PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE A

PERSONAJULUI IN ROMANUL ION

Viziunea lui Rebreanu despre arta romanului, ideile

sale privind reflectarea realitii n art compun o veritabil
doctrin a realismului romnesc interbelic, fiind considerat
de critica literara cel mai mare creator de viata al literaturii
romane Pentru mine arta nseamn creaie de via i de
oameni (Cred)
Publicat in 1920,romanul ,,Ion reprezinta primul
roman al lui Liviu Rebreanu,o capodopera care infatiseaza
universul rural in mod realist. Este un roman realist de
tip obiectiv apartinand prozei interbelice, un roman
social,cu tematica rurala.
Structura romanului este una simetric,
circular, incipitul i finalul fiind poziionate
simetric, prezentnd, ca figur a imaginarului,
drumul care intr i iese din lumea ficiunii, o iluyie a
vieii care continu insensibil la dramele
individuale.
Tema romanului este prezentarea problematicii
pamantului,in conditiile satului ardelean de la inceputul
secolului al XX-lea.Romanul prezinta lupta unui taran sarac
pentru a obtine pamantul si consecintele actelor
sale;criticul N.Manolescu afirma insa ca:,,in centrul
romanului se afla patima lui Ion,ca forma a
instinctului de posesiune.De aceea nu problema
pamantului o considera centrala,ci tema destinului.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica,in
care locuitorii satului Pripas se afla in curtea
Todosiei,vaduva lui Maxim Oprea.In expozitiune sunt
prezentate principalele personaje,timpul si spatiul,ceea ce
confera veridicitate romanului realist.In centrul adunarii
este grupul jucatorilor,asezarea privitorilor reflectand
relatiile sociale.
 Trasaturile personajelor se dezvaluie in evolutia
conflictului.In functie rolul lor in actiune,ele sunt puternic
individualizate,construite cu minutiozitate
(biografia,mediul,realtiile motivate psihologic) sau
portretizate succint.
Ion este personajul principal,un personaj
complex,cu insusiri contradictorii: viclenie si
naivitate,gingasie si brutalitate.Initial dotat cu o serie de
calitati,in goana sa patimasa dupa avere se dezumanizeaza
treptat.
Este personaj realist,tipic pentru o categorie
sociala taranul sarac care doreste pamant : Toti flacaii
din sat sunt varietati de Ion ,personajul realist fiind
determinat social.
Nu este singulara casatoria sarantocului cu
fata cu zestre, deoarece Vasile Baciu si Ion Pop al
Glanetasului obtinusera avere in acelasi fel, ci
comportamentul sau : o face pe Ana de rusinea satului
inainte de nunta,iar apoi umbla dupa nevasta lui George.
Diversele receptari critice reflecta complexitatea
personajului :
E.Lovinescu afirma in Istoria literaturii romane
contemporane : Ion este expresia instinctului de
stapanire a pamantului,in slujba caruia pune o inteligenta
ascutita,o viclenie procedurala si o vointa imensa
In contradictie cu Lovinescu ,G Calinescu afirma in Istoria
literaturii romana de la origini pana in prezent : Ion
nu este insa decat o bruta,careia siretenia ii tine loc de
desteptaciune.Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii,ci
din viclenia instinctuala,caracteristica oricarei fiinte
reduse
Criticul N.Manolescu afirma in Arca lui Noe : A se vedea
in Ion viclenia ambitioasa sau brutalitatea condamnabila e
la fel de gresit.Ion traieste in preistoria moralei,el e asa
zicand bruta ingenua
 La inceputul romanului ,lui Ion i se constituie un
portret favorabil.Desi sarac , este iute si harnic,ca ma-
sa ,iubeste munca : Munca ii era draga,oricat ar fi fost
de aspra si pamantul : pamantul ii era drag ca ochii
din cap .De aceea lipsa pamantului apare ca o
nedreptate,iar dorinta patimasa de a-l avea este
motivata : Toata istetimea lui nu plateste o ceapa
degerata,daca n-are si el pamant mult,mult
Istet,silitor si cuminte, trezise simpatia
invatatorul ,astept atunci cand a venit la scoala din sat a
fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea ,insa baiatul
a renuntat la scoala ,pentru ca pamantul ii era mai drag
decat cartea.
Pentru ca il stiu impulsiv si violent ,este
respectat de flacaii din sat si temut de tigani,care canta la
comanda lui la hora,desi George este cel care le plateste.
Insultat de Vasile Baciu beat,la hora, se simte
rusinat si doreste sa se razbune.Vasile ii reproseaza ca
umbla dupa fata lui si il numeste : sarantoc ,
talhar , fleandura , fiindca este sarac.
Orgolios,posesiunea pamantului ii apare ca o
conditie a pastrarii demnitatii umane.La inceput tot satul
este de partea lui,condamnandu-l pe Baciu ,insa dupa
bataia cu George este dojenit de preot in biserica .
Ion,revoltat , se hotaraseste sa fie cu adevarat un
netrebnic .
Dupa o scurta ezitare,alege zestrea Anei si renunta la
iubirea Floricai.Faptele sale sunt tot atatea trepte ale
dezumanizarii.
Inceputul obsesiei este evidentiat atunci cand
Ion intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu,pentru ca
acesta fusese inainte al Glanetasilor : Inima ii tremura de
bucurie ca si-a marit averea
Este viclean cu Ana : o seduce,apoi se instraineaza
,iar in urma casatoriei Ana nu devine decat o victima,fiind
batuta si alungata atat de Ion cat si de tatal sau.
Treptat,brutalitatea fata de Ana este inlocuita cu
indiferenta,astfel ca nici sinuciderea ei si moartea copilului
nu-i trezesc sentimente.
Instinctul de posesie asupra pamantului fiind
satisfacut,lacomia lui raspunde altei nevoie launtrice :
patima pentru Florica . Ion se declara prieten cu George
,lucru ce ii permite sa-i viziteze casa Floricai oricand.
George este avertizat de Savista,oloaga satului ,despre
vizitele nocturne ale lui Ion ,astfel ca George il ucide pe
acesta cu lovituri de sapa.
Ion este caracterizat direct (de catre
narator,personaje,autocaracterizare ) si indirect (prin
fapte,limbaj,atitudini,comportament,relatii cu alte
personaje,gesturi ,atitudine,vestimentatie) .
Este intalnita de asemeni tehnica
pluriperspectivismului ,Ion fiind caracterizat de doamna
Herdelea : Ion e baiat muncitor.E muncitor ,e harnic,e
silitor,e istet cat si de preotul Belciug : esti un stricat si-
un bataus,si-un om de nimic
Autocaracterizarea evidentiaza framantarile
sufletesti prin monologul interior : Las ca-i buna Anuta !
As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste
vrobe
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin
fapte,limbaj ,gesturi ,mimica ,vestimentatia care ii reflecta
conditia sociala de taran.
Comportamentul sau reflecta intentiile fata de
celelalte personaje.La hora este tandru o strange pe Ana
in brate iar apoi este batjocoritor : o loveste cu sange
rece .
In relatie cu George si Vasile Baciu adopta atitudini
diferite ,dar scopul sau este razbunarea sau smulgerea unei
proprietati : pamantul sau femeia.
 Insa relatia fundamentala se stabileste intre Ion si
pamant. Apar trei impostaze ale pamantului : pamantul
mama : De mic copil,pamantul i-a fost mai drag ca o
mama ,pamantul ibovnica : Il cuprinse o pofta
salbateca sa imbratiseze huma , isi cobori fruntea si-si
lipi buzele cu voluptate de pamantul ud .Imensitatea
pamantului ii trezeste dorinta de a poseda : -Cat pamant
doamne !... .Pamantul-stihie striveste in final omul,care
nu intamplator este ucis cu o sapa.
Ion este personaj romanesc memorabil si
monumental ,supus destinului de a fi strivit de forte
superioare lui ,precum : pamantul-stihie si legile nescrise
ale satului traditional.
In opinia mea , viziunea despre lume infatisata in
acest roman epopeic este strans legata de conceptia
scriitorului despre literatura si despre menirea ei. Pentru
Liviu Rebreanu , literatura este creatie de oameni si de
viata ,iar romanul este un discurs care fixeaza curgerea
vietii,da vietii un tipar care surprinde dinamismul si
fluiditatea .
Tot odata,romanul Ion renunta la cliseele literaturii
anterioare,oferind reprezentarea veridica a vietii romanilor
din Ardeal,la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul
secolului al XX-lea.Realitatea,cu circumstantele ei
sociale,nationale,istoriece,nu se limiteaza la o singura clasa
sociala,ci ofera fresca societatii transilvanene din perioada
amintita. Opera este un roman social, veritabil epopee a
satului transilvnean, problematica lui fiind reprezentat de
patima pentru pmnt, de iubire, de marile evenimente din
viaa satului, de obiceiuri, tradiii i mentaliti, de condiia
intelectualului, de multietnie.