Integrarea principiilor fizicii cuantice in psihologie determina aparitia unei noi paradigme de

intelegere a realitatii psihice. Sunt depasite limitele unanim acceptate in prezent si se trece de la
o viziune liniara, cauza-efect la una in care totul este interconectat, interrelationat. Omul nu mai
este vazut in separare, ca o victima a celorlalti, a societatii, a lipsei de sansa. Premisele noii
paradigme:

Observatorul si rolul lui in crearea realitatii

Noi cercetari stiintifice experimentale confirma ca realitatea este influentata de constiinta.

Postularea principiului din mecanica cuantica potrivit caruia un observator influenteaza direct
desfasurarea experientelor a fost dovedita in laboratoare prin faptul ca observatorul (omul de
stiinta), care are asteptari si sperante, influenteaza rezultatul experimentului atunci cand se
lucreaza cu particule subatomice, cum ar fi un foton. Prin numeroase alte experimentari si
constatari, se demonstreaza ca omul este capabil de asemenea influente prin gandurile sale.

Interconectivitatea din univers

Constiinta fiecaruia din noi ii influenteaza pe cei din jur, influenteaza proprietatile materiei; ne
influenteaza viitorul, participam la crearea propriului viitor. Nu suntem separati de mediul
inconjurator. Suntem una cu el. Suntem legati de tot ce este in jurul nostru. Nu suntem singuri;
exista aceasta interconexiune a intregului univers, suntem interconectati intre noi si in acelasi
timp interconectati cu intregul univers la un nivel fundamental.

Cunoscand aceste realitati, devine o necesitate adoptarea unei noi paradigme, de a ne influenta
traiectoria vietii prin schimbarea determinanta de ganduri si de constiinta privind modul de a trai.
(fizician Fr. Capra) Ideea acestei abordari nu este de a creea alte modele la care oamenii sa
adere ci de a oferi tehnici, metode si exercitii simple care stimuleaza noi experiente in asa fel
incat constiinta fiecaruia sa se extinda. Aceste ,,treceri se numesc ,,salturi cuantice. Prin
explorarea noilor experiente se poate trece la nivele superioare ale constiintei. Majoritatea
formelor de psihoterapie incearca sa creeze o credinta mai buna si sa o inlature pe cea veche,
problematica. Abordarea cuantica a psihoterapiei creeaza nivele de intelegere care conduc la
experimentarea interconexiunii. Din pozitia observatorului este experimentat un context mai larg,
care depaseste limitele obisnuite ale interventiilor prin integrarea si resemnificarea traumei si mai
ales nu reprogrameaza sistemul de credinte. Abordarea cuantica este interesata de TINE care
esti acolo in spatele tuturor partilor, traumelor, fatetelor personalitatii. Experienta pura a constiintei
cuantice nu este despre a integra ceva, ci despre a recunoaste si experimenta unitatea sau
interconexiunea tuturor partilor. Este spatiul in care TU devii fundalul neschimbator, iar
problemele emotionale si existentiale sunt vazute ca prim planul mereu schimbator in care poti sa
intervii si sa alegi.