Sunteți pe pagina 1din 40

CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL

DREPTUL CIVIL, ca ramura de drept, e un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si
nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.
ELEMENTELE ( TRASATURILE ) DREPTULUI CIVIL:
Continutul dreptului civil; normele dreptului civil cuprinse in izvoarele dreptului civil (Codul civil si alte legi);
Obiectul dreptului civil: raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice;
Subiectele raportului de drept civil: persoanele fizice si juridice
Pozitia juridica a subiectelor raportului de drept civil: egalitate juridica una din parti nu se subordoneaza celeilalte
(partile, in raportul juridic civil, se afla pe picior de egalitate juridica).
OBS: Egalitatea juridica e o trasatura a dreptului civil, dar si o metoda de reglementare specifica dreptului civil.
Patrimoniu: -in sens economic: totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane;
-in sens juridic: totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, care apartin unei persoane.
Raport patrimonial: raportul cu continutul (drepturi si obligatii) evaluabil in bani, pecuniar.
Raport nepatrimonial (personal nepatrimonial): raportul cu continut neevaluabil in bani.
Dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate; si alte ramuri de
drept au obiectul format din raporturi patrimoniale si nepatrimoniale: dreptul comercial, financiar, international privat,
familiei, muncii si securitatii sociale, cooperatiei mestesugaresti, etc.
Raporturile patrimoniale si nepatrimoniale care fac obiectul dreptului civil sunt determinate pe 2 cai:
- prin autodelimitarea obiectului de catre normele fiecarei ramuri de drept opera legiuitorului
- prin delimitarea unei ramuri de drept fata de celelalte ramuri de drept opera interpretului legii (practician ori
teoretician).
Raporturile patrimoniale care fac obiectul dreptului civil:
raporturile reale : raporturile care contin drepturile reale (dreptul de proprietate si alte drepturi reale principale -
dezmembramintele dreptului de proprietate: uzul, uzufructul, abitaia, superficia, servitutea, administrarea
(folosina);
raporturile obligationale (de obligatii): raporturile care contin drepturile de creanta (dreptul subiectiv prin care
subiectul activ creditor poate cere subiectului pasiv debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva):
EX: - raporturile care contin drepturile de proprietate; - raporturile nascute din contractul de vanzare cumparare;
-raporturile nascute dintr-un fapt ilicit ce cauzeaza un prejudiciu material.
Raporturile nepatrimoniale care fac obiectul dreptului civil:
raporturile care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil: raporturile care contin drepturile personale
nepatrimoniale. EX: dreptul la viata, sanatate, reputatie, etc
raporturile de identificare: raporturile care contin drepturile cu ajutorul carora se individualizeaza subiectele de drept
civil. EX: dreptul la nume, domiciliu, resedinta, denumire.
Raporturile generate de creatia intelectuala: raporturile care contin drepturile personale nepatrimoniale ce au ca izvor
opera stiintifica literara, artistica sau inventia. EX: dreptul la paternitatea operei.
Dupa felul subiectelor lor, raporturile civile sunt:
Raporturi numai intre persoane fizice
Raporturi numai intre persoane juridice
Raporturi mixte.
Persoana fizica: omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile
Persoana juridica: entitatea (ansamblul de elemente umane si materiale) care, indeplinind conditiile prevazute de
lege, e titulara de drepturi si obligatii colectivul de oameni are calitatea de subiect colectiv de drept civil.
ROLUL DREPTULUI CIVIL: in sistemul dreptului romanesc, dreptul civil, ca ramura de drept, prin normele sale, are
rolurile:
Ocroteste valorile persoanelor fizice si juridice, patrimoniale si nepatrimoniale

"1
E o garantie a formarii unei constiinte juridice corecte, a respectarii si intaririi moralei, prin sanctionarea abuzului de
drept ori prin recunoasterea unor efecte juridice pozitive, favorabile pentru buna- credinta
Prin realizarile sale norme, solutii, fundamentari ajuta la aplicarea corecta a legii, la perfectionarea legislatiei
civile si la formarea unui bun jurist.
Pozitia sau functia dreptului civil de a fi drept comun fata de alte ramuri de drept: ori de cate ori o alta ramura de
drept invecinata nu contine norme juridce proprii care sa reglementeze una numit aspect al unui raport juridic sau
cand normele sale sunt insuficiente, se va recurge la norma corespunzatoare din dreptul civil.
EX: recunoasterea paternitatii poate fi facuta prin testament: autobiografia defunctului poate servi ca act valabil pentru
recunoasterea paternitatii, sub forma unui testament olograf, daca se face dovada ca autobiografia a fost scrisa, datata si
semnata de catre cel decedat.
PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL: orice sistem de drept e guvernat de anumite principii fundamentale (idei
calauzitoare, reguli de baza comune tuturor ramurilor de drept).
Fiecare ramura de drept cuprinde:
- reguli de baza pentru intreaga legislatie din domeniul respectiv
- reguli de baza ce se aplica uneia sau mai multor institutii ale ramurii de drept respective.
CATEGORII DE PRINCIPII DIN DREPTUL CIVIL:
principiile fundamentale ale dreptului roman
principiile fundamentale ale dreptului civil roman
principiile uneia sau a mai multor instituii de drept civil
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI ROMAN: idei de baza ce se regasesc in intreaga legislatie a
Romaniei, fiind consacrate de legea fundamentala Constitutia si de alte legi mai importante Codurile; ele sunt
aplicabile tuturor ramurilor de drept (deci si dreptului civil):
Principiul democratiei
Principiul egalitatii in fata legii
Principiul legalitatii
Principiul separatiei puterilor in stat
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CIVIL ROMAN: idei calauzitoare pentru intreaga legislatie
civila, vizand toate institutiile dreptului civil, chiar daca nu-si manifesta prezenta cu aceeasi intensitate; ele au o
vocatie generala pentru intreaga ramura de drept civil:
Principiul proprietatii: consacrat in Constitutie (art.44, 136) si dezvoltate de normele dreptului civil:
- Art. 480 din Codul civil: Proprietatea e dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod
exclusivsi absolut, insa in limitele determinate de lege.
- Art. 481 din Codul civil: Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate
publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Normele de drept civil reglementeaza:
continutul dreptului de proprietate posesia, folosinta, dispozitia
mijlocul specific de ocrotire a lui actiunea in revendicare.
Titularul dreptului de proprietate:
- persoana fizica proprietatea particulara ori privata
- persoana juridica proprietatea de stat, cooperatista, a altor persoane juridice, a regiilor autonome, a societatilor
comerciale, a uniunilor, a asociatiilr, asocietatilor profesionale, a cultelor religioase, a fundatiilor, etc.
principiul egalitatii in fata legii civile: consacrat in Constitutie (art. 4, 16) privitoare la persoanel fizice si juridice:
- sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii
- toate persoanel juridice dintr-o anuimita categorie se supun in mod egal legilor civile edictate pentru
reglementarea acelei categorii de subiecte de drept civil.
Principiul imbinarii intereselor personale cu interesele generale:
- Decretul 31/1954: drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele
personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire.

"2
Persoana juridica: colectivul de oameni care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu pentru realizarea
unui anumit scop, in acord cu interesul obstesc.
Drepturile civile pot fi execitate numai potrivit cu scopul lor economic si social; exercitarea drepturilor civile cu
incalcarea acestui principiu constituie abuz de drept, care se sanctioneaza ca atare.
Principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile:
- Decretul 31/ 1954: drepturile civile sunt ocrotite de lege.
- Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului: toate persoanele sunt egale in fata legii si au,
fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice
discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari.
In caz de incalcare a dreptului subiectiv civil, se poate obtine restabilirea lui, pe calea procesului civil, reglementat in
principal de Codul de procedura civila.

PRINCIPIILE INSTITUTIILOR DREPTULUI CIVIL: idei de baza ce se aplica fie numai intr-o institutie, fie in 2
sau mai multe institutii ale dreptului civil; au o vocatie mai redusa decat principiile generale ale dreptului civil:
Principiul consensualismului priveste forma actului juridic civil
Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali
Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa
Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire
Principiul ocrotirii bunei-credinte intalnit in drepturile reale, raspunderea civila,etc
DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL: in operatiunea delimitarii dreptului civil de alte ramuri de drept pot fi
utilizate criteriile:
&. Obiectul de reglementare; &. Metoda de reglementare; &. Calitatea subiectelor; &. Caracterul normelor; &.
Specificul sanctiunilor; &. Principiile.
Delimitarea dreptului civil fata de alte ramuri de drept e o necesitate, izvorata din ratiuni practice si teoretice:
- in practica, se pune problema apartenentei unui raport juridic concret la o ramura sau alta de drept; corecta clasificare
a unui raport asigura o aplicare corecta a legii. Cand judecatorul e investit cu solutionarea unui litigiu se pune
intrebarea: carei ramuri de drept apartine raportul juridic din speta? Numai dupa ce se raspunde corect la aceasta
intrebare, se pot determina normele aplicabile acelui caz: norme de drept civil sau norme ale altei ramuri de drept.
- Teoretic, problema delimitarii dreptului civil de alte ramuri de drept e impusa de existenta multor asemanari intre
raporturile reglementate de ramuri diferite de drept.
Obiectul de reglementare: categorie omogena de relatii sociale ce sunt reglementate de un ansamblu de norme
juridice unitare. Obiectul dreptului civil : 2 categorii de raporturi sociale (patrimoniale, nepatrimoniale), insa nu toate
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale constituie obiect de drept civil.
Metoda de reglementare: modalitatea de influentare a raporturilor sociale de catre stat, prin edictarea normelor
juridice. Specifica dreptului civil e metoda egalitatii juridicea partilor. Exista ramuri de drept ce folosesc numai
metoda egalitatii partilor, altele folosesc metoda subordonarii partilor (o parte a raportului e obligata sa asculte de
cealalta, adica, o parte comanda iar cealalta trebuie sa execute), si in fine, exista ramuri de drept ce folosesc ambele
metode. Cum nu toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale sunt reglementate de dreptul civil, iar metoda
egalitatii juridice a partilor nu e aplicata in mod exclusiv dreptului civil trebuie sa se recurga la alte metode de
delimitare a dreptului civil.
Calitatea subiectelor - in masura in care ramurile de drept impun subiectelor raportului juridic o calitate speciala
(EX: calitatea de comerciant). Normele dreptului civil nu impun o calitate speciala, fiind suficienta aceea de persoana
fizica sau juridica. Alte ramuri de drept impun subiectelor o calitate speciala: organ al puterii legislative,
administratiei ori justitiei, cetatean, comerciant, ruda, etc.
Caracterul normelor juridice: majoritare in dreptul civil sunt normele dispozitive, spre deosebire de alte ramuri unde
sunt preponderente normele imperative.

"3
Caracterul sanctiunilor ce intervin in caz de nerespectare a unei norme juridice: specifica dreptului civil e restabilirea
dreptului subiectiv civil incalcat fie prin repararea prejudiciului cauzat, - fie prin incetarea actinii de vatamare a
dreptului personal nepersonal. Restabilirea se obtine prin intermediul procesului civil.
Principiile proprii unei ramuri de drept : daca intr-un anumit caz sunt identificate principiile generale ale dreptului
civil pana la proba contrara, ne gasim in prezenta unui raport juridic civil.
In activitatea de delimitare a dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept, se poate recurge fie la toate criteriile, fie
numai la unele din acestea, in functie de imprejurarile concrete ale cazului respectiv.
IZVOARELE ( SURSELE ) DREPTULUI CIVIL:
Norma de drept civil: regula generala si abstracta care reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile.
Izvor de drept civil: - in sens material: conditiile materiale de existenta a normelor de drept civil - privete actele
normative
-in sens formal: formele specifice de exprimare a normelor de drept civil - se refer la actele i faptele juridice
Formele de exprimare a izvoarelor dreptului:
In dreptul civil, normele sale mbrac forma - generic - de acte normative: acte ce emana de la organele de stat
investite cu prerogativa legisferarii.
Legea fundamental - Constituia - stabilete prerogativele legisferrii.
- Art..64: Camera deputaiilor i Senatul adopt legi, hotrri i moiuni n prezena majoritii deputailor
- art.72: Parlamentul adopt legi constituionale, legi organice i legi ordinare.
- art.78: Legea se public n Monitorul Oficial al Romniei i intr n vigoare la data prevzut n textul ei.
-art.7: Guvernul adopt hotrri n exercitarea atribuiilor proprii, i regulamente de aplicare a legilor, cnd prin lege s-a
prevzut aceasta - acestea se public n M.O.
- art. 107: Guvernul adopt hotrri i ordonane.
Constituia i Legea 69/1991 prevad ca autoritatile administratiei publice locale sunt :
a) consiliile locale adopta hotarari
b) primarii alesi emit dispozitii
c) prefecii numii de guvern emit ordine
Principalele forme juridice in care se exprima izvoarele de drept civil sunt:
legile - acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei
hotararile Guvernului Romaniei.
- Art.99- din Constituie: In exercitarea atributiilor...., Preedintele Romniei emite decrete .
Sunt izvoare de drept acele decrete care conin norme generale ( nu i decrete individuale) i dac au ca obiect
relaii sociale care intr n obiectul dreptului civil.
Caracter de izvor al dreptului civil l are i actul normativ adoptat de ministru ori de seful unui alt
organ al administraiei de stat, indiferent de denumire: ordin, instruciune, regulament etc. (dac are ca obiect de
reglementare relatiile sociale ce intr n obiectul dreptului civil.
Constituie izvoare ale dreptului civil i actele normative anterioare Revoluiei din 1989 n msura n care nu au
fost abrogate - care reglementau raporturi civile : legi, decrete, ordine, instruciuni.
In categoria izvoarelor de drept civil trebuie ncadrate i reglementarile internationale - convenii, pacte, acorduri,
etc. - cu condiia ca Romnia s fie parte la ele ( prin aderare sau ratificare) i bineneles s priveasc relaii sociale ce
intr n obiectul dreptului civil romn.
- Pactul internaional privind drepturile civile i politice ale omului (ratificat prin Decretul nr.212/1974)
- Convenia cu privire la drepturile copilului (aprobat prin Decretul 47/1990 i ratificat prin Legea nr.18/1990).
Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
Romnia este parte i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale.
Acte normative in vigoare care sunt izvoare de drept civil
Legile
Decretele

"4
Hotararile si ordonantele Guvernului
Acte normative emise de conducatorii organelor centrale ale administraiei de stat
Acte normative adoptate de organele locale executive.
Problema altor izvoare de drept civil
In mod concret, problema care se pune este aceea dac s-ar atribui sau nu calitatea de izvoare ale dreptului civil :
&. Obiceiului; &. Moralei ; &. Jurisprudenei ; &. Doctrinei ; &. principiilor de drept
Obiceiul (cutuma): regul de conduit stabilit n practica vieii sociale i respectat un timp ndelungat, n virtutea
deprinderii, ca o norm socotit obligatorie.
Trebuie s se fac urmtoarea distincie:
- obiceiurile la care trimit anumite texte din acte normative n mod expres, nu pot fi socotite ca izvoare de drept
distincte de aceste acte normative, ele fac, prin ncorporare, parte din dispoziia normelor juridice respective.
- obiceiurile la care normele juridice cuprinse in acte normative nu fac trimitere, dar au valoare de izvor de drept,
distinct i pot fi folosite n interpretarea unor acte juridice.
EX de obiceiuri din prima categorie:
- art.970 Codul civil: conveniile oblig nu numai la ceea ce este expres ntr-nsele, dar la toate urmrile, ce echitatea,
obiceiul sau legea d obligaiei, dup natura sa.
- art.980 Codul civil, Dispoziiile ndoioase se interpreteaz dup obiceiul locului unde s-a ncheiat contractul.
- n privina gardului i zidului comun, art.600 C.civil, precizeaz c nlimea se hotrete dup regulamentele
particulare.
EX de obiceiuri din a doua categorie - adic cele care au valoare de izvor de drept - se gsesc, ndeosebi n,
dreptul maritim - se numesc uzuri interpretative si se manifest n 2 moduri :
- fie prin explixarea expresiilor i termenilor din contract
- fie prin completarea clauzelor contractului cu ceea ce n mod obinuit se presupune c prile au voit.
Prin el nsusi, obiceiul nu constituie izvor al dreptului civil, ci numai n masura n care se integreaza n ipotezele si
dispozitiile normelor juridice civile, prin trimiterea expresa facuta n cuprinsul unui act normativ. De altfel, chiar si n
cazul cnd un text de lege trimite expres la obicei, acesta din urma nu poate fi considerat un izvor distinct (de sine
statator) al dreptului civil deoarece, desi regula de conduita este data de cutuma, sanctiunea pentru nerespectarea ei
intervine n temeiul dispozitiei legale; daca s-ar abroga textul de lege care trimite la obicei, atunci nerespectarea acestuia
din urma nu ar mai putea sa fie sanctionata.
Morala (regulile de convietuire sociala) urmeaz soluia de la obicei. Nu sunt izvor de drept distinct, dar n
msura n care legea face trimitere la ele, atunci sunt ncorporate sau notificate de actul normativ respectiv.
Exista totusi o particularitate: n sensul c ncorporarea regulilor de convieuire social n anumite norme juridice
poate avea loc nu numai atunci cnd norma juridic trimite n mod expres la aceste reguli, ci i atunci cnd nu exist o
trimitere expres, dar circumstanele speei permit ncorporarea.
Jurisprudena nu reprezint izvor al dreptului civil, deoarece organul de judecat nu are atribuia de a edicta norme ci
de a soluiona cauza cu care a fost sesizat prin aplicarea normelor de drept.
Hotrrile judectoreti produc efecte numai ntre prile din proces, potrivit principiului relativitii (deci nu are
caracter general si impersonal nu poate juca rolul unui izvor de drept), pe cnd izvorul de drept reprezint o norm
general, opozabil tuturor.
Dar un judector poate s ia n consideraie, n sperana pe care o judec, o soluie pronunat anterior de aceeai
instan, ntr-un proces analog, ns aceast soluie, nu se transform ntr-o norm obligatorie.
Exista unele cazuri n care s-ar putea recunoaste jurisprudentei, cel putin n fapt, caracterul de izvor de drept civil:
- cnd Curtea Constituional admite excepia de neconstituionalitate, decizia respectiv va juca rolul unui izvor de
drept, deoarece n soluionarea unor litigii ulterioare, judectorii nu vor mai putea aplica textul declarat
neconstituional;
- n condiiile prevzute de Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, instanele judectoreti pot anula un
act administrativ cu caracter normativ. Instana judectoreasc, anulnd actul administrativ cu caracter normativ ca

"5
nefiind conform cu un act normativ de for juridic superioar, nu face altceva dect s aplice dispoziiile acestuia
din urm.
Totui, aprecierea instanei poate s fie eronat, dar i ntr-o asemenea situaie norma juridic din actul
administrativ anulat nu se va mai aplica.
n orice caz, chiar dac nu i se recunoate calitatea de izvor de drept, jurisprudena, n special cea a Curii
Constituionale i cea a naltei Curi de Casaie i Justiie, prezint o importan deosebit pentru aplicarea unitar a legii
i, totodat, constituie un semnal de atenie pentru legiuitor.
Doctrina - e format din lucrrile scrise prin care se comenteaz sau interpreteaz normele juridice, sunt opinii
formulate de specialiti ai dreptului care contribuie la perfecionarea normelor de drept - nu e izvor de drept.
Principiile de drept - n general, iar cele de drept civil n special, nu pot fi considerate izvoare de drept, ele se aplic
n calitatea lor de dispoziii ale actelor normative.
CLASIFICAREA NORMELOR DE DREPT CIVIL:
Cuvntul norm desemneaz n general o regul de conduit pe care oamenii trebuie s o aib n relaiile dintre
ei sau n relaiile lor cu natura.
Norme sociale: normele care se adreseaz conduitei oamenilor n raporturile dintre ei.
Normele sociale dup care oamenii i desfoar activitatea n societate sunt de mai multe feluri : norme morale,
politice, juridice, religioase, cu caracter de obicei etc.
Normele juridice nu sunt dect - o varietate a normelor sociale care se deosebesc de acestea din urm prin caracterul lor
imperativ.
Norma juridica: regul de conduit, general, impersonal i obligatorie, expresie a voinei de stat, ce poate fi ndeplinit
la nevoie prin fora de constrngere a statului.
Trasaturile caracteristice ale normei juridice:
- e generala - prescrie o conduit tipic care se adreseaz tuturor persoanelor, unor grupuri sociale, i se aplic pe ntregul
teritoriu al rii.
- e impersonala - nu se adreseaz unei persoane individuale (concrete) ci unui cerc nedeterminat, (norme ce privesc pe
Preedintele Romniei, Procurorul general, Preedintele Curii Supreme de Justiie, etc) - norma are n vedere instituia
nu persoana care ocup funcia respectiv
- e obligatorie - conine prevederi ce pot fi impuse subiectului prin diferite mijloace; obligativitatea e asigurat, n caz de
nevoie prin fora de constrngere a statului.
Structura normei juridice:
Structura sa logico-juridica cuprinde 3 elemente:
- ipoteza normei juridice, indic domeniul situaiilor, al mprejurrilor n care se aplic norma juridic
- dispoziia - prescrie conduita oamenilor, indicnd aciunile care sunt:- impuse, - interzise,- permise n cadrul condiiilor
prevzute de ipotez.
- sanciunea - precizeaz consecinele nerespectrii dispoziiei, adic msurile ce pot fi luate mpotriva celor ce au
nesocotit dispoziia.
Structura tehnico-legislativa:
Normele juridice apar sub forma de texte concise, redactate pe articole i alineate. In cazul actului normativ,
articolele pot fi grupate: paragrafe, seciuni, capitole, titluri, pri, cri.
Elementul structural de baz al actului normativ l constituie articolele. Un singur articol poate conine mai multe
norme juridice, dup cum o norm juridic poate fi cuprins n mai multe articole.
Norma juridic e cuprins deci ntr-un act normativ: lege, decret etc. elaborat dup o metodologie special.
Referitor la structura logic juridic - ordinea elementelor de structur este indiferent. Poate lipsi din structura ei ipoteza
sau sanciunea, niciodat dispoziia.
Clasificarea normelor juridice: se face dup mai multe criterii:
Dup obiectul de reglementare : norma juridic se clasific n tot attea categorii de norme cte ramuri de drept
exist; EX: norme de drept constituional, civil, penal etc.

"6
Din punct de vedere al fortei juridice, clasificarea se face n raport cu natura i locul organului de la care eman
norma juridic.
Dup caracterul conduitei pe care o prescrie (dupa cum partile pot sau nu sa deroge de la ele):
norme imperative - impun subiectelor de drept civil o aciune sau le oblig la o absteniune i, sub sanciune, nu
permit s se deroge de la ele sau s nu se aplice ( care exclud orice derogare, trebuiesc aplicate ntocmai):
- Normele imperative onerative prevd expres obligaia pentru pri de a avea o anumit conduit
EX:vnztorul cu 2 obligaii principale, a preda lucrul i a rspunde de dnsul - art. 1313 Codul.civil)
- Normele imperative prohibitive interzic expres o anumit conduit a prilor ( interzic svrirea unor aciuni - sunt
norme de drept penal)
norme dispozitive - suplinesc sau interpreteaz voina neexprimat sau insuficient exprimat a subiectelor de drept
civil, ngduind, prin coninutul lor, s se deroge de la dispoziiile pe care le cuprind (sunt acelea a cror aplicare este
lsat la aprecierea (dispoziia ) persoanei respective; deci prile hotrsc conduita):
- Normele dispozitive permisive (de imputernicire): dac nu impun, ci doar permit ca subiectele de drept s aib o
anumit conduit, dac vor. Prevd anumite drepturi n beneficiul persoanelor fizice sau juridice. Deci nici nu impun,
nici nu interzic svrirea unei aciuni.
EX art.490 Codul civil: proprietarul poate face asupra pmntului toate plantaiile i cldirile ce gsete de cuvin
- Normele dispozitive supletive: dac stabilesc o anumit conduit, care este obligatorie pentru pri numai n cazul n
care acestea nu au prevzut, prin voina lor, o alt conduit. Norme care permit subiectelor s-i aleag singure conduita,
de urmat, i numai dac acestea nu i-au determinat singure conduite se va aplica prevederea normei care va suplini
voina prii. Deci nlocuiesc manifestarea de voin a prilor.
EX: art.969 Codul civil conveniile legale fcute au putere de lege ntre prile contractante
Din punct de vedere al sferei de aplicare:
Norme de drept civil generale: norme care se aplic n toate cazurile i n orice materie, dac o dispoziie legal nu
prevede altfel.
Normele de drept civil speciale: dac i gsesc aplicare numai n cazurile expres stabilite de lege, curprind o anumit
categorie de relaii din cadrul aceleiai ramuri , se refer deci la o sfer mai restrns de relaii sociale.
Aceasta calificarea prezint importan practic deosebit, deoarece norma general reprezint situaia de drept
comun, iar norma special constituie excepia, astfel nct trebuie respectate dou reguli:
- norma special derog de la norma general specialia generalibus derogant;
- norma general nu derog de la norma special generalia specialibus non derogant.
Fiind derogatorie de la norma general, norma special se aplic ori de cte ori ne gsim n faa unui caz ce intr
sub incidena prevederilor sale, deci norma special se aplic prioritar fa de norma general, chiar i atunci cnd norma
special este mai veche dect norma general.
Pe cale de consecin, ar trebui s se admit c o norm de drept civil special nu poate s fie modificat sau abrogat
dect expres (i direct) de o norm general ulterioar. Norma general (ulterioar) nu derog de la norma special
(anterioar), nseamn c aceasta din urm nu a fost modificat sau abrogat.
Pentru aspectele pe care nu le reglementeaz, norma special se completeaz cu normele generale n materie, nu
cu alte norme speciale, afar de cazurile expres prevzute de lege. Fiind derogatorie de la dreptul comun, norma special
este de strict interpretare i aplicare, deci nu poate fi aplicat, prin analogie, la situaiile ce nu se ncadreaz n
prevederile sale, aceste situaii urmnd a fi guvernate de normele generale.
O norm juridic poate s apar general n raport cu o a doua norm, dar poate fi special n raport cu o a treia
norm cnd sunt susceptibile de aplicare dou norme n acest caz va avea prioritate norma special.
Normele de exceptie - admit derogri de la conduita prescris de normele generale sau normele speciale. Ele sunt de
strict interpretare i aplicare, deci nu pot fi extinse prin interpretare.
EX -Art.4 din Codul familiei: Brbatul se poate cstori numai dac a mplinit 18 ani, iar femeia numai dac a mplinit
16 ani - este norm permisiv; pentru motive temeinice se poate ncuvina cstoria femeii care a mplinit 15 ani-
norma de excepie.
Din punct de vedere al tehnicii de alcatuire normele pot fi:

"7
Norme determinate - cnd coninutul lor e exprimat clar n actul normativ i cuprind cele 3 elemente ipotez,
dispoziie, sanciune
Norme complete -cu toate elementele de structur
Norme de trimitere - fac trimitere la un alt act normativ sau la alt norm
Norme in alb - urmeaz a fi ntregite printr-un act normativ ce va fi adoptat n viitor, n vederea aplicrii lor.
n functie de finalitatea textului legal:
Norma de drept civil de ordine privata: dac urmrete ocrotirea unui interes individual.
Norma de drept civil de ordine publica: dac depete cadrul interesului individual al subiectelor de drept civil,
protejnd (i) un interes general, public.
Normele de ordine public sunt ntotdeauna i norme imperative, ns nu toate normele juridice civile imperative
sunt i norme de ordine public.
Normele dispozitive sunt ntotdeauna i norme de ordine privat, ns nu toate normele juridice civile de ordine
privat sunt i norme dispozitive: normele juridice civile imperative pot fi norme de ordine privat, dac prile nu pot
deroga de la ele n momentul ncheierii actului juridic, ns, ulterior acestui moment, n anumite condiii, legea permite
derogarea (EX: partea interesat renun la dreptul de a invoca nulitatea relativ a actului juridic ncheiat cu
nerespectarea unei norme imperative de ordine privat), dar pot fi i norme de ordine public, atunci cnd derogarea nu
este admis de lege nici dup ncheierea actului juridic.
Stiina dreptului deosebete normele juridice de cele tehnice.
Normele tehnice ncorporeaz reguli de conduit ale oamenilor n procesul de producie.
Uneori acestea dobndesc valoarea juridic cnd statul este interesat n respectarea cu strictee a prescripiilor lor - cnd
fiind desconsiderate sunt urmate de accidente de munc i drept urmare atrag dup sine sanciunii de natur juridic.
APLICAREA LEGII CIVILE (APLICAREA NORMELOR DE DREPT CIVIL)
Legea civila, ca orice lege, actioneaza concomitent sub 3 aspecte:
- o anumita durata ( legea civila nu e eterna) aplicarea legii in timp
- pe un anumit teritoriu(exista atatea legi civile nationale cate state suverane coexista) aplicarea legii civile in spatiu
- cu privire la anumite subiecte, care sunt destinatarii legii aplicarea legii civile asupra persoanelor
Legile civile se succed, coexist i au determinate categoriile de subiecte la care se aplic cat timp e in vigoare legea.
Legea civil se aplic ct timp este n vigoare.
Legea civila intra in vigoare:
la data precizata in cuprinsul ei
sau la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I.
Legea civila iese din vigoare - prin abrogare i nu se mai aplic.
Abrogarea expresa - atunci cnd se precizeaz expres c legea se abrog:
- Abrogarea directa - este aceea care nominalizeaz legea sau capitolele sau articolele dintr-o lege care se abrog
- Abrogarea indirecta - prevede ieirea din vigoare a legilor sau actelor normative, contrare legii noi, formulndu-se
orice alte dispoziii contrare se abrog.
Abrogarea implicita (tacita) - cnd legea nou conine dispoziii incompatibile cu legea veche fr s prevad care
dispoziii contrare se abrog.
Desuetudinea nu este mod de ieire din vigore, i intervine n acele situaii n care datorit dispariiei raiunilor
pentru care actul normativ a fost adoptat, acesta nu mai este aplicat, fr a fi abrogat.
O situaie special privete legile temporare pentru care nu este necesar abrogarea, fiind suficient scurgerea
perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Aplicarea legii civile n timp
n caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi o serie de probleme privind aplicarea n timp, iar acestea trebuie
rezolvate inndu-se cont de 2 principii, care se presupun i se completeaz reciproc, anume:
- principiul neretroactivitatii legii civile noi;
- principiul aplicarii imediate a legii civile noi.

"8
Principiul neretroactivitatii legii civile: regula juridic potrivit creia o lege civil se aplic numai situaiilor care se
ivesc n practic dupa adoptarea ei (dup intrarea ei n vigoare) nu i situaiilor anterioare, trecute; trecutul scapa legii
civile noi.
- Art.1 Constitutie: Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
- Art.1 Codul civil: Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva.
Cnd se vorbete despre principiul neretroactivitii legii civile, se are n vedere sensul larg al noiunii de lege,
deci toate categoriile de acte normative.
La prima vedere, rezolvarea problemei legii aplicabile unei situaii juridice concrete pare s fie foarte simpl, n
sensul c orice lege nou reglementeaz numai situaiile juridice ivite dup intrarea ei n vigoare, iar legea veche se
aplic situaiilor juridice ivite nainte de abrogarea ei. Aceast regul este exprimat prin adagiul tempus regit actum.
Simplitatea exist numai n cazul situaiilor juridice care se constituie, se modific, se sting i i produc toate
efectele sub imperiul aceleiai legi. n practic ns pot exista numeroase situaii juridice care produc efecte succesive i
ndeprtate, fiind deci posibil ca o situaie juridic s produc unele efecte ori s se epuizeze sub imperiul unei noi legi,
care a abrogat legea ce era n vigoare n momentul naterii acelei situaii juridice, punndu-se astfel problema de a
determina care este legea ce se va aplica situaiei juridice respective; este necesar s se stabileasc un criteriu al
(ne)retroactivitii.
Dintre diversele teorii susinute, o vom reine pe aceea care, n prealabil, deosebete, pe de o parte, diferitele
perioade n care timpul poate fi considerat (trecutul, prezentul i viitorul), iar, pe de alt parte, elementele prin care o
situaie juridic poate fi legat de una din aceste perioade (fie constituirea, modificarea sau stingerea situaiei juridice, fie
efectele pe care aceasta le produce).
O lege ar fi retroactiv dac ar reglementa fie fapte care nainte de intrarea ei n vigoare au dat natere, au
modificat ori au stins o situaie juridic, fie efecte pe care acea situaie juridic le-a produs nainte de aceeai dat.
Aparin trecutului:
faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaii juridice, realizate n ntregime nainte de intrarea n
vigoare a legii noi,
efectele produse nainte de acest moment (facta praeterita), ceea ce nseamn c legea nou nu se aplic n privina
acestora, deoarece, n caz contrar, ar nsemna s i se atribuie efect retroactiv.
Legea nou se va aplica, de la data intrrii ei n vigoare (fr a putea fi considerat retroactiv):
situaiilor juridice care se vor nate, modifica sau stinge dup aceast dat,
efectelor viitoare ale situaiilor juridice trecute (facta futura),
situaiilor juridice n curs de formare, modificare sau stingere la data intrrii ei n vigoare (facta pendentia).
Principiul aplicarii imediate a legii civile noi: regula de drept conform creia, de ndat ce a fost adoptat, legea civil
nou se aplic tuturor situaiilor ivite dup intrarea ei n vigoare, excluznd aplicarea legii civile vechi. Acest
principiu nu este consacrat expres, el este o consecin fireasc a principiului neretroactivitii.
De la principiul aplicrii imediate a legii civile noi exist exceptii:
- ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi: aplicarea, la unele situaii determinate, a legii civile vechi, dei a
intrat n vigoare o nou lege civil. Ea e justificat de necesitatea ca anumite situaii juridice pendente s rmn
guvernate de legea sub imperiul creia au nceput s se constituie, s se modifice ori s se sting. Excepia ultraactivitii
legii vechi i gsete aplicare nu numai n cazul n care legea nou prevede n mod expres aceasta, ci i n cazul
normelor juridice supletive.
- retroactivitatea legii civile noi: aplicarea legii civile noi la situatii juridice legea civil nou se aplic i pentru situaii
anterioare adoptrii ei. Aceast excepie se aplic dac este consacrat expres n legea nou, deoarece excepiile nu se
prezum, ele fiind de strict interpretare i aplicare. In prezent este inadmisibil aceast excepie datorit textului
imperativ al art.15 (2) dinConstituie.
Referitor la retroactivitatea legii - legea penal mai favorabil, retroactiveaz.
Dac de la svrirea infraciunii pn la judecarea definitiv a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale,
se aplic legea cea mai favorabil.

"9
Un alt aspect al retroactivitii l reprezint legile interpretative. Legea interpretativ se integreaz n actul
normativ interpretat care este anterior, are caracter retroactiv, deoarece se aplic din momentul intrrii n vigoare a legii
pe care o interpreteaz.
Aplicarea legii civile in spatiu - principiul teritorialitatii - prezint un aspect intern i un aspect internaional:
Aspectul intern: vizeaz situaia raporturilor civile stabilite, pe teritoriul Romniei, ntre subiecte de drept civil de
cetenie sau, dup caz, de naionalitate romn i se rezolv inndu-se cont de urmtoarea regula: actele normative
civile care eman de la organele centrale de stat se aplic pe ntreg teritoriul rii (exist ns i unele acte normative
care sunt emise de organe centrale de stat, dar care se aplic doar pe o anumit parte a teritoriului naional, iar
reglementrile civile care provin de la un organ de stat local se aplic doar pe teritoriul respectivei uniti
administrativ-teritoriale.
Aspectul international : vizeaz ipoteza raporturilor civile cu element de extraneitate - cetenie, naionalitate, locul
ncheierii i executrii contractului etc. si se rezolv de ctre normele conflictuale ale dreptului internaional privat,
care presupun aa zisul conflict de legi n spaiu privat (norme nscrise n Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internaional privat).
EX: - imobilele sunt supuse legilor rii pe teritoriul creia se afl;
- starea civil i capacitatea civil a persoanei fizice sunt supuse legii ceteniei, iar capacitatea persoanei juridice
este supus legii naionalitii, determinat de sediul su ca regul.
- formarea actului juridic este crmuit de legea locului unde se ncheie.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor:
Destinatarii legii civile sunt subiectele de drept civil, deci persoanele fizice i persoanele juridice. Unul dintre principiile
fundamentale ale dreptului civil este egalitatea n faa legii civile, ns, egalitatea (i generalitatea) aciunii legii civile
asupra persoanelor nu trebuie s duc la concluzia c toate normele juridice civile sunt aplicabile, n aceeai msur i
uniform, tuturor subiectelor de drept civil.
Din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplica, normele coninute n legile civile:
- norme de drept civil cu vocaie general de aplicare, deci aplicabile att persoanelor fizice, ct i persoanelor juridice;
- norme de drept civil care au vocaia de a se aplica numai persoanelor fizice;
- norme de drept civil care au vocatia de a se aplica numai persoanelor juridice.
INTERPRETAREA LEGII CIVILE
Interpretarea legii civile: operaiunea logico-raional de lmurire, explicare a coninutului i sensului normelor de drept
civil, n scopul justei lor aplicri prin corecta ncadrare a diferitelor situaii din viaa practic.
Elementele Interpretarii legii civile:
- interpretarea legii este o etap a procesului de aplicare a legii civile.
- coninutul interpretrii este lmurirea sau explicarea sensului.
-scopul interpretrii - corecta ncadrare a diferitelor situaii din circuitul civil, ceea ce asigur justa aplicare a legii civile.
Clasificarea interpretarii civile
In functie de forta sa (obligatorie sau neobligatorie) :
- interpretarea oficial (obligatorie)
- interpretarea neoficial (neobligatorie)
In functie de rezultatul interpretarii :
- interpretarea literal (declarativ)
- interpretarea extensiv
- interpretarea restrictiv
Dup metoda de interpretare folosita:
- interpretarea gramatical
- interpretarea sistematic
- interpretarea istorico teleologic
- interpretarea logic

"10
Interpretarea oficiala - e realizat, n exercitarea atribuiilor ce-i revin potrivit legii de ctre un organ de stat ce
aparine puterii legislative, executive sau judectoreti.
Interpretarea oficiala autentica: dac interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul normativ (
se caracterizeaz n norme interpretative) sau cea care provine de la un organ obtesc.
EX- art.15 din Decretul lege 66/90: Uniunea Central a Cooperativelor Meteugreti emite, n condiiile legii , norme
obligatorii pentru toate organizaiile cooperaiei meteugreti cu privire la.....
Interpretare juridica: interpretarea oficial realizat de organele puterii judectoreti; e obligatorie numai la spe.
Interpretarea neoficiala: interpretarea care se d legii civile n doctrin (literatura de specialitate) ori de un
avocat n pledoariile sale. Aceast interpretare nu are putere juridic obligatorie.
Interpretarea literala : e determinat de faptul c ntre formularea textului legal interpretat i cazurile din
practic ce se ncadreaz n ipoteza sa exist concordan. Aceast interpretare este impus de texte clare, ori de
dispoziii ce conin enumerri limitative.
Interpretarea extensiva - e necesar atunci cnd ntre formularea textului legal intepretat i cazurile din practic
la care se aplic acest text nu exist concordan, n acest caz textul trebuie extins i asupra unor cazuri care nu se
ncadreaz n litera textului; deci cnd un text legal este formulat prea restrictiv fa de intenia real legiuitorului.
Interpretarea restrictiva - e impus de faptul c ntre formularea unui text legal i cazurile de aplicare n practic,
exist neconcordan, n acest caz formularea textului legal este prea larg fa de situaiile care se pot ncadra n text .
EX - art.1 din L.31/1990 : Societile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne; n sensul c
privete doar societile comerciale nfiinate potrivit acestei legi.
Interpretarea gramaticala - presupune lmurirea nelesului unei dispoziii legale civile pe baza regulilor
gramaticii, inndu-se seama de sintaxa i morfologia propoziiei ori frazei, ca i de semnele de punctuaie.
Interpretarea sistematica - presupune lmurirea nelesului unei dispoziii legale inndu-se seama de legturile
sale cu alte dispoziii din acelai act normativ ori din alt act normativ .
Aceast interpretare este ntlnit frecvent n practic, - plecnd de la calificarea unei dispoziii ca norm general ori
norm special, prin respectarea urmtoarelor dou reguli:
- norma general nu derog de la norma special
- norma special derog de la norma general. Intre aceste reguli, norma general reprezint regula, iar norma
special constituie excepia.
Interpretarea istorico teleologica - presupune stabilirea sensului unei dispoziii legale, innd cont de finalitatea
urmrit de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea dispoziie, ntr-un context istoric dat.
Interpretarea logica a legii civile
Aceast interpretare a normelor juridice a dobndit o nflorire aparte n dreptul romn, ceea ce a dus la formularea
unor reguli i argumente de interpretare logic, adesea exprimate n adogii.
1. Excepia este de stricta interpretare si aplicare.
In interpretarea sistematic a legii civile se "ine seama de raportul dintre legea general (regula) i legea special
(excepia). Sunt supuse acestei interpretri:
- textele legale care conin enumerri limitative;
- textele legale care institue prezumii legale;
- textele care conin o excepie.
2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Aceast regul ine seama de faptul c, unei
formulri generale a textului legal trebuie s-i corespund o aplicare a sa tot general, fr a introduce distincii pe care
legea nu le conine.
3. Legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii.
Argumente de interpretare logica
- Argumentul per a contrario: ori de cte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma c el neag
contrariul.

"11
- Argumentul a fortiori: se ajunge la extinderea aplicrii unei norme, edictat pentru o anumit situaie, la un caz
neregulamentar expres, deoarece raiunile care au fost avute n vedere la adoptarea acelei norme se regsesc, i mai
evident
- Argumentul de analogie: unde exist aceleai raiuni trebuie aplicat aceeai soluie. Acest argument e folosit pentru
rezolvarea lacunelor legii ceea ce se realizeaz prin aplicarea prin analogiei a normelor de drept civil.
- Argumentul reducerii la absurd: numai o anumit soluie e admisibil raional, soluia contrar fiind o absurditate,
care nu poate fi acceptat.

"12
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
Raportul juridic civil: relatia social, patrimonial sau nepatrimonial, reglementat de norma de drept civil.
Caracterele raportul juridic civil:
Caracter social: relatia dintre oameni e o relatie sociala; norma de drept (civil) nu se poate adresa decat conduitei
oamenilor, in calitatea lor de fiinte sociale, dotate cu ratiune.Legea nu poate stabili reguli de conduita pentru lucruri;
cand se vorbeste de regimul juridic al bunurilor se are in vedere conduita oamenilor cu privire la lucruri ori bunuri.
Caracter volitional: o relatie sociala devine raport de drept civil deoarece acest lucru s-a voit de catre legiuitor, atunci
cand a fost adoptata norma juridica civila; acest aspect al caracterului volitional de a fi vointa de stat- e comun
tuturor raporturilor juridice. Pt raporturile civile izvorata din actul juridic civil (manifestare de vointa in scopul de a
se produce efecte juridice), exista vointa exprimata in norma de drept civil care reglemeteaza actul juridic civil si
exista vointa autorilor (ori autorului) actului juridic civil (act bilateral (contractul civil) ori unilateral) caracterul
dublu volitional
partile sunt in pozitia de egalitate juridica: nesubordonarea unei parti fata de cealalta;
Structura raportului juridic civil: elementele constitutive ale raportului juridic civil (trebuie s fie ntrunite cumulativ):
Partile (subiectele) raportului juridic civil: persoanele fizice, juridice - titularele drepturilor si obligaiilor civile.
Continutul raportului juridic civil: totalitatea drepturilor si obligaiilor civile pe care le au prile raportului juridic
respectiv.
Obiectul raportului juridic civil: conduita prilor = aciunile sau inaciunile la care sunt indreptatite prile sau pe
care trebuie s le respecte.
Coninutul raportului juridic civil e alctuit din: drepturi subiective civile si obligatii civile
Drepturile subiective civile formeaz latura activ a coninutului raportului juridic civil, iar obligaiile civile
alctuiesc latura pasiv a acestuia. Oricarui drept subiectiv civil ii corespunde o anumita obligatie civila.
Drept subiectiv civil: posibilitatea subiectului activ, in temeiul careia, subiectul activ poate avea o anumit
conduit, poate pretinde subiectului pasiv o conduit corespunztoare sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva - iar n caz de
nevoie, poate solicita participarea fortei de constrangere a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Dupa cum titularul dreptului poate sa-si exercite dreptul cu sau fara participarea altei persoane :
- drept absolut - titularul su (subiectul activ) poate avea o anumit conduit, fr a avea nevoie de participarea altuia
pentru a i-l exercita.
Titularul dreptului absolut este cunoscut; titularul obligaiei e necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept
civil in afara de titularul dreptului absolut; dreptului absolut i corespunde obligaia general i negativ de a nu i se
aduce atingere - a nu face; e opozabil era omnes - tuturor persoanelor: tuturor subiectelor de drept civil le revine obligatia
de a nu-l incalca; sunt prevzute de lege, limitate.
- drept relativ - titularul poate s pretind subiectului pasiv o anumit conduit, fr de care dreptul nu se poate realiza.
Sunt cunoscute att titularul dreptului, ct i al obligaiei (subiectul activ i subiectul pasiv); e opozabil numai subiectului
pasiv determinat; sunt nelimitate ca numr.
Dupa natura continutului drepturilor subiective civile:
- dreptul nepatrimonial (personal nepatrimionial) : dreptul subiectiv al crui coninut nu poate fi exprimat n bani:
& drepturi care privesc existena si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la via, la sntate, onoare,
reputaie etc.
& drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru persoana fizica : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civil
- pentru persoana juridica : dreptul la denumire, la sediu, etc.
& drepturi ce decurg din creatia intelectuala - adic numai drepturile nepatrimoniale ce izvorsc din opera literar,
artistic, tiinific ori din inventii: dreptul la paternitatea operei.
- dreptul patrimonial: dreptul al crui coninut are o valoare pecuniar:
& dreptul real (ius in re): titularul su i poate exercita prerogativele asupra unui lucru n mod direct i nemijlocit, fr
participarea altei persoane.

"13
& dreptul de creanta (ius ad personam)( drept personal): subiectul activ creditor- poate cere subiectului pasivdebitor -
s dea, s fac ori s nu fac ceva, sub sanciunea constrngerii de stat.
Asemanari intre dreptul real si dreptul de creanta: sunt drepturi patrimoniale; au cunoscui titularii lor, ca subiecte
active
Deosebiri intre dreptul real si dreptul de creanta:
- la dreptul real - subiectul pasiv este nedeterminat, la dreptul de crean -e cunoscut cel cruia i revine obligaia
corelativ (debitorul);
- dreptului real - i corespunde obligaia general i negativ de a nu i se aduce atingere; dreptului de crean -i
corespunde fie o obligaie de a da, fie o obligaie de a face, fie o obligaie de a nu face (obligaia debitorului de a se
abine de la ceva ce ar fi putut face dac nu ar fi obligat la absteniune)
- drepturile reale - limitate ca numr; drepturile de crean - nelimitate;
- dreptul real e nsoit: * de prerogativa urmririi (posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde restituirea lucrului
de la orice persoan care l-ar deine) i * de prerogativa preferinei (posibilitatea titularului dreptului real de a-i
realiza dreptul respectiv cu prioritate fa de titularii altor drepturi); dreptul de crean- nu.
in functie de corelatia dintre drepturile subiective civile:
- drept principal: dreptul care are o existen de sine stttoare, nu depinde de vreun alt drept.
- drept accesoriu: dreptul care nu are o existen de sine stttoare, el exista pe lng un alt drept subiectiv civil - rolul
de drept principal.
Drepturile reale principale:
dreptul de proprietate, n cele 2 forme ale sale: dreptul de proprietate publica (titulari ai dreptului de proprietate
public sunt numai statul i unitile administrativ-teritoriale); dreptul de proprietate privata (pot fi titulari ai
dreptului de proprietate privat att persoanele fizice, ct i persoanele juridice, inclusiv statul i unitile
administrativ-teritoriale);
drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata (dezmembrmintele dreptului de
proprietate, drepturile reale principale asupra bunurilor proprietatea altei persoane): dreptul de uzufruct, de uz, de
abitaie, de servitute, de superficie;
dreptul de administrare (de folosinta) al regiilor autonome si al institutiilor publice, ca drept real corespunztor
dreptului de proprietate public;
dreptul de concesiune (dreptul de folosin ce izvorte din concesiune);
dreptul de folosinta a unor bunuri proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale
dreptul de folosinta a unor bunuri proprietatea privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale
dreptul de folosinta a unor bunuri proprietatea anumitor persoane juridice, conferit de acestea persoanelor juridice
anex.
Drepturile reale accesorii: dr de ipoteca; de gaj (amanetul); garantia reala mobiliara; privilegiile; dreptul de retentie.
Toate drepturile reale accesorii presupun, ca drept principal, un drept de crean.
in raport de gradul de certitudine conferit titularilor:
- dreptul pur si simplu: dreptul care confer maxim certitudine titularului su, deoarece nici existena i nici
exercitarea lui nu depind de vreo mprejurare viitoare - el poate fi exercitat de ndat ce s-a nscut, necondiionat.
- dreptul afectat de modalitti: dreptul care nu mai ofer deplin siguran titularului, adica, existena sau exercitarea
lui depind de o mprejurare viitoare, cert sau incert.
Cum termenul, condiia, sarcina - modalitile actului juridic e afectat de modalitate acel drept subiectiv civil care
e nsoit de un termen, o condiie sau o sarcin. Dreptul subiectiv civil afectat de termen e de maxima siguran,
deoarece termenul const ntr-un eveniment viitor i sigur ca realizare, aa nct nu afecteaz existena dreptului
subiectiv, ci numai exerciiul acestuia, adica, amn sau, dup caz, pune capt exerciiului dreptului subiectiv
respectiv. Dreptul subiectiv civil afectat de conditie e nesigur n ceea ce privete existena sa, ntruct condiia e un
eveniment viitor i nesigur ca realizare, aa nct exist nesiguran n privina naterii sau, dup caz, a stingerii
dreptului subiectiv.
Recunoasterea drepturilor subiective civile:

"14
recunoasterea drepturilor subiective civile, in general: Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in
scopul de a se satisface interesele personale, materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si
regulilor de convietuire. Drepturile civile ale persoanelor juridice, organizatiilor, organelor de stat si ale celorlalte
institutii de stat, intreprinderi si organizatii economice de stat sau cooperatiste etc - sunt recunoscute in scopul de a se
asigura cresterea neincetata a bunastarii materiale si a nivelului cultural al oamenilor muncii prin dezvoltarea puterii
economice a tarii.
recunoasterea speciala a drepturilor subiective civile : e facuta de diferite izvoare de drept civil, pe categorii ori specii
de asemenea drepturi; Ex. Constitutia consacra anumite drepturi fundamentale ale cetateanului roman care sunt insa
drepturi subiective civile; Codul civil recunoaste majoritatea drepturilor patrimoniale (reale si de creanta) chiar prin
reglementarea lor (nastere, continut, incetare).
Ocrotirea drepturilor subiective civile: in cazul incalcarii unui drept subiectiv civil, titularul sau poate chema
in judecata civila persoana raspunzatoare de stirbirea dreptului. Instanta competenta, investita cu solutionarea pricinii
civile, va da o hotarare judecatoreasca care, dupa ce ramane definitiva, va putea fi pusa in executare silita, ajungandu-se
astfel la restabilirea dreptului subiectiv civil nesocotit.
Principiile exercitarii drepturilor subiective civile:
Principiul dreptului civil: exercitarea unui drept subiectiv civil nu e obligatorie ci e lasata la latitudinea titularului.
Principiile ce trebuie observate de titularul unui drept subiectiv cu ocazia exercitarii dreptului sau:
* dreptul subiectiv civil trebuie exercitat:
- numai potrivit cu scopul sau economic si social
- cu respectarea legii si moralei
- cu buna-credinta
- in limitele sale (materiale ori juridice);
EX: Proprietarul unui teren trebuie sa respecte hotarul, linia vecinatatii, iar imprumutatorul nu poate cere de la
imprumutat decat ceea ce datoreaza.
daca un drept subiectiv civil e exercitat cu respectarea principiilor, atunci cine-si exercita dreptul sau, nu vatama pe
altcineva.
Abuzul de drept: exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor exercitarii sale, adica:
- prin nesocotirea scopului economic si social pentru care a fost recunoscut
- prin nesocotirea legii si moralei
- cu rea-credinta
- cu depasirea limitelor sale
Modul obisnuit de sanctionare a abuzului de drept e refuzul participarii fortei de constrangere a statului,
adica, organul de jurisdictie, constatand ca e in prezenta exercitarii abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite
cererea reclamantului asa cum a fost formulata, iar daca exercitiul abuziv provine de la parat, in apararea sa, va inlatura o
astfel de aparare nu orice abuz de drept civil atrage raspunderea autorului exercitiului abuziv.
Cand abuzul de drept se concretizeaza intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu (material sau moral) va
interveni si raspunderea fata de cel vatamat intr-un drept al sau reprimarea abuzului de drept in domeniul dreptului
civil se realizeaza:
- fie pe calea pasiva a refuzului ocrotirii unui drept exercitat abuziv
- fie pe cale ofensiva, a unei actiuni in raspundere civila, formulata de persoana vatamata printr-o fapta ce contine
exercitiul abuziv al dreptului.
Obligatia civila: ndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumit conduit,
corespunztoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta n a da, a face sau a nu face ceva i care, n caz de nevoie,
poate fi impus prin forta coercitiv a statului.
Clasificarea obligatiilor civile:
in functie de obiectul lor:
- obligatia de a da: ndatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real.

"15
EX: - obligaia vnztorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul cumprtorului
( nu trebuie confundat cu obligaia de a preda n materialitatea sa lucrul vndut - o obligaie de a face).
- ndatorirea pe care i-o asum cel care a mprumutat o sum de bani de a constitui un drept de ipotec n favoarea
celui care l-a mprumutat, pentru a garanta dreptul de crean al acestuia din urm.
- obligatia de a face: ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un lucru
EX: - obligaia locatorului de a pune la dispoziia locatarului lucrul nchiriat, obligaia de a preda lucrul donat, obligaia
de a presta ntreinerea n temeiul contractului de ntreinere
- obligatia de a nu face: ndatorirea subiectului pasiv de a se abine de la o aciune sau de la anumite aciuni.
Obligatia de a nu face corelativa unui drept absolut: ndatorirea general de a nu face nimic de natur a aduce atingere
acestui drept.
Obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ: ndatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut s fac
dac nu s-ar fi obligat la abinere.
EX: - obligatia pe care si-o asuma autorul unei piese de teatru de a nu ceda dreptul de reprezentare in public a piesei sale
timp de 5 sau 10 ani de la prima reprezentatie realizata de teatrul caruia i-a transmis dreptul de a fi jucata piesa, catre
vreun alt teatru; - obligatia pe care si-o asuma nepoata fata de unchi printr-un contract de donatie de a nu se casatori pana
la absolvirea liceului ori a facultatii.
- Obligatiile pozitive: implic o aciune
- Obligatiile negative presupun o absteniune
Obligatiile de rezultat (determinate): indatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat; obligaia e strict
precizat sub aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumndu-i ndatorirea ca, desfurnd o anumit
activitate, s ating un rezultat bine stabilit; EX: obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului lucrul vandut.
Obligatiile de mijloace (de diligenta sau de prudenta si diligenta): ndatorirea debitorului de a depune toat struina
pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la nsui rezultatul preconizat; EX: obligatia medicului de a-l
vindeca pe pacient de o anumita maladie.
dupa opozabilitatea lor:
- obligatia obisnuit: obligatia ce revine debitorului fa de care s-a nscut, adica, urmeaz a fi executat.
- obligatia scriptae in rem (obligatie opozabila si tertilor): obligaia care se nate n legtur cu un lucru i care i
produce efectele i asupra unei tere persoane care dobndete ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar dac
aceast persoan nu a participat n vreun fel la naterea raportului juridic ce are n coninut acea obligaie.
EX: dac locatorul vinde bunul nchiriat, cumprtorul este dator s respecte locaiunea fcut nainte de vnzare,
constatat printr-un nscris autentic sau printr-un nscris sub semntur privat avnd dat cert, cu excepia situaiei n
care ncetarea locaiunii din cauza vnzrii s-ar fi prevzut n chiar contractul de locaiune.
- obligatia propter rem (obligatie reala): ndatorirea ce revine, n temeiul legii sau chiar al conveniei prilor,
deintorului unui lucru, pentru raiuni precum: protecia unor lucruri de importan naional, exploatarea judicioas ori
conservarea unor caliti ale unor lucruri importante, existena unor raporturi de bun vecintate etc.
EX: - ndatorirea deintorului unui teren agricol de a-l cultiva i de a asigura protecia solului; - ndatorirea deintorilor
de bunuri imobile de a permite accesul specialitilor pentru executarea lucrrilor de cadastru, de a admite, n condiiile
legii, amplasarea pe sol sau pe construcii a semnelor i semnalelor geodezice i de a asigura zonele de protecie a
acestora; - obligaia de grniuire; - ndatorirea de a contribui la cheltuielile efectuate cu ntreinerea sau reconstruirea
zidului comun etc.
in functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile:
- obligatia perfect: obligaia civila a carei executare e asigurata in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune
in justitie si obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executare silita (prin executorul judecatoresc).
- obligatia civil imperfect (naturala): obligaia civila a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar, n
msura n care ar fi executat de bunvoie de ctre debitor, acesta din urm nu are dreptul s pretind restituirea
prestaiei.
sanctiunea juridica a obligatiei civile imperfecte nu este calea ofensiva a actiunii, ci calea pasiva a exceptiei (a
apararii), adica, dac debitorul unei obligaii imperfecte, dei nu putea fi constrns prin intermediul forei coercitive a

"16
statului s execute acea obligaie, a executat-o totui de bunvoie, atunci el nu va mai putea s l acioneze n judecat pe
fostul su creditor pentru a obine restituirea prestaiei executate de bunvoie.
Obiect al raportului juridic civil: conduita prtilor - actiunea sau inactiunea la care este ndreptatit subiectul
activ si cea de care este tinut subiectul pasiv.
Codul civil ntrebuineaz termenul bun ntr-un dublu sens:
- n sens larg bunurile: lucrurile, ct si drepturile privitoare la acestea.
- n sens restrans bunurile: numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi patrimoniale.
Bunul:
n sens restrans - valoarea economic ce e util pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului si care
este susceptibil de apropriere (nsusire) sub forma drepturilor patrimoniale.
in sensul dreptului civil - pentru a fi in prezenta unui bun, e necesar sa fie intrunite cumulativ conditiile: valoarea
economica trebuie sa fie apta pentru a satisface o trebuinta de ordin material ori spiritual a omului; sa fie susceptibila
de aprobatiune (insusire) sub forma drepturilor patrimoniale.
Ex. Aerul, desi e absolut necesar existentei biologice a omului, el nu e un bun in sensul dreptului civil deoarece nimeni
nu poate fi stapan pe aer.
Patrimoniu: totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice sau juridice are 2 laturi:
- latura activa, formata din drepturile patrimoniale, latura pasiva, alcatuita din obligatiile patrimoniale.
ntre noiunile de patrimoniu i de bun exist o relaie de tipul ntreg-parte, cu precizarea c bunurile pot fi privite fie
n mod izolat, unul cte unul, fie n mod global, ca o universalitate juridic aparinnd unei persoane (reprezentnd nsi
latura activ a patrimoniului acelei persoane).
Clasificarea bunurilor:
In functie de un criteriu mixt ( natura bunurilor si calificarea data de lege):
Bunurile imobile (bunuri nemiscatoare):
- Imobile prin natura lor: fondurile de pamant; cladirile; morile de vant sau de apa asezate pe stalpi; recoltele care inca
se tin de radacini; fructele de pe arbori, neculese inca.
- Imobil prin destinatie, daca exista un raport de accesorietate (adic de afectare), fizic sau voliional (intelectual),
ntre bunul mobil i imobilul la care servete si daca ambele bunuri au acelai proprietar - cand ele s-au pus de proprietar
pentru serviciul si exploatarea fondului: animale afectate la cultura; instrumentele aratatoare; stupii cu roi; pestele din iaz
(helesteie); teascurile, caldarile, alambicurile, cazile, vasele; instrumente necesare pentru exploatarea fierariilor,
fabricilor de hartie si altor uzine; paiele si gunoaiele; toate efectele mobiliere ce proprietarul a asezat catre fond in
perpetuu (oglinzile unui apartament sunt asezate in perpetuu cand parchetul pe care ele stau e una cu boaseria camerei; la
fel la tablouri si la alte ornamente); statuile cand sunt asezate inadins chiar cand ele s-ar putea scoate fara deteriorare;
tevile ce servesc la conducerea apelor la un fond de pamant sau la vreo casa.
Imobile prin obiectul la care se aplica:
drepturile reale imobiliare (altele dect dreptul de proprietate),
drepturile de crean corelative obligaiei de a da un imobil,
aciunile n justiie care au ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru imobil.
EX: uzufructul lucrurilor imobile, servitutiile, actiunile care tind a revendica un imobil.
Bunurile mobile (bunuri miscatoare):
Bunuri mobile prin natura lor: corpurile care se pot transporta de, la un loc la altul atat cele care se misca (EX:
animalele) precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina (EX: lucrurile neinsufletite)
Sunt incluse n categoria bunurilor mobile prin determinarea legii:
drepturile reale asupra unui lucru mobil, altele dect dreptul de proprietate;
drepturile de crean corelative obligaiei de a da un lucru mobil, obligaiei de a face i obligaiei de a nu face (deci
toate drepturile de crean, cu excepia celor care au ca obiect obligaia de a da un imobil);
drepturile intelectuale (drepturi de proprietate intelectual sau drepturi de creaie intelectual, categorie ce cuprinde
drepturile de proprietate industrial, drepturile de autor i drepturile conexe acestora);

"17
aciunile n justiie referitoare la un drept mobiliar; fondurile de comer;aciunile i prile sociale n societile
comerciale; rentele.
Bunuri mobile prin determinarea legii: obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobile
(adica bunuri mobile prin natura lor), actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie chiar si
cand capitalul lor consta in imobile. (numai in privinta fiecarui din asociati si pe cat tine asociatia); veniturile perpetue
sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor.
Dei Codul civil nu se refer i la bunurile mobile prin anticipatie, n doctrin se admite c acestea sunt acele
bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care prile unui act juridic le privesc ca mobile n considerarea a ceea ce
vor deveni n viitor. Ex. fructele i recoltele neculese nc, arborii, materialele ce vor rezulta din demolarea unei
construcii, piatra din carier, desigur pentru toate aceste bunuri numai dac sunt nstrinate cu anticipaie prin act
juridic. Mobilele prin anticipaie au un caracter mobiliar relativ, n sensul c aceste bunuri sunt mobile numai n
raporturile dintre prile actului juridic respectiv. Fa de teri ns, ele devin mobile numai dup desprinderea efectiv de
fond.
Importanta juridica a clasificarii bunurilor in mobile si imobile:
- in ceea ce priveste efectele posesiei: daca pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescriptie achizitiva),
pentru mobile posesia de buna credinta valoreaza proprietate
- in ceea ce priveste drepturile reale accesorii: ipoteca are ca obiect un imobil, pe cand gajul (amanetul) priveste un
mobil.
- In dreptul international privat: imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul caruia e situat, pe cand mobilului legea
proprietarului bunului
- In ceea ce priveste competenta teritoriala: litigiul cu privire la un imobil se judeca in instanta in raza careia se afla
bunul, pe cand cu privire la un mobil e competenta instanta domiciliului paratului.

pornind de la regimul circulatiei juridice a bunurilor:


Bunurile aflate n circuitul civil: pot fi dobndite sau nstrinate prin acte juridice. Bunurile sunt n circuitul civil,
afar de excepiile prevzute expres de lege.
n cadrul acestei categorii putem distinge:
bunurile care pot circula liber, nengradit,
bunurile care pot fi dobandite, detinute sau nstrainate nsa numai cu respectarea anumitor conditii restrictive (de
exemplu, armele de foc i muniiile, materialele explozive, produsele i substanele toxice, obiecte de cult etc.).
Bunurile scoase din circuitul civil: nu pot face obiectul unui act juridic civil translativ sau constitutiv de drepturi
reale. n sensul propriu-zis al cuvntului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care, prin natura lor, nu sunt
susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate i, pe cale de consecin, obiect (derivat) al actelor juridice,
adic aa-numitele lucruri comune (res communis aerul, razele soarelui, apa mrii etc.).
Noiunile de bunuri aflate n circuitul civil, respectiv bunuri scoase din circuitul civil, n realitate, vizeaz fie
numai inalienabilitatea unor bunuri (bunuri ce nu pot fi nstrinate, dar care pot forma obiectul unor acte juridice
netranslative de proprietate), fie numai regimul juridic restrictiv al circulaiei anumitor bunuri.
Ex. Teritoriu Romaniei din Constitutie.
Dupa modul n care sunt determinate:
Bunurile determinate individual (bunuri certe res certa): acelea care, potrivit naturii lor sau voinei exprimate de
prile actului juridic, se individualizeaz prin nsuiri proprii, specifice.
EX. unicatele, o cas indicat prin locul ei de situare (localitate, strad, numr), un autoturism individualizat prin seria
motorului, a saiului, prin numrul de nmatriculare etc.
Bunurile determinate generic (bunurile generice sau de gen res genera): acelea care se individualizeaz prin
nsuirile speciei sau categoriei din care fac parte. Aceste bunuri se indic, spre individualizare, prin numr, greutate,
msur etc.
Ex: alimentele, banii etc.

"18
n calificarea unui bun ca determinat individual sau generic, trebuie s se in cont nu numai de natura bunului
respectiv, ci i de voina prilor exprimat n actul juridic ncheiat, deoarece un bun care prin natura lui ar urma s fie
socotit generic poate fi privit de prile contractante ca determinat individual.
Dup cum pot fi nlocuite sau nu, unele cu altele, n executarea unei obligatii civile:
Bunul fungibil: acela care, n executarea unei obligaii, poate fi nlocuit cu altul, fr a fi afectat valabilitatea plii.
Bunul nefungibil: acela care nu poate fi nlocuit cu altul n executarea unei obligaii, aa nct debitorul nu este
liberat dect prin predarea bunului datorat.
n principiu, bunurile determinate generic sunt bunuri fungibile, iar bunurile determinate individual sunt bunuri
nefungibile. ns, caracterul fungibil sau nefungibil al unui bun este dat nu numai de natura bunului, ci poate fi dat i de
voina prilor unui act juridic, ceea ce nseamn c partile pot conveni ca 2 bunuri certe sa fie considerate fungibile.
Dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea substantei ori nstrainarea lor.
Bunul consumptibil: acel bun care nu poate fi folosit fr ca prima lui ntrebuinare s nu implice consumarea
substanei sau nstrinarea lui.
Ex: banii, alimentele, combustibili etc.
Bunul neconsumptibil: acel bun care poate fi folosit n mod repetat, fr s fie necesar, pentru aceasta, consumarea
substanei sau nstrinarea lui.
Ex: cldirile, terenurile, mainile etc.
Dei n majoritatea cazurilor, bunurile consumptibile sunt i fungibile, iar cele neconsumptibile sunt nefungibile,
cele dou clasificri nu se suprapun, deci consumptibilitatea nu trebuie confundat cu fungibilitatea.
EX de bun consumptibil i nefungibil este acela al ultimei sticle cu vin dintr-o recolt de vin celebr.
Pot exista i bunuri neconsumptibile, dar fungibile (EX: 2 cri din aceeai ediie).
Dupa cum sunt ori nu producatoare de alte bunuri, numite fructe:
Bunurile frugifere: acelea care, n mod periodic i fr consumarea substanei lor, dau natere altor bunuri = fructe.
Bunurile nefrugifere: acelea care nu au nsuirea de a da natere altor produse, n mod periodic i fr consumarea
substanei lor.
Categorii de fructe:
- fructe naturale: acele fructe care se produc fr vreo intervenie a omului;
- fructe industriale: acele fructe care se produc ca urmare a activitii omului;
- fructe civile: prin care desemnm echivalentul n bani sau n alte bunuri al folosirii unui bun (chiriile, dobnzile,
venitul rentelor; arendele etc.).
Distincia ntre cele 3 categorii de fructe prezint interes n ceea ce privete modul lor de dobndire: fructele
naturale i cele industriale se dobndesc prin culegere (percepere), iar fructele civile se dobndesc zi cu zi (prin simpla
scurgere a timpului).
Fructele nu trebuie confundate cu productele.
Productele: foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanei sale.
EX: piatra dintr-o carier, nisipul dintr-o albie etc.
Distincia dintre fructe i producte prezint importan practic sub mai multe aspecte. EX:
- uzufructuarul are dreptul numai la fructe, nu i la producte, care se cuvin nudului proprietar;
- posesorul de bun-credin dobndete numai fructele (art. 485 C. civ.),nu ns i productele.
Dupa modul lor de percepere:
Bunurile corporale: bunuri care au o existen material, fiind uor perceptibile simurilor omului.
Bunurile incorporale: valorile economice care au o existen ideal, abstract ( drepturile subiective patrimoniale).
Categorii de bunuri incorporale:
- drepturile reale, altele dect dreptul de proprietate;
- proprietatile incorporale: includ bunuri a cror existen depinde de activitatea i de puterea creatoare a omului, fie
dintr-o activitate n curs (de exemplu, fondul de comer), fie dintr-o activitate trecut i materializat n creaii spirituale
(drepturile de proprietate industrial, drepturile de autor i drepturile conexe acestora);

"19
- titlurile de valoare: includ valorile mobiliare (aciunile, obligaiunile, instrumentele financiare derivate sau orice alte
titluri de credit ncadrate de Comisia Naional a Valorilor Mobiliare n aceast categorie), precum i efectele de comer
(cambia, biletul la ordin i cecul);
- drepturile de creanta.
Dupa cum pot fi sau nu mpartite fara sa isi schimbe destinatia:
Bunul divizibil: bunul care poate fi mprit fr s i schimbe, prin aceasta, destinaia sa economic.
Bunul indivizibil: bunul care, prin mprire, i schimb destinaia economic.
Bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat : aceast clasificare privete, cu precdere, bunurile ce
aparin statului i unitilor administrativ-teritoriale, deoarece, potrivit art. 135 alin. (3) din Constituie, proprietatea
public aparine statului sau unitilor administrativ-teritoriale (comunele, oraele, inclusiv municipiile, judeele).
Statul i unitile administrativ-teritoriale sunt titulari:
fie ai dreptului de proprietate public,
fie ai dreptului de proprietate privat,
dup cum bunurile intr:
- fie n domeniul public de interes naional (dreptul de proprietate public aparine statului)
- sau n domeniul public de interes local sau judeean (dreptul de proprietate public aparine comunelor, oraelor,
municipiilor sau judeelor),
- fie n domeniul privat (dreptul de proprietate privat aparine statului sau, dup caz,unitilor administrativ-
teritoriale).
Fac parte din domeniul public nu numai bunurile declarate ca atare, n mod expres, de lege, dar i bunurile din
patrimoniul statului sau unitilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Apartenenta unui bun la domeniul public sau la domeniul privat se stabileste n functie de 2 criterii:
- fie prevederile legii,
- fie criteriul afectaiunii bunului la uzul public (bunurile care sunt afectate folosinei publice directe) sau la interesul
public (bunurile care sunt afectate serviciilor publice).
Aceast clasificare a bunurilor prezint importan deosebit, ntruct bunurile din domeniul public (al statului
sau al unitilor administrativ-teritoriale) sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
In functie de corelatia dintre ele:
Bunul principal: bunul care poate fi folosit n mod independent, fr s fie destinat a servi la ntrebuinarea altui bun.
Bunul accesoriu: bunul care este afectat ntrebuinrii altui bun, principal.
Ex: cheia pentru lact, cureaua pentru ceas, coperta pentru caiet, prelata pentru autoturism etc.
Caracterul de bun principal sau accesoriu deriv nu att din nsuirile fizice ale bunului, ct mai ales din voina omului.

Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile: Atunci cnd creditorul are mpotriva debitorului o crean avnd ca obiect
remiterea unei sume de bani (cert, lichid i exigibil), iar debitorul nu pltete de bunvoie, el va putea s treac la
executarea silit a bunurilor debitorului su, ndestulndu-i creana din sumele obinute prin valorificarea acestora.
Nu toate bunurile debitorului pot forma obiect al executrii silite.
bunuri sesizabile: bunurile susceptibile de a forma obiect al urmririi silite,
bunuri insesizabile: bunuri care nu pot fi urmrite silit pentru realizarea unei creane bneti.
PRILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Partile raportului juridic civil: Exist 2 categorii de subiecte de drept civil:
Persoana fizica: omul, privit ca titular de drepturi subiective civile i obligaii civile.
Persoana juridica (persoana morala): entitatea care, ndeplinind condiiile prevzute de lege, este titular de drepturi
i obligaii.
Pentru a avea calitatea de persoan juridic, entitatea trebuie s ntruneasc urmtoarele cerinte, cumulativ:
- s aib o organizare proprie;
- s aib un patrimoniu distinct;
- s aib un scop determinat.

"20
Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
n circuitul civil, cele mai multe situaii sunt acelea n care raportul juridic civil se stabileste ntre o persoana, ca
subiect activ (persoana care dobndete sau deine dreptul subiectiv civil ce intr n coninutul raportului juridic civil), i
o alta persoana, ca subiect pasiv (persoana creia i incumb obligaia civil ce intr n coninutul raportului juridic civil).
Sub aspectul subiectelor sale, se spune c un asemenea raport juridic civil este simplu.
Exist ns i situaii n care raportul juridic civil se stabileste ntre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca
subiecte pasive, vorbindu-se astfel despre raporturi juridice civile cu pluralitate de subiecte.
n cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind nedeterminat, este constituit din
pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu excepia subiectului activ.
Pluralitatea activ este mai rar, ntlnindu-se totui n raporturile nepatrimoniale ce decurg din creaia
intelectual i prezentndu-se sub forma coautoratului.
Ct privete raporturile juridice civile patrimoniale, se deosebesc dup cum acestea au n coninut un drept
real sau un drept de crean.
Pluralitatea subiectelor n cazul raporturilor reale
n cazul raporturilor juridice civile reale, avnd n coninut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este constituit din
pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, mai puin titularul dreptului de proprietate.
Subiectul activ poate s fie o persoan (proprietatea exclusiv) ori poate s fie alctuit din mai multe persoane
(proprietatea comun). Pluralitatea activ exist deci sub forma mai multor titulari ai dreptului de proprietate asupra unui
lucru sau asupra unei mase de lucruri.
Proprietatea comuna poate s mbrace una din urmtoarele 3 forme:
- coproprietatea, -- indiviziunea , -- devalmasia.
Coproprietatea: presupune c mai multe persoane (coproprietari) dein n proprietate un lucru sau cteva lucruri
determinate, fiecare dintre coproprietari avnd o cot-parte ideal i abstract din dreptul de proprietate, dar neavnd o
parte determinat din lucrul privit n materialitatea lui.
Indiviziunea: presupune c mai multe persoane dein n proprietate o universalitate de lucruri, fiecare avnd o cot-
parte ideal i abstract din dreptul de proprietate, dar neavnd un anumit lucru sau anumite lucruri din
universalitatea respectiv.
Ex: motenitorii unei persoane, pn n momentul realizrii partajului succesoral.
Principala deosebire dintre coproprietate si indiviziune priveste obiectul acestora:
-coproprietatea are ca obiect un lucru determinat, iar indiviziunea are ca obiect o universalitate (o mas) de lucruri.
Neexistnd diferenieri de ordin calitativ (de regim juridic) ntre coproprietate i indiviziune, de regul, acestea
sunt studiate mpreun, sub denumirea de proprietate comuna pe cote-parti.
Devlmsie: proprietatea comun caracterizat prin faptul c titularii nu au precizat cota-parte ce ar reveni fiecruia
din drept, ci acesta este nefracionat, deci dreptul de proprietate nu este divizat i, cu att mai mult, nici lucrul sau
lucrurile nu sunt fracionate.
Ex: proprietatea soilor asupra bunurilor comune dobndite n timpul cstoriei.
Proprietatea comuna, n oricare din cele 3 forme, nceteaza prin partaj (mpreal), cu exceptia cazurilor de
proprietate comuna pe cote-parti forat i perpetu.
Pluralitatea subiectelor n cazul raporturilor de creanta
n cazul raporturilor juridice civile obligaionale (de crean), pluralitatea poate sa fie:
- activa (mai multi creditori),
- pasiva (mai multi debitori)
- mixta (mai multi creditori si mai multi debitori).
Sub alt aspect, pluralitatea de subiecte n cazul raporturilor obligaionale poate mbrca 3 forme:
- obligatiile conjuncte,
- obligatiile solidare
- obligatiile indivizibile.
Obligatia conjunct (obligatie divizibila) : obligatia care leag mai muli creditori sau mai muli debitori, ntre care
creana sau, dup caz, datoria este divizibil.

"21
fiecare dintre creditori nu poate pretinde de la debitor (n caz de pluralitate activ) sau de la debitori (n caz de
pluralitate mixt) dect partea sa, respectiv fiecare dintre codebitori nu este inut dect pentru partea sa din datoria
comun (att n caz de pluralitate pasiv, ct i n caz de pluralitate mixt).
Obligatia solidar: obligatia n care fiecare creditor poate cere debitorului ntreaga datorie (solidaritate activ) sau
fiecare debitor este inut i poate fi obligat la plata ntregii datorii (solidaritate pasiv).
Solidaritatea activa: const n posibilitatea fiecrui creditor de a cere de la debitor plata ntregii creane datorate; plata
fcut de debitor unuia dintre creditorii solidari l libereaz fa de toi ceilali creditori solidari, iar creditorul ce a ncasat
toat creana este obligat s o mpart cu ceilali creditori.
Solidaritatea pasiva: const n posibilitatea creditorului de a cere oricruia dintre codebitori executarea integral a
prestaiei care formeaz obiectul obligaiei (plata ntregii datorii); plata fcut n ntregime de ctre unul dintre
codebitorii solidari i libereaz i pe ceilali fa de creditor, iar codebitorul care a pltit are dreptul s se ndrepte
mpotriva celorlali codebitori i s le pretind tot ceea ce a pltit peste partea sa, ns datoria acestora fa de el nu mai
este solidar, ci divizibil.
Obligatia indivizibil: obligatia care, datorit naturii obiectului ei sau datorit voinei prilor, nu poate fi mprit
ntre creditori (indivizibilitate activ) ori ntre debitori (indivizibilitate pasiv).
dac obligaia este indivizibil, indiferent de numrul creditorilor sau al debitorilor, fiecare creditor poate cere
ntreaga prestaie ce formeaz obiectul obligaiei, iar fiecare debitor poate fi constrns s execute ntreaga prestaie; plata
fcut de oricare dintre debitorii obligai indivizibil stinge datoria fa de toi ceilali codebitori.
Dei ntre obligatia solidara si obligatia indivizibila exist asemnri, mai ales din punctul de vedere al efectelor,
ele nu trebuie confundate, principalele deosebiri fiind urmtoarele:
-n ceea ce priveste izvorul lor, numai convenia poate fi izvor att pentru solidaritate ct i pentru indivizibilitate, ns
exist i izvoare proprii: legea pentru solidaritate, respectiv natura obiectului obligaiei pentru indivizibilitate;
-sub aspectul ntinderii, solidaritatea funcioneaz numai fa de cei ntre care s-a nscut (fa de motenitori obligaia
transmindu-se divizat), pe cnd indivizibilitatea se transmite i succesorilor;
- n cazul indivizibilitatii pasive, debitorul chemat n judecat poate s solicite introducerea n cauz a celorlali debitori
pentru a fi obligai mpreun la executarea prestaiei datorate, n vreme ce,n cazul solidaritatii pasive, debitorul chemat
n judecat poate s solicite introducerea n cauz a celorlali codebitori solidari numai pentru a se ntoarce mpotriva lor,
pentru partea datorat de fiecare dintre ei.
Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
Problema schimbrii subiectelor raportului juridic civil se pune numai n cazul raporturilor patrimoniale,
deoarece, n cazul raporturilor nepatrimoniale, subiectul activ este titularul unui drept intransmisibil, iar subiectul pasiv
este nedeterminat.
Ct privete raporturile juridice civile patrimoniale, trebuie s distingem ntre raporturile reale i raporturile
obligaionale.
n ceea ce privete raporturile juridice civile patrimoniale care au n continut un drept real, se poate pune numai
problema schimbrii subiectului activ, nu ns i a subiectului pasiv, acesta din urm fiind nedeterminat.
Schimbarea subiectului activ n asemenea raporturi se poate face printr-unul din modurile de transmitere
(dobndire) a drepturilor reale : succesiunea (legal), legatul, convenia, tradiiunea, accesiunea, uzucapiunea, legea i
ocupaiunea i hotrrea judectoreasc (ns numai n msura n care aceasta ar avea efect constitutiv, iar nu i efect
declarativ).
n cazul raporturilor juridice care au n continut un drept de creanta, poate s intervin o schimbare att a
persoanei subiectului activ (creditorul), ct i o schimbare a persoanei subiectului pasiv (debitorul).
Schimbarea creditorului
Exist mai multe mijloace juridice care conduc, direct sau indirect, la schimbarea persoanei subiectului activ al
raportului juridic obligaional.
Cesiunea de creant: convenie prin care un creditor transmite o crean a sa (cedent)unei alte persoane (debitorul
creantei transmise debitor cedat).

"22
Prin efectul cesiunii de crean, noul creditor al debitorului cedat va fi cesionarul. Creana care a format obiectul
cesiunii rmne ns neschimbat, pstrndu-se natura ei, precum i eventualele garanii ce o nsoeau; cesionarul devine
creditor al debitorului cedat pentru valoarea nominal a creanei, indiferent de preul cesiunii i chiar i atunci cnd
cesiunea s-a fcut cu titlu gratuit.
Pri n cesiunea de crean sunt numai cedentul i cesionarul, aa nct, pentru validitatea acesteia nu este
necesar i consimmntul debitorului cedat, ns, pentru a-i fi opozabil, trebuie ndeplinite anumite formaliti:
-notificarea cesiunii de crean ctre debitorul cedat,
-acceptarea cesiunii de crean de ctre debitorul cedat
-nscrierea cesiunii de crean n Arhiva Electronic de Garanii Reale Mobiliare
Subrogatia personal (subrogatia n drepturile creditorului prin plata creantei): modalitate de transmitere legal
sau convenional a dreptului de crean ctre un ter care a pltit pe creditorul iniial, n locul debitorului.
Persoana care pltete datoria debitorului - solvens, iar creditorul care primete plata - accipiens.
Ca efect al subrogaiei personale, solvensul ia locul (se subrog) accipiensului, deci subiectul activ iniial este nlocuit
cu o alt persoan, care devine noul creditor al aceluiai debitor.
Solvensul (subrogatul) dobndete toate drepturile accipiensului (creditorului pltit), deci dobndete creana cu
toate drepturile i accesoriile ei, inclusiv cu eventualele garanii ce o nsoesc.
Novatia: convenia prin care prile sting o obligaie existent, nlocuind-o cu o nou obligaie
Novatia prin schimbare de creditor: const n substituirea unui nou creditor celui vechi, debitorul devenind
obligat fa de noul creditor i fiind liberat fa de vechiul creditor.
Spre deosebire de cesiunea de crean i de subrogaia personal, cnd are loc tot o schimbare a creditorului, fr ns
a se transforma creana iniial (aceasta este doar transmis), n cazul novaiei, inclusiv al novaiei prin schimbare de
creditor, creana veche se stinge i se transform ntr-o nou crean, avnd ca titular pe noul creditor (dei obligaia
veche se stinge, efectele obligaiei vechi nu nceteaz, ci se transform n efectele obligaiei nscute prin novaie).

Subiectul activ al raportului juridic obligational mai poate fi schimbat prin:


- mostenire (n cazul persoanelor fizice),
-reorganizare si transformare (n cazul persoanelor juridice),
-poprire (ca efect al popririi, terul poprit trebuie s efectueze plata ctre creditorul popritor, dei, anterior nfiinrii
popririi, el era obligat fa de debitorul poprit)
-prin intermediul stipulatiei pentru altul (dac este dublat de stingerea unei obligaii anterioare a promitentului fa de
stipulant, obligaie avnd ca obiect prestaia pe care promitentul urmeaz s o execute n favoarea terului beneficiar).

Schimbarea debitorului
Schimbarea persoanei subiectului pasiv al raportului juridic obligaional nu se poate realiza pe calea direct a unei
cesiuni de datorie (care ar presupune nstrinarea de ctre debitor a datoriei sale ctre o ter persoan fr a fi nevoie
de consimmntul creditorului acelei obligaii). Datorita:
-lipsei de interes practic,
-ideei potrivit creia creana este un raport personal, n care personalitatea debitorului (solvabilitate, cinste etc.) prezint
un interes primordial, astfel nct nu s-ar putea concepe s i se dea creditorului, fr voia lui, un alt debitor; de altfel, o
eventual cesiune a datoriei ar putea s produc efecte negative i asupra celor care s-au obligat s garanteze acea datorie
ori s-au obligat n solidar cu debitorul nstrintor.
Ar urma s admitem c, n msura n care exist consimmntul creditorului, poate avea loc o preluare de
datorie. un prim mijloc juridic de schimbare a debitorului: preluarea datoriei n msura n care exist consimtmntul
creditorului acelei obligatii.
Pentru atingerea unor efecte asemntoare celor de la cesiunea de datorie, deci pentru schimbarea indirect a
persoanei subiectului pasiv al raportului juridic obligaional, pot fi utilizate anumite mijloace juridice: novatia prin
schimbare de debitor, delegatia, stipulatia pentru altul, poprirea etc.

"23
Problema schimbrii persoanei subiectului pasiv nu se poate pune n acele cazuri n care obligaia trebuie
executat personal de ctre debitor, ntruct a fost stabilit n considerarea persoanei lui (obligaie intuitu personae).
Novatia prin schimbare de debitor: are loc atunci cnd o ter persoan se angajeaz fa de creditor s plteasc
datoria. O asemenea operaiune poate avea loc cu sau fr consimmntul debitorului.
n cazul n care terul se angajeaz fa de creditor s plteasc datoria fr consimmntul debitorului -novaia
se realizeaz pe cale de expromisiune.
n cazul n care se cere i consimmntul debitorului, novaia prin schimbare de debitor este o delegaie perfect.
Delegatia: convenie prin care un debitor aduce creditorului su angajamentul unui al doilea debitor, alturi de el
sau n locul lui.
Debitorul care face delegaia - delegant, persoana care se oblig alturi de el sau n locul lui (deci persoana
delegat ca nou debitor) - delegat, iar creditorul care primete acest angajament - delegatar.
Dupa cum delegatarul l libereaza sau nu pe delegant:
Delegatia perfecta: cnd delegatarul, prin declaraie expres, l libereaz pe delegant, mulumindu-se cu noua
obligaie a delegatului - se confund cu novaia prin schimbare de debitor fcut cu consimmntul debitorului.
Delegatia imperfecta: dac delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, astfel nct el va avea, pe lng vechiul
debitor (delegantul), un nou debitor (delegatul).
Stipulatia pentru altul (contractul n folosul unei terte persoane): contractul prin care una din pri stipuleaz o
prestaie de la cealalt parte n folosul unei tere persoane, fr s fie reprezentantul acesteia din urm i fr ca terul
beneficiar s participe la ncheierea contractului.
Cel care stipuleaz prestaia n favoarea terului -stipulant, persoana care se oblig fa de stipulant s execute
prestaia n folosul terului - promitent, iar persoana n favoarea creia se face stipulaia - tert beneficiar.
In cazul stipulaiei pentru altul, promitentul se oblig fa de stipulant s execute o prestaie n favoarea terului
beneficiar, acesta din urm neparticipnd la ncheierea conveniei respective nici direct, nici reprezentat de stipulant.
Indirect, stipulaia pentru altul poate duce la o schimbare de debitor atunci cnd stipulaia este fcut n scopul
achitrii unei datorii de ctre debitorul iniial, prin intermediul unei alte persoane, pe care o face debitor al creditorului
su.
astfel, nu se realizeaz o transmitere direct a calitii de debitor, ntruct vechiul debitor (stipulantul) nu este liberat
fa de creditorul su (terul beneficiar) prin efectul stipulaiei, neavnd loc o transmitere a datoriei, ci se creeaz un nou
drept de crean. De altfel, terul beneficiar nici nu poate fi obligat s accepte dreptul stipulat n favoarea sa.
Poprirea: forma de executare silit indirect prin care creditorul urmrete sumele sau efectele pe care debitorul
su le are de primit de la o ter persoan.
Creditorul care urmrete sumele respective - creditor popritor, debitorul acestuia -debitor poprit, iar terul, care
la rndul lui este debitor al debitorului poprit -tert poprit.
Poprirea const n indisponibilizarea sumelor sau efectelor n minile terului poprit i n obligarea acestuia de
a plti, ceea ce datoreaz debitorului poprit, direct creditorului popritor.
Terul poprit devine debitor direct al creditorului popritor, trebuind s plteasc suma poprit numai acestuia ca
prin poprire se realizeaz o schimbare indirect a persoanei subiectului pasiv al raportului obligaional.
Prin poprire se nate un nou raport juridic obligaional (ntre creditorul popritor i terul poprit), ns nu n toate
cazurile se vor stinge cele dou raporturi juridice obligaionale preexistente :
-raportul dintre creditorul popritor i debitorul poprit, care se menine n limita datoriei rmase neacoperite dup ce terul
poprit a pltit creditorului popritor,
-raportul dintre debitorul poprit i terul poprit, care se menine n limita a ceea ce a rmas dup ce terul poprit a pltit
creditorului popritor.
La o schimbare a subiectului pasiv se poate ajunge, indirect, chiar i printr-o cesiune de creant.
Ex: presupunem c Primus este creditor al lui Secundus, iar, la rndul lui, Secundus este creditor al lui Tertius;
Secundus cedeaz lui Primus creana sa fa de Tertius, astfel nct Primus devine creditor al lui Tertius. ns, Primus va
avea mpotriva lui Tertius creana lui Secundus, crean care s-ar putea s fie mai puin avantajoas dect cea pe care o

"24
avea fa de Secundus (de exemplu, nu este nsoit de garanii); n asemenea cazuri, este preferabil pentru Primus s fie
de acord cu preluarea datoriei lui Secundus de ctre Tertius.
De asemenea, subiectul pasiv al raportului juridic obligational mai poate fi schimbat prin:
-mostenire (n cazul persoanelor fizice),
- fuziune, divizare si transformare (n cazul persoanelor juridice).

"25
ACTUL JURIDIC CIVIL
Act juridic civil: manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori
stinge un raport juridic civil concret.
Elementele definitorii ale actului juridic civil:
- prezenta unei manifestari de vointa care sa provina de la un subiect de dr civil (persoana fizica ori juridica)
- manifestarea de vointa trebuie exprimata cu intentia de a se produce efecte juridice civile, deoarece legea civila
intelege actul juridic civil numai cu o astfel de manifestare de vointa (aceasta trasatura diferentiaza actul juridic civil
de faptul juridic civil savarsit fara intentia de a se produce efecte juridice, efecte ce se produc, insa, in puterea legii)
- efectele juridice urmarite la manifestarea vointei pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic
civil concret ( aceasta trasatura deosebeste actul juridic civil de actele juridice din alte ramuri de drept actul
administrativ, actul de comert, etc.)
Sensurile actului juridic civil:
- actul juridic civil: manifestare de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile se mai utilizeaza si formula
negotium juris sau cuv negotium (operatiune juridica)
- actul juridic civil: inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul material care consemneaza ori reda
manifestarea de vointa exprimata utilizat cand se analizeaza mijlocul de proba al izvorului concret - inscrisul
(autentic, sub semnatura privata) se mai utilizeaza si formula instrumentum probationis sau cuv intrumentum
OBS: Uneori, in acelasi articol dintr-o lege civila se au in vedere ambele sensuri (acceptarea mostenirii poate fi expresa
sau tacita. E expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat (instrumentum
probationis)l e tacita cand eredele face un act (negotium juris) pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de
erete, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare)
CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE:
1. Dupa numarul partilor:
act unilateral: act juridic civil care e rezultatul vointei unei singure parti: testamentul, acceptarea succesiunii,
renuntarea la o mostenire, denumirea unui contract, oferta, promisiunea publica de recompensa, confirmarea unui act
anulabil, purga
act bilateral: act juridic civil care reprezinta vointa concordanta a 2 parti: contractul civil vanzarea-cumpararea,
donatia, mandatul, imprumutul, depozitul, etc
act multilateral: actul juridic civil care e rodul acordului de vointa ce provine de la 3 sau mai multe parti: contractul
civil de societate
Aceasta clasificare are importanta in ceea ce priveste:
- aprecierea valabilitatii actului ( la actul unilateral se verifica o singura vointa juridica, la actul bilateral trebuie
cercetata fiecare din cele 2 vointe juridice)
- regimul juridic diferentiat al viciilor de consimtamant (eroarea, dolul, violenta, leziunea).
OBS: nu trebuie confundata aceasta clasificare cu cea a contractelor civile in :
- contracte unilaterale: contractele ce dau nastere la obligatii numai pt una din parti: donatia, imprumutul
- contracte bilaterale: contractul ce da nastere la obligatii pt ambele parti: vanzarea-cumpararea, antrepriza, renta
viagera
2. Dupa scopul urmarit la incheierea lor:
act cu titlu oneros: actul juridic civil in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se
urmareste obtinerea altui folos patrimonial (contractul oneros: contractul in care ficare parte voieste a-si procura un
avantaj):
- contractul de vanzare-cumparare in care, vanzatorul urmareste pretul in schimbul bunului vandut, iar cumparatorul
urmareste obtinerea bunului cumparat in schimbul pretului
- contractul de antrepriza
- contractul de locatiune si cel de inchiriere
- contractul de renta viagera si cel de vanzare cu clauza de intretinere
- imprumutul cu dobanda, etc
Clasificarea actelor cu titlu oneros:

"26
- act comutativ: act cu titlu oneros la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor: contractul
de vanzare cumparare, contractul de antrepriza
- act aleatoriu: act cu titlu oneros la a carui incheiere partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existand sansa unui
castig si riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare incerta: contractul de renta viagera, contractul de
vanzare cu clauza intretinerii, jocul sau prinsoarea
actul cu titlu gratuit: actul juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos
patrimonial in schimb ( contractul gratuit sau de binefacere = contractul in care una din parti voieste a procura, fara
echivalent, un avantaj celeilalte): donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit, depozitul
neremunerat, legatul, etc
Clasificarea actelor cu titlu gratuit:
- acte liberalitati: acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial
procurat: donatiile, legatele
- acte dezinteresate: actele cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora
patrimoniul: mandatul gratuit, depozitul neremunerat, comodatul, etc.
Aceasta clasificare are importanta juridica, manifestata in diferente de regim juridic, intre ele, in ce priveste:
- capacitatea de a le incheia ( legea civila e mai pretentioasa cand e vorba de acte cu titlu gratuit)
- aplicarea viciilor de consimtamant ( ex leziunea nu priveste actele cu titlu gratuit)
3. Dupa efectul lor:
act constitutiv: actul juridic civil care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior: ipoteca
conventionala (care creaza dreptul real accesoriu ipoteca), amanetul ori gajul, instituirea unui uzufruct, etc
act translativ: actul juridic civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt
patrimoniu: contractele de vanzare-cumparare, de donatie, etc.
act declarativ: act juridic civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent:
- partajul (imparteala)
- actul confirmativ: actul prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate (in nulitate
relativa) un act juridic civil, la a carui incheiere a fost incalcata o dispozitie legala ce ocroteste un interes personal,
individual prin acest act e inlaturata cauza de anulabilitate, actul juridic civil in cauza devenind valabil.
Aceasta clasificare are importanta juridica sub aspectele:
- actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pt viitor, pe cand actul declarativ produce efecte si pt
trecut
- calitate de avand-cauza are numai dobanditorul unui drept sau bun printr-un act tranzitiv iar nu si parte dintr-un act
declarativ
- publicitatii imobiliare ii sunt supuse numai actele constitutive si cele translative
4. Dupa importanta (ori gravitatea) lor:
act de conservare: act juridic civil care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil eintodeauna
avantajos pt autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept de o valoare mai mare: inscrierea unei
ipoteci sau a unui privilegiu, somatia
act de administrare: act juridic civil prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu
dupa obiectul sau , acest act poate privi un bun ori un patrimoniu: inchierierea unui bun in anumite conditii, culegerea
fructelor, reparatiile de intretinere, asigurarea unui bun, etc
act de dispozitie: actul juridic civil care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau drept ori grevarea unui
bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj): vanzarea-cumpararea, donatia.
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica in materia capacitatii de a incheia acte juridice civile, in materia de
reprezentare, si in ceea ce priveste acceptarea mostenirii.
5. Dupa continutul lor:
act patrimonial: actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani privesc drepturile reale si de creanta:
contractele de vanzare-cumparare, de donatie, de imprumut, etc
act nepatrimonial: act juridic civil care are un continut neevaluabil in bani: conventia (intelegerea) parintilor unui
copil din afara casatoriei, in sensul ca acesta sa ia numele de familie al unui dintre ei sau numele lor reunite.

"27
Aceasta clasificare e importanta in materia nulitatii (nu se pune problema restituirilor in cazul anularii actului
nepatrimonial) si in cea a ocrotirii incapabilului.
6. Dupa modul (forma) de incheiere:
act consensual: act juridc civil care se incheie prin simpla manifestare de vointa e regul, d.p.d.v. al formei in care se
incheie actele juridice civile
act solemn (formal): actul juridic civil la a carui incheiere manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o anumita forma
prescrisa fe lege forma speciala, solemna pt un asemenea act e o conditie de valabilitate (e forma ceruta ad
validitatem ori ad solemnitatem): donatia, ipoteca conventionala, testamentul
act real: actul juridic civil care nu se poate incheia decat daca manifestarea de vointa e insotita de remiterea
(predarea) bunului: imprumutul, depozitul, darul manual (= donatia obisnuita, cu diferite ocazii):
Aceasta clasificare are importanta juridica in ceea ce priveste aprecierea valabilitatii actelor civile d.p.d.v. al formei de
incheiere
7. Dupa momentul producerii efectelor lor:
actul intre vii (inter vivos): actul juridic civil care-si produce efectele neconditionat de moartea autorului ori autorilor
lui majoritatea actelor civile sunt acte intre vii
actul pt cauza de moarte (mortis causa): actul juridic civil care nu-si produce efectele decat dupa moartea autorului:
testamentul.
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica in ceea ce priveste capacitatea de a fi incheiate si in ce priveste forma in
care se poate incheia.
8. Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor:
act subiectiv: actul juridic civil al carui continut e determinat prin vointa autorului ori autorilor lui marea majoritate
a actelor civile in tra in aceasta categorie
act conditie: actul juridic civil la a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului,
continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga.
Aceasta clasificare prezinta importanta in ceea ce priveste aprecierea conditiilor de valabilitate.
9. Dupa legatura lor cu modalitatile (termen, conditie, sarcina):
act pur si simplu: actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate: termen, coditie, sarcina unele acte civile sunt
incompatibile cu modalitatile : actul de optiune succesorala (acceptarea ori renuntarea la mostenire), actul de
recunoastere a filiatiei
act afectat de modalitati: actul juridic civil care cuprinde o modalitate unele acte civile sunt afectate de modalitati:
contractul de imprumut, de vanzare cu clauza de intretinere (e prezent termenul), de asigurare, de donatie cu sarcina.
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica pe planul valabilitatii si al producerii efectelor actelor juridice civile.
10. Dupa raportul dintre ele:
act principal: actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de a altui act juridic
majoritatea actelor civile
act accesoriu: act juridic civil a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal: clauza penala,
fidejusiunea, gasjul, ipoteca conventionala, arvuna, etc
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica in ceea ce priveste aprecierea valabilitatii si eficacitatii actelor juridice
civile.
11. Dupa legatura cu cauza (scopul):
act cauzal: actul juridic civil a carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului sau; daca scopul e imoral, ilicit
ori lipseste actul e lovit de nulitate
act abstract: actul juridic civil care e detasat de elementul cauza, valabilitatea sa neimplicand analiza acestui element:
actele juridice constatate prin titlurile de valoare (inscrisurile care incorporeaza operatiuni juridice negotium
titlurile de valoare la purtator (obligatiunea CEC), norminative ori la ordin).
12. Dupa modalitatea incheierii lor:
act strict personal: actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal, fara a putea fi incheiat prin reprezentare:
testamentul

"28
act care pot fi incheiat si prin reprezentare (mandatar)
13. Dupa reglementarea si denumirea lor legala:
act tipic (numit): actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila si o reglementare proprie
majoritatea actelor civile (contractele civile, actele unilaterale)
act atipic (nenumit): actul juridic civil care nu se bucura de o reglementare si de o denumire proprie: contractul de
vanzare cu clauza de intretinere, prestarile de servicii.
Aceasta clasificare e importanta in ceea ce priveste determinarea regulilor aplicabile actului nenumit
14. Dupa modul lor de executare:
act cu executare dintr-o data, instantaneu (uno ictu): actul juridic civil a carui executare presupune o singura prestatie
din partea debitorului: darul manual ca varietate de donatie
act cu executare succesiva: actul juridic civil a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp:
contractul de inchiriere, de renta viagera.
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica in ceea ce priveste:
- consecintele neexecutarii culpabile
- efectele nulitatii
- prescriptia extinctiva
CONDITIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL: elementele din care e alcatuit un act juridic civil clasificare:
1. in functie de aspectul la care se refera:
conditii de fond care privesc continutul actului juridic civil conditii intrinseci
conditii de forma care se refera la exteriorizarea vointei - conditii extinseci
2. dupa criteriul obligativitatii ori neobligativitatii:
conditii esentiale cele cerute pt valabilitatea actului
conditii neesentiale (intamplatoare) cele care pot fi prezente ori pot lipsi fara sa puna in discutie valabilitatea
actului
3. dupa sanctiunea nerespectarii lor:
conditii de validitate nerespectarea lor se sanctioneaza cu nulitatea actului juridic civil
conditii de eficacitate nerespecatrea lor atrage inopozabilitatea
OBS: capacitatea de a incheia actul e in acelasi timp o conditie: de fond, esentiala, de validitate. Forma solemna e o
conditie: de forma, esentiala (pt actele solemne dar nu si pt cele consensuale, reale si de validitate)
Conditiile de fond, esentiale: capacitatea, consimtamantul, obiectul, cauza si modalitatile actului juridic civil.
CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTUL JURIDIC CIVIL: conditia de fond si esentiala care consta in aptitudinea
subiectului de dr civil de a deveni titular de dr si obligatii civile prin incheierea actelor de dr civil.
E o parte a capacitatii de folosinta a pers juridice si e o premisa a capacitatii de exercitiu a persoanei, cealalta prem,isa
fiind discernamantul juridic. Principiul ori regula e capacitatea de a face actul juridic civil (exceptia e incapacitatea).
Regula sau principiul este capacitatea de a ncheia acte juridice civile, incapacitatea constituind excepia.
n legtur cu regula capacitii de a ncheia acte juridice civile, se impun 2 precizri:
- sub aspectul corelaiei dintre capacitate i discernmnt: n timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure),
discernmntul este o stare de fapt (de facto), care se apreciaz de la persoan la persoan, n raport de aptitudinea i
puterea psiho-intelectiv ale acesteia; capacitatea izvorte numai din lege, pe cnd discernmntul este de natur
psihologic discernmntul poate exista izolat, chiar la o persoan incapabil, dup cum o persoan capabil se poate
gsi ntr-o situaie n care, vremelnic, s nu aib discernmnt.
- pentru persoanele juridice, regula capacitii de a ncheia acte juridice civile este subordonat principiului
specialitii capacitii de folosin.
Nerespectarea incapacitii de a ncheia actul juridic civil atrage sanciunea nulitii actului juridic respectiv.
Felul nulitatii (absoluta sau relativa), vom reine urmtoarele:
- n cazul persoanelor fizice, va interveni nulitatea absolut dac s-a nesocotit o incapacitate de folosin impus
pentru ocrotirea unui interes obtesc, ns va interveni nulitatea relativ dac actul juridic a fost ncheiat cu nclcarea

"29
unei incapaciti de folosin instituit pentru ocrotirea unui interes individual sau cu nesocotirea regulilor referitoare la
capacitatea de exerciiu;
- n cazul persoanelor juridice, lipsa capacitii de folosin i nerespectarea principiului specialitii capacitii de
folosin atrag sanciunea nulitii absolute a actului juridic respectiv, iar nerespectarea regulilor privind capacitatea de
exerciiu atrage nulitatea relativ.
VOINTA JURIDICA
Actul juridic e manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice. In structura vointei intra 2 elemente:
consimtamantul si cauza (scopul) intre aceste elemente e o corelatie de tipul parte-intreg.
Formarea vointei are ca punct de plecare nevoia simtita de om, pe care acesta tinde, vrea sa o satisfaca aceasta nevoie e
reflectata in mintea omului. Odata reflectata nevoia, se ajunge la reflectarea mijlocului de satisfacere a acelei nevoi
dobandeste contur dorinta satisfacerii nevoii. Incepe a doua faza a procesului psihologic deliberarea: cantarirea
avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta dorintele si mijloacele de realizare a lor, aflate in concurs. Ca urmare a
aparitiei unui motiv determinat, de la deliberare se trece la luarea hotararii incheierii actului juridic civil, act care apare
ca mijloc de realizare a scopului propus. Pt ca faptul psihologic sa devina fapt sociale, e necesar ca hotararea luata sa fie
exteriorizata. Din acest proces dreptul civil retine doar 2 elemente: hotararea exteriorizata devine consimtamant,
motivul determinant devine cauza (scopul) actului juridic civil.
CONSIMTAMANTUL: conditia esentiala si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act
juridic civil manifestata in exterior.
Pt a fi valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca conditiile:
-sa provina de la o persoana cu discernamant: subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a
discerne efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de vointa. Persoana fizica cu deplina capacitate de
exercitiu are discernamant juridic necesar pt a incheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitate de exercitiu
(minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca) nu are discernamant, fie datorita varstei fragede, fie starii de
sanatate mintala. Minorul intre 14 si 18 ani are discernamant juridic in curs de formare. Reprezentantul legal al persoanei
juridice are intotdeauna discernamant deoarece e o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Totodata, in afara
de incapacitatile legale exista si incapacitati naturale in care se gasesc persoane capabile dupa lege in drept persoana e
capabila (are discernamant) dar in fapt, ea e lipsita temporar de discernamant (cazurile de betie, hipnoza, somnambulism,
manie puternica)
-trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice: rezulta din definitia actului juridic civil care e o
manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice (a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil
concret). Aceasta conditie de valabilitate a consimtamantului nu e indeplinita: cand manifestarea de vointa a fost facut
ain gluma, din prietenie, curtoazie; cand s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga; cand
manifestarea de vointa e prea larga sau cand s-a facut cu o rezerva mintala, cunoscuta de contractant.
-trebuie sa fie exteriorizat: rezulta din definitia consimtamantului: hotarare de a incheia actul, manifestata in exterior,
adica exteriorizata. Partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor, simpla manifestare de vointa e
necesara si suficienta pt ca actul juridic civil sa se nasca valabil d.p.d.v. al formei sale (principiul consensualismului).
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicita). Modalitatile de exteriorizare a
consimtamantului: in scris, verbal, prin gesturi ori fapte concludente
-trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant: conditie impusa de caracterul constient, liber al actului
juridic civil. Specific viciilor de consimtamant e faptul ca exista manifestare de vointa (consimtamant, dar aceasta e
alterata fie in continutul sau intelectual, constient cum e cazul dolului (vicleniei) sau erorii, fie in caracterul sau liber cum
e cazul violentei si al leziunii.
VICII DE CONSIMTAMANT: eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.
EROAREA: falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil
dupa criteriul consecintelor care intervin:
- eroarea obstacol (distructiva de vointa): cea mai grava forma a erorii, falsa reprezentare cazand fie asupra naturii
actului ce se incheie error in negatio - (o parte crede ca incheie un anumit act juridic iar cealalta parte are credinta,
gresita, ca incheie un alt act juridic), fie asupra identitatii obiectului error in corpore (o parte crede ca trateaza cu

"30
privire la un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun). Sanctiunea care intervine e nulitatea absoluta a
actului juridic, deoarece nu s-a format acordul de vointa
- Eroarea viciu de consimtamant: falsa reprezentare ce cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului
error in substantiam fie asupra persoanei cocontractante error in pesonam. Sanctiunea care intervine e nulitatea
relativa a actului
- Eroarea-indiferenta: falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic civil si car
enu afecteaza insasi valabilitatea actului. Poate atrage o diminuare valorica aprestatiei, dar poate ramane fara nici o
consecinta juridica, deoarece e vorba de o usoara reprezentare falsa a realitatii.
dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata:
- eroare de fapt: falsa reprezentare a unei situatii faptice la incheierea actului juridic
- eroarea de drept: falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil.
Structura erorii viciu de consimtamant: un singue element, de natura psihologica falsa reprezentare a realitatii
dificultarea probarii sale
Conditii necesare ca eroarea (falsa reprezentare a realitatii, la incheierea unui act juridi civil ) sa fie viciu de
consimtamant:
- elementul asupra caruia cade falsa reprezentare trebuie sa fie hotarator, determinant pt incheierea actului, in sensul
ca, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat
- in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, e necesar ca cocontractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul
asupra caruia cade falsa reprezentare e determinant, hotarator pt incheierea actului juridic civil
DOLUL (VICLENIA): viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace
viclene pt a determina sa se incheie un act juridic ( e o eroare provocata).
dupa consecintele pe care le are ori nu asupra valabilitatii actului juridic:
- dol principal: dolul ce cade asupra unor elem importante, determinate la incheierea actului juridic si care atrage
anularea actului
- dol incident (secundar): dolul care cade asupra unor imprejurari nedeterminate pt incheierea actului juridic,
neatragand nevalabilitatea actului (se poate cere o reducere a prestatiei, dc e cazul).
Elementele dolului:
- un element obiectiv, material, ce consta in utilizarea de mijloace viclene pt a induce in eroare poate consta fie intr-o
actiune pozitiva cat si in una negativa. Cand elementul obiectiv consta intr-un fapt omisiv dol prin reticenta:
ascunderea ori necomunicarea celeilalte parti a unei imprejurari ce i-ar fi trebuit facuta cunoscuta.
- un element subiectiv, intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa
incheie un act juridic civil.
Pt a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile:
- sa fie deterimnant pt incheierea actului juridic, hotarator se face dupa un criteriu subiectiv
- sa provina de la cealalta parte: de obicei el apare in actele bilaterale dar poate apare si in cazul testamentului care e
un act multilateral. Dolul nu e comun partilor dar daca ar exista reciprocitate de dol, fiecare parte este in drept sa
ceara anularea actului pt dolul al carui victima este.
Proba dolului: dolul nu se presupune, adica persoana care invoca existenta dolului, drept cauza de anulabilitate a
actului juridic civil, trebuie sa-l dovedeasca. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba,
inclusiv martori sau prezumtii simple.
VIOLENTA: viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o
temere ce o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
dupa natura raului cu care se ameninta:
- violenta fizica vis exista atunci cand amenintarea cu raul priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei
- violenta morala metus- exista atunci cand amenintarea cu raul se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele
persoanei
dupa caracterul amenintarii:
- amenintarea legitima, justa cu un rau, care nu e viciu de consimtamant

"31
- amenintarea nelegitima, injusta cu un rau, care are semnificatia juridica a viciului de consimtamant, atragand
anulabilitatea actului incheiat sub imperiul unei temeri insuflata de o asemenea amenintare.
Elementele violentei:
- un element obiectiv, exterior, care consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv, care consta in insuflarea unei temeri persoanei amenintata, ceea ce altereaza consimtamantul, in
cazul violentei, e tocmai aceasta temere insuflata victimei violentei.
Pt a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile:
- sa fie determinanta pt incheierea actului juridic civil, sa fie rationabila dupa criteriul aprecierii un criteriu
subiectiv
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita): nu orice amenintare constituie violenta viciu de consimtamant; e necesar ca
aceasta sa reprezinte o incalcare a legii, adica sa fie nelegitima.
LEZIUNEA: viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre 2 prestatii.
Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la baza reglementarii:
- in conceptia subiectiva: leziunea are 2 elemente
unul obiectiv consta in disproportia de valoare intre contraprestatii
unul subiectiv consta in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte
- in conceptia obiectiva: leziunea are 1 element: paguba egala cu disproportia de valoare intre contraprestatii
Pt anularea actului juridic civil pt leziune, e necesar sa fie intrunite conditiile:
- leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
- leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic
- disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita
Leziunea are un domeniu restrans de aplicare :
- d.p.d.v. al persoanelor care pot invoca leziunea drept cauza de anulare, leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani
(cei cu capacitate de exercitu restransa)
- d.p.d.v. al actelor susceptibile de anulare prin leziune, sunt anulabile prin leziune numai actele juridice care in acelasi
timp sunt acte de administrare, au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani, singur, fara incuviintarea ocrotitorului
legal, sunt lezionare pt minor, sunt comutative.
Leziunea poate conduce la 2 sanciuni alternative:
-nulitatea relativ (actiune n resciziune: aciunea n justiie prin care se solicit anularea actului juridic pentru leziune);
-reducerea sau, dup caz, mrirea uneia dintre prestaii.
OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL: conduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, adica, actiunile
ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute.
Obiectul constituie o condiie de fond, esenial, de validitate i general a actului juridic civil.
Pentru a fi valabil, obiectul oricrui act juridic civil trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine:
-s existe;
-s fie n circuitul civil;
-s fie determinat sau determinabil;
-s fie posibil;
-s fie licit i moral.
Acestea sunt cerinele generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil.
Pentru valabilitatea obiectului anumitor acte juridice civile, exist ns i cerine speciale:
-obiectul s fie un fapt personal al celui ce se oblig;
-cel care se oblig s fie titularul dreptului subiectiv civil;
-s existe autorizaia administrativ sau judiciar prevzut de lege.
Natura unor acte juridice impune ca obiectul lor s priveasc numai anumite bunuri:
EX: mprumutul de folosin privete numai bunuri neconsumptibile, mprumutul de consumaie nu poate privi dect
bunuri fungibile i consumptibile potrivit naturii lor, gajul se refer la un bun mobil, ipoteca nu se poate constitui dect
cu privire la un bun imobil etc.
CAUZA (SCOPUL) ACTULUI JURIDIC CIVIL: obiectivul urmrit la ncheierea acestuia.

"32
Cauza este o condiie de fond, esenial, de validitate i general a actului juridic civil.
n structura cauzei actului juridic civil intr 2 elemente:
Scopul imediat (scopul obligatiei) este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, astfel:
-n contractele sinalagmatice reprezentarea sau prefigurarea mental, de ctre fiecare parte, a contraprestaiei (o parte se
oblig tiind c i cealalt parte, la rndul ei, se oblig);
-n actele juridice cu titlu gratuit care sunt liberaliti intenia de a gratifica (animus donandi);
-n actele juridice reale prefigurarea remiterii bunului;
-n contractele aleatorii prefigurarea unei mprejurri viitoare i incerte de care depinde ansa ctigului sau riscul
pierderii.
In cazul actelor juridice unilaterale, n principiu, scopul imediat este stabilit pentru fiecare tip de asemenea act.
Astfel:
-n cazul promisiunii publice de recompens, scopul obligaiei promitentului const n prefigurarea mental a executrii
prestaiei pentru care urmeaz a plti recompensa;
-pentru purg, scopul imediat l reprezint intenia de a curi imobilul de sarcinile reale care l greveaz;
-n cazul acceptrii unei moteniri, scopul imediat l constituie consolidarea calitii de motenitor;
-n cazul ofertei de a contracta, scopul imediat const n prefigurarea acceptrii acesteia, deci n prefigurarea ncheierii
unui contract;
-n cazul recunoaterii de maternitate sau de paternitate, scopul imediat const n stabilirea legturii de filiaie ntre cel ce
face recunoaterea i cel recunoscut etc.
Pentru unele acte juridice, scopul imediat trebuie apreciat inndu-se cont nu numai de un anumit caracter
juridic al actului respectiv,
EX: n cazul contractului de comodat (act juridic real i cu titlu gratuit), scopul imediat const att n prefigurarea
remiterii lucrului) ct i n intenia comodantului de a procura, gratuit, un folos comodatarului.
Scopul mediat (scopul actului juridic civil) const n motivul determinant al ncheierii actului juridic i se refer:
-fie la nsuirile unei prestaii,
-fie la calitile unei persoane.
Scopul mediat se caracterizeaz prin aceea c este concret i variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile i
chiar n cadrul aceleiai categorii de acte juridice civile.
Pentru a fi valabil, cauza actului juridic civil trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine, cumulativ:
-s existe; -s fie real (s nu fie fals); -s fie licit i moral.
Legea instituie 2 prezumii:
-prezumia de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redrii ei n nscrisul constatator al actului juridic;
-prezumia de existen a cauzei, ceea ce nseamn c ea nu trebuie dovedit.
Ambele prezumii legale sunt relative cel care invoc lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei, fiind
admisibil orice mijloc de prob.
FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL: modalitatea de exteriorizare a manifestrii de voint fcut cu intentia
de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. -accepiune restrns.
In sens larg, desemneaza 3 cerine de form:
-forma cerut pentru nsi validitatea actului juridic (forma ad validitatem sau ad solemnitatem);
-forma cerut pentru probarea actului juridic (forma ad probationem);
-forma cerut pentru opozabilitatea actului juridic fa de teri.
Privit n nelesul ei restrns, forma actului juridic civil este guvernat de principiul consensualismului
(reprezint o aplicare n aceast materie a principiului libertii actelor juridice civile (principiul autonomiei de voin).)
Principiul consensualismului: acea regul de drept potrivit creia simpla manifestare de voint este nu numai
necesar, ci si suficient pentru ca actul juridic civil s ia nastere n mod valabil sub aspectul formei care mbrac
manifestarea de voin fcut n scopul de a produce efecte juridice.
pentru a produce efecte juridice civile, manifestarea de voin nu trebuie s mbrace o form special.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil:

"33
in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pt valabilitatea actului juridic civil (forma ceruta ad validitatem ori ad solemnitateam) nerespectarea
ei atrage nulitatea actului
- forma ceruta pt probarea actului juridic civil ( forma ceruta ad probationem) nerespectarea ei nu atrage
nevalabilitatea actului ci imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba
- forma ceruta pt opozabilitatea pt terti nerespectarea ei se sanctioneaza cu inopozabilitatea ( terta persoana e in drept
sa ignore actul juridic care trebuia adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in
acest scop)
dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pt actul juridic civil:
- forma legala cea impusa de legea civila
- forma voluntara ori conventionala
Forma ad validitatem ( forma cerut pentru valabilitatea actului juridic civil): conditia de validitate, esential si
special, care const n necesitatea ndeplinirii formalittilor prestabilite de lege, n lipsa crora actul juridic civil nu
s-ar putea naste n mod valabil.
Forma cerut ad validitatem prezint urmtoarele caractere:
-reprezint un element constitutiv (esenial) al actului juridic civil, n lipsa cruia actul juridic va fi lovit de nulitate
absolut;
-este incompatibil cu manifestarea tacit de voin, deci presupune manifestarea expres de voin;
-este exclusiv: pentru un anumit act juridic civil solemn, trebuie ndeplinit o anumit form, de regul, forma autentic
(excepie pt testament).
Cerinele care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem sunt urmtoarele:
-toate clauzele actului juridic civil trebuie s mbrace forma cerut pentru valabilitatea sa: n principiu, nu este admisibil
aa-numitul act per relationem, adic actul n care, pentru determinarea coninutului su, se face trimitere la o surs
extern;
-actul juridic aflat n interdependen cu un act juridic solemn trebuie s mbrace i el forma solemn
-actul juridic care determin ineficiena unui act juridic solemn trebuie s mbrace i el forma solemn (excepie n cazul
legatului, acesta putnd fi revocat i n mod tacit).
Forma ad probationem (forma cerut pentru probarea actului juridic civil): cerinta impus de lege sau de prti, care
const n ntocmirea unui nscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.
Forma ad probationem este obligatorie, dar nu facultativ, adica, nerespectarea ei atrage, in principiu, inadmisibilitatea
dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de prob.
nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, n principiu, sanciunea care
intervine const n imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de prob. Dovada actului juridic civil i
existena acestuia sunt 2 chestiuni distincte, prima nefiind necesar dect n caz de litigiu.
Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti: formalittile care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul
juridic opozabil si persoanelor care nu au participat la ncheierea lui, n scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor
acestora.
Aceast cerin de form a actului juridic civil se justific prin ideea de protecie a terilor fa de eventualele efecte
prejudiciabile ale unor acte juridice civile, expres prevzute de lege.
Forma cerut pentru opozabilitate fa de teri este obligatorie, dar nu facultativ.
n cazul nerespectrii acestei cerine de form, sanciunea const n inopozabilitatea actului juridic: posibilitatea terului
interesat de a ignora actul juridic invocat de prile acestuia sau de una dintre ele mpotriva sa.
actul juridic civil produce efecte ntre pri, dar este ineficace fa de teri, deci prile nu au posibilitatea s se
prevaleze de drepturile izvorte din acel act juridic fa de teri.
MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL:
Termenul (dies), ca modalitate a actului juridic civil: evenimentul viitor si sigur ca realizare, pn la care este amnat
nceperea sau, dup caz, stingerea exercitiului drepturilor subiective civile si a executrii obligatiilor civile corelative.
Dupa efectul sau:

"34
- termen suspensiv: termenul care amn, pn la mplinirea lui, nceputul exerciiului dreptului subiectiv civil i al
executrii obligaiei civile corelative
- termen extinctiv: termenul care amn, pn la mplinirea lui, stingerea exerciiului dreptului subiectiv civil i a
executrii obligaiei corelative.
n raport de persoana care beneficiaza de termen (n functie de titularul beneficiului termenului):
- termen stabilit n favoarea debitorului (care reprezint regula);
- termen stabilit n favoarea creditorului
- termen stabilit att n favoarea debitorului, ct si a creditorului
Aceast clasificare prezint interes deoarece numai cel n folosul cruia este stabilit termenul poate s renune la
beneficiul termenului, iar, n cazul n care termenul a fost fixat n favoarea att a creditorului, ct i a debitorului, nu se
poate renuna la beneficiul termenului respectiv dect prin acordul ambelor pri.
n functie de izvorul sau:
- termen voluntar (conventional): termenul ce s-a stabilit prin act juridic unilateral, bilateral sau multilateral;
- termen legal: termenul stabilit printr-un act normativ i care face parte de drept din actul juridic;
- termen jurisdictional: termenul acordat debitorului, n cazurile prevzute de lege, de ctre organul de jurisdicie
Dupa criteriul cunoasterii sau nu a datei mplinirii sale:
- termenul cu scadenta certa: termenul a crui dat (calendaristic) de mplinire se cunoate din chiar momentul
ncheierii actului juridic;
- termenul cu scadenta incerta: termen (deci tot un eveniment viitor i sigur ca realizare) a crui dat de mplinire nu
este cunoscut n momentul ncheierii actului juridic, dei mplinirea lui este sigur
Termenul, ca modalitate a actului juridic, afecteaz numai executarea actului juridic, nu i existena acestuia.
Termenul suspensiv are ca efect ntrzierea nceputului exercitrii dreptului subiectiv civil i a ndeplinirii obligaiei
civile corelative. Dreptul subiectiv civil i obligaia civil corelativ au ns o existen cert.
Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil i a obligaiei corelative. Pn la mplinirea
termenului extinctiv, raportul juridic civil concret i produce efectele sale, ns, dup mplinirea termenului, acestea
nceteaz.
Conditia, ca modalitate a actului juridic: eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (naterea sau
desfiinarea) dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative.
Dupa efectele pe care le produce:
- Condita suspensiva: conditia de a crei ndeplinire depinde naterea drepturilor subiective civile i a obligaiilor
corelative.
- Conditia rezolutorie: conditia de a crei ndeplinire depinde desfiinarea drepturilor subiective civile i a obligaiilor
corelative.
n raport de legatura cu vointa partilor a realizarii sau nerealizarii evenimentului (dupa cauza de care depinde
realizarea sau nerealizarea evenimentului:
- Conditia este cazuala cnd realizarea evenimentului depinde de hazard, de ntmplare, fiind deci independent de
voina prilor.
- Conditia este mixta cnd realizarea evenimentului depinde att de voina uneia din pri, ct i de voina unei
persoane determinate.
- Conditia potestativa poate fi pur sau simpl.
Conditia potestativa simpla: condiia a crei realizare depinde att de voina uneia din pri, ct i de un element exterior
acesteia (fapt exterior sau voina unei persoane nedeterminate).
Conditia pur potestativa: condiia a crei realizare depinde exclusiv de voina uneia dintre pri. Obligaia asumat sub
condiie suspensiv pur potestativ din partea celui care se oblig este nul.
Dupa cum consta n realizarea sau nerealizarea evenimentului, conditia poate s fie:
- pozitiva , -- negativa.
Efectele condiiei, ca modalitate a actului juridic, sunt guvernate de 2 reguli:
condiia afecteaz nsi existena drepturilor subiective civile i a obligaiilor civile corelative.

"35
efectele condiiei se produc, n principiu, retroactiv: momentul de la care sau pn la care se produc nu este acela al
ndeplinirii sau nendeplinirii condiiei, ci momentul ncheierii actului juridic civil sub condiie.
Regula retroactivitii efectelor condiiei nu are caracter imperativ, aa nct prile ar putea deroga, prin voina
lor, de la aceast regul, prevznd n mod expres c efectele condiiei se vor produce din momentul ndeplinirii sau al
nendeplinirii evenimentului.
Analizarea efectelor condiiei presupune o dubl distincie:
-pe de o parte, ntre condiia suspensiv i condiia rezolutorie,
-pe de alt parte, ntre intervalul de timp cuprins ntre momentul ncheierii actului juridic i momentul n care
ndeplinirea sau nendeplinirea condiiei devine sigur (pendente conditione) i perioada ulterioar acestui moment
(eveniente conditione).
Sarcina: o obligaie de a da, a face sau a nu face, impus gratificatului de ctre dispuntor, n actele juridice cu
titlu gratuit (mai exact, liberaliti).
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL: drepturile subiective civile si obligatiile civile crora actul juridic le
d nastere, le modific sau le stinge, deci ceea ce pentru raportul juridic civil reprezint coninutul acestuia.
Principiile efectelor actului juridic civil: regulile de drept civil care arat modul n care se produc aceste efecte,
respectiv cum, n ce conditii si fat de cine se produc aceste efecte.
Pprincipii ale efectelor actului juridic civil:
- principiul fortei obligatorii,
- irevocabilitatea
- principiul relativitatii. Uneori, se apreciaz c irevocabilitatea nu reprezint un principiu distinct, ci doar un aspect al
principiului forei obligatorii.
Principiul fortei obligatorii: regula de drept potrivit creia actul juridic civil legal ncheiat se impune prtilor (n cazul
conveniilor) sau prtii (n cazul actelor juridice unilaterale) ntocmai ca legea; actul juridic civil este obligatoriu
pentru pri, iar nu facultativ.
Actul juridic civil legal ncheiat are for obligatorie nu numai pentru prile acestuia, ci i pentru organul de jurisdicie
nvestit cu soluionarea unui litigiu decurgnd dintr-un astfel de act, deci instana este obligat s asigure executarea
actului juridic legal ncheiat, innd seama, n interpretarea clauzelor lui, de voina prilor.
De la acest principiu, exist anumite excepii, adic situaii n care efectele actului juridic civil nu se mai produc aa cum
au prevzut prile, la ncheierea lui, ci, independent de voina prilor sau, dup caz, a prii, aceste efecte sunt fie mai
restrnse, fie mai ntinse dect cele stabilite iniial.
a) Cazurile de restrngere a fortei obligatorii sunt acele situaii, prevzute n mod expres de lege, n care actul juridic i
nceteaz efectele nainte de termen, datorit dispariiei unui element al su.
Excepii:
- ncetarea contractului de locaiune din cauza pieirii totale sau considerabile a lucrului;
- ncetarea contractului de societate civil datorit anumitor cauze prevzute de lege (pierderea obiectului societii;
- moartea, punerea sub interdicie sau insolvabilitatea unuia dintre asociai, afar de cazul cnd s-a stipulat c societatea
poate continua cu motenitorii asociatului decedat sau cu asociaii rmai n via ori cu asociaii capabili sau
solvabili; pieirea lucrului);
- ncetarea contractului de mandat din cauza morii, interdiciei, insolvabilitii sau falimentului mandantului ori
mandatarului;
- ncetarea contractului de concesiune datorit dispariiei, dintr-o cauz de for major, a bunului concesionat, precum
i ncetarea aceluiai contract, prin renunarea concesionarului, datorit imposibilitii obiective de a exploata bunul
concesionat;
- stabilirea, prin lege, fie a duratei contractului, inferioar celei prevzute de pri n contractul aflat n curs de
executare, fie a altor efecte, mai restrnse dect cele prevzute de pri.
b) n categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii se includ:
- prorogarea (prelungirea) efectelor anumitor acte juridice, prin efectul legii, peste termenul convenit de pri;
- prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiv datorit suspendrii temporare a executrii acestuia pe tot
timpul ct dureaz cauza de suspendare;

"36
- moratoriul legal, adic acordarea, prin lege, a unui termen care are ca efect amnarea general a executrii unor
obligaii contractuale de ctre o anumit categorie de debitori, n considerarea unor mprejurri excepionale precum
crize economice, conflicte militare etc.
Irevocabilitatea actului juridic civil: (indiferent c ar fi privit ca un principiu al efectelor actului juridic sau doar ca o
consecin a principiului forei obligatorii) nelegem faptul c actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate
pune capt prin vointa numai a uneia din prti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capt prin manifestarea
de voint, n sens contrar, din partea autorului acestuia.
Constituie excepii de la irevocabilitatea actului juridic acele cazuri n care actului juridic bilateral i se poate pune capt
prin voina uneia din pri, actului juridic multilateral i se poate pune capt prin voina uneia sau mai multor pri, dar nu
toate, iar actului juridic unilateral i se poate pune capt prin voina autorului lui.
Principalele excepii de la irevocabilitatea actelor juridice civile bilaterale sau multilaterale:
-revocarea donaiei ntre soi;
-denunarea contractului de locaiune ncheiat pe durat nedeterminat;
-revocarea contractului de mandat de ctre mandant i renunarea mandatarului la mandat;
-ncetarea contractului de depozit la cererea deponentului;
-denunarea contractului de asigurare etc.
Excepiile de la irevocabilitatea actelor juridice civile unilaterale:
-legatul;
-retractarea renunrii la motenire;
-revenirea asupra acceptrii exprese sau tacite a motenirii, n cazul n care succesiunea ar fi absorbit sau micorat cu
mai mult de jumtate, prin descoperirea unui testament necunoscut n momentul acceptrii;
-revocarea mrturisirii pentru eroare de fapt;
-revocarea ofertei nainte de a fi acceptat de ctre destinatar etc.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil: regula de drept potrivit creia actul juridic civil produce efecte
numai fat de autorul sau, dup caz, autorii lui, fr a putea s profite ori s duneze tertelor persoane.
Actul juridic civil bilateral sau multilateral d natere la drepturi subiective i obligaii numai pentru prile lui, iar actul
juridic unilateral oblig doar pe autorul acestuia.
Dac un act juridic, ca regul, nu poate s dea natere la drepturi subiective i obligaii dect n beneficiul, respectiv n
sarcina prilor actului juridic (principiul relativitii), aceasta nu nseamn c actul juridic nu ar reprezenta nimic pentru
terele persoane, c acestea din urm ar putea s l ignore sau s l nesocoteasc.
Dimpotriv, actul juridic, ca realitate social (ca situaie juridic), este opozabil i persoanelor strine de el, desigur n
privina drepturilor i obligaiilor ce revin prilor actului juridic. n concret, opozabilitatea actului juridic fa de teri
nseamn dreptul prii de a invoca acel act juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept
subiectiv dobndit de parte prin actul juridic respectiv, iar prin inopozabilitatea actului juridic fa de teri se nelege
lipsa unui asemenea drept.
De regul, opozabilitatea fa de teri a unui act juridic este condiionat de respectarea anumitor formaliti. Trebuie
precizat c pot exista cazuri n care i terele persoane ar avea interesul s invoce, n favoarea lor, un act juridic mpotriva
prilor acestuia.
nelegerea coninutului principiului relativitii efectelor actului juridic, precum i a excepiilor de la acest principiu
necesit precizarea noiunilor de parte, avnd cauz i ter, ntruct, n raport cu un anumit act juridic civil, toate
subiectele de drept civil se plaseaz ntr-una din aceste trei noiuni.
Parte: persoana care ncheie actul juridic civil, personal sau prin reprezentare, i n patrimoniul ori fa de care
se produc efectele actului respectiv.
Tertii: persoanele strine de un anumit act juridic, care nu au participat nici direct i nici prin reprezentare la
ncheierea acestuia. n principiu, terii nu sunt afectai prin ncheierea unui act juridic, n sensul c acesta nu le profit,
dar nici nu le duneaz.
Avand- cauza: persoana care, dei nu a participat la ncheierea actului juridic civil, este totui ndrituit s profite
de efectele actului respectiv sau, dup caz, este inut s suporte aceste efecte, datorit legturii sale juridice cu una din
prile acelui act juridic.

"37
Categorii de avnzi-cauz: succesorii universali i succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particula;
creditorii chirografari.
Excepii de la principiul relativitii efectelor actului juridic:
-cazurile n care efectele actul juridic civil s-ar produce i fa de alte persoane care nu au participat la ncheierea actului
respectiv, deci fa de alte persoane dect prile.
Excepiile de la principiul relativitii:
-O excepie real de la principiul relativitii ar presupune c, prin voina prilor actului juridic (i numai prin voina
acestora, nu ns i n temeiul legii ori al unui consimmnd implicit), actul respectiv creaz drepturi subiective sau
obligaii pentru o persoan ce nu a participat la ncheierea lui, nici personal, nici prin reprezentant.
Singura excepie real de la principiul relativitii actului juridic civil este stipulaia pentru altul ( contractul n
folosul unei tere persoane), adic acel contract prin care o parte (promitentul) se oblig fa de cealalt parte
(stipulantul) s execute o prestaie n favoarea unei a treia persoane (terul beneficiar), fr ca aceasta din urm s
participe la ncheierea conveniei respective nici direct i nici reprezentat de stipulant.
-Categoria excepiilor aparente de la acest principiu include: situaia succesorilor universali, cu titlu universal ori cu
titlu particular ai prilor actului juridic, promisiunea faptei altuia, reprezentarea, aciunile directe, cesiunea de
crean, ipoteza gestiunii intereselor altei persoane, actele juridice colective i contractul colectiv de munc.
Situaia creditorilor chirografari i simulaia sunt excepii de la opozabilitatea actului juridic fa de teri (ca de
altfel i alte cazuri n care, potrivit legii, terul ce ar justifica un interes ar putea s atace un act juridic).
Simulatia: operatiunea juridic n cadrul creia printr-un act juridic public, dar aparent (simulat) se creaz o alt
situatie juridic dect cea stabilit printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevrat ( contranscris).
n cazul simulaiei, voina real a prilor nu este reflectat n contractul public, ci n contractul secret.
n functie de modul n care este conceput contractul aparent si de elementul n privinta caruia opereaza simulatia:
- Simulatia prin ncheierea unui contract public fictiv e o disimulare total a realitii, contractul public fiind ncheiat
numai de coniven, existena lui fiind contrazis de actul secret, n care se menioneaz c n realitate prile nu au
ncheiat nici un contract. Prile ncheie contractul public numai pentru c au interesul s se cread c ntre ele s-a nscut
astfel un raport juridic, dar n actul secret se neleg ca actul public s nu produc nici un fel de efecte juridice.
- Simulatia prin deghizare presupune ncheierea n realitate a unui contract, care ns este inut secret, n tot sau n parte,
fa de teri.
& deghizarea este totala dac prile urmresc s ascund nsi natura juridic a contractului, ceea ce nseamn c n
actul public se indic un anumit contract, iar n actul secret se arat adevratul contract ncheiat de pri.
& deghizarea este partiala atunci cnd prile urmresc s ascund unele clauze convenite,
La simulatia prin interpunere de persoane, actul public se ncheie ntre anumite persoane, iar n actul secret se
menioneaz adevratul beneficiar al actului juridic, altul dect cel care apare n actul public.
Nu ntotdeauna scopul urmrit prin simulaie are caracter ilicit, astfel nct, n sistemul Codului civil, nu s-a
sancionat simulaia cu nulitatea, ci este instituit, cu caracter general, o alt sanciune, anume inopozabilitatea fa de
terii de bun-credin a situaiei juridice create prin contractul secret, precum i, dac este cazul, nlturarea simulatiei
pe calea aciunii n simulaie. Exist ns i situaii particulare n care simulaia este sancionat cu nulitatea.
n examinarea efectelor simulaiei, din perspectiva sanciunii cu caracter general, urmeaz a deosebi:
- raporturile care se stabilesc ntre prile simulaiei (inclusiv, n principiu, succesorii universali sau cu titlu universal ai
prilor);
- raporturile dintre prile simulaiei i terele persoane; raporturile dintre teri.
n raporturile dintre prtile simulatiei si va produce efectele contractul secret,care reflect voina real a prilor, fiind
ns necesar ca acesta s fi fost ncheiat cu respectarea tuturor condiiilor de validitate. De asemenea, n principiu,
contractul secret si produce efectele si fat de succesorii universali sau cu titlu universal ai prtilor simulatiei.
ns, succesorii universali sau cu titlu universal ai prilor devin teri atunci cnd simulaia a fost folosit n
vederea fraudrii intereselor legitime ale acestora.
Tertilor de bun-credint, adic terilor care, la data naterii intereselor lor referitoare la contractul ncheiat de
participanii la simulaie, nu aveau cunotin de existena simulaiei, nu le este opozabil contractul secret, ci lor le poate

"38
fi opus numai contractul public (simulat). Mai mult, terii de bun-credin pot s invoce, n beneficiul lor i mpotriva
prilor, contractul secret (desigur, n msura n care afl de existena acestuia), prin intermediul aciunii n simulaie.
In materia simulaiei, tertul de bun-credint, n funcie de interesele sale, se poate prevala fie de contractul public, fie de
contractul secret. n schimb, contractul secret poate fi opus terilor care, n momentul cnd s-au nscut interesele lor
referitoare la acest contract, i cunoteau existena i coninutul, deci terii de rea-credin nu au dreptul de opiune ntre a
invoca actul aparent sau a se prevala de actul secret.
Este posibil s se iveasc un conflict ntre teri, n sensul c unii ar avea interesul s se prevaleze de existena contractului
secret, iar alii de cea a contractului aparent.
Se admite c vor fi preferati tertii care, cu bun-credint, se ntemeiaz pe contractul aparent (buna-credin nsemnnd
necunoaterea existenei i coninutului contractului secret n momentul cnd s-a nscut dreptul sau interesul terului
respectiv) dei ntre pri va produce efecte contractul secret, totui, contractul public va fi opozabil tuturor terilor,
astfel nct va avea ctig de cauz terul care are interesul s invoce contractul public (aparent), chiar dac acesta nu
corespunde voinei reale a prilor.
Efectele specifice contractelor sinalagmatice
Reciprocitatea i interdependena obligaiilor izvorte din contractele sinalagmatice determin unele efecte specifice,
care vizeaz apariia unor mprejurri, imputabile sau nu uneia dintre pri.
Efectele specifice contractelor sinalagmatice sunt urmtoarele:
Exceptia de neexecutare a contractului: mijlocul de aprare care const n refuzul de executare a obligatiei exprimat
de ctre una din prtile contractului sinalagmatic atunci cnd cealalt parte i pretinde aceast executare fr a-si
ndeplini propria obligatie.
Rezolutiunea este sanctiunea care intervine n cazul neexecutrii culpabile a obligatiilor izvorte dintr-un contract
sinalagmatic cu executare uno ictu, constnd n desfiintarea retroactiv a acestuia.
n functie de izvorul sau si de modul n care se aplica:
- rezolutiunea judiciara ( legala);
- rezolutiunea conventionala.
Rezoluiunea poate fi cerut numai de ctre creditorul obligaiei neexecutate culpabil, iar nu i de ctre partea
vinovat de neexecutarea obligaiei pe care i-a asumat-o prin contractul sinalagmatic. Cel care solicit rezoluiunea
trebuie s i fi executat obligaia asumat prin contractul sinalagmatic ori s se declare gata s i-o execute.
Partea ndreptit s solicite rezoluiunea nu este obligat s aleag aceast cale, ci poate s opteze pentru soluia
executrii silite (n natur sau, dup caz, prin echivalent) a obligaiei asumat de cealalt parte contractant.
Rezoluiunea judiciar opereaz din momentul rmnerii definitive a hotrrii judectoreti prin care a fost
pronunat. Ea prezint urmtoarele inconveniente:
-instana, n principiu, are posibilitatea s acorde debitorului un termen de graie pentru ca acesta s i execute obligaia;
-instana are posibilitatea s aprecieze, n funcie de mprejurrile concrete ale speei, dac este cazul s pronune
rezoluiunea ori s oblige la executarea silit a contractului;
-debitorul poate evita rezoluiunea, executndu-i obligaia pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreti prin care
s-a admis cererea de desfiinare a contractului.
n baza principiului libertii de voin, prile, prin acordul lor de voin, pot nsera n contractul sinalagmatic
anumite clauze referitoare la desfiinarea contractului n caz de neexecutare culpabil a obligaiei asumate de ctre
oricare dintre ele ( clauzele - pacte comisorii), (rezoluiunea - rezoluiune convenional).
Rezoluiunea convenional presupune de asemenea o neexecutare culpabil a obligaiei asumate de una dintre
pri, iar pactul comisoriu poate fi invocat numai de ctre creditorul acestei obligaii, iar nu i de ctre cel culpabil de
neexecutare.
De asemenea, partea ndreptit poate opta ntre rezoluiune i a cere executarea silit. Indiferent c este
judiciar sau convenional, rezoluiunea are ca principal efect desfiinarea (retroactiv) a contractului sinalagmatic.
Prile urmeaz a fi repuse n situaia anterioar, prin restituirea a ceea ce s-a executat n baza contractului desfiinat. De
asemenea, partea care i-a executat obligaia ori s-a declarat gata s-i execute obligaia poate s obin despgubiri
pentru repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabil a obligaiei de ctre cealalt parte.

"39
Rezilierea: sanctiunea ce intervine n cazul neexecutrii culpabile a unei obligatii izvorte dintr-un contract
sinalagmatic cu executare succesiv, constnd n desfacerea contractului respectiv (numai pentru viitor).
Deosebiri ntre rezoluiune i reziliere:
-in domeniul de aplicare,
-o difereniere parial n privina efectelor:
* n cazul rezilierii, prestaiile deja executate nu se mai pot restitui e vorba despre o desfacere a contractului (nceteaz
efectele viitoare ale contractului)
* n cazul rezoluiunii e vorba de o desfiinare (i pentru trecut). n rest, ca i rezoluiunea, rezilierea este o sanciune ce
intervine n cazul unei neexecutri culpabile, are ca fundamant reciprocitatea i interdependena obligaiilor nscute din
contractul sinalagmatic,poate fi judiciar sau convenional.
Problema riscului contractului sinalagmatic se pune atunci cnd una din prile contractante este mpiedicat
de un caz fortuit sau de for major s i execute obligaia asumat.
Neexecutarea uneia dintre obligaiile ce izvorsc din contractul sinalagmatic nu este consecina vinoviei
debitorului acestei obligaii, ci a unei mprejurri mai presus de voina lui.
se pune ntrebarea de a ti dac partea care este debitor al obligaiei imposibil de executat mai este ndreptit s
pretind celeilalte pri executarea obligaiei asumate de aceasta din urm.
n cazul unui rspuns afirmativ, ar nsemna c riscul contractului sinalagmatic ar fi suportat de acea parte care
este creditorul obligaiei imposibil de executat, de vreme ce aceast parte va fi inut s execute obligaia asumat dei
nu va primi contraprestaia.
n cazul unui rspuns negativ, nseamn c partea care are calitatea de creditor al obligaiei imposibil de executat
este i ea liberat de executarea propriei obligaii, deci c riscul contractului sinalagmatic ar urma s fie suportat de ctre
debitorul obligaiei imposibil de executat.
Regula n cazul contractelor sinalagmatice netranslative de proprietate este aceea c riscul va fi suportat de
ctre debitorul obligatiei imposibil de executat, care deci nu este ndreptit s pretind celeilalte pri executarea
obligaiei corelative, dup cum nici cealalt parte nu va putea pretinde despgubiri, nefiind vorba despre o neexecutare
imputabil.
Practic, contractul se desfiineaz. n contractele sinalagmatice translative de proprietate, riscul l suport partea
care avea calitatea de proprietar n momentul pieirii fortuite a lucrului. De regul, aceast parte este dobnditorul,
ntruct, n principiu, dreptul de proprietate se transmite din momentul realizrii acordului de voin.
dobnditorul va trebui s plteasc preul, indiferent dac lucrul, n momentul pierii fortuite, se afla la el sau n
detenia nstrintorului.
Dac ns nstrintorul era pus n ntrziere n privina obligaiei de predare a lucrului, atunci el va suporta riscul
pieirii fortuite, deci nu va mai fi ndreptit s pretind plata preului. Totui, chiar dac era pus n ntrziere n momentul
pieirii fortuite, nstrintorul poate face dovada c lucrul ar fi pierit i la dobnditor, caz n care riscul va fi suportat de
acesta din urm.

"40