TARGU MURES

Trgu-Mure

Municipiul Trgu-Mure se bucur de o aezare aproximativ central n cadrul

Transilvaniei, aflndu-se la contactul celor trei regiuni naturale cu resurse economice diferite:
Cmpia Transilvaniei, ca regiune cerealier; Podiul Transilvaniei n complexitatea sa, ca zon
cerealier, viticol, pomicol, creterea animalelor etc., i zona forestier a Munilor Vulcanici i
a Subcarpailor interni.
Topografic, municipiul este situat pe ambele maluri ale rului Mure, cea mai mare parte
a teritoriului su fiind situat pe malul stng, unde se afl i zona veche, istoric, a localitii.
Poziia geografic favorabil i permite legturi convenabile cu toate regiunile geografice
ale rii, pe cile feroviare i rutiere, aici fiind demn de remarcat vechiul drum roman care pornea
din Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), de-a lungul rului Mure, cu ramificaii spre Cluj-Napoca i
Trgu-Mure.
Beneficiind de aezarea sa geografic i climateric prielnic, Trgu-Mure a constituit,
din cele mai vechi timpuri, un leagn de strveche civilizaie uman. Au fost descoperite urme
ale vieuirii umane, pe teritoriul de azi al municipiului, ct i pe cel al localitilor nvecinate,
dovezi materiale care atest vechimea, permanena, continuitatea de via istoric, ncepnd din
epoca neolitic i pn n perioada feudal timpurie (sec. IX-XIV), cnd se fac cunoscute primele
meniuni documentare ale localitii.
 Geneza Trgu-Mureului este legat de maturizarea unui proces social-economic de mai
lung durat, n care, din cadrul obtei steti, s-au rupt treptat meteugarii, gsindu-i condiii
favorabile activitii lor. Un aport destul de nsemnat n dezvoltarea aezrii iniiale i
transformarea ei n localitate oreneasc, cu caracter de trg, l-a avut, aa cum am mai amintit,
i situarea acesteia la ncruciarea unor importante drumuri comerciale, devenind un important
centru de schimb.
 Dei documentar este pomenit ncepnd cu secolul al XIV-lea, probabil oraul dateaz
nc de la sfritul perioadei prefeudale, bineneles ntr-o form mai restrns, 1 ca centru de
schimb trg form caracteristic vechilor aezri romneti, i care poate fi pus n legtur
cu existena celorlalte aezri sau ceti prefeudale, situate n jurul su.
In secolele X-XI patrund in Transilvania triburile maghiare, in ciuda impotrivirii
populatiei bastinase organizata in voievodate.
Cercetarile stiintifice si documentarile istorice precizeaza ca pe locul unde se intinde
orasul Caracterul de targ, exprimat si in numele orasului, poate fi intalnit in mai multe
denumiri:romanii l-au numit Tirgu-Mures, negustorii germani i-au dat numele de Neumarkt
(targul nou), cei greci i-au zis Agropolis (cetatea, targul cerealelor).
Oraului Trgu-Mure i este caracteristic funcia de trg. nc din secolul al XIVlea,
aici, pe promontoriul celei de-a doua terase, n zona strzii Mrton ron , se afla vechiul loc de
trg, unde, pe lng animalele aduse spre vnzare, se adunau i vitele destinate ca tribut regilor
(bovum signatura), cu prilejul ncoronrii, cstoriei sau naterii primului lor fiu.
Creterea produciei meteugreti, ndeosebi a meteugarilor locali, a creat premisa
ntririi aezrii ca important centru de desfacere a produselor, cu trguri sptmnale.
In urma dezvoltarii mestesugarilor, au aparut si in acest opidum primele bresle care au
construit fortificatii, bastioane, care pana astazi pastreaza denumirile lor in amintirea breslelor
cojocarilor, cizmarilor, croitorilor, etc. La inceputul secolului al XVI-lea, exista o uniune
interurbana a croitorilor din Targu-Mures.
In prima jumatate a secolului al XVI-lea, Targu Mures se numara intr-o oarecare masura
printre orasele libere regale, centre comerciale si mestesugaresti bine fortificate, inzestrate cu
drept de autoadministrare si cu privilegii.
La 1600, in semn de recunostinta fata de romanii din oras, care l-au ajutat in lupte, Mihai
Viteazu le cladeste o biserica ortodoxa.
In 1601-1602, orasul este jefuit si incediat in intregime de catre trupele conduse de Basta
si de catre turci si tatari. Flacarile il distrug, pentru prima data, aproape in intregime.Majoritatea
localnicilor vor gasi refugiu intre zidurile Brasovului.Aici se naste idea construirii unei
fortificatii in Targu Mures.Din initiativa lui Toma Borsos, jude al orasului Targu Mures, au
inceput sa se construiasca bastioanele cetatii.
In 1658, Targu Mures a fost din nou jefuit de catre turci si tatari. Dupa numai 2 ani de
relative liniste, orasul este iarasi victim atacurilor turcilor si tatarilor care parjolesc totul in calea
lor.
De-a lungul deceniilor aspectul oraului cunoate transformri, zestrea urban fiind
ncontinuu mbogit. Pe lng cetatea aflat n construcie, sunt realizate o serie de alte cldiri,
cu unul sau dou niveluri, n parte din materiale durabile. Analiznd evoluia spaiului urban
constatm c din punct de vedere urbanistic, strzile i pieele s-au conturat. Prin reconstituiri
teoretice ale caselor din zona central a oraului, ca i din descrierele contemporane, cel puin
teoretic, putem aprecia aspectul principalelor zone ale oraului.
O privire retrospective a acestor trei decenii de viata libera ne aduce fata in fata imagini
contrastante; cea a orasului provincial de odinioara in care, jumatate din strazi nu erau pavate, o
treime a orasului nu avea canalizare, 2000 de case erau lipsite de lumina electrica, iar industria
era reprezentata abia de cateva intreprinderi mici si de ateliere manufacturiere, si imaginea de
azi, a unui oras aflat intr-un deplin proces de dezvoltare.El a devenit azi un oras infloritor, in
continua dezvoltare.
Pentru determinarea zonelor parcelate ct i a evoluiei lor, am folosit parcelarea oraului,
provenit din anul 1898 care a stat la baza determinrii formei i mrimii loturilor.
 Vatra oraului ajunge s ocupe o ntindere relativ mare, de 88 ha n anul 1550 i de 96 ha
n anul 1600. Aceast stare devine explicabil prin nsui faptul c fa de acele orae obligate s
se dezvolte ntr-un spaiu restrns, ncorsetat de ziduri de piatr.
Din cele 69-71 gospodrii existente ntre anii 1332-1336 pe teritoriul oraului acestui
nucleu i revin cel mult 35 38 parcele, adic mai mult de jumtate, din care 9-10 parcele formau
un front de cca. 200 m n strada Koglniceanu i, n sfrit, 11-12 parcele n strada Bolyai, n
zona pieii. Spre sud-est se afla cel de-al doilea nucleu, mai mic, cu un numr de cca. 8-10
parcele niruite, n cea mai mare lor parte situate pe latura dreapt a strzii Mihai Viteazul i cca.
4-5 parcele pe o strad azi disprut, ca urmare a construirii actualului liceu Al. Papiu Ilarian.
La nord, ultimul nucleu cuprinde trei grupri mici de parcele, dintre care circa 10-12 parcele
niruite pe frontul de est al strzii Avram Iancu i alte 5-6 parcele n strada Mitropolit Andrei
aguna, respectiv pe partea opus cimitirului ortodox. Cele trei nuclee, mpreun cu pajitile
intravilane, cuprindeau n anul 1350 un teritoriu de circa 31 ha.
Evoluia ulterioar a oraului duce la creterea numrului familiilor i, ca urmare, pn la
1400 apar noi parcele. ntruct spre vest spaiul era prea strmt, evoluia parcelelor tinde spre est
i sud, prin crearea de noi loturi.
ncepnd cu secolul al XV-lea evoluia parcelelor cunoate o extindere mai intens, prin
crearea de noi gospodrii care, de aceast dat, strpung limitele perimetrului existent, cu
tendina de prelungire a fronturilor parcelate existente.
Cu o ultim etap de parcelare efectuat n secolul al XVI-lea, numrul total al parcelelor
cldite sau virane ajunge la o cifr relativ mare. Pentru determinarea numrului acestora, pentru
nceput, apelm tot la conscripia anului 1567, care nregistreaz un numr de 125 pori
impozabile, deci parcele cldite, fr a mai lua n calcul loturile intravilane needificate, folosite
de locuitori ca grdini, livezi sau curi gospodreti.
n cadrul evoluiei sale teritoriale, corespunztoare secolului al XVII-lea, oraul cunoate
o extindere mai important n zona de jos, mai nou, ndeosebi prin crearea de noi parcele, dar i
prin divizarea celor existente, contribuind la sporirea numrului de gospodrii. Legat de aceast
ultim form de parcelare, fenomenul se datoreaz obiceiului locului, fiind o caracteristic
aparte.
 Functia rezidentiala s-a dezvoltat in pas cu cresterea numarului de locuitori si cu
progresle generale social-economice. Astfel, numai in perioada 1960-1969, din fondurile statului
s-au construit 9052 de aprtamente efective, insumand o suprafata locuibila de 248 200 m2. In
ultimele 2 decenii, cresterea spatiului locuibil s-a facut-si se face- pe 2 cai ;10 prin extinderea
constructiilor de terenuri virane;2) prin operatiuni de restructurare in zona central, prin
dmeolarea unor case mici, deteriorate, insalubre si insetetice, si inlocuirea lor cu cladiri
corespunzatoare. In planul de sistematizare a zonelor de locuit s-a aplicat, ca si la alte orase di
tara, principiul unitatilor structural complexe-cartierele si microraioane-prevazute cu toate
dotarile socio-culturale si de desevrire(magazine).In acutala fizionomie urbanistica (structura,
textura, stil arhitectonic)a orasului se pot deosebi destul de clar principalele faze ale evolutiei
sale istorico-teritoriale, cristalizata in 3 zone esntiale cu trasaturi distincte:
-cartierul central- corespunzator nucleului vchi, medieval al orasului.Textura consta intr-o piata
mare central, patru piete mai mici si un sistem de strazi adiacente, dintre care unele, prin traseul
lor intortocheat, aduc aminte de antecesoarele lor medieval.Structura este compacta, cladirile
formand un front continuu pe aliniamentul strazilor. Profilul functional este
complex:commercial-cultural-administrativ-rezidential.Diferitele generatii de cladiri aparute in
decurs de peste 5 veacuri(secolele XV-XX) prezinta o gama variata de stiluri:gotic tarziu, baroc,
empire, neobaroc, neobizantin
-zona cartierelor mediane, situate intre centru si periferii intr-o dispoziyie cvasiaureolara, are o
functie predominant rezidentiala, indeplinite de case de locuit, datand in majoritatea lor din
prima jumatate a secolului al XX-lea si avand de regula numai parter, frecvent ele formeaza
ansambluri de o surprinzatoare uniformitate arhitectonica. Structura este adunata, dar mai putin
compacta decat in centru. Textura prezinta regularitate geometrica mai ales in cvartalele situape
pe suprafata orizontala din lunca Muresului.
-zona cartierelor periferice avea pana nu demult un pronuntat character semirural, incluzand,
alaturi de locuintele muncitoresti, gospodarii de tip taranesc intre care se intercalau terenuri
agricole. Astfel de trasaturi se mai pot observa pe alocuri si azi, dar acum nota dominant la
periferii o dau cvartalele modern de blocuri.
Forma vetrelor este mult influentata de relief. In Lunca Muresului localitatile au vetre
compacte, cu tendinte de alungire tentaculara in lungul drumurilor principale.
Ca urmare a sistematizarii si procesului de modernizare, infatisarea satelor este in curs de
schimbare radical in urma actiunii de perimetrare ( fronturi stradale mai compacte, in care
domina casele cu 1 sau 2 etaje).
Functia rezidentiala s-a dezvoltat in pas cu cresterea numarului de locuitori si cu
progresele generale social-economice. Astfel, din fondurile statului si din creditele acordate de
stat, in perioada 1961-1970 s-au construit 11 000 apartamente, intre anii 1971-1978 s-au
construit 13 853 apartamente, la acestea adaugandu-se un insemnat numar de dormitoare
commune si locuinte construite de populatie din fonduri proprii.
Cresterea spatiului locuibil s-a facut pe 2 cai: 1) prin extinderea constructiilor pe terenuri
virane; 2) prin operatiuni de restructurare in zona central, prin demolarea unor case mici,
deteriorate, insalubre si inestetice. In planul de sistematizare a zonelor de locuit s-a aplicat, ca si
in alte orase din tara, principiul unitatii structural complexe-cartiere si microraioane- prevazute
cu toate dotarile social-culturale si de deservire.
 Orasul Targu-Mures a trecut, de-a lungul secolelor, prin numeroase transformari ce au
dus la forma urbana pe care orasul o are astazi.
BIBLIOGRAFIE:
1.Mikls D., Trgu-Mure, Editura Meridiane, Bucureti, 1966
2.Soneriu I., Mac I., Judetul Mure, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1973
3.Hossu O., Trgu-Mure, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981
4.Pogaceanu C., Trgu-Mure, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
5.Oancea D., Velcea V., Caloianu N., Geografia Romniei. Vol. 3 : Carpaii romneti i
depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1987
6.Man I. E., Trgu-Mure, Istorie urbana de la inceputuri pana in anul 1850, Editura Nico,
Trgu-Mure, 2006