chfpul in care Dumnezeu le-a fdcut. lar dacdé nu Je socotesti adevdrate, simpla ta credinfa sd-fi fie mai puternicd decit argu- mentele logice>. Sf. Vasile cel Mare, Omilia I, 1, la Hexaemeron.OMILIA I «La! inceput a facut Dumnezeu cerul si pamintul» I Pentru cel care vrea sd vorbeascaé despre intocmirea lumii, potri- vit inceput este si puna, inainte de a-si incepe cuvintul, inceputul, care sta la temelia ordinii celor ce se vid in lume. C4 nu trebuie sa vorbesti de facerea cerului si a pamintului ca de o intocmire facutd de la sine, asa cum si-au inchipuit unii, ci ca de o lucrare, ce-si are pricina de la Dumnezeu. Care auz este vrednic, oare, de maretia celor « ce au sd fie spuse ? Cit de preg&tit se cade sd fie, oare, sufletul, care are de intimpinat auzirea unor astfel de maretii ? Trebuie sa fie cur&tit de patimile trupu- lui, s4 nu fie intunecat de grijile lumesti, sé-i placd sd munceasca, si-i fie drag& cercetarea si sA se uite pretutindeni de jur in jurul lui, de unde ar putea cdpata vreun gind vrednic de Dumnezeu. Dar, inainte de a cerceta infelesul cel adevarat al cuvintelor Scrip- turii, inainte de a afla cit de adinc este sensul acestor putine cuvinte ale G&rtii Facerii, s{ ne aducem aminte de cel ce ne-a vorbit de fa- cerea lumii. Chiar dac& din slabiciunea mintii noastre nu vom putea ajunge pina in adincul gindirii scriitorului, totusi, de vom lua aminte la vrednicia de credinf& a celui ce vorbeste, vom fi condusi singuri la intelegerea celor pe care ni le spune. Moisi este cel care a scris cartea aceasta. Moisi, acel barbat vestit, despre care Scriptura a dat m&rturie c& era plicut lui Dumnezeu inca 1. Aceste doud cuvinte de la inceputul Cartii Facerii au avut chipuri deosebite in traducerile romanesti ale Bibliei. Biblia lui Serban din 1688 le red&: «De-nceput» ; peste un secol, in 1795, Biblia de la Blaj scrie: «{ntru inceput»; si sub aceasta for- ma se continua in Biblia de la Petersburg din 1819, in Biblia de la Buzdu din 1854, in Biblia de la Sibiu din 1856 si in Biblia de la Bucuresti din 1914. Biblia tiparita de Societatea Biblicd Britanicd la Iasi in 1874 adoptdé o alt lecturd: «La inceput>; si aceast& lectura se continua atit in Bibliile romanesti editate de Societatea Biblicd Britanicaé, precum si in edifiile Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane incepind cu cea din 1936 de la Bucuresti, Traducind si eu acest inceput al C&rtii Facerii, am fost ispitit la inceput de lectura vechii traditii, a secolelor XVII, XVIII, XIX si cea singular din secolul XX, mai ales ca un ginditor roman contemporan a dat, intr-un frumos si just comentariu, un confinut bogat cuvintului «intru»; am adoptat, insa, in traducerea de fata lectura «la inceput», pentru ca tradifia vie e mai puternicaé de- cit traditia moarta.72 SFINTUL VASILE CEL MARE de pe cind era copil de sin*. Pe acesta l-a infiat fiica lui Faraon 3, l-a crescut impdrateste si i-a dat pentru instruirea lui dasc&lii intelepti ai egiptenilor. Moisi a urit tirania si s-a reintors la smerenia celor de un neam cu el, «alegind mai bine sd pdtimeascd impreund cu poporul Jui Dumnezeu, decit sd aibd desfdtarea cea trecdtoare a pdcatului» 4, Avea din fire dragostea de adevar; de aceea se vede c& chiar inainte de a lua conducerea poporului sau, din pricina urii lui firesti fat’ de rau, a luptat impotriva celor rai cu preful viefii sale; fiind izgonit de cei c’rora le facuse bine, a par&sit cu bucurie viata zgomotoas& egip- teana si s-a dus in Etiopia®. Si acolo, ldsind la o parte toate celelalte indeletniciri, vreme de patruzeci de ani s-a ocupat cu contemplarea existentelor. Cind era de optzeci de ani, a vazut pe Dumnezeu ®, atit cit este cu putinté unui om s&-L vada; dar, mai bine spus, atit cit nimeni nu L-a putut vedea, dup& cum d& m§&rturie Insusi Dumnezeu : «Daca va fi intre voi vreun profet al Domnului, in vedenie Md voi face cunoscut lui si in somn voi grdi cu el; nu tot asa am grdit si cu slu- jitorul Meu Moisi, care este credincios in toaid casa Mea; cu el grd- iesc gurd cdtre gurd, la ardtare si aievea, iar nu in ghicituri» 7. Asadar Moisi, care a fost invrednicit, la fel cu ingerii, si vada pe Dumnezeu fata c&tre fafa, el ne istoriseste cele pe care le-a auzit de la Dumnezeu. S& ascult&m, dar, cuvintele adevdrului, grdite «nu in cu- vinte de induplecare ale infelepciunii omenesti» 8, ci «in cuvinte de invdjdturd ale Duhului»®, care nu au scopul s& aduc& laud& de la cei ce le asculta, ci mintuire celor ce sint instruifi de ele. nif «fntru inceput a facut Dumnezeu cerul si pdmintul» 1° Minunea gindului acestuia imi opreste cuvintul. Ce s& spun mai intii? De unde s&-mi incep tilcuirea? S& vadesc desertéciunea invd- {aturii filosofilor profani sau s& laud adevdrul inv&faturii noastre ? * Multe au gridit filosofii eleni despre natur&, dar nici una din ideile lor n-a ramas neclintit& si nerasturnatS; totdeauna ideile celui de al Tes., 2,2; Fapte, 7, 20. Tes., 2, 10. Evr., 11, 25, Tes., 2, 11—25. Tes., 33, 11. Num., 12, 6—8. . I Cor., 2, 4. I Cor., 2, 15. 10. Fac., 1, 1. * Aceasta afirmatie a Sfintului Vasile poate surprinde pe un intelectual din zilele noastre, pentru el, insd, si pentru mentalitatea timpului sau, astfel de idei erau moned& curenta. In ciuda acestei afirmatii, prin care Sfintul Vasile minimalizeaza folosul filo- sofiei, el pledeaza cu t&rie pentru folosirea filosofiei. Seno nawy“ OMILII LA HEXAEMERON B doilea au surpat ideile celui dintii, asa cé nu mai e nevoie si le va- desc cu desert&ciunea lor; e indestulatoare combaterea unora de cdtre altii. ° Acesti filosofi, necunoscind pe Dumnezeu, n-au pus la temelia cre- _afiei universului o cauz& rationala; ci ideile lor despre facerea lumii sint concluziile nestiintei lor inifiale despre Dumnezeu. De aceea unii, pentru a explica facerea lumii, au alergat la ipoteze materiale, atri- buind elementelor lumii cauza crearii universului; alfii si-au inchipuit ca natura celor vazute este format& din atomi, corpi indivizibili, mo- lecule si pori; corpi indivizibili, care, cind se unesc unii-cu alfii, cind se despart unii de alfii; si astfel duc la nasterea si distrugerea existen- felor din natura; corpurile, la rindul lor, care ddinuiesc mai mult, isi au cauza dainuirii lor in unirea mai trainic& a atomilor. Cu adevarat pinzd de pdianjen tes cei ce au scris acestea, punind la facerea cerului, a pdmintului si a marii niste cauze atit de slabe si lipsite de trainicie. Ca nu stiau s& spund: «fniru inceput a fdcut Dumnezeu cerul si pdmintul», De aceea necredinja in Dumnezeu, care Jocuia in ei, i-a inselat si au spus cd universul este fara cirmuire si f&ra rinduire si c& este purtat la intimplare. Ca s& nu patim si noi asa, Moisi, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintii cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicind : «{ntru inceput a fdcut Dumnezeu cerul $i pdmintul». Ce frumoasa orinduire de cuvinte! A spus mai inti: «fntru in- ceput», ca sA nu socoteasc& unii ci lumea este fara de inceput. Apoi a addugat : da fdcut», ca si arate ci ceea ce a facut este o foarte micd parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu. Dupa cum olarul, cu ace- easi meserie, face nenumarate vase, fara s&-si iroseasci meseria si puterea, tot asa si Creatorul acestui univers nu are putere creatoare numai pe m&sura cre&rii unei singure lumi, ci puterea lui este nesfir- siti; si-a exprimat numai vointa, si a si adus la existenfé maretiile eelor ce se vad. Asadar, dac& lumea are inceput si a fost facuté, cauta sd afli cine i-a dat inceput $i cine éste Creatorul! Dar, mai bine spus, ca nu cumva tu, céutind cu ginduri omenesti, s& te abati de la adev&r, Moisi ti-a luat-o inainte cu cele ce ne-a invatat, punind ca o pecete si ca un talisman in inimile noastre numele cel de mult pret al lui Dumnezeu, zictind: «{ntru inceput a fdcut Dumnezeu». Dumnezeu, fericita fire, im- belsugata bun&tate, Cel dorit de toti cei inzestrati cu cuvint si ratiune, frumusetea cea mult dorité, inceputul existentelor, izvorul vietii, lu- mina cea spiritual, intelepciunea cea neapropiaté. Acesta «a fdcut in- - iru inceput cerul si pdmintul».7A SFINTUL VASILE CEL MARE TIT S& nu-fi inchipui, omule, c& cele ce le vezi sint fard inceput si nici, pentru ca cele ce se misc& pe cer aleargd imprejurul tau in cerc si pentru c& inceputul cercului scap& simfurilor noastre, s& socotesti ca natura celor ce se misc& in cerc este fir& inceput. Ca nici despre cercul acesta — adic& suprafaja plan& descris& de o linie — nu tre- buie s& presupunem ca este fari de inceput, pentru ci scap& simtur rilor noastre si nu-i putem gasi nici inceputul, nici sfirsitul. Dimpo- trivaé, chiar dac& inceputul si sfirsitul cercului scapa simfurilor noas- tre, totusi cel care a descris cercul, l-a inceput intr-adevar dintr-un punct oarecare, cu un centru si cu o anumitd distanta de centru. Asa si tu, pentru ca cele ce se misca in cerg revin la locul de pornire, avind o miscare continua si neintrerupté, sd nu te insele aceasta si sd spui c& lumea este fara de inceput si fara de sfirsit. C& «chipul lumii aces- teia trece» t si c& «cerul si pdmintul vor trece» 1%, Cele ce ni s-au dat noud acum de invaéta&tura cea de Dumnezeu insuflaté sint, in pu- tine cuvinte, vestire mai dinainte a invataturilor despre sfirsitul si trans- formarea lumii. «fntru inceput a facut Dumnezeu». Trebuie, deci, neap&rat ca cele ce au inceput in timp s& se sfirseascd tot in timp. Daca facerea lumii a inceput in timp, nu te indoi nici de sfirsitul ei. Ca geometria, cer- cetdrile aritmetice, studiile despre corpurile solide, vestita astrono- mie, aceast& desert&ciune pentru care se munceste atit, la ce scop duc, dac& cei care se ocupa cu aceste stiinte au gindit ca lumea aceasta va- zut& este coeterni cu Dumnezeu, Creatorul universului, dac& ridicé lu- mea materiala si m&rginit’ la aceeasi slava cu firea cea neinteleasd si nevazuté a Dumnezeirii si nici atita n-au putut gindi c&, dac& par- tile unui intreg sint supuse stricdciunii si schimbarii, trebuie neapdrat ca si intregul s& sufere aceleasi schimb&ri la care sint supuse p§rfile Jui. Dar atit «au rdtdcit in cugetele lor si s-a intunecat inima lor cea neinfelegdtoare si spunind cd sint infelepti au ajuns nebuni»%, incit unii au afirmat c& cerul existé din vesnicie impreun’ cu Dumnezeu, iar alfii au spus c& cerul este Dumnezeu, c& e f8r& inceput si fara de sfirsit si cd‘este cauza rinduielii fiecarei parti din lume. IV intr-adevar, bog&tia intelepciunii lumii Je va m&ri cindva cumpli- ta lor osind&, c& acestia, ocupindu-se atit de mult cu lucrurile desar- 11. I Cor., 7, 31. , 12, Matei, 24, 35. 13, Rom., 1, 21-22.OMILII LA HEXAEMERON * te, au rémas de buna voia lor orbi pentru intelegeréa adevarului. Aces- tia mdsoara distantele intre stele, descriu si stelele dinspre polul nord, pe care le vedem mereu, si pe cele de la polul sud, cunoscute celor ce locuiesc in acele regiuni, dar necunoscute noua, imparte bolta de miazdnoapte a cerului si a ciclului zodiac in mii si mii de parti, ob- serva cu precizie rdsaritul, oprirea si apusul ‘stelelor, miscarea tuturor stelelor fata de cele dinaintea lor si timpul in care fiecare din stelele ratacitoare isi implinesc miscarea lor de revolutie, dar o singura stiinta din toate n-au descoperit, stiinta de a injelege pe Dumnezeu, Creato- rul universului, pe dreptul Judecator, Care rasplateste dupa vrednicie pe cei ce viefuiesc in lume, si n-au descoperit nici stiinta de a avea de- spre judecarea lumii o idee potrivité cu sfirsitul lumii. C4 neaparat lumea se va schimba, de vreme ce si starea. sufletelor are sA.se schim~ be intr-un alt fel de viajé; cd dupa cum viata noastra de aici este in- rudité cu natura acestei lumi, tot asa si viitoarea viefuire a sufletelor noastre va primi soarta proprie acestei situafii. Acesti invafati sint atit de departe in a se uita cu luare aminte la aceste adevaruri, incit chiar izbucnesc in ris cind le vorbim de sfirsi- tul acestei lumi si de nasterea din nou a veacului. Si pentru c& inceputul st& in chip firesc inaintea celor ce vin dup& inceput, trebuia neap&rat ca Moisi, care avea si vorbeasc& de cele ce si-au primit in timp existenta, sé puna cuvintul acesta inaintea tuturor, zicind: «fntru inceput a fdcut». . Vv Dar, dup& cum se pare, a fost si inainte de lumea aceasta ceva, care se poate contempla cu mintea noastré, dar n-a fost consemnat de istorie, pentru c& acest lucru era nepotrivit celor incep&tori si incd prunci cu cunostinta. Era o stare mai veche decit facerea lumii, potri- vité puterilor celor mai presus de lume, o stare mai presus de timp, vesnicd, pururea fiitoare; in ea, Ziditorul si Creatorul tuturor a facut creaturi: lumina spiritual&, potrivita fericirii celor ce-L iubesc pe Domnul, firile rationale si nevazute si toaté podoaba celor spirituale, cite depdsesc mintea noastra, ale céror nume nici nu este cu putinté s& le descoperim. Acestea umplu lumea cea nevdzuta, dup& cum invatd Pavel; zicind: <«fn'El s-au fdcut toate, tie cele vdzute, fie cele nevd- zute, fie tronuri, fie domnii, fie incepdtorii, fie stdpinii, fie puteri» 14, tie ostile ingerilor, fie dregatoriile arhanghelilor. 14, Col, 1, 16.76 SFINTUL VASILE CEL MARE Cind, insé, trebuia adusd intre existente si lumea aceasta — mai intii ca o scoal& si ca un loc de inva&faturd a sufletelor omenesti, apoi, ca sé spun pe scurt, ca o locuint& potrivita tuturor celor supusi nas- terii si stricdciunii — atunci, de aceeasi natura cu lumea, cu vietuitoa- rele si plantele din lume, a adus la existen{& si scurgerea timpului, care se graébeste totdeauna, trece mai departe si nu-si opreste deloc dru- mul, Nu-i, oare, asa timpul, al carui trecut a dispdrut, al cdrui viitor nu-i inca de fata, iar prezentul fuge inainte de a-1 cunoaste bine? Asa este si natura tuturor celor din lume: sau cresc, sau se sfirsesc; inte- meiere si stabilitate nu-si pot aréta. Se cddea, dar, ca trupurile vietui- toarelor si ale plantelor, legate in chip necesar de scurgere si st&pi- nite de miscarea care le duce spre nastere si stricdciune, se cddea, deci, s& fie cuprinse de natura timpului, care este inrudit cu cele supuse schimbarii. De la acest fapt a pornit Moisi pentru a vorbi despre lume, inva- findu-ne cu intelepciune despre facerea lumii, zicind: «{ntru inceput a fdcut», adic: la inceputul acesta al timpului. Cind Moisi spune c& s-au facut «intru inceput», n-o spune ca si cum ar da méarturie ca timpul este mai vechi decit toate cele ficute, ci spune c& cele vazute si percepute de simfurile noastre au luat inceput in urma celor nevdzute si spirituale. Poarté numele de «inceput» si cea dintii miscare, ca in acest text al Scripturii: «fnceput al cdii celei bune este a face dreptate»®; ca mai intii de la s&virsirea faptelor de dreptate pornim spre viata cea fericit’. Poarti numele de «inceput» si lucrul din care se face ceva si care exista in el, ca de pild& temelia casei sau carena corabiei, dupa cum este scris: «f[nceput al injelepciunii este frica de Domnul»'*; ca evlavia este temelia si fundamentul des&virsirii. Poarta numele de «in- ceput» si tehnica sau arta, potrivit cdreia se savirsesc lucrurile tehnice sau artistice, de pild& intelepciunea lui Veseleil, folosité pentru impo- dobirea cortului 1’. Adeseori poarta numele de «inceput» $i faptele care au un sfirsit bun, de pild&, inceput al milosteniei este lauda de la Dumnezeu, iar inceput al oric&rei fapte de virtute este sfirsitul pregd- tit in fagdduinte. VI Asadar, pentru c& acest cuvint «inceput» are atitea sensuri, vezi daca nu cumva acest cuvint se potriveste tuturor acestor sensuri. Tti esteOMILII LA HEXAEMERON: 7 cu putintaé sd afli din ce timp a inceput alcdtuirea lumii acesteia, daca, intorcindu-te in urma cu gindul din timpul de acum, te vei sili sd ga- sesti cea dintii zi a facerii lumii; vei g&si astfel din care moment este prima miscare in timp; apoi vei vedea c& au fost puse mai intii, ca niste temelii si fundamente, cerul si pamintul; apoi vei vedea ca o ratiune tehnicd a condus impodobirea celor ce se vad, asa cum il arata sensul cuvintului «, dupa chipul gdinii, care cloceste si di putere de viata oudlor. Acesta este infelesul, spune sirianul, pe care i] au cuvintele: «Duhul se purta», adica pregdtea apele pentru nasterea vietii. Incit din acest text se poate vedea ceea ce se cjuta de unii, anume ca nici Duhul cel Sfint nu este lipsit de putere creatoare. 13, Fac., 1, 2. 14. Adica de vint; in limba greac& cuvintul xyedpa inseamna si duh si vint. 15. Acest sirian a fost identificat cu Diodor al Tarsului, contemporan cu sf. Vasile cel Mare, cu Teofil al Antiohiei, cu Efrem Sirul si cu ‘Afraat (cf. BSG, p. 169, nota 3 si p. 545).OMILII LA HEXAEMERON: 93 VIL «Sia zis Dumnezeu : «Sd se facd lumind !» 16, Cel dintii cuvint al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit intune- ricul, a pus capat ¢ristetii, a veselit lumea, a adus dintr-odata, peste toti si peste toate, priveliste vesela si placutd. S-a aratat cerul, care mai ina- inte, era acoperit de intuneric, tot cu atita frumusete pe cit .o marturi- sesc si ast&zi ochii nostri. Vazduhul s-a umplut de lumina, dar, mai bine spus, avea atirnataé in el chiar lumina in intregime, care trimitea pretu- tindeni, pina la marginile vazduhului, iutile imp&rfiri ale stralucirii In sus, lumina ajungea pina la eter si cer; in lajime, lumina, intr-o cli- pita de vreme, lumina toate partile pamintului: partea de miazanoapte, de miaz&zi, de rasdrit si de apus. Asa este natura luminii; fina si dia- fana; n-are nevoie de o durata de timp ca sd strabaté aerul. Dupd cum privirile noastre n-au nevoie de timp, ca s& ajunga pina la obiectele pe care vrem s& le vedem, tot asa $i razele luminii cuprind iute pe toate pina la marginile vazduhului, atit de jute incit nu-fi poti imagina o du- rata de timp mai scurta. Dupa ce a fost facuté lumina, a fost si eterul mai placut, iar apele au ajuns mai luminoase; nu primeau numai stralucirea luminii, ci tri- miteau si ele in schimb reflexul luminii, sérind din apd, din toate par- file, strdlucirile ei. Cuvintul dumnezeiesc le-a facut pe toate nespus de placute si nespus de pretioase. Dup& cum cei care aruncd untdelemn in adincul marii !7 lumineaza locul in care au aruncat untdelemnul, tot asa F&c&torul universului, aruncind glas in lume, a pus dintr-odata in lume frumusetea luminii. «Sd se facd lumind !» Si porunca s-a facut fapt&. Si s-a facut o substanta, decit care mai plicut& spre desfatare nici nu era cu putinfa s-o niscoceascdé mintea omeneasca. Cind spunem glas, cuvint sau porunca a lui Dumnezeu, nu infelegem prin cuvintul dumnezeiesc sunetu]l scos de organele vocale, nici aerul lovit de limba, ci socotim caé ia forma de porunca sensul dat de vointa lui Dumnezeu, pentru a fi infeles usor de cei cdrora se adreseaza. «Si a vdzut Dumnezeu cd lumina este frumoasd» 18 Ce laud& vrednicd am mai putea aduce noi luminii, cind ne-a luat-o inainte m&rturia Creatorului, cé lumina este frumoasa! La noi, oamenii, 16, Fac., 1, 3. 17. E vorba de scufundatori (cf .BSG, p. 172, nota 1). 18. Fac., 1, 4. — In traducerea acestui verset, ca si in traducerea versetelor 8, 10, 12, 18, 21 $i 25 din acest capitol al Facerii, sfintul Vasile ma sileste s& pardsesc tradifia94 SFINTUL VASILE CEL MARE ratiunea noastra las& ochii s4 judece frumosul si nu spune altceva decit atit cit marturiseste simjul vazului. lar dacd frumusetea trupeasca se da- toreste simetriei m&dularelor, a unora fata de altele si a culorii pielii, cum se poate vorbi, oare, de frumusetea luminii, cind natura luminii este simpla si la fel in toate partile ei ? Sau poate ca frumusefea luminii nu sta in partile care o alcdtuiesc, ci in marturia pe care ea o da ochilor nostri cé e placuta si nesupdratoare ? E la fel-ca $i cu aurul; nu e fru- mos datorité simetriei p&rtilor lui, ci culorii lui; c& atrage privirile si are aspect placut. Luceafarul de seara, apoi, este foarte frumos, nu pen- tru ca are p&rtile lui proportionale, ci pentru c& este nesuparatoare si placuta strdlucirea pe care o trimite privirilor noastre. In afara de asta, judecata lui Dumnezeu despre frumusetea luminii n-a privit numai aspec- tul ei placut pe care il da ochilor, ci a avut in vedere si folosul ei de mai tirziu. Cé nu erau incd ochi care sé judece lumina. «Si a despdarfit Dumnezeu lumina de intuneric» 19, Cu alte cuvinte, Dumnezeu a facut sA nu se amestece lumina cu in- tunericul, ci sé stea separate una de alta. Le-a despartit si le-a separat foarte mult una de alta. VII «Si a numit Dumnezeu lumina zi, si intunericu] I-a numit noapte> ”. Acum, dupa ce a fost facut soarele, este zi cind vazduhul este lu- minat de soare si cind soarele straluceste in emisfera de deasupra pd- mintului; este noapte cind soarele ascunzindu-se face umbraé pdmintu- lui. Atunci, la inceput, ziua si noaptea nu se datorau miscarii soarelui, ci se facea zi si urma noapte, cind se revarsa lumina aceea care a fost fécuta la inceput si cind iardsi se retraégea potrivit m&surii rinduite de Dumnezeu. «Si s-a fdcut seard si s-a facut diminea{d, zi una» 2", Seara este hotarul comun dintre zi si noapte, iar dimineata este ve- cin&tatea nopfii cu ziua. Asadar, ca sd dea zilei onoarea de a fi fost facuta inainte, Scriptura a vorbit mai intii de sfirsitul zilei, apoi de sfir- situl noptii, pentru c& zilei ii urmeaz& noaptea, Starea in lume, inainte traducerilor inaintasilor nostri, incepind cu traduc&torii Bibliei de la Bucuresti din 1688 si pind la ultima edifie a Bibliei, Bucuresti, 1982 si s4 inlocuiesc: «bund», «bine» si «bune» cu: «frumoasd», «frumos» si «; apoi: «A tdcut Jumina»*®; apoi: «A facut tdria» 7. Dar iat& c& Scriptura fl arata pe Dumnezeu poruncind si vorbind; si faré sd o spuna, araté pe Cel C&ruia li porunceste si-I vorbeste. Scriptura procedeazd asa, nu pentru c& ne-ar pizmui de L-am cunoaste, ci vrea sé ne inflacdreze dorul de cunoastere prin semnele si indicatiile pe care ni le d& despre un lucru de taina. Da, un lucru pe care-] dobindesti cu truda il primesti cu bucu- rie $i-l pastrezi cu placere; dar cel pe care-1 dobindesti iute, il dispre- fuiesti cu usurintaé. De aceea Scriptura ne apropie incetul cu incetul, pe o oarecare cale si cu rinduiala, de ideea Unuia-Nascut. Totusi firea cea fira de trup nu avea nevoie de cuvint rostit cu vocea, pentru c& chiar cele pe care Je gindea puteau fi transmise Co- laboratorului. Atunci pentru ce aveau nevoie de cuvint cei care puteau sa-si impartaseasca unul altuia gindurile? Vocea este pentru auz, iar auzul pentru voce. Iar acolo unde nu-i aer, nici limba, nici ureche, nici canal intortochiat care s& ducd sunetele la creier, acolo nu-i nevoieOMILTI LA HEXAEMERON 99 nici de cuvinte, ci, precum s-ar putea spune, insesi gindurile cele din inima se prefac in vointa. Deci, asa cum spuneam mai inainte, Scriptura, pentru a destepta mintea noastra spre cdutarea persoanei cdreia i-au fost spuse cuvintele, a juat, cu intelepciune si cu dibacie, forma aceasta de exprimare. Il In al doilea rind, trebuie s& cercetim daca «tdria» aceasta, care a fost numit& si ea cer, este alt cer decit cerul care s-a facut la inceput; in scurt, daca sint douad ceruri. Cei care au filosofat despre cer ar’ voi mai degraba sa li se taie limbile decit si accepte acest lucru ca adevarat. Acesti filosofi pre- supun ca exista un singur cer si acesta nu este de asa natura ca sé i se mai ‘adauge un al doilea sau un al treilea sau mai multe ceruri, deoa- rece, dupd cum gindesc ei, toaté substanta cerului a fost folosita la al- catuirea unui singur cer. Cerul, spun ei, este un singur corp, Care se misca circular, si acesta este marginit; dac& substanta pentru facerea cerului s-a intrebuinfat la primul cer, atunci n-a mai rémas nimic pen- tru facerea celui de al doilea sau celui de al treilea. Acestea isi inchi- puie cei care dau Creatorului pentru facerea lumii o materie necreata. Sint purtati de la cel dintii basm n&scocit de ei la minciuna care ur- meaza. Noi le cerem infeleptilor eleni sé nu ne ia in ris pe noi inainte de a se pune ei de acord unii cu altii. Ca sint intre filosofi unii care sus- tin c& sint nenumarate ceruri si lumi; sint alfii, ims&, care cauté sa va- deasca netemeinicia ideilor acelora, folosind argumente mai puternice si demonstratii geometrice constring&toare, spunind c& nu este substan- {a pentru alt cer decit pentru unul. Noi vom ride, insa, si mai mult de palavrageala lor geometricd si mestesugita; ei vad doar c& aceeasi cauz4 d& nastere basicilor de ap4, la una sau mai multe, dar se indoiesc de existenja mai multor ceruri; se indoiesc ca puterea creatoare a lui Dumnezeu ar fi indestulétoare s& aducé mai multe ceruri la existen{d. Cind ne gindim Ja covirsitoarea putere a lui Dumnezeu, socotim ca taria si m&retia acestor ceruri nu se deosebesc intru nimic de basicile de apa pe care le fac izvoarele. Deci, cuvintul filosofilor care spun: «e cu neputinfa» ni se pare de ris si de batjocura. Atit de departe sintem de ane indoi de existenta unui al doilea cer, incit cautém gi pe al treilea, de a c&érui privire a fost invrednicit fericitul Pavel ®; iar psalmistul, cind vorbeste de «cerurile cerurilor» 9, ne face si ne gindim la mai multe ceruri, Aceste ceruri n-ar fi cu nimic mai ciudate dectt cele sapte cer- 8. II Cor., 12, 2. 9. Ps., 148, 4.t 100 SFINTUL VASILE CEL MARE curi, in care, dupa cum miarturisesc tofi filosofii, se poarta cele sapte planete, care sint si virite unul fn altul, in chipul vaselor puse unele in altele. Jar aceste planete, spun ei, pentru ca se miscé contrar migcarii intregului cer, prin despicarea eterului, Scot un sunet atit de placut si armonios, incit intrece dulceata-cintecelor. Cind li se cere celor ce sus- fin acestea sd fie confirmate de simturi spusele lor, ce spun? Spun ca& noi, fiind obisnuifi de la inceput, de cind ne-am ndscut, cu sunetul acela, din indelungata lui auzire nu-l mai simtim acum, asa cum fierarii nu mai simt zgomotul din fierarii, pentru ca li se bate mereu cu ciocanull in urechi. A combate sofisticdria si slabiciunea ideilor lor, pe care tofi le descoperaé cum le aud, nu este treaba unui barbat, nici a unui om care stie s&-si crute timpul, nici a unuia care se gindeste la puterea de ju- decata a ascultatorilor sai. Dar s& lasdm ideile filosofilor profani pe seama celor din afaré de Bisericd, iar noi sA ne intoarcem la invatatura Bisericii. S-a spus de unii din cei dinaintea noastra c& in textul acesta al Scripturii nu e vorba de facerea unui al doilea cer, ci este o tilcuire a celui dintii cer; ca Scriptura, la inceput, a vorbit pe scurt de cer si de pamint, iar aici ni se araté mai pe larg chipul in care a fost facut fie- care. Eu, ins&, spun c& deoarece s-a dat celui de al doilea cer si alt nume si o intrebuintare deosebitd, acesta este alt cer decit cel facut la inceput, de o naturd mai tare, cdéruia i s-a dat si o intrebuinfare deosebita in univers. ‘ Iv «Si a zis Dumnezeu : «Sd se facd tdrie in mijlocul apei si sd se des- partdé ape de ape». Si a fost asa. Si a fdcut Dumnezeu tdria si a despdr- fil Dumnezeu apele cele de sub tdrie de apele cele de deasupra tdriei» 1°, Dar inainte de a ne ocupa de injelesul celor scrise im Scriptura, $4 destramam cele spuse de altii impotriva acestora. Aceia ne intreabd : — Daca este sferic corpul t&riei; asa cum il vede privirea noastra, iar apa este curgdtoare si alunecd fn jos imprejurul locurilor inallte, cum poate apa sa stea pe suprafata boltita a tariei? Ce ile vom raspunde la aceasta obiectie? Daca un lucru se vede in spre noi rotund in partea sa concava, nu trebuie neaparat ca suprafata lui exterioara s& fie sfericé si nici ca in- tregul corp sa fie rotund si alunecos, mai ales c& vedem ca bolfile de piatra ale biailor si constructiile locuintelor in forma de pesterd au in interior o forma semicirculara, dar acoperisurile de sus sint adesea 10. Fac., 1, 6—7.OMILIT LA HEXAEMERON - 101 plane. Deci, pentru cele. spuse, nici cei ce sint impotriva noastré sa nu-si fac. griji si mici noud s4 nu:ne mai facaé suparari, spunind ca in cele de sus nu se poate fine apa. . In continuare ar trebui s& spun care este natura «tdriei» si pentru care pricind a fost pusi.sd despartd apele. Cuvintul «tdrie» este folosit de obicei in Scriptura pentru cele ce au.o t&rie covirsitoare. De pilda cind spune: «Domnul este tdria mea si scdparea mea»#),; si; «Eu am intdrit stilpii lui» !*; si: «Ldudafi-L pe El intru tdria puterii Lui» 13, Ins vatatii profani, numesc corp tare, corpul care este solid si. plin, in opo- zitie cu corpul matematic; corpul matematic isi are existenja numai in dimensiuni, adicd in latime, adincime si indltime; corpul tare pe ling& dimensiuni are si rezistenta. Scriptura obisnuieste s& numeascé «tdrie» ceea ce este tare si rezistent ; de multe ori foloseste acest cuvint despre aerul condensat, ca atunci cind spune: «Eu Cel Ce intdresc tunetul» 4, Scriptura a numit tarie a tunetului taria si rezistenta vintu- lui care se opreste in cavit&tile norilor ; si pentru c& se rupe silnic de acolo, di nastere zgomotului tunetului. Si aici, dar, socotim ca acest cuvint a fost pus pentru a ardta o natura tare, in stare s& tind apa, care aluneca si se imprastie usor. Dar pentru ca, dupa conceptia comund, se pare ca «tdria» isi are nasterea din apd, nu trebuie sd se creadé c& taria este asemenea cu apa inghefaté sau cu materia aceea care-si are originea din strecurarea unei materii lichide, care este piatra de cristal, despre care se spune ca ia nastere. printr- © presiune foarte mare a apei, sau ca taria este ase- menea pietrei strivezii, care se formeazi in mine; cd piatra aceasta este luminoasa gi de o claritate deosebité; daca este gasita in starea ei naturala, fara si fie mincatdé de vreo rosdtura, iar adincul ei fara sa fie straébatut de vinisoare, se pare ca are aproape transparenta aerului. Noi nu asem&nam «tdria» cu nici uma din aceste materii. Intr-adevar, a avea despre cele ,ceresti niste idei ca acestea inseamna a fi copil si a avea mintea usoara. Deci, nici dacd toate elementele sint in toate cele din lume: focul in pamint, aerul in apd si asa mai departe, nici daca nici unul din elementele acestea, care ne cad sub simturi, nu este curat si méamestecat fie cu un element intermediar fie cu unul contrar, totusi noi’‘nu acceptém s& se spund ca «taria» este facuté din una din aceste substante simple. sau din amestecul lor, pentru .cd sintem invatati de Scriptura si nu Jasim mintea noastra sd-si inchipuie ceva dincolo de cele ce ne sint ingdduite. 11, Ps., 17, 1. 12. Ps., 74, 3. 13. Ps., 150, 1. 14, Amos, 4, 13.102 SFINTUL VASILE CEL MARE S& nu ne scape nici aceea cd Scriptura, dupa ce a spus cé Dum- nezeu a poruncit: «Sd se facd tdrie» ‘5, n-a spus simplu: «Si s-a facut tarie», ci: «Si a fdcut Dumnezeu tdria» '6 si iarasi:

S-ar putea să vă placă și

• PLATON TImaios Interpretare

  

  Document17 pagini

  PLATON TImaios Interpretare

  Denis Jifcu

  Încă nu există evaluări
• PLATON Phaidon Interpretare

  

  Document35 pagini

  PLATON Phaidon Interpretare

  Denis Jifcu

  Încă nu există evaluări
• PLATON Phaidros Interpretare PDF

  

  Document52 pagini

  PLATON Phaidros Interpretare PDF

  Denis Jifcu

  0% (2)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• PLATON Phaidros Interpretare PDF

  

  Document52 pagini

  PLATON Phaidros Interpretare PDF

  Denis Jifcu

  0% (2)
• PLATON Theaitetos Interpretare

  

  Document13 pagini

  PLATON Theaitetos Interpretare

  Denis Jifcu

  100% (1)
• 1 Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu PR Dumitru Staniloae PDF

  

  Document216 pagini

  1 Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu PR Dumitru Staniloae PDF

  prccv71

  100% (1)
• Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu Vol. II - Dumitru Stăniloae

  

  Document172 pagini

  Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu Vol. II - Dumitru Stăniloae

  Tic1

  Încă nu există evaluări
• PLATON Sofistul Interpretare

  

  Document4 pagini

  PLATON Sofistul Interpretare

  Denis Jifcu

  Încă nu există evaluări