Ft-Frumos din tei

- Blanca, afl c din leagn

Domnul este al tu mire,

Cci nscut eti, copil,

Din nevrednic iubire.

Mini n schit la sfnta Ana

Vei gsi la cel din stele

Mngierea vieii tale,

Mntuirea feei mele.

- Nu voi, tat, s usuce

Al meu suflet tnr, vesel:

Eu iubesc vnatul, jocul;

Traiul lumii alii lese-l.

Nu voi prul s mi-l taie,

Ce-mi ajunge la clcie,

S orbesc citind pe carte

n fum vnt de tmie.

- tiu mai bine ce-i priete,

Las' de-a lumii orice gnd,

Mini n zori de zi pleca-vom

Ctre schitul vechi i sfnt.

Ea aude - plnge. Parc

i venea s plece-n lume,

Dus de pustie gnduri

i de-un dor fr de nume.

i plngnd nfrn calul,

Calul ei cel alb ca neaua,

i neteaz mndra coam

i plngnd i pune eaua.

S-avnt pe el i pleac,

Pru-n vnturi, capu-n piept,

Nu se uit nainte-i,

Nu privete ndrpt.

Pe crri pierdute-n vale

Merge-n codri fr' de capt,

Cnd a serei raze roii

Asfinind din ceruri scapt.

Umbra-n codri ici i colo

Fulgereaz de lumine...

Ea trecea prin frunza-n freamt

i prin murmur de albine;

n mijloc de codru-ajunse

Lng teiul nalt i vechi,

Unde-izvorul cel n vraj

Sun dulce n urechi.

De murmur duios de ape

Ea trezit-atunci tresare,

Vede-un tnr, ce alturi

Pe-un cal negru st clare.

Cu ochi mari la ea se uit,

Plini de vis, duioi plutind,

Flori de tei n pru-i negru

i la old un corn de-argint.

i-ncepu ncet s sune,

Fermecat i dureros -

Inima-i cretea de dorul

Al strinului frumos.

Prul lui i-atinge prul,

i atunci c-obrazul ro

Ea apleac gene lunge

Peste ochii cuvioi.

Iar pe buze-i trece-un zmbet

necat, fermector,

Care gur-abia-i deschide,

Cea uscat de amor.

Cnd cu totului rpit

Se-ndoi spre el din ele,

El nceat din cntare

i-i gri cu grai de jele,

-o cuprinde de clare -

Ea se apr c-o mn,

ns totui lui se las,

Simte inima c-i plin.

i pe umrul lui cade

Al ei cap cu faa-n sus;

Pe cnd caii pasc alturi,

Ea-l privea cu suflet dus.

Numai murmurul cel dulce

Din izvorul fermecat

Asurzete melancolic

A lor suflet mbtat.

Lun-atunci din codri iese,

Noaptea toat st s-o vad,

Zugrvete umbre negre

Pe cmp alb ca de zpad.

i mereu ea le lungete,

i urcnd pe cer le mut,

Dar ei trec, se pierd n codri

Cu viaa lor pierdut.

La castel n poart calul

St a doua zi n spume,

Dar frumoasa lui stpn

A rmas pierdut-n lume.