Am2012 PDF

MC.
15 AUTOEVALUARE
Cuprins
1 MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor 5

1.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

1.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 MC. 02 S iruri si serii numerice 11

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Intreb
3 MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice 19

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3.3 Intreb
4 MC. 04 Limite si continuitate 27

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.3 Intreb
5 MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale 37

5.1 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.2 Exercitii propuse cu indicatii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.1.3 Intreb ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
5.2 Diferentiabilitatea si derivabilitatea partiala ale functiilor reale de mai multe variabile reale . . . 42
5.3 Teoria diferentiabilitatii si derivabilitatii functiilor vectoriale de argument vectorial . . . . . . . . 48
6 MC. 06 Aplicatii: extreme; functii definite implicit; extreme conditionate 57

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
6.3 Intreb
7 MC. 07 Integrale improprii 67

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
7.3 Intreb
3
8 MC. 08 Integrale depinz and de un parametru 75
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
8.3 Intreb
9 MC. 09 Integrale curbilinii 83

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
9.3 Intreb
10 MC. 10 Integrala dubl a 89

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
10.3 Intreb
11 MC. 11 Integrale de suprafat a 97

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
11.3 Intreb
12 MC. 12 Integrala tripl a 105

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
12.3 Intreb
13 MC. 13 Elemente de teoria c ampurilor 111

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
13.3 Intreb
Index de notiuni 119
Bibliografie 121
Capitolul 1
MC. 01 Notiuni fundamentale de

teoria multimilor
1.1 Exercitii rezolvate
Exercitiul 1.1.1. Fie A, B IR si IR. Se consider

a multimile:

A = {x | x A};

A + B = {x + y | x A, y B};

AB = {xy | x A, y B}.
S
a se arate c
a dac arginite atunci A, A + B si A B sunt m
a A si B sunt multimi m arginite si, n plus,

inf A, > 0

a1 ) inf(A) = 0, =0

sup A, < 0

sup A, > 0

a2 ) sup(A) = 0, =0

inf A, < 0

b) inf A + inf B = inf(A + B) sup(A + B) = sup A + sup B
c) a A, B [0, ) atunci (inf A)(inf B) = inf(A B) sup(A B) = (sup A)(sup B).

dac
Solutie. a1 ). Consider
am > 0 si fie = inf A. Folosind caracterizarea marginii inferioare cu inegalitati, avem:
x A cu x = x;

> 0, x astfel nc
at x < + = x < + ,

de unde deducem = inf(A).
a = 0 atunci A = {0} si inf({0}) = 0.

Dac
In cazul < 0, folosind iar
asi caracterizarea cu inegalitati a marginii inferioare = inf A, avem:
x A, x = x;
5
6 Autoevaluare

> 0, x astfel nc
at x < = x >

din care rezult
a = sup(A).
Demonstratia pentru a2 ) este similar

a.
b). Fie mA = inf A si mB = inf B. Deci mA a, a A si mB b, b B adica mA + mB a + b. Apoi

at a < mA + si > 0, b B astfel ncat b < mB + din care deducem
> 0, a A astfel nc
2 2
a + b < mA + mB + . Cum > 0 a fost ales arbitrar de mic rezulta ca inf A + inf B = inf (A + B).
La fel se demonstreaza c
a sup A + sup B = sup (A + B).
c). Fie = sup A si = sup B. Dac a = 0 atunci A = {0} sau B = {0} si atunci sup (A B) =
(sup A)(sup B).
Daca > 0 si x este element arbitrar al multimii A B, atunci x = a b, unde 0 a si 0 b
implic
a
0 x , x A B,
a marginea superioara a multimii A B este ndeplinita.
deci prima inegalitate ce caracterizeaz

Fie acum > 0 cu < 2 . Atunci exista a A si b B astfel ncat a > si b > .
2 2
Produsul acestor numere x = a b are proprietatea
2
x > + >
4
care arat a si cea de a doua inegalitate care caracterizeaza marginea superioara a multimii A B este
a c
a. Prin urmare = sup (A B), adica
ndeplinit
sup (A B) = sup A sup B,
ceea ce trebuia de demonstrat.

Cealalt
a parte a demonstratiei este identica.
Exercit iul 1.1.2. Fie a IR fixat. S

a se arate c ar q 1 ntreg exist
a pentru orice num a p Z astfel nc
at
p 1
a < . Folosind acest rezultat s a se demonstreze ca orice numar real este limita unui sir de numere

q q
rationale.
hp p + 1
Solutie. Fie q IN , fixat. Intervalele de forma , , cu p Z determina o partitie a multimii
q q
p p+1 p 1
numerelor reale. Alegem atunci p astfel ncat a < , deci a < . Daca punem q = n si not am

q q q q
p 1
a |a rn | < deci rn a.
= rn rezult
q n
Exercitiul 1.1.3. Fie f : X Y o aplicatie. Atunci avem

a A1 , A2 X cu f (A1 ) f (A2 ) rezult
a) f injectiv a A1 A2 ;
a B1 , B2 Y cu f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) rezult

b) f surjectiv a B1 B2 .
Solutie. a). . Fie A1 , A2 X fixate si f (A1 ) f (A2 ). Atunci
x1 A1 = f (x1 ) f (A1 ) f (A2 ), deci x 2 A2 cu f (x1 ) = f (x2 )

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor 7
si cum f este injectiv a x1 = x2 , adica A1 A2 .

a rezult
. Fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ). Atunci f ({x1 }) f ({x2 }) deci {x1 } {x2 }, adica x1 = x2 . Prin
urmare f este functie injectiv
a.
b). . Fie B1 , B2 Y fixate si f 1 (B1 ) f 1 (B2 ). Atunci
y1 B1 , x1 X cu f (x1 ) = y1 deci x1 f 1 (B1 ) f 1 (B2 )
si atunci y1 = f (x1 ) B2 adic

a B1 B2 .
. Fie y Y fixat. Presupunem c a f 1 ({y}) = . Atunci y1 f (X) avem f 1 ({y}) f 1 ({y1 }) deci
1
{y} {y1 } adic
a y = y1 . De aici, f ({y}) 6= , ceea ce este absurd.
Exercitiul 1.1.4. Fie aplicatia f : X Y si multimile arbitrare A X, B Y. Atunci

a) f f 1 (B) = B B f (X)

b) f (A) B = f A f 1 (B) .

Solutie. a) . f (f 1 (B)) = B = B f f 1 (Y ) = f (X).
. Fie y B fixat. Deoarece B f (X), x X cu f (x) = y, deci x f 1 (B) si atunci

y = f (x) f f 1 (B) .

Asadar B f f 1 (B) si cum incluziunea reciproca este ntotdeauna adevarata, avem ca egalitatea de la
punctul a) este adev
arat
a..
b). y f (A) B y f (A) si y B y B si x A cu f (x) = y x A f 1 (B) cu

f (x) = y y f A f 1 (B) .
a a1 , a2 , ..., an IR au propriet
Exercitiul 1.1.5. Dac atile ai aj 0 si ai 1, atunci
n
Y n
X
(1 + ak ) 1 + ak . (1.1)
k=1 k=1
Ce devine aceast a a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ) si n num

a inegalitate dac ar natural arbitrar?
Solutie. Folosim metoda inductiei matematice.

Pentru n = 2 inegalitatea (1.1) este evidenta.
Presupunem c a (1.1) este adev
arat
a pentru n si o demonstram pentru n + 1. Avem
n+1
Y n
Y n
X
(1 + ak ) = (1 + ak ) (1 + an+1 ) 1 + ak (1 + an+1 ) =
k=1 k=1 k=1
n
X n
X n+1
X
=1+ ak + an+1 + ak an+1 1 + ak .
k=1 k=1 k=1
8 Autoevaluare
Asadar,
n+1
Y n+1
X
(1 + ak ) 1 + ak . (1.2)
k=1 k=1
Inegalitatea (1.2) demonstreaz a c

a (1.1) este verificata pentru n + 1.
Conform metodei inductiei matematice rezulta ca (1.1) este adevarata oricare ar fi numarul natural n si
oricare ar fi numerele a1 , a2 , ..., an care satisfac ipotezele din enunt.
Daca a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ), inegalitatea (1.1) devine
(1 + x)n 1 + n x
si este cunoscut
a sub numele inegalitatea lui Bernoulli.

aspunsuri
a a1 , a2 , ..., an IR+ sunt astfel nc

Exercitiul 1.2.1. Dac at a1 a2 ... an = 1, atunci
(1 + a1 )(1 + a2 )...(1 + an ) 2n .
and de la inegalitatea evidenta (1 ai )2 0 obtinem (1 + ai )2 4ai de unde, dupa extragerea

Indicatie. Plec

r
ad atrate n ambii membri, deducem ca inegalitatea 1 + ai 2 ai are loc pentru orice i {1, 2, ..., n}.
acinii p
Efectu
and produsul tuturor acestor inegalitati, deducem
n
Y
(1 + ai ) 2n a1 a2 ...an
i=1
din care, dac

a se tine cont c
a a1 a2 ...an = 1, se obtine inegalitatea din enunt.
Exercitiul 1.2.2. Fie aplicatia f : X X cu proprietatea f f = iX , unde iX este functia identitate pe

multimea oarecare X.
Sa se arate c
a f este functie bijectiv
a.
Indicatie. Ar
atati c
a f este functie surjectiv
a si functie injectiv
a.
Exercitiul 1.2.3. S
a se arate c
a oricare n numere reale supraunitare a1 , a2 , ..., an satisfac inegalitatea
(1 + a1 )(1 + a2 )...(1 + an )
2n1 .
1 + a1 a2 ...an
Indicatie. Utiliz
and inegalitatea evident
a
an+1 1 a1 a2 ...an (an+1 1)
se arat
a prin calcul c
a
(1 + an+1 )(1 + a1 a2 ...an )
2.
1 + a1 a2 ...an an+1
R
aspuns. Inegalitatea cerut
a rezult
a prin folosirea metodei inductiei matematice dupa n.
MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor 9
Exercitiul 1.2.4. S
a se arate c
a orice n numere reale pozitive a1 , a2 , ..., an satisfac inegalit
atile:
v
n u n
1 X u1 X 2
1 . ak t ak ;
n n
k=1 k=1
v v
u n 2 uX
uX u n
1
2 . n t ak t .
a2k
k=1 k=1
Indicatie. Utilizati inegalitatea Cauchy Buniakowski Schwarz

Xn n
2 X Xn
2
ak bk ak b2k
k=1 k=1 k=1
si alegeti apoi valori pentru bk .
Exercitiul 1.2.5. S
a se afle marginea superioar
a si marginea inferioar
a pentru fiecare dintre submultimile
din IR:
n 3k + 1 o n n o n n o n n + (1)n n o
n
A1 = ; A 2 = (1) cos ; A 3 = sin ; A 4 = .
3k + 2 kZ 3 nIN n + 5 nIN 3n + 2 nIN
Indicatie. Se determin
a toate subsirurile convergente din fiecare multime.
1

inf A1 = , sup A1 = 1;

2

inf A2 = 1 ,

sup A2 = 1;
R
aspuns. 2

inf A3 = 0, sup A3 = sin 1;

2

inf A4 = 0,

sup A4 = .
3
1.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care sunt operatiile obisnuite ce pot fi efectuate cu doua sau mai multe multimi? Enumerati cateva
propriet
ati ale acestor operatii.
2 . Fie A o multime arbitrara. Definiti urmatoarele notiuni: relatie de echivalenta pe multimea A; clase
de echivalent
a pe multimea A; relatie de ordine pe multimea A.
C
and o multime este total ordonat
a?
3 . Cand spunem ca o submultime A din IR este o multime marginita?

a cu ajutorul inegalitatilor notiunile inf A si sup A, unde A IR?
Cum se caracterizeaz
4 . Enumerati operatiile algebrice definite pe IR care pot fi extinse pe multimea IR = IR {, +}.

Care sunt operatiile ce nu pot fi extinse pe IR (cazurile de nedeterminare)?
5 . Care este axioma lui Arhimede referitoare la multimea numerelor reale?

10 Autoevaluare
Capitolul 2
MC. 02 S
iruri si serii numerice
Exercitiul 2.1.1. (Num

arul e) S
a se arate c
a sirurile de numere reale (an )n1 si (bn )n1 , unde
1 n 1 n+1
an = 1 + , bn = 1 + , n IN ,
n n
sunt strict monotone. Primul sir este strict cresc
ator si majorat, iar al doilea este strict descresc
ator si minorat,
deci ambele sunt convergente.
Limitele acestor siruri sunt egale cu num arul e apartin
and intervalului (2, 3) si o valoare aproximativ a a
acestuia este e ' 2, 718281828459.
Solutie. T and cont de inegalitatea lui Bernoulli1

in
(1 + x)n > 1 + nx, x (1, +) {0}, n IN , n 2,
rezult
a
an+1 n2 + 2n n+1 n + 1 1 n+1 n + 1 n+1 n+1
= = 1 > 1 = 1.
an (n + 1)2 n (n + 1)2 n (n + 1)2 n
Prin urmare an+1 > an , ceea ce arata ca (an )n1 este sir strict crescator.
Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli deducem bn > bn+1 , deci sirul (bn ) este strict descrescator.
Pentru orice n IN avem 1 n 1 bn b1
0 < bn an = 1 + < < .
n n n n
Trec
and la limit
a n aceste inegalit
ati deducem ca sirurile (an ) si (bn ) au limitele egale.
Convenim ca limita comun a a acestor siruri sa fie notata cu e. Au loc estimarile:
1 6 46656
2 = a1 < e < b5 = 1 + = = 2, 985984 < 3;
5 15625
1 n 1 n+1
1+ <e< 1+ .
n n
Dac
a n ultima estimare logaritm
am, obtinem inegalitatile
1 1
< ln(n + 1) ln n < , n IN , (2.1)
n+1 n
1 Bernoulli, Jean (1667 1748), matematician elvetian
11
12 Autoevaluare
care sunt utilizate n studiul convergentei sirului (an )n1 , cu termenul general
1 1
an = 1 + + + ln n, n IN ,
2 n
a c
arui limit
a este constanta lui Euler C.
O valoare aproximativa cu sase zecimale exacte a constantei lui Euler este C 0, 577216.

X n
Exercitiul 2.1.2. S
a se arate c
a seria , |a| > 1 este convergent
a, s
a se calculeze suma ei si apoi s
a se
n=1
an

X 2n 1
deduc
a suma seriei .
n=1
2n
n
Solutie. Termenul general al primei serii este an = n . Criteriul radicalului n formularea cu limit
a aplicat
a

X n
seriei valorilor absolute ne d
a
n=1
|a|n

r
n n
n 1
lim n
an = lim n
n
= lim = < 1,
n n |a| n
|a| |a|
deci seria este absolut convergent

a.
x x 2 x n
Fie acum functia f (x) = + + ... + . Se observa ca f 0 (1) = sn , unde sn este suma partial
aa
a a a
x x
seriei. Dar f (x) este suma unei progresii geometrice cu n termeni, cu primul termen si ratia , a carei sum a
a a
este x n
x 1 x x n
f (x) = a = 1
a 1 x ax a
a
si atunci
a x n x x n1 1
f 0 (x) = 1 + n
(x a)2 a xa a a
de unde, lu
and x = 1, deducem
a 1 1 n a
f 0 (1) = 2
1 n + = sn
(a 1) a 1 a an (a 1)2
care este suma primei serii, deci

X n a
n
= .
n=1
a (a 1)2
Pentru determinarea sumei celeilalte serii observam ca se poate scrie ca diferenta de doua serii

X 2n 1 X n X 1
n
= 2 n
n
= 4 1 = 3,
n=1
2 n=1
2 n=1
2
cu mentiunea c
a prima serie este de dou
a ori seria initiala n care a = 2, iar ultima este o serie geometric
a cu
1 1
ratia si primul termen de asemenea egal cu .
2 2
MC. 02 S
iruri si serii numerice 13
Exercitiul 2.1.3. S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii numerice cu termeni pozitivi:

X 1 1 X an + b n X
a) sin ; b) , a, c > 0; c) aln n , a > 0;
n=1
n n n=1
cn + d n=1

X a(a + 1)(a + 2)...(a + n) n
d) (n + 1) , a, b, > 0.
n=1
b(b + 1)(b + 2)...(b + n)
x3
Solutie. a) Studiind functia f : [0, ) IR, f (x) = sin x x + constatam ca este strict cresc
atoare si
6
1
1 1 6 X 1
f f (0), de unde deducem sin < 3 . Seria este convergenta (serie armonica generalizat a cu
n n n n n=1
n3

X 1 1
= 3) si atunci aplic
and primul criteriu de comparatie rezulta ca seria sin este convergenta.
n=1
n n
b) Se aplic
a criteriul r
ad
acinii n formularea cu limita. Pentru a < c seria este convergenta, pentru a > c seria
este divergent
a, iar pentru a = c termenul general al seriei nu tinde la zero, prin urmare seria este divergent a.
c) Se aplic
a criteriul logaritmic, ajung
anduse la limita
ln a ln n 1
lim = ln .
n ln n a
1 1 1
Pentru a < seria este convergent a, pentru a > seria este divergenta, iar daca a = atunci seria dat
a
e e e

X1
devine care se stie c
a este divergent
a fiind seria armonica.
n=1
n
d) Raportul termenilor an+1 si an ai seriei are limita . Seria este convergenta pentru 0 < < 1, divergent
a
pentru > 1, iar pentru = 1 folosind criteriul lui Raabe obtinem
a
n
lim n 1 =ba1
n an+1
din care deducem c a seria corespunz atoare este convergenta pentru b > a + 2 si divergenta pentru b < a + 2.

X n+1 X 1
Daca b = a + 2 seria devine a(a + 1) , comparabila cu seria armonica , care
n=1
(a + n + 1)(a + n + 2) n=1
n
a. In concluzie, pentru = 1 si b = a + 2 seria din enunt este divergenta.
este o serie divergent
Exercitiul 2.1.4. S
a se studieze natura seriilor

X n + 3 n ln n X 43n (n!)3
a). ; b). ;
n=1
2n + 1 n=1
(3n)!
p
X (n + 1)n1 X n
c). ; d). (n + 1)(n + a) n , a > 1.
n=1
nn+1 n=1
n + 3 ln n
Solutie. a). Aplic
am criteriul radicalului. Se observa ca n an = , iar lim n an = 0 < 1, deci seria
2n + 1 n
este convergent
a.
14 Autoevaluare
43n (n!)3
b). Termenul general al seriei este an = , raportul a doi termeni consecutivi da
(3n)!
an+1 64 (n + 1)2
= .
an 3 (3n + 1)(3n + 2)
Trec
and la limit
a n ultima egalitate, obtinem
an+1 64 (n + 1)2 64
lim = lim = .
n an 3 n (3n + 1)(3n + 2) 27
Deoarece aceast a limit
a este supraunitar
a, conform criteriului raportului sau criteriul lui DAlembert
rezult
a c
a seria este divergent
a.
c). Folosim criteriul de comparatie de prima speta. Termenul general al seriei se scrie n forma
1 n 1
an = 1 + .
n n(n + 1)
Ins
1 n 1 1 e
a, 1 + < e, iar < 2 deci an < 2 .
n n(n + 1) n n

X 1
Cum seria este convergent a fiindca este seria lui Riemann pentru = 2, din criteriul de comparatie
n=1
n2
de speta nt
ai rezult a c
a seria este convergenta.
d). Aplic
am criteriul radicalului. Gasim
p (n + 1)(n + a) n2 a+1
lim n an = lim (n + 1)(n + a) n = lim p = ,
n n n (n + 1)(n + a) + n 2
de unde deducem:
1 < a < 1 = seria este convergenta;
a 1 = seria este divergent
a.

X
Exercitiul 2.1.5. Discutati n raport cu parametrul real natura seriei numerice cu termeni pozitivi an ,
n=1
unde h ( + 1)...( n + 1) i2
an = (2n + 1) .
( + 1)( + 2)...( + n + 1)
Solutie. Avem:
h ( + 1)...( n + 1)( n) i2 an+1 2n + 3 n 2
an+1 = (2n + 3) ; Dn = = .
( + 1)( + 2)...( + n + 1)( + n + 2) an 2n + 1 +n+2
a lim Dn = 1, adica dubiu. In aceasta situatie aplicam criteriul lui Raabe. Ca
Din ultima egalitate rezult
n
atare, determin
am expresia
1 a (8 + 6)n3 + 2(8 + 6)n2 2(2 2 2)
n
Rn = n 1 =n 1 =
Dn an+1 (2n + 3)( n)2
si apoi limita sa la infinit. G
asim
(8 + 6)n3 + 2(8 + 6)n2 2(2 2 2)
lim Rn = lim = 4 + 3,
n n (2n + 3)( n)2
de unde ncepe discutia:
MC. 02 S
1
4 + 3 > 1 = > = seria este convergenta;
2
1
4 + 3 < 1 = < = seria este divergenta;
2

1 X 2
= = seria devine , care este divergenta fiindca este comparabila cu seria armonic
a.
2 n=1
2n +1

aspunsuri
Exercitiul 2.2.1. Utiliz

and criteriul general de convergent
a al lui Cauchy s
a se arate c
a urm
atoarele siruri
(an )n1 sunt convergente:
sin a sin 2a sin na 1 1 1

a). an = + + ... + ; b). an = + + ... + 2 .
12 23 n(n + 1) 3 15 4n 1
1 1
Indicatie. In diferenta an+p an se descompun n fractii simple fractiile si .
k(k + 1) 4k 2 1
R
aspuns. Ambele siruri sunt convergente.
Exercitiul 2.2.2. S
a se studieze natura seriei cu termeni oarecare

X (a 5)n
(1)n1
n=1
n 3n
n functie de parametrul a IR.
Indicatie. Se studiaz
a seria valorilor absolute.
Raspuns. Pentru a (2, 8) seria este absolut convergenta. Pentru a (, 2] (8, +) seria este divergent
a,
iar pentru a = 8 seria este simplu convergenta.
Exercitiul 2.2.3. S
atoarelor serii cu termeni oarecare:

X an cos nx X sin n sin n2
a). , a, x IR; b). .
n=1
n! n=1
n

X |a|n
Indicatie. a). Se utilizeaz a criteriul de comparatie de speta ntai, seria majoranta fiind a c
arei
n=1
n!
convergent
a se studiaz
a folosind criteriul raportului. b). Se aplica criteriul lui Dirichlet.
R
aspuns. a). Seria este absolut convergenta. b). Seria este convergenta.
16 Autoevaluare
Exercitiul 2.2.4. S
atoarelor serii cu termeni oarecare:

X n X n X 2n sin2n x h i
a) (1)n ; b) (1)n+1 ; c) (1)n+1 , x , .
n=1
(2n + 1)2 n=2
n2 1 n=1
n+1 2 2
Indicatie. Pentru studiul naturii primelor doua serii se aplica criteriul lui Leibniz de convergenta a unei serii
alternante. Celei de a treia serie, i se studiaza absoluta convergenta.
R
aspuns. Primele dou a serii sunt convergente, dar nu si absolut convergente. A treia serie este:
h i
absolut convergent
a pentru x , ;
4 4
n o
semiconvergenta pentru x , ;
4 4
divergent
a pentru restul valorilor lui x, deoarece termenul general nu tinde la zero.
Exercitiul 2.2.5. S
a se studieze convergenta seriilor cu termeni pozitivi:

X 2n n! X 1 4 ... (3n 2) 1
(a) ; (b) ;
n=1
(n + 1)(n + 2)...(n + n) n=1
3 6 ... (3n) n + 3
3
X 1 ln n X 1 n 2 + 1 n
(c) ; (d) .
n=3
ln ln n n=2
9 n n2 1
Indicatie. Se aplic
a:
pentru punctul (a), criteriul raportului;
pentru punctul (b), criteriul lui Raabe;
pentru punctul (c), criteriul logaritmic;
pentru punctul (d), criteriul radicalului.
R
aspuns. Toate seriile sunt convergente.
2.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Enumerati proprietatile sirurilor numerice convergente.
2 . Definiti notiunea de sir numeric fundamental si enuntati criteriul general de convergenta (Cauchy)
al unui sir numeric.
3 . Justificati convergenta (divergenta) atat pentru seria geometrica cat si pentru seria armonica gen-
eralizat
a (seria lui Riemann).
MC. 02 S
4 . Absoluta convergenta a unei serii numerice implica convergenta sa?

Dac
a r
aspunsul la ntrebare este da, demonstrati afirmatia.
5 . Cum se numeste o serie numerica convergenta care nu este absolut convergenta? Ce se poate spune despre

X 1
seria numeric
a alternant
a (1)n1 .?
n=1
n
18 Autoevaluare
Capitolul 3
MC. 03 Elemente de teoria spatiilor

metrice
Exercitiul 3.1.1. S
a se arate c
a aplicatiile
d : IR IR IR, d(x, y) = |x y|, x, y IR (3.1)
|x y|
d1 : IR IR IR, d1 (x, y) = , x, y IR, (3.2)
1 + |x y|
sunt metrici echivalente pe IR si c a a, b IR, cu 0 < a b, astfel nc
a nu exist at s
a aib
a loc inegalit
atile
a d(x, y) d1 (x, y) b d(x, y). (3.3)
Solutie. Prima aplicatie este metrica Euclidian a din IR. Folosind proprietatile functiei modul se arat
a simplu
c
a d1 este o metric
a pe IR, diferit
a de metrica d.
Prin urmare, perechile (IR, d) si (IR, d1 ) sunt spatii metrice diferite.
Reamintim definitia a dou a metrici echivalente pe o acceasi multime nevid a X.
a X se numesc echivalente si se scrie d d1 dac

Definitia 3.1.1. Metricele d si d1 pe multimea nevid a,
oricare ar fi punctul x0 X, avem
> 0 () > 0 at Bd (x0 , ()) Bd1 (x0 , );

astfel nc (3.4)
> 0 () > 0 at Bd1 (x0 , ()) Bd (x0 , ).

astfel nc (3.5)
In Definitia 3.1.1 Bd (x0 , ) reprezint

a bila deschis
a cu centrul n punctul x0 si raza > 0, mai precis
Bd (x0 , ) = {x X | d(x, x0 ) < }.
Fie x0 X, punct fixat arbitrar din IR. Evident, d1 (x, x0 ) d(x, x0 ) oricare ar fi x IR, astfel ca pentru a
avea incluziunea Bd (x0 , ()) Bd1 (x0 , ) din Definitia 3.1.1 putem lua () = .
19
20 Autoevaluare
Pe de alta parte, din (3.2) se observ a c

a d1 (x, x0 ) < 1 oricare ar fi x si x0 din IR, ceea ce conduce la afirmatia
c
a daca 1 si x0 IR, atunci bila deschisa cu centrul n x0 de raza din spatiul metric (IR, d1 ) este ntreg
spatiul, adic
a Bd1 (x0 , ) = IR. Dac a ns
a 0 < < 1, atunci
|x x0 |
x Bd1 (x0 , ) = < = |x x0 | < = x Bd x0 , ,
1 + |x x0 | 1 1

ceea ce nseamna ca Bd1 (x0 , ) Bd x0 , .
1
()
Pentru a avea satisf acuta si cea de a doua incluziune din Definitia 3.1.1 luam () astfel ncat =
1 ()

din care rezulta () = .
1+
Prin urmare cele dou a metrici sunt echivalente.
Desi metricele d si d1 sunt echivalente, prima parte a inegalitatii (3.3) nu poate avea loc caci d1 (x, x0 ) < 1,
1 1 1
x, x0 IR conduce la inegalit atile d(x, x0 ) d1 (x, x0 ) < , din care rezulta d(x, x0 ) < , x, x0 IR,
a a a
care evident este fals a.
Exercitiul 3.1.2. Fie sirul de numere reale (xn )nIN al c

arui termen general este dat de relatia de recurent
a

xn = cos xn1 , unde x0 IR este arbitrar fixat.
3 3
S
a se calculeze lim xn .
n
Solutie. Presupunem c a exist

a limita u a sirului (xn )nIN . Trecand la limita n relatia de recurenta si tin
and
cont de continuitatea functiei cosinus (limita cosinusului este egala cu cosinusul limitei) observam ca u trebuie

s
a fie o r
ad a a ecuatiei u = cos u, adica u este un punct fix al aplicatiei (functiei)
acin
3 3

f : IR IR, f (x) = cos x. (3.6)
3 3
Observatia de mai sus ne sugereaz a sa consideram spatiul metric Euclidian IR cu metrica d(x, y) = |x y|
si functia (3.6) pentru care calcul
am distanta ntre doua valori ale sale. Avem

d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y)| = | cos x cos y|.
3 3
Transform
and diferenta de cosinusuri n produs, obtinem
x+y x y
d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y)| = 2 sin sin
2 2
.
3 3
Dar: x + y x y x y
sin 1; sin .

2 2 2
Cu ajutorul acestor major
ari

d(f (x), f (y)) d(x, y), x, y IR,
3 3
care arat a c
a f este o contractie pe spatiul metric (IR, d).
Metrica d(x, y) = |x y| provine din norma Euclidian a pe IR care este functia modul |.|, iar perechea
(IR, |.|) este spatiu Banach. Conform principiului contractiei (teorema de punct fix a lui Banach)

exist a un punct unic u = astfel nc at f (u) = u.
6
S
irul de numere reale (xn )nIN este chiar sirul aproximatiilor succesive corespunzator functiei f si punctului
initial x0 .

Asadar, lim xn = .
n 6
MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice 21
a sirul de vectori (xn )n1 din spatiul metric (IR3 , d), unde d(x, y) = kx yk este
Exercitiul 3.1.3. Se consider
n
metrica Euclidian a pe IR si
s
n n (n!)2 1

xn = 1+ , , n(a n 1) ,
n (2n)!8n
S
a se determine parametrul real astfel nc
at limita sirului s
a fie la distanta a n (IR3 , d) fat
minim a de
1
punctul a() = 1, e , ln a .
32
Solutie. Se foloseste proprietatea limita unui sir de vectori dintrun spatiu vectorial finit dimensional, care
este si spatiu metric, este egal
a cu vectorul care are coordonatele limitele sirurilor coordonate.
n
Pentru limita primului sir de coordonate se foloseste numarul e si avem lim 1 + = e .
n n
Al doilea sir de coordonate are termenul general de forma

xn2 = n an .
Limita acestui sir se determina folosind proprietatea:
an+1
dac
a exist
a lim = x20 IR, atunci avem lim n
an = x20 .
n an n
Pentru limita celui de al treilea sir de coordonate se foloseste limita fundamental

a
ax 1
lim = ln a,
x0 x
unde a este un num ar real pozitiv dat. Aplicand definitia cu siruri a limitei unei functii ntrun punct
1
si lu
and ca sir convergent la zero sirul cu termenul general xn = , gasim ca limita celui de al treilea sir de
n
coordonate este ln a.
Prin urmare 1
lim xn = e , , ln a = x0 .
n 32
Distanta Euclidian
a ntre punctele a si x0
|e 1|
q
d(a, x0 ) = (32e )2 + 1
32e
este minim
a dac
a = 0. Prin urmare limita sirului de vectori xn este a(0).
Exercitiul 3.1.4. S
irul de functii reale de o variabil
a real
a
x2 + nx + n2
(fn )n1 , fn : [0, 1] IR, fn (x) =
x2 + n2
este uniform convergent la functia
f : [0, 1] IR, f (x) = 1, x [0, 1],
iar sirul de functii

x2 + nx + n2
(fn )n1 , fn : IR IR, fn (x) =
x2 + n2
nu este uniform convergent la functia limit
a
f : IR IR, f (x) = 1, x IR. (3.7)

22 Autoevaluare
Solutie. Convergenta uniform

a a unui sir de functii este convergenta n metrica lui Ceb
asev
(fn , f ) = sup d(fn (x), f (x)) = sup |fn (x) f (x)|.
x[0,1] x[0,1]
Ins
a,
x2 + nx + n2 nx
|fn (x) f (x)| = 1 = 2 = (x), x [0, 1].

2
x +n 2 x + n2
Prin urmare trebuie determinat a marginea superioar a a functiei
nx
: [0, 1] IR, (x) = 2 .
x + n2
Pentru a afla marginea superioar
a a functiei calculam
n3 nx2
0 (x) = , x [0, 1],
(x2 + n2 )2
de unde deducem posibilitatea ca valorile extreme ale functiei sa se atinga n x = n. Daca n > 1, punctele
x = n nu apartin compactului [0, 1] si deci valoarea maxima se va atinge n extremitatile segmentului [0, 1].
n
Cum f (0) = 0 si f (1) =
1 + n2
n
(fn , f ) = .
1 + n2
Deoarece lim (fn , f ) = 0, rezult a c
a primul sir de functii din enuntul exercitiului este uniform convergent,
n
iar limita sa, dupa cum se vede, este functia din enunt.
In cazul celui de al doilea sir de functii, deoarece lim fn (x) = 1 x IR, limita punctual a este functia
n
real
a de variabila real a (3.7).
Mai trebuie ar atat c a sirul numeric cu termenul general (fn , f ) nu este convergent la zero.
nx 1 1
Pentru aceasta observ am c a functia x 7 |fn (x) f (x)| = 2 are valorile extreme si , acestea
x + n2 2 2
fiind valorile functiei n x = n si respectiv x = n.
Trebuie ar atat ca sirul cu termenul general (fn , f ) nu converge la zero. Intradevar,
nx 1
(fn , f ) = sup d(fn (x), f (x)) = max |fn (x) f (x)| = max = 6 0,
xIR xIR xIR x2 + n2 2
p
a fn f nu este uniforma.
deci convergenta punctual
IR
Exercitiul 3.1.5. S
a se arate c
a aplicatia
sZ
e
k k : C([1, e]) IR+ , kf k = f 2 (x) ln x dx, f C([1, e]) (3.8)
1
este o norma pe spatiulvectorial real C([1, e]) al functiilor reale continue pe compactul [1, e] si s
a se calculeze
norma functiei f (x) = x, x [1, e].
Solutie. Pentru ca rationamentul de mai jos sa poata fi urmarit reamintim definitia unei norme pe un spatiu
vectorial real.
Definitia 3.1.2. Aplicatia k k : V IR se numeste norm

a pe spatiul liniar real V dac
a satisface urm
atoarele
propriet
ati:
(N1 ) kxk = 0 = x = 0;
(N2 ) kxk = ||kxk, IR si x V ;
(N3 ) kx + yk kxk + kyk, x, y V.
Din f C([1, e]) si continuitatea functiei logaritmice rezulta ca functia x 7 f 2 (x) ln x este continu
a pe
compactul [1, e] si deci integrabil
a.
Deoarece functia x 7 ln x este nenegativa pe intervalul [1, e], considerand functia f C([1, e]) cu propri-
etatea kf k = 0 deducem f = 0, ceea ce arata ca axioma (N1 ) este satisfacuta.
Daca IR si f C([1, e]) sunt elemente arbitrare, atunci
sZ sZ
e e
2 2
k f k = f (x) ln x dx = || f 2 (x) ln x dx = ||kf k,
1 1
de unde rezult a c
a axioma (N2 ) este de asemenea verificata.
Pentru a ar ata ca si axioma (N3 ) este satisfacuta calculam patratul normei sumei a doua functii continue
arbitrare f si g definite pe compactul [1, e]. Avem
Z e Z e
kf + gk2 = (f (x) + g(x))2 ln x dx = f 2 (x) + 2f (x)g(x) + g 2 (x) ln x dx =
1 1
Z e (3.9)
= kf k2 + 2 f (x)g(x) ln x dx + kgk2 .
1
Z e
Incerc
am s
a g
asim o majorare pentru termenul f (x)g(x) ln x dx din (3.9). Presupunand f 6= 0, consider
am
1
functia polinomial
a
Z e
: IR IR, (t) = (tf (x) g(x))2 ln x dx, f, g C([1, e]), f 6= 0, (3.10)
1
ale c
arei valori se pot scrie
Z e
2 2
(t) = kf k t 2 f (x)g(x) ln x dx t + kgk2 , (3.11)
1
din care se vede c
a
(t) 0, t IR. (3.12)
Din (3.10), (3.11) si (3.12) rezult
a c
a functia polinomiala este un trinom de gradul al doilea nenegativ. Folosind
aceast
a remarc a deducem c a inegalitatea (3.12) are loc daca si numai daca discriminantul trinomului este
nepozitiv, adica
Z e 2
f (x)g(x) ln x dx kf k2 kgk2 0. (3.13)
1
a n (3.13) trecem n membrul doi termenul kf k2 kgk2 si extragem radicalul, obtinem
Dac
Z e
f (x)g(x) ln x dx kf k kgk. (3.14)

1
Ad
aug
and faptul c
a un num
ar real este mai mic cel mult egal cu modulul sau, din (3.14) deducem
Z e
f (x)g(x) ln x dx kf k kgk. (3.15)
1
Revenind la (3.9) si tin
and cont de (3.15) obtinem
2
kf + gk2 kf k + kgk . (3.16)
Rezultatul extragerii radacinii p

atrate din ambii membri ai inegalitatii (3.16) arata ca axioma (N3 ) este si
ea satisf
acut
a.
Prin urmare, aplicatia (3.8) este o norma pe spatiul liniar real C([1, e]).
S
a determin am norma (lungimea) vectorului f C([1, e]) specificat n enunt, adica a functiei f (x) = x.
Vom calcula p atratul acestei norme. Integrand prin parti, avem
Z e e Z e x
2 x2 1 + e2
kf k = x ln x dx = ln x dx = ,

1 2 1 1 2 4
1p
de unde kf k = 1 + e2 .
2
24 Autoevaluare

aspunsuri
Exercitiul 3.2.1. Determinati punctele fixe ale aplicatiilor:
a) f : IR IR, f (x) = x5 ;
b) f : C C, f (x) = z 5 .
Indicatie. Amintim definitia punctului fix al unei aplicatii definita pe un spatiu metric cu valori n acelasi
spatiu metric.
Definitia 3.2.1. Elementul x al unui spatiu metric (X, d) se numeste punct fix al aplicatiei f : X X dac
a
f (x) = x.
Se rezolv
a ecuatiile f (x) = x, n multimea numerelor reale si f (z) = z, n multimea numerelor complexe C.
R
aspuns.
a) x1 = 1, x2 = 0, x3 = 1;

b) z1 = 1, z2 = 0, z3 = 1, z4 = i, z5 = i, (i = 1).
a C este multimea numerelor complexe z = x + iy, unde x, y IR, atunci s

Exercitiul 3.2.2. Dac a se arate c
a
perechea (C, d), unde
d : C C IR+ , d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |, z1 = x1 + iy1 , z2 = x2 + iy2 , (3.17)
este spatiu metric complet.
arul complex x iy, notat cu z, se numeste conjugatul complex

Indicatie. Num al numarului complex
z = x + iy. Modulul numarului complex z, notat prin |z|, se stie ca este |z| = z z. Evident,
p
|z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 . (3.18)
Folosind (3.17) si (3.18) demonstrati c

a aplicatia d din (3.17) este o metrica pe C, deci (C, d) este spatiu metric.
Amintim definitia spatiului metric complet.
Definitia 3.2.2. Perechea (X, d) se numeste spatiu metric complet dac

a (X, d) este spatiu metric si orice
sir de puncte fundamental din X este convergent.
A da un sir de puncte n (C, d) este echivalent cu a da doua siruri numerice si anume sirul p
artilor reale
si sirul p
artilor imaginare. Apoi se tine cont ca un sir de numere reale este convergent daca si numai dac a
este fundamental.
Exercitiul 3.2.3. S a perechea (IR, d), unde d(x, y) = |arctg x arctg y| este un spatiu metric, dar
a se arate c
nu este spatiu metric complet.
Indicatie. Faptul c a aplicatia d este metrica se arata demonstrand ca sunt satisfacute axiomele (M1 ), (M2 ),
(M3 ) din definitia unei distante.
Aratati apoi ca sirul cu termenul general xn = n este fundamental, dar nu este convergent n metrica d.
spatiul metric (IR3 , d), unde d este metrica Euclidian

Exercitiul 3.2.4. In a pe IR3 , s
a se calculeze limitele
urm
atoarelor siruri:
n n2 1
(xn )n1 , xn = , 2 , n sin ;
2n + 1 n + 1 n
n2 nk + 1 n2n+1
+n+1
1
(yn )n1 , yn = , n
n, n sin , k IN .
n2 + 1 n
Indicatie. Limita unui sir de puncte (vectori) din IR3 este vectorul din IR3 cu coordonatele limitele sirurilor
coordonate ale sirului dat.
1
R
aspuns. lim xn = , 1, 1 , lim yn = (ek , 1, 1).
n 2 n
Exercitiul 3.2.5. S a functia g : IR3 IR3 IR definit

a se arate c a prin
g(x, y) = 3x1 y1 + 2x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 x2 y3 x3 y2 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ) si y = (y1 , y2 , y3 ) sunt vectori arbitrari din IR3 , este un tensor metric sau produs
scalar pe spatiul vectorial real IR3 si apoi s a se calculeze:
produsele scalare g(x0 , y0 ), g(x0 , x0 ) si g(y0 , y0 );
normele vectorilor x0 = (1, 1, 1) si y0 = (2, 1, 5);
distanta dintre vectorii x0 si y0 ;
unghiul dintre vectorii x0 si y0 .
Indicatie. Pentru rezolvarea primei p

arti a exercitiului reamintim
Observatia 3.2.1. Un produs scalar pe spatiul vectorial real H este o form

a biliniar
a simetric
a pe H cu
proprietatea c
a forma p
atratic
a asociat
a este pozitiv definit
a.
11
aspuns. g(x0 , y0 ) = 11, g(x0 , x0 ) = 7kx0 k2 , g(y0 , y0 ) = 70 = ky0 k2 , d(x0 , y0 ) = 55, cos = .
R
7 10
3.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Enuntati si demonstrati teorema de punct fix a lui Banach.
2 . Demonstrati ca daca (H, g) este un spatiu Euclidian real atunci pentru orice vectori din H
x, y, x1 , x2 , ..., xm , y1 , y2 , ..., yn
26 Autoevaluare
si orice scalari reali

, , 1 , 2 , ..., m , 1 , 2 , ..., n
au loc egalit
atile:
g(x, y1 + y2 ) = g(x, y1 ) + g(x, y2 ),
g(x, y) = g(x, y),
g(x, 0) = 0;
m
X n
X Xm X
n
g i xi , j yj = i j g(xi , yj ).
i=1 j=1 i=1 j=1
3 . Demonstrati ca ntrun spatiu Euclidian real (H, ) are loc

|x y| x x y y, x, y H, (3.19)
numit
a inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz.
C
and are loc egalitate n (3.19)?
R
aspuns. Egalitatea are loc dac
a si numai daca vectorii x si y sunt liniar dependenti sau coliniari.
4 . Cum se scrie matematic ca doi vectori sunt liniar coliniari?

Verificati c
a afirmatia referitoare la egalitatea n (3.19) este adevarata.
5 . Daca A este o multime dintrun spatiu metric (X, d), dati definitiile notiunilor: acoperire pentru A; acoperire
finit
a a lui A; acoperire finit
a deschis
a a lui A; retea finita a lui A. De asemeni, precizati notiunile: multime
compact a prin acoperire; multime secvential compacta; spatiu metric compact prin siruri.
6 . Demonstrati echivalenta convergentei unui sir de vectori din spatiul Euclidian real IRn cu convergenta
sirurilor coordonate.
Capitolul 4
MC. 04 Limite si continuitate
Exercitiul 4.1.1. Folosind definitia limitei unei functii ntrun punct, s

a se demonstreze c
a:
xy 1 x2 + y 2
a) lim (x2 + xy) = 3; b) lim = 3; c) lim = 0.
(x,y)(1,2) (x,y)(3,+) y + 1 (x,y)(0,0) |x| + |y|
am metrica pe IR2
Solutie. a) Consider
d1 (x, x0 ) = max{|x x0 |, |y y0 |}, x = (x, y), x0 = (x0 , y0 ).
Atunci, inegalitatea d1 (x, x0 ) < este echivalenta cu |x x0 | < si |y y0 | < .

Trebuie sa ar
at
am c a pentru orice > 0 putem determina = () > 0, astfel ncat de ndata ce
|x 1| < , |y 2| < ,
s
a rezulte
|f (x, y) 3| < ,
unde functia f este
f : IR2 IR, f (x, y) = x2 + xy, x, y IR.
am diferenta |f (x, y) 3| astfel ncat sa punem n evidenta |x 1| si |y 2|. Avem

Evalu
f (x, y) 3 = x2 + xy 3 = (x 1)2 + (x 1) (y 2) + 4(x 1) + (y 2),
de unde obtinem
|f (x, y) 3| < 2 2 + 5 .
Inegalitatea |f (x, y) 3| < va fi verificata daca
2 2 + 5 = .
T
in
and cont c
a > 0, g
asim
5 + 25 + 8
() = .
4
27
28 Autoevaluare
Prin urmare,
5 + 25 + 8
> 0 () = () =
4
cu proprietatea
x IR, y IR cu |x 1| < , |y 2| < = |f (x, y) 3| < ,
si deci, n baza primei teoreme de caracterizare a limitei unei functii, rezulta
lim f (x, y) = ` = 3.
(x,y)(1,2)
b) Fiind dat > 0 oarecare, trebuie s

a determinam () > 0 astfel ncat de ndata ce
1
|x 3| < (), y>
()
s
a fie satisf
acut
a inegalitatea xy 1
3 < ,

y+1

din care va rezulta c

a limita functiei
xy 1
f : IR2 \ {x = (x, y)| y = 1} IR, f (x, y) = ,
y+1
n punctul de la infinit de pe dreapta de ecuatie x = 3, este 3.
Pentru aceasta evalu am diferenta |f (x, y) 3| astfel ncat sa punem n evidenta |x 3| si y.
xy 1 x + 1 x 3 4
3 = x 3 |x 3| + + .

y+1 y+1 y+1 |y + 1|

1 1
Dac
a se consider
a y > 0, rezult
a < astfel ca
|y + 1| y
|x 3| 4
|f (x, y) 3| < |x 3| + + .
y y
1
Av a |x 3| < si
and n vedere c < , obtinem
y
|f (x, y) 3| < + 2 + 4 = 2 + 5 .
Constat a |f (x, y) 3| < dac

am c a
2 + 5 = .
De aici, tin
and cont c
a > 0, deducem

5 + 25 + 4
() = .
2
Rezultatele stabilite pot fi expuse si astfel: pentru orice vecinatate de forma V = (3 , 3 + ) a punctului
1
` = 3 exist atate a lui (3, ) de forma U = (3 (), 3 + ())
a o vecin , + cu proprietatea ca
()
(x, y) U = f (x, y) V,
si deci limita functiei f n (3, ) este 3.

c) Cum x2 + y 2 = (|x| + |y|)2 2 |x| |y|, presupunand |x| < , |y| < , obtinem:
x2 + y 2 2|x| |y|
= |x| + |y| |x| + |y| < 2.
|x| + |y| |x| + |y|
MC. 04 Limite si continuitate 29

Dac
a se impune ca 2 = rezult
a c
a pentru orice > 0, exista = () = , astfel ncat
2
|x| < , |y| < = |f (x, y)| < ,
ceea ce nseamn
a c
a lim f (x, y) = 0.
x0
a functia f : IR2 IR,

Exercitiul 4.1.2. Se d

3xy 2
, dac
a (x, y) 6= (0, 0)

f (x, y) = 2x2 + 9y 4 .

0, dac
a (x, y) = (0, 0)

S
a se arate c
a functia f nu are limit
a n origine.
lim f (x, y) vom considera ca x 0, y 0 pe unul din elementele familei

Solutie. Pentru calculul limitei x0
y0
uniparametrice de parabole {y 2 = mx : m IR}. Avem:
3mx2 3m
lim f (x, y) = x0
lim 2 2
= .
x0
y 2 =mx y 2 =mx
x (2 + 9m ) 2 + 9m2
Deoarece limita obtinut a depinde de parametrul familiei de parabole, rezulta ca ea nu este unic
a. Deci
functia f nu are limit
a n origine.
Exercitiul 4.1.3. Functia

xy
f : IR2 \ {0 = (0, 0)} IR, f (x, y) = ,
x2 + y2
nu are limit
a n origine.

1
Solutie. Intr-adev
ar, sirul (zn )n1 , zn IR2 \ {0}, zn = , , IR, este convergent la 0 = (0, 0). S
irul
n n
valorilor functiei are termenul general

1 n2
f (zn ) = f , = = ,
n n 1 2 1 + 2
+
n2 n2

de unde lim f (zn ) = si deci limita sirului (f (zn )) depinde de . De exemplu, pentru = 2, zn =
n 1 + 2
1 2 2 1 1 1
, avem f (zn ) , iar pentru = 1, zn = , , f (zn ) .
n n 5 n n 2
Asadar, exist a doua siruri de puncte convergente la 0 pentru care sirurile valorilor functiei converg la limite
diferite, ceea ce demonstreaz a c
a functia f nu are limita n origine.
Termenii sirului de vectori (zn )n1 sunt situati pe dreapta y = x care trece prin origine. Daca se efectueaz a
limita functiei f pentru (x, y) (0, 0), cu (x, y) apartinand acestei drepte, limita depinde de si deci functia
f nu are limit a n origine.
30 Autoevaluare
Exercitiul 4.1.4. S
a se calculeze limitele:
xy x+y x2 + y 2
a) lim ; f) lim ; k) lim p ;
x0
y0
xy + 1 1 x
y
x2 xy + y 2 x0
y0 x2 + y 2 + 1 1
sin xy x2 + y 2 1 cos (x2 + y 2 )
b) lim ; g) lim ; l) lim ;
x0
y2
x x
y
x4 + y 4 x0
y0
x2 y 2 (x2 + y 2 )
1
x+y x2 y 2
c) lim 2 ; h) lim x + y 2 2
; m) lim 1 + x y 2 2 x2 + y 2 ;
x
y
x + y2 x0
y0
x0
y0
y x sin (x3 + y 3 )
d) lim 1 + ; i) lim (x2 + y 2 ) e(x+y) ; n) lim ;
x
yk
x x
y
x0
y0
x2 + y 2
xyz
3 xyz x2 +y2 exy+z
e) lim ; j) lim ; o) lim .
x0
y0
x2 + y 2 + z 2 x
y x+y+z x1
y0
z2 + cos xy
z0 z z1
Solutie. a) Trec and formal la limit

a se obtine cazul de nedeterminare
0/0. Intrucat nedeterminarea provine
am fractia cu conjugata 1 + xy + 1 a numitorului. Obtinem:
din functii irationale, amplific

xy xy(1 + xy + 1) p
lim = lim = lim ( xy + 1 + 1) = 2.
x0
y0
xy + 1 1 x0
y0
xy + 1 1 x0
y0
b) Avem aceeasi nedeterminare. Vom nmulti numaratorul si numitorul fractiei cu y. Obtinem:

sin xy sin xy sin xy sin t
lim lim y
= x0 = lim y x0
lim = lim y lim = 2.
x0
y2
x y2
xy y2
y2
xy y2 t0 t
c) Pentru x > 0 si y > 0, avem:

x+y x y x y 1 1
0< = 2 + 2 2+ 2 = + .
x2 + y 2 x + y2 x + y2 x y x y
1 1 x+y
Trec
and la limit
a n aceste inegalit
ati si tinand cont ca x
lim + = 0, deducem ca x
lim 2 = 0.
y
x y y
x + y2
d) Prin trecere formal a se obtine nedeterminarea 1 pe care o vom nlatura folosind limita fundamen-
a la limit
1
a lim (1 + t) t = e. Avem:
tal
t0 y
y xy

y x
lim 1 + = lim 1 + = ek .
x
yk
x x
yk
x
e) F
ac a xyz 6= 0, din inegalitatea mediilor obtinem:
and precizarea c
1 1
p .
x2 + y 2 + z 2 3 3 (xyz)2
Inmultind ambii membri ai acestei inegalitati cu |xyz|, deducem:
p
xyz 3
|xyz|
|f (x, y, z)| = .

x2 + y 2 + z 2 3
T
in
and cont de propriet
atile trecerii la limita n inegalitati avem:
lim |f (x, y, z)| = 0 = x0
x0
lim f (x, y, z) = 0.
y0 y0
z0 z0
f ) S
a observ a (x y)2 0 x2 xy + y 2 xy. De asemenea, x2 + y 2 0 x2 xy + y 2 xy,
am c
deci |x xy + y | = x2 xy + y 2 |xy|. Atunci, pentru x 6= 0 si y 6= 0, deducem:
2 2
|x + y| |x + y| |x| + |y| 1 1
= + 0, cand x , y ,
|x2 2
xy + y | |xy| |x| |y| |x| |y|
de unde rezult
a c
a limita functiei n origine este egala cu 0.
g) Deoarece se cere limita unei functii de doua variabile pentru x si y , putem considera x > 0 si
y > 0. Avem:
x2 + y 2 x2 y2 x2 y2 1 1
0< = + + = 2 + 2 0, cand x , y .
x4 + y 4 x4 + y 4 x4 + y 4 x4 y4 x y
Asadar, limita functiei n origine este 0.

h) Pornim de la inegalitatea evident
a
(x2 + y 2 )2 4x2 y 2
din care deducem
1 2
x2 y 2 (x + y 2 )2 .
4
Deoarece x 0 si y 0 rezult
a c
a putem considera o vecinatate V a originii n care sa avem
0 < x2 + y 2 < 1, (x, y) V \ {(0, 0)}.
Putem scrie:
(x2 +y 2 )2
t2
2 2 x2 y 2 2 2 4
1 > (x + y ) x +y =t4,
t2
unde t = x2 + y 2 . Cum lim
t0
t 4 = 1, dup
a trecerea la limita n aceste inegalitati gasim ca limita cerut
a este 1.
t>0
i) Deoarece se cere sa se determine limita functiei f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) pentru x si y , putem
considera x > 0 si y > 0. Avem:
x2 + y 2 x2 + y 2 x2 y2
0 < f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) = = + .
ex+y ex ey ex ey
t2
Cum lim = 0, dup
a trecerea la limit
a n ultimele inegalitati obtinem:
t et
lim (x2 + y 2 )e(x+y) = 0.

lim f (x, y) = x
x
y y
j) S
i aici putem considera x > 0, y > 0 si z > 0. Din inegalitatea mediilor, avem:
x+y+z
3 xyz x2 +y2 1 x2 +y2
xyz =
3
.
3 x+y+z 3
1 x2 +y2
3 xyz x2 +y2
Cum x
lim = 0 rezult
a c
a x
lim f (x, y) = x
lim = 0.
y
3 y y
x+y+z
k) Se procedeaz
a la fel ca la punctul a). Se gaseste
x2 + y 2
lim f (x, y) = x0
lim p = 2.
x0
y0 y0 x2 + y 2 + 1 1
32 Autoevaluare
x2 + y 2
l) Cum 1 cos (x2 + y 2 ) = 2 sin2 , avem
2
x2 + y 2
1 cos (x2 + y 2 ) 2 sin2 1 1 1
lim f (x, y) = lim = lim 2 = lim + = .
x0
y0
x0
y0
x2 y 2 (x2 + y 2 ) x0 x2 y 2 (x2 + y 2 )
y0
2 x0
y0
x2 y2
0
m) Cazul de nedeterminare l vom nl
atura folosind o limita fundamentala. Obtinem
0
1

lim f (x, y) = x0
lim 1 + x y 2 2 x2 + y2 =
x0
y0 y0
1 x2 y 2 x2 y 2
i lim
2 2
x2 y 2 x2 + y 2 = e y0 x + y .
h x0
= x0
lim 1 + x2 y 2
y0
Ins x2 y 2
a x0
lim = 0. Urmeaz
a c lim f (x, y) = 1.
a x0
y0
x2+ y2 y0
sin t
n) Folosind lim = 1 deducem:
t0 t
sin (x3 + y 3 ) x3 + y 3 xy
lim f (x, y) = x0
lim = lim lim (x + y)(1 2
= x0 ) = 0.
x0
y0 y0
x2 + y 2 x0 x2 + y 2
y0 y0
x + y2
Ultima limit a x + y 0 cand x 0 si y 0, iar functia

a este 0 pentru c
xy
g(x, y) = 1 , (x, y) 6= (0, 0)
x2 + y2
este m
arginit
a deoarece are valorile n compactul [1/2, 3/2].
exy+z 1
o) Avem: lim f (x, y, z) = lim 2 = f (1, 0, 1) = e2 .
(x,y,z)(1,0,1) (x,y,z)(1,0,1) z + cos xy 2
a functia f F(IR2 \ {(0, 0)}, IR),

1 1
f (x, y) = (x + y) sin sin , x 6= 0, y 6= 0.
x y
S
a se arate c
a:

a) x0
lim f (x, y) = 0; b) lim lim f (x, y) nu exist
a; c) lim lim f (x, y) nu exist
a.
x0 y0 y0 x0
y0
1
a functia t sin
Solutie. a) Pentru c este marginita, avem:
t
1 1
sin sin [1, 1], x 6= 0, y 6= 0.
x y
T
in
and cont c lim |x + y| = 0, deducem:
a x0
y0
1 1
lim |f (x, y)| = lim + y) sin sin x0
lim |x + y| = 0,

x y
x0 x0
(x
y0 y0 y0
din care, utiliz

and propriet
ati ale limitei unei functii, obtinem
lim f (x, y) = 0.
x0
y0
b) Nu exist a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (yn )n1 cu yn 6= 0 si yn 0 pentru
a lim f (x, y) pentru c
y0
care limitele lim f (x, yn ) sunt diferite.
n
Asadar lim lim f (x, y) nu exist a.
x0 y0
c) Nu exist a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (xn )n1 cu xn 6= 0 si xn 0 pentru
a lim f (x, y) pentru c
x0
care limitele lim f (xn , y) sunt diferite.
n
Asadar lim lim f (x, y) nu exist a.
y0 x0
Exercitiul 4.1.6. S
a se arate c
a functia real
a de dou
a variabile reale

f : IR2 \ {(x, y)| : x2 + y 2 = 1} IR, f (x, y) = sin .
1 x2 y 2
nu este uniform continu
a.
Solutie. Vom ar a pentru 0 = 1 si > 0 se pot preciza punctele M0 (x0 , y0 ), M00 (x00 , y00 ), cu d(M0 , M00 ) <
ata c
, care s
a implice
|f (M0 ) f (M00 )| 0 ,
unde d(, ) este metrica Euclidian a pe IR2 .
Punctele le determin am din conditiile f (M0 ) = 0 si f (M00 ) = 1, deci din ecuatiile

= 2n, = 2n + , n IN .
1 x0 2 y0 2 1 x00 2 y00 2 2
Trecem indicele n n si alegem x0n , x00n , yn0 si yn00 dupa cum urmeaza:
r r
0 00 1 0 1 1 00 2 1
xn = xn = ; yn = 1 ; yn = 1 .
n 2n n2 4n + 1 n2
Deoarece yn0 1 si yn00 1, rezult a yn00 yn0 0 si deci pentru orice > 0 exista numarul natural N ()
a c
astfel nc
at pentru orice n > N () s a avem yn00 yn0 < .
Cum distanta dintre punctele Mn0 si Mn00 este
p
d(Mn0 , Mn00 ) = (x0n x00n )2 + (yn0 yn00 )2 = |yn0 yn00 | = yn00 yn0 ,
avem d(Mn0 , Mn00 ) < dac

a n > N () IN .
Acest rationament demonstreaz a c
a functia f nu este uniform continua.

aspunsuri
34 Autoevaluare
Exercitiul 4.2.1. S
a se discute n raport cu parametrul real continuitatea urm atoarelor functii:
xy

2 , (x, y) 6= (0, 0)
x + y2
10 . f (x, y) =

, (x, y) = (0, 0);

p
2 2
1 cos x + y , (x, y) 6= (0, 0)

0 2
tg (x + y )2
2 . f (x, y) =

, (x, y) = (0, 0);

2 2 2
(x + y + z)tg (x + y + z ) , (x, y, z) 6= (0, 0, 0)

0 2
x +y +z2 2
3 . f (x, y, z) =

, (x, y, z) = (0, 0, 0).

1
Indicatie. Pentru limita ` n origine a fiecareia dintre functii se gaseste: 10 . ` nu exista; 20 . ` = ; 30 . ` = 0.
2
In calcule intervin limitele fundamentale: lim sin u = 1; lim tg u = 1
u0 u u0 u
1
R a IR, a doua este continua pentru = , iar a treia este continu
aspuns. Prima functie este discontinu a
2
pentru = 0.
y
Exercitiul 4.2.2. S
a se arate c
a functia f (x, y) = arcsin nu este uniform continu
a.
x
Indicatie. Se procedeaz
a la fel ca n Exercitiul 4.1.6.
R
aspuns. Rezult
a c
a functia f nu este uniform continua.
Exercitiul 4.2.3. Fie functia vectorial

a de variabil
a vectorial
a
1

e kxk , kxk sin 1 , kxkx1 , dac

a x 6= 0,
f : IRn IR3 , f (x) = kxk

(0, 0, 1), dac
a x = 0,
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn si multimile:

n
y12 y2
X
A = {x IRn ; |xk | 1}; B = y = (y1 , y2 , y3 ) IR3 : + 2 + y32 1 .
9 4
k=1
S
a se arate c
a:
(a) A si B sunt multimi nchise n IRn si respectiv n IR3 ;

(b) f (A) este o multime compact a n IR3 ;
a si conex
a n IRn .
(c) f 1 (B) este o multime nchis
Indicatie. Functiile coordonate f1 , f2 , f3 ale functiei date sunt functiile reale de n variabile reale
1

f1 (x1 , x2 , ..., xn ) = e kxk , x 6= 0,

0, x = 0,

kxk sin 1 , x 6= 0,
f2 (x1 , x2 , ..., xn ) = kxk
0, x = 0,
(
kxkx1 , x 6= 0,
f3 (x1 , x2 , ..., xn ) =
1, x = 0,
v
u n 2
uX

unde kxk = xx=t xi este norma Euclidiana pe IRn .
i=1
a f1 , f2 , f3 sunt continue pe IRn , deci f = (f1 , f2 , f3 ) este functie continua.
Este usor de verificat c
(a) Multimea A este bila nchis a cu centrul n origine si raza 2 din spatiul metric (IRn , d2 ), unde
n
X
d2 (x, y) = |xi yi |, x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) IRn ,
i=1
a n IRn .
deci este o multime nchis
Consider am functia reala
y12 y2
: IR3 IR, (y1 , y2 , y3 ) = + 2 + y32 ,
9 4
care este continu a. Atunci B = 1 ([0, 1]) este o multime nchisa n IR3 (contraimaginea prin functia continu a
a compactului [0, 1]).
(b) Deoarece o bil a n spatiul Euclidian IRn este multime compacta n IRn (marginita si nchis
a nchis a n
n n
IR ) si conex a n IR , rezult a ca multimea A este o multime compacta si conexa n IRn .
Intrucat f este functie continu a si A este o multime compacta si conexa n IRn , rezulta ca f (A) este multime
3
compact a si conex a n IR .
(c) Multimea B fiind nchis a si f fiind functie continua, rezulta ca f 1 (B) este multime nchisa n IRn .
Exercitiul 4.2.4. Fie (V, k k) un spatiu normat. Functia f : V IR, f (x) = kxk este continu
a pe V .
Indicatie. Avem |f (x) f (x0 )| = |kxk kx0 k| kx x0 k. R aspuns. Fie > 0. Luand () = , atunci
x V cu kx x0 k = d(x, x0 ) < () = |f (x) f (x0 )| < , adica f este continua n x0 . Cum x0 este arbitrar
din V, rezult
a c
a f este continu
a pe V.
Exercitiul 4.2.5. S
a se arate c
a functia
2xy
, dac
a x2 + y 2 6= 0
f (x, y) = x2 + y2
x2 + y 2 = 0

0, dac
a
este continu
a n raport cu fiecare variabil
a n parte, dar nu este continu
a n raport cu ansamblul variabilelor.
Indicatie. Se arat
a usor c
a functia f este continua n raport cu fiecare variabila n parte, dar nu este continu
a
n raport cu ansamblul variabilelor.
36 Autoevaluare
4.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este deosebirea dintre continuitate si uniforma continuitate a unei functii definita pe un spatiu
metric cu valori ntrun alt spatiu metric?
2 . Ce se poate afirma despre functiile continue pe multimi conexe? Dar pe multimi convexe? Demonstrati
cel putin una dintre afirmatii.
3 . Orice spatiu metric conex prin arce este spatiu metric conex? Daca raspunsul este da, demonstrati
afirmatia.
4 . Fie functia vectoriala de argument vectorial

f = (f1 , f2 , ..., fm ) : A IRn IRm .
Daca A este o multime m arginit

a si nchisa si f este functie continua, multimea Im f = f (A) IRm este
m
arginit
a si nchis
a? Dac
a r
aspunsul este da, sa se demonstreze afirmatia.
5 . Ce este o functie Holder, sau functie holderiana? Dar o functie Lipschitz?

Capitolul 5
MC. 05 Derivabilitatea si
diferentiabilitatea functiilor reale
5.1 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de vari-

abil
a real
a
5.1.1 Exercitii rezolvate
Exercitiul 5.1.1. S
a se arate c
a fiecare dintre imaginile urm
atoarelor drumuri parametrizate:
(1) r : [1, e] IR3 , r(t) = (t2 1)i + t2 j + (ln t) k;

(2) r : [0, 1] IR3 , r(t) = (2t3 + t2 )i + (t2 2t)j + (t3 + t 1)k
este situat
a ntrun plan a c
arui ecuatie se cere a fi determinat
a.
Solutie. (1) Ecuatiile parametrice ale primului drum sunt

x = t2 1

y = t2 .

z = ln t, t [1, e]

Eliminarea parametrului t ntre primele doua ecuatii conduce la egalitatea x y + 1 = 0, care reprezint
a
ecuatia unui plan paralel cu axa Oz.
Prin urmare imaginea primului drum parametrizat este situata n planul de ecuatie x y + 1 = 0.
(2) Ecuatiile parametrice ale drumului sunt

x = 2t3 + t2

y = t2 2t .

z = t3 + t 1, t [0, 1]

Ecuatia unui plan care ar putea contine imaginea drumului considerat este Ax + By + Cz + D = 0, unde
coeficientii A, B, C, D urmeaz
a a fi determinati.
Impun and ca imaginea drumului s a apartina acestui plan, se obtine
A(2t3 + t2 ) + B(t2 2t) + C(t3 + t 1) + D = 0, t [0, 1],
37
38 Autoevaluare
de unde, prin identificarea coeficientilor, deducem sistemul liniar omogen

2A + C = 0

A+B

= 0

2B C = 0

DC = 0
a de solutii, si anume: B = A; C = 2A; D = 2A.

care are o infinitate simpl
Prin urmare, imaginea drumului se g aseste n planul Ax Ay 2Az 2A = 0.
Simplific
and prin A, obtinem ca ecuatia planului cautat este x y 2z 2 = 0.
Exercitiul 5.1.2. Fie curba n spatiu
r : [0, 2] IR3 , r(t) = et cos ti + et sin tj + et k.
Determinati parametrizarea natural

a a curbei, lungimea ei si versorii triedrului Frenet ntr-un punct oarecare
al curbei.

Solutie. Cum r (t) = et (cos t sin t)i + e
t
(sin t + cos t)j + et k, urmeaza ca ||r(t)|| = 3et . De aici, elementul de
arc ds al curbei este dat de relatia ds = 3et dt, deci s = 3et + C.
Presupun and ca originea de arc pe curba corespunde lui t = 0, obtinem C = 3, deci s = 3(et 1).
Prin urmare, parametrizarea natural a a curbei este

s s s s s
r = + 1 cos ln + 1 i + + 1 sin ln + 1 j + + 1 k, s [0, 3(e2 1)].
3 3 3 3 3
Lungimea curbei este Z 2 Z 2

L= kr(t)kdt = 3et dt = 3(e2 1),
0 0
iar versorii triedrului Frenet (s), (s) si (s) sunt dati de relatiile
dr

(s) = ,

ds

d2 r

(s) = ds2 ,

d2 r

ds2

dr d2 r

2

(s) = (s) (s) = ds ds .

d2 r

ds2
Efectuand calculele, g
asim

1 s s s s
(s) = cos ln + 1 sin ln + 1 i + cos ln + 1 + sin ln + 1 j + k ,
3 3 3 3 3

1 s s s s
(s) = cos ln + 1 sin ln + 1 i + cos ln + 1 sin ln +1 j ,
2 3 3 3 3

1 s s s s
(s) = sin ln + 1 cos ln + 1 i cos ln + 1 + sin ln + 1 j + 2k .
6 3 3 3 3
MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale 39
Exercitiul 5.1.3. Determinati ecuatia tangentei la curba definit

a de drumul
f F(IR, IR3 ), f (t) = 2 cos ti + 2 sin tj + 4tk

n punctul M0 corespunz
ator valorii a parametrului t.
6
Solutie. Un vector director al tangentei la curba ntr-un punct M corespunzator valorii t a parametrului este
f 0 (t) = 2 sin t i + 2 cos t j + 4k.
De aici, un vector director pentru tangenta n M0 este

f0 = i + 3j + 4k.
6
2
Cum M0 3, 1, , urmeaz
a c
a ecuatiile canonice ale tangentei n M0 la curba sunt
3
2
x 3 y1 z
= = 3 .
1 3 4
Exercitiul 5.1.4. Fie curba definit

a de drumul
f F(IR, IR3 ), f (t) = et cos ti + et sin tj + e2t k.

x2 y+3 z1
Determinati punctele curbei n care tangenta este paralel
a cu dreapta (D) : = = .
1 1 2
Solutie. Un vector director pentru tangenta n punctul curent M de pe curba corespunzator valorii t a
parametrului este
f 0 (t) = et (cos t sin t)i + et (cos t + sin t)j 2e2t k.
Un vector director al dreptei (D) fiind v = i + j 2k, impunand conditia de paralelism f 0 (t) = cv, c IR,
obtinem
et (cos t sin t) = c, et (cos t + sin t) = c, 2e2t = 2c.
Din cea de-a treia ecuatie obtinem c a c = e2t . Ridicand la patrat fiecare dintre primele doua ecuatii si sumand
rezultatele, deducem c = e . Prin nmultirea ultimelor doua egalitati gasim c3 = 1, de unde aflam c
2 2t
a c = 1,
ceea ce implica et = 1 si deci t = 0.
Prin urmare, punctul M0 de pe curb a n care tangenta este paralela cu dreapta (D) este cel corespunz ator
valorii t = 0 a parametrului. G asim M0 (1, 0, 1).
Exercitiul 5.1.5. Determinati ordinul de contact n origine al curbelor plane
(C1 ) : x = t3 3t2 , t IR; (C2 ) : x = t2 , t IR.
Solutie. Functiile din teorie (vezi MC.05) sunt f, g : IR IR, unde f (t) = t3 3t2 si g(t) = t2 . Observ
am c
a
originea corespunde valorii t = 0.
Derivatele de ordinul nt
ai si doi ale functiilor f si g au expresiile:
f 0 (t) = 3t2 6t; g 0 (t) = 2t; f 00 (t) = 6t 6; g 00 (t) = 2.

40 Autoevaluare
Cum:
f (0) = g(0) = 0; f 0 (0) = g 0 (0) = 0; f 00 (0) = 0 6= g 00 (0) = 2,
urmeaz
a c
a (C1 ) si (C2 ) au n origine un contact de ordinul ntai.
5.1.2 Exercitii propuse cu indicatii si r

aspunsuri
Exercitiul 5.1.6. Determinati parametrizarea natural

a a curbei
t
r : [0, 2] IR3 , r(t) = (t sin t)i + (1 cos t)j + 4 sin k.
2
and ds = ||r(t)||dt g
Indicatie. Determin asiti ds = 2dt.
s s s
R
aspuns. Parametrizarea natural
a a curbei este r = sin i + 1 cos j + 4 sin sk, s [0, ].
2 2 2
Exercitiul 5.1.7. S a se g
aseasca vectorul vitez
a, vectorul acceleratie, viteza si acceleratia la momentul t ale
particulei materiale care se misc
a dupa legea
f F(IR+ , IR3 ), f (t) = (3t2 3)i + 10tj 4t2 k.
a v(t) la momentul t este f 0 (t), iar viteza v(t) = kv(t)k este kf 0 (t)k. Vectorul acceleratie
Indicatie. Vectorul vitez
a(t) la momentul t este f (t), iar acceleratia a(t) = ka(t)k este kf 00 (t)k.
00

aspuns. v(t) = 6ti + 10j 8tk; v(t) = 10 1 + t2 ; a(t) = 6i 8k; a(t) = 10.
R
Exercitiul 5.1.8. Fie functia r = a cos t + b sin t, unde a si b sunt vectori constanti, iar este o constant
a
real
a pozitiv
a numit
a frecventa. S
a se arate ca
dr d2 r
(1) r = a b; (2) + 2 r = 0.
dt dt2
Indicatie. Primele dou

a derivate ale functiei r sunt
dr d2 r
= (a sin t b cos t), = 2 (a cos t + b sin t) = 2 r.
dt dt2
aspuns. Deoarece a a = b b = 0, urmeaza ca

R
dr
r = (a cos t + b sin t) ((a sin t b cos t))
dt
= a cos t (b cos t) + b sin t ((a sin t))
= a b,
cea de-a doua egalitate demonstr
andu-se asemanator.
Exercitiul 5.1.9. Fie functia

5
f F(IR), f (t) = 1 + t.
Determinati aproxim arile liniar
a si p
atratic
a n vecin
atatea punctului t0 = 0, precum si ecuatia cercului osculator
al curbei (C) : x = f (t), t IR, n punctul M0 (0, 1).
Indicatie. Derivatele de ordinul nt

ai si al doilea ale lui f sunt date de formulele
4 9
0 1
00 4 1 00 4
f (t) = (1 + t) 5 ; f (t) = (1 + t) 5 , f 0 (0) = , f (0) =
5 25 5 25
Aproximarea liniar
a n vecinatatea lui t0 = 0 este
t t0 0
f (t) = f (t0 ) + f (t0 ) = P1 (t; t0 , f ),
1!
iar aproximarea p
atratic
a n vecin
atatea lui t0 = 0 este
t t0 0 (t t0 )2 00
f (t) = f (t0 ) + f (t0 ) + f (t0 ) = P2 (t; t0 , f ).
1! 2!
Expresiile celor trei numere care definesc cercul osculator sunt

1 + (f 0 (t0 ))2 0

= t0 f (t0 )

f 00 (t0 )

1 + (f 0 (t0 ))2

= f (t0 ) + ,

f 00 (t0 )

3
(1 + (f 0 (t0 ))2 ) 2

R = .

|f 00 (t0 )|
unde si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbura.
R
aspuns. Aproxim
arile liniar
a si p
atratica ale lui f n vecinatatea lui t0 = 0 sunt:
1 1 4
f (t) = 1 + t; f (t) = 1 + t t2 ,
5 5 50
2 2
13 11 2197
iar ecuatia cercului osculator este x + x+ = .
10 2 50
Exercitiul 5.1.10. S
a se scrie formula lui Taylor cu restul lui Peano de ordin n a functiei
f F(I, IR2 ), f (t) = (e2t , ln(1 + 3t)).
n vecin
atatea punctului t0 = 1.
a derivatele de ordin oarecare n IN ale functiilor de coordonate:

Indicatie. Se calculeaz
f1 F(I), f1 (t) = e2t , f2 F(I), f2 (t) = ln(1 + 3t).
R
aspuns.
n k
X 2 (1)k1 3k
f (t) = (e2 , ln 4) + e2 , (t 1)k + (t)(t 1)n .
k! k4k
k=1
unde F(D, IR2 ).

42 Autoevaluare
5.1.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este raportul incrementar al unei functii vectoriale de variabila reala f ntr-un punct dat t0 ?
Precizati modul de calcul al raportului incrementar cu ajutorul rapoartelor incrementare ale functiilor com-
ponente.
Ce efect are acest mod de calcul asupra legaturii dintre derivabilitatea functiei f si derivabilitatea functiilor
componente?
2 . Scrieti si demonstrati formula lui Leibniz de derivare de k ori a produsului functiilor f , g C k (I, IRm ).
3 . Precizati o functie f F(IR, IR2 ) care este continua n t0 = 0 fara a fi derivabila n t0 .
4 . Drumul parametrizat
f : [0, 2] IR3 , f (t) = (R cos t, R sin t, ht), R > 0, h IR ,
are drept traiectorie o bucla dintr-o elice cilindric

a de pas constant.
C
at este lungimea acestei bucle?
5 . Fie curbele plane

(C1 ) : x = f (t), t [a, b], (C2 ) : x = g(t), t [a, b].
Interpretati cu ajutorul notiunilor de tangenta si cerc osculator urmatoarele situatii:
1. (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin 0 n M1 (t1 , x1 );
2. (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin cel putin 2 n M2 (t2 , x2 ).
5.2 Diferentiabilitatea si derivabilitatea partial

a ale functiilor reale
de mai multe variabile reale
Exercitiul 5.2.1. S
a se calculeze derivata functiei reale de trei variabile reale
f F(IR3 ), f (x1 , x2 , x3 ) = 3x21 + 2x2 + 4x33
n punctul a = (2, 1, 1) dup

a directia v = (1, 0, 1).

Solutie. Determin ai versorul s al vectorului v. Deoarece kvk =
am nt 2, urmeaza ca
1 1 1
s= v = , 0, .
kvk 2 2
Derivata functiei f n punctul a dup

a directia de versor s este data de
df f (a + ts) f (a)
(a) = lim = g 0 (0),
ds t0 t
unde g este definit
a prin
!2 !3
t 2 t 2
g(t) = f (a + ts) = 3 2 + +2+4 1+ .
2 2
Prin urmare
! !2
t 2 t 2
g 0 (t) = 3 2 2 + +6 2 1+ ,
2 2
de unde
df
(a) = g 0 (0) = 12 2.
ds
Exercitiul 5.2.2. S
a se calculeze diferentiala functiei reale de dou
a variabile reale
2 2
f F(IR2 ), f (x1 , x2 ) = ex1 x2 sin 2x1 x2
si s
a se demonstreze c
a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f verific
a relatia
2f 2f
(x 1 , x2 ) + (x1 , x2 ) = 0, (x1 , x2 ) IR2 .
x21 x22
Solutie. Se obtine:
f x21 x22 x21 x22 2 2
(x1 , x2 ) = e sin 2x1 x2 = e sin 2x1 x2 + ex1 x2 (sin 2x1 x2 )
x1 x1 x1 x1
2 2 2 2
= 2x1 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2 ;
f x21 x22 x21 x22 2 2
(x1 , x2 ) = e sin 2x1 x2 = e sin 2x1 x2 + ex1 x2 (sin 2x1 x2 )
x2 x2 x2 x2
2 2 2 2
= 2x2 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
de unde, conform expresiei diferentialei de ordinul ntai a unei functii

f f
df (x1 , x2 ) = (x1 , x2 )dx1 + (x1 , x2 )dx2
x1 x2
rezult
a
2 2
df (x1 , x2 ) = 2ex1 x2 [(x1 sin 2x1 x2 + x2 cos 2x1 x2 ) dx1 + (x1 cos 2x1 x2 x2 sin 2x1 x2 ) dx2 ] .
Au loc de asemenea egalit

atile
2f

f 2 2 2 2

(x1 , x2 ) = (x1 , x2 ) = 2x1 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
x21 x1 x1 x1
2 2 2 2 2 2
= 2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x21 ex1 x2 sin 2x1 x2 + 2x1 ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
2 2 2 2
+2x1 ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2 ex1 x2 4x22 sin 2x1 x2
2 2
= ex1 x2 (2 + 4x21 4x22 ) sin 2x1 x2 + 8x1 x2 cos 2x1 x2

si
2f

f 2 2 2 2

(x1 , x2 ) = (x1 , x2 ) = 2x2 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
x22 x2 x2 x2
2 2 2 2 2 2
= 2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x22 ex1 x2 sin 2x1 x2 2x2 ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
2 2 2 2
2x2 ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2 ex1 x2 4x21 sin 2x1 x2
2 2
= ex1 x2 (2 4x21 + 4x22 ) sin 2x1 x2 8x1 x2 cos 2x1 x2 ,

44 Autoevaluare
de unde
2f 2f
2 (x1 , x2 ) + (x1 , x2 ) = 0, (x1 , x2 ) IR2 .
x1 x22
O functie real
a f care verific
a egalitatea de mai sus se numeste functie armonic a.
Daca f are trei variabile reale, egalitatea corespunzatoare celei de mai sus se scrie
2f 2f 2f
2 (x1 , x2 , x3 ) + 2 (x1 , x2 , x3 ) + (x1 , x2 , x3 ) = 0, (x1 , x2 , x3 ) D IR3 ,
x1 x2 x23
iar f se numeste de asemenea functie armonica.
Exercitiul 5.2.3. Fie F(IR) o functie derivabil

a. Demonstrati c
a functia
F(IR2 , IR), (x, y) = (x2 + y 2 )
verific
a relatia

y (x, y) x (x, y) = 0, (x, y) IR2 .
x y
Solutie. Conform formulei de derivare a functiilor compuse, au loc relatiile

2
(x, y) = 0 (x2 + y 2 ) (x + y 2 ) = 2x0 (x2 + y 2 )
x x

(x, y) = 0 (x2 + y 2 ) (x2 + y 2 ) = 2y0 (x2 + y 2 ),
y y
deci

y (x, y) x (x, y) = 2xy0 (x2 + y 2 ) 2xy0 (x2 + y 2 ) = 0, (x, y) IR2 .
x y
Exercitiul 5.2.4. Demonstrati c

a functia
1

(x2 + y 2 ) sin p
, (x, y) 6= (0, 0)
2 + y2
f F(IR2 ), f (x, y) = x

0, (x, y) = (0, 0).

este diferentiabil
a n origine.
Solutie. Observ
am c
a f (0, 0) = 0, iar
1
t2 sin
f f (t, 0) f (0, 0) |t| 1
(0, 0) = lim = lim = lim t sin = 0,
x t0 t t0 t t0 |t|

1
deoarece lim t = 0 iar sin 1. Similar,
t0 |t|
1
t2 sin
f f (0, t) f (0, 0) |t| 1
(0, 0) = lim = lim = lim t sin = 0.
y t0 t t0 t t0 |t|
Definitia diferentiabilit
atii unei functii conduce la egalitatea
p
f (x, y) = (x, y) x2 + y 2 , (x, y) IR2 ,
de unde
(x2 + y 2 ) sin p 1

, (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = x2 + y 2
0, (x, y) = (0, 0).

T
in
and seama c
a
lim (x, y) = 0 = (0, 0),
(x,y)(0,0)

p 1
deoarece lim x2 + y2 = 0, iar sin p 1, rezulta concluzia.

(x,y)(0,0) x2 + y 2
Exercitiul 5.2.5. Precizati dezvoltarea functiei polinomiale
f F(IR2 ), f (x, y) = x2 y 5xy + x2 5x + 6y + 6,
atate a punctului x0 = (2, 1).

cu ajutorul formulei lui Taylor ntr-o vecin
Solutie. Observ am c a f C N (IR2 ) pentru orice N numar natural, iar f (x0 ) = 0. Pentru functia data derivatele
partiale de ordinele nt
ai si doi sunt date de relatiile
f

(x, y) = 2xy 5y + 2x 5,

x

f
(x, y) = x2 5x + 6,

y

2f

(x, y) = 2y + 2,

x2

2f

(x, y) = 0,

y 2

2f 2f

(x, y) = (x, y) = 2x 5,
xy yx
de unde
f f 2f 2f 2f 2f
(x0 ) = (x0 ) = 2
(x0 ) = (x0 ) = 0, (x0 ) = (x0 ) = 1.
x y x y 2 xy yx
Mai departe,
3f 3f 3f 3f
(x, y) = 0, (x, y) = 2, (x, y) = 0, (x, y) = 0,
x3 x2 y xy 2 x3
toate derivatele partiale ale lui f de ordin patru sau mai mare fiind identic nule. Rezulta atunci ca
f f
f (x, y) = f (x0 ) + (x0 )(x x0 ) + (x0 )(y y0 )+
x y
1 2f 2f 2f
+ 2
(x0 )(x x0 )2 + 2 (x0 )(x x0 )(y y0 ) + 2 (x0 )(y y0 )2 +
2! x xy y
3 3
1 f

3 f 2 3f
+ (x 0 )(x x 0 ) + 3 (x 0 )(x x 0 ) (y y 0 ) + 3 (x0 )(x x0 )(y y0 )2
3! x3 x2 y xy 2
3f 3

+ (x 0 )(y y 0 ) .
y 3
din care obtinem f (x, y) = (x 2)(y + 1) + (x 2)2 (y + 1), oricare ar fi (x, y) IR2 .
46 Autoevaluare
Exercitiul 5.2.6. Ar
atati c
a functia
y
f F(IR2+ ), f (x, y) = (x2 + y 2 ) sin
x
este omogen
a, precizati-i gradul de omogenitate si verificati formula lui Euler.
Solutie. Au loc relatiile

ty y
f (tx, ty) = (tx)2 + (ty)2 sin = t2 (x2 + y 2 ) sin = t2 f (x, y), (x, y) IR2+ , t > 0,

tx x
deci f este omogen
a de gradul al doilea. Prin calcul direct, se obtine ca
f 2 y y y y
(x, y) = (x + y 2 ) sin = 2x sin + (x2 + y 2 ) cos 2
x x x x x x

f 2 y y y 1
(x, y) = (x + y 2 ) sin = 2y sin + (x2 + y 2 ) cos .
y y x x x x
Conform acestor relatii,

f f y 2 2 y y y 2 2 y 1
x (x, y) + y (x, y) = x 2x sin + (x + y ) cos 2 + y 2y sin + (x + y ) cos
x y x x x x x x
y 2 2 y y 2 y 2 2 y y
= 2x2 sin (x + y ) cos + 2y sin + (x + y ) cos
x x x x x x
2 2 y
= 2(x + y ) sin
x
= 2f (x, y),
ceea ce nseamn
a c
a formula lui Euler este verificata.

aspunsuri
Exercitiul 5.2.7. Precizati directiile dup

a care functia
p
f F(IR2 ), f (x, y) = 6
x2 y 4
are derivat
a n origine.
Indicatie. O directie oarecare din IR2 are versorul s = (cos , sin ), unde [0, 2). Se arata ca

6
df t6 cos2 sin4 |t| p
6
(0, 0) = lim = lim cos2 sin4 .
ds t0 t t0 t

3
R
aspuns. Limita de mai sus exist a si numai daca cos2 sin4 = 0, deci
a dac 0, , , .
2 2
f
Exercitiul 5.2.8. Pornind de la definitia derivatelor partiale, determinati (0, 1) dac
a
x
f : D IR2 IR, f (x, y) = ln(1 + xy 2 ).
f f (a + te1 ) f (a)
Indicatie. Not
and a = (0, 1), avem (a) = lim , unde e1 = (1, 0).
x t0 t
f
R
aspuns. (a) = 1.
x
atati c
a functia
f F(IR2 ), f (x, y) = y cos(x2 y 2 )
satisface egalitatea
1 f 1 f 1
+ = 2 f (x, y), pentru x, y 6= 0.
x x y y y
Indicatie. Au loc relatiile

f f
= 2xy sin(x2 y 2 ), = cos(x2 y 2 ) + 2y 2 sin(x2 y 2 ).
x y
R
aspuns.
1 f 1 f 1 1 1
+ = 2y sin(x2 y 2 ) + cos(x2 y 2 ) + 2y sin(x2 y 2 ) = cos(x2 y 2 ) = 2 f (x, y).
x x y y y y y
Exercitiul 5.2.10. Demonstrati c

a functia

p x|y| , (x, y) 6= (0, 0)
f F(IR2 ), f (x, y) = x2 + y 2
0, (x, y) = (0, 0)

nu este diferentiabil
a n (0, 0).
Indicatie. S
a presupunem c
a f este diferentiabila n origine. Deoarece
f f
f (0, 0) = (0, 0) = (0, 0) = 0,
x y
conform definitiei diferentiabilit
atii urmeaza ca
p
f (x, y) = (x, y) x2 + y 2 , (x, y) IR2 ,
cu
lim (x, y) = 0 = (0, 0).
(x,y)(0,0)
R
aspuns. Din relatiile de mai sus se obtine ca expresia lui este data de

x|y|

p , (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = x2 + y 2 .

0, (x, y) = (0, 0)

48 Autoevaluare
Ins x|y|
a lim (x, y) = lim nu exista, lucru care se poate constata, de exemplu, observ and ca
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
(x,y)(0,0)
2 2
(x, x) = , pentru x > 0, iar (x, x) = , pentru x < 0, sau folosind caracterizarea cu siruri a limitei
2 2
unei functii ntr-un punct. Rezulta de aici ca f nu este diferentiabila n (0, 0).
Exercitiul 5.2.11. Calculati dN f (x, y), unde f (x, y) = eax+by , a, b IR.
N
X
k N (eax+by ) N k k
Indicatie. Se arat a dN (eax+by ) =
a c CN dx dy .
xN k y k
k=0
PN k N k k
aspuns. dN (eax+by ) = eax+by
R k=0 CN a b dxN k dy k = eax+by (adx + bdy)n .
5.2.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Fie functia (
2
1, x 6= 0 si y 6= 0
f F(IR ), f (x, y) = .
0, x = 0 sau y = 0
f f
Atunci f este derivabil
a partial n origine, iar (0, 0) = (0, 0) = 0, desi f nu este continua n origine.
x y
Cum explicati acest rezultat?
2 . Fie functia p
(x2 + y 2 ) sin x2 + y 2 , (x, y) 6= (0, 0)
f F(IR2 ), f (x, y) = .
0, (x, y) = (0, 0)
f f
Atunci f este diferentiabil
a n origine, desi si sunt discontinue n origine.
x y
Cum explicati?
3 . Fie E IRn un con cu varful n origine si k IR.

Este multimea functiilor omogene de gradul k pe IR spatiu liniar real n raport cu operatiile uzuale de
adunare a functiilor si nmultire a functiilor cu scalari?
4 . Dati exemplu de doua functii f1 , f2 F(IRn ) care au aceeasi matrice hessiana n orice x IRn fara ca
diferenta lor s
a fie constant
a.
5 . Precizati definitia laplacianului n trei variabile.
5.3 Teoria diferentiabilit

atii si derivabilit
atii functiilor vectoriale de
argument vectorial
f F(IR2 , IR3 ), f (x, y) = (xy, y sin x, x + y).
Demonstrati c a pe IR2 . Precizati diferentiala sa df (x) ntr-un punct oarecare x si df (x0 ; a),
a f este diferentiabil
unde x0 = (0, 1), a = (1, 0). Determinati matricea jacobian a a lui f ntr-un punct oarecare x.
Solutie. Fie functiile de coordonate f1 , f2 , f3 F(IR2 , IR),

f1 (x, y) = xy, f2 (x, y) = y sin x, f3 (x, y) = x + y.
Derivatele partiale de ordinul nt

ai ale acestor functii
f1 f1 f2 f2 f3 f3
(x, y) = y, = x, (x, y) = y cos x, = sin x, (x, y) = 1, (x, y) = 1
x y x y x y
sunt continue pe IR2 , prin urmare f1 , f2 si f3 sunt functii diferentiabile pe IR2 .
Deoarece functiile de coordonate f1 , f2 si f3 sunt diferentiabile pe IR2 , functia vectoriala f = (f1 , f2 , f3 ) este
a pe IR2 .
diferentiabil
Diferentiala functiei f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferentialelor functiilor
coordonate sub forma
df (x, y) = (df1 (x, y), df2 (x, y), df3 (x, y)) = (ydx + xdy, y cos xdx + sin xdy, dx + dy),
de unde
df (x0 ; a) = (1 1 + 0 0, 1 cos 0 1 + sin 1 0, 1 + 0) = (1, 1, 1).
Deoarece matricea jacobian a a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) este

f1 f1

x (x, y) (x, y)
y

f2 f2
Jf (x, y) = x (x, y) (x, y) ,
y

f3 f3
(x, y) (x, y)
x y

y x

urmeaz a Jf (x, y) = y cos x sin x .
a c

1 1
f F(IR2 , IR2 ), f (x, y) = (sin(x2 + y 2 ), cos(xy))

Demonstrati c
a f este de dou a pe IR2 si calculati d2 f (x0 ; a), unde x0 = (0, ), a = (0, 1).
a ori diferentiabil
Solutie. Fie functiile de coordonate f1 , f2 F(IR2 , IR),

f1 (x, y) = sin(x2 + y 2 ), f2 (x, y) = cos(xy).
ai ale acestor functii sunt, respectiv,
f1 f1 f2 f2
(x, y) = 2x cos(x2 + y 2 ), (x, y) = 2y cos(x2 + y 2 ), = y sin(xy), = x sin(xy),
x y x y
n vreme ce derivatele partiale de ordinul al doilea sunt, respectiv,
2 f1 2 f1
(x, y) = 2 cos(x2 + y 2 ) 4x2 sin(x2 + y 2 ), (x, y) = 2 cos(x2 + y 2 ) 4y 2 sin(x2 + y 2 )
x2 y 2
2 f1 2 f1 2 f2
(x, y) = (x, y) = 4xy sin(x2 + y 2 ), (x, y) = y 2 cos(xy),
xy yx x2
2 f2 2 f2 2 f2
(x, y) = x2 cos(xy), (x, y) = (x, y) = (sin(xy) + xy cos(xy)).
y 2 xy yx
50 Autoevaluare
Deoarece aceste derivate partiale sunt continue pe IR2 , urmeaza ca functiile de coordonate f1 si f2 sunt de
dou a ori diferentiabile pe IR2 .
In concluzie f este de dou a ori diferentiabila pe IR2 .
Diferentiala de ordinul al doilea a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferenti-
alelor de ordinul al doilea ale functiilor coordonate, sub forma
d2 f (x, y) = (d2 f1 (x, y), d2 f2 (x, y)),
unde
2 f1 2 f1 2 f1
d2 f1 (x, y) = 2
(x, y)dx2 + 2 (x, y)dxdy + (x, y)dy 2
x xy y 2
= (2 cos(x2 + y 2 ) 4x2 sin(x2 + y 2 ))dx2 8xy sin(x2 + y 2 )dxdy+
+(2 cos(x2 + y 2 ) 4y 2 sin(x2 + y 2 ))dy 2
2 f2 2 f2 2 f2
d2 f2 (x, y) = 2
(x, y)dx2 + 2 (x, y)dxdy + (x, y)dy 2
x xy y 2
= y 2 cos(xy)dx2 2(sin(xy) + xy cos(xy))dxdy x2 cos(xy)dy 2 ,

iar, pentru x = , y = 0, dx = 0, dy = 1, de unde obtinem d2 f (x0 ; a) = (2, 0), deci un vector din IR2 .
Exercitiul 5.3.3. S
a se determine aproximarea liniar
a a functiei
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 ), f (x, y) = (sin2 x cos y, sin x cos y), () x = (x, y) IR2 ,

ntro vecin
atate a punctului x0 = 0, .
2

Solutie. Se observ
a c
a f (x0 ) = f 0, = (0, 0).
2
Aproximarea liniara a functiei f n vecinatatea punctului x0 este data de relatia

f (x) = f (x0 ) + df (x0 ; x x0 ).
and functiile de coordonate f1 , f2 F(IR2 , IR),

Consider
f1 (x, y) = sin2 x cos y, f2 (x, y) = sin x cos y,
rezult
a c
a
df (x, y) = (df1 (x, y), df2 (x, y)) = (2 sin x cos x cos ydx sin2 x sin ydy, cos xdx + sin ydy),

de unde df (x0 ; x x0 ) = 0 1(x 0) 0 1 y , 1(x 0) + 1 y = 0, x + y .
2 2 2

Aproximarea liniar a c
autata este f (x) = 0, x + y .
2
2f
Exercitiul 5.3.4. S
a se calculeze , , unde
xy 2
f : IR2 IR3 , f (x, y) = (sin (x + y), cos (x + y), xy).

Solutie. Derivata partial

a de ordinul al doilea mixta a unei functii vectoriale de doua variabile reale f , ntrun
punct (x, y), se calculeaz
a dupa regula
2f f
(x, y) = (x, y).
xy x y
f
Dar (x, y) = (cos (x + y), sin (x + y), x). Aplicand acestei functii operatia de derivare fata de x, g
asim
y
2f
(x, y) = ( sin (x + y), cos (x + y), 1).
xy

Lu
and x = si y = , obtinem
2
2f 3 3
, = sin , cos , 1 = (1, 0, 1).
xy 2 2 2

Derivata astfel determinat
a este un vector de lungime 2, paralel cu planul xOz.
Exercitiul 5.3.5. Fie suprafata
(S) : r = (u2 + v + 3)i + (u2 v + 1)j + uvk, (u, v) IR2 .
Determinati ecuatia planului tangent la suprafata si a normalei n punctul M0 (S) corespunz

ator perechii
(u0 , v0 ) = (1, 0). Precizati coeficientii lui Gauss si prima form a fundamental
a asociat
a suprafetei (S).
Demonstrati ca liniile parametrice u = c, c IR sunt drepte, iar curba (C) : r = r(u, u), u IR, este
curb a plan
a.
Solutie. Observ am ca functia S F(IR2 , IR3 ) care defineste suprafata (S) este diferentiabila, prin urmare (S)
este o suprafat
a neteda n IR3 . S
a not
am
S1 (u, v) = u2 + v + 3, S2 (u, v) = u2 v + 1, S3 (u, v) = uv
functiile coordonate ale functiei vectoriale S. Atunci parametrii directori A, B, C ai normalei N la planul tangent
la suprafata sunt
D(S2 , S3 ) 2u 1
A = = = 2u2 + v
D(u, v) v u

D(S3 , S1 ) v u
B = = = v 2u2 ,
D(u, v) 2u 1

D(S1 , S2 ) 2u 1
C = = = 4u
D(u, v) 2u 1
iar matricea jacobian
a a aplicatiei S este

2u 1
JS (u, v) = 2u 1 .
v u
Pentru u = 1 si v = 0, obtinem A = 2, B = 2, C = 4.
Deoarece M0 (4, 2, 0), ecuatia planului tangent n M0 la (S) este (P ) : 2(x4)+(2)(y 2)+(z 0)(4) = 0,
a (P ) : 2x + 2y 4z 4 = 0.
adic
Ecuatiile canonice ale normalei n M0 la (S) sunt atunci
x4 y2 z0
(D) : = = .
2 2 4
52 Autoevaluare
Din expresia matricei jacobiene de mai sus obtinem coeficientii primei forme fundamentale
E(u, v) = (2u)2 + (2u)2 + v 2 = 8u2 + v 2

G(u, v) = 12 + (1)2 + u2 = u2 + 2
F (u, v) = 2u 1 + 2u (1) + v u = uv,
iar prima form

a fundamental
a asociat
a suprafetei (S) este
ds2 = (8u2 + v 2 )du2 + 2uvdudv + (u2 + 2)dv 2 .
a u = c are reprezentarea x = c2 + v + 3, y = c2 v + 1, z = cv, v IR, de unde

Linia parametric
z
x (c + 3) = (y (c2 + 1)) = = v. De aici,
2
c
x (c2 + 3) y (c2 + 1) z
= = ,
1 1 c
aceasta reprezentand ecuatiile unei drepte care trece prin M (c2 +3, c2 +1, 0) si are ca vector director v = ij+ck.
Curba (C) are reprezentarea parametrica x = u2 + u + 3, y = u2 u + 1, z = u2 , v IR. Ecuatia unui plan
care contine drumul (C) este Ax + By + Cz + D = 0, unde coeficientii A, B, C, D urmeaza a fi determinati din
conditia ca planul s
a contin
a curba (C). Se obtine
A(u2 + u + 3) + B(u2 u + 1) + Cu2 + D = 0, u IR,
de unde, prin identificarea coeficientilor, obtinem relatiile A + B + C = 0, A B = 0 si 3A + B + D = 0. Atunci

B = A, C = 2A, D = 4A, iar curba (C) se gaseste n planul Ax + Ay 2Az 4A = 0.
Simplific
and prin A obtinem c a ecuatia planului care contine curba (C) este x + y 2z 4 = 0.

aspunsuri
Exercitiul 5.3.6.
Fie functia
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 ) f (x, y) = (ex cos y, ex sin y).
D(f1 , f2 )
Demonstrati c
a (x0 , y0 ) 6= 0 (x0 , y0 ) IR2 .
D(x, y)
Indicatie.
x0
ex0 sin x0

e cos y0
D(f1 , f2 )
= ex0 6= 0.
(x0 , y0 ) =
D(x, y) ex0 sin y

0 ex0 cos y
0
g F(IR2 , IR2 ), g(x1 , x2 ) = ((x1 + x2 ) sin(x1 x2 ), ex1 +x2 cos(x1 x2 )).
Determinati matricea jacobian

a a functiei g ntr-un punct oarecare x = (x1 , x2 ) si determinantul s
au.
Indicatie. Observ a g = f , unde

am c
f F(IR2 , IR2 ), f (u1 , u2 ) = (f1 (u1 , u2 ), f2 (u1 , u2 )) = (u1 sin u2 , eu1 cos u2 );
F(IR2 , IR2 ), (x1 , x2 ) = (1 (x1 , x2 ), 2 (x1 , x2 )) = (x1 + x2 , x1 x2 ).

Atunci
Jg (x) = Jf (x) = Jf ((x)) J (x).
R
aspuns. Se obtine c
a

sin(x1 x2 ) (x1 + x2 ) cos(x1 x2 ) !
1 1
Jf ((x)) = , J (x) =

x1 +x2 x1 +x2 1 1
e cos(x1 x2 ) e sin(x1 x2 )
de unde

sin(x1 x2 ) + (x1 + x2 ) cos(x1 x2 ) sin(x1 x2 ) (x1 + x2 ) cos(x1 x2 )
Jg (x) = .

ex1 +x2 cos(x1 x2 ) ex1 +x2 sin(x1 x2 ) ex1 +x2 cos(x1 x2 ) + ex1 +x2 cos(x1 x2 )
Exercitiul 5.3.8. Determinati elementul de suprafat a d pentru suprafetele

1
(1) (S1 ) : r = u cos vi + u sin vj + k; (2) (S2 ) : z = x3 + y 3 .
u
1
Indicatie. 1) S
a not
am S1 (u, v) = u cos v, S2 (u, v) = u sin v, S3 (u, v) = . Expresia elementului de suprafat
a
u
d este dat
a de s
2 2 2
D(S2 , S3 ) D(S3 , S1 ) D(S1 , S2 )
d = + + dudv.
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
a explicit cu z ca functie de x, y, prin z = f (x, y) = x3 + y 3 , expresia
2) Deoarece suprafata (S2 ) este definit
elementului de suprafat
a d este data de
s 2 2
f f
d = 1 + + dxdy.
x y
R
aspuns. 1) Se observ
a c
a
y y

sin v u cos v

D(y, z) u v 1
= =
1 = cos v;
D(u, v) z z

0 u
u 2
u v
z z

1 0

D(z, x) u v u2 1
= = = sin v;

D(u, v) u

x x

cos v u sin v
u v
x x

v cos v u sin v

D(x, y) u
= = = u.
D(u, v) y y sin v u cos v

u v
54 Autoevaluare
Se obtine c
a s 2 2 r
1 1 1
d = cos v + sin v + u2 = + u2 dudv.
u u u2
f f
2) Se observ
a c
a = 3x2 , = 3y 2 , de unde
x y
p
d = 1 + 9(x4 + y 4 )dxdy.
1
Exercitiul 5.3.9. S
a se verifice dac
a ecuatiile r = (ui + vj + k), u, v IR si r = u cos vi + u sin vj + u2 k,
u2 + v 2
u, v IR reprezint
a aceeasi suprafat
a.
Indicatie. Pentru fiecare dintre cele dou

a suprafete se determina ecuatia carteziana implicita.
R
aspuns. Ecuatia cartezian a este x2 + y 2 z = 0, de unde se trage concluzia.
a implicit
Exercitiul 5.3.10. Determinati locul geometric al punctelor de pe suprafata r = (u + v)i + uvj + (u2 + 4v 2 )k
pentru care planul tangent n acel punct la suprafat
a trece prin A(1, 0, 0).
Indicatie. Ecuatia planului tangent ntr-un punct M corespunzator valorilor u, v este

D(y, z) D(z, x) D(x, y)
(x (u + v)) + (y uv) + (z (u2 + 4v 2 )) = 0.
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
Raspuns. Pun a apartina planului tangent obtinem (u + 2v)(u 2v)(u + v 2) = 0, de unde

and conditia ca A s
rezult
a ecuatiile vectoriale ale curbelor solutii sub forma
r = 3vi + 2v 2 j + 8v 2 k, r = vi 2v 2 j + 8v 2 k, r = 2i + v(2 v)j + (5v 2 4v + 4)k.
De exemplu, prima curb a este intersectia dintre planul 4y z = 0 si cilindrul parabolic cu generatoarele
2
paralele cu axa Oz de ecuatie y = x2 . Afirmatii asemanatoare se pot face si pentru celelalte dou a curbe.
9
Precizatile.
5.3.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ).
Care este formula de calcul a diferentialei de ordinul N , dN f (a), N 1 n punctul a D?
2 . Daca functia F(D, IRm ) este diferentiabila n x0 D si f F((D), IRp ) este diferentiabila n

u0 = (x0 ) (D), precizati regula de calcul a diferentialei functiei compuse F = f F(D, IRp ) n x0
3 . Ce reprezinta din punct de vedere geometric suprafata

r = v cos ui + v sin uj + v 2 k, (u, v) [0, 2) [0, )?
4 . Fiind data aplicatia S : [0, 2) [0, ] IR3 definita prin

S(u, v) = r(u, v) = a cos u sin vi + a sin u sin vj + a cos vk,
n care a este o constanta pozitiv

a, Im S este sfera de raza a cu centrul n origine.
Ce reprezinta curbele de coordonate u = c si v = c n acest caz?
5 . Elementul de arie d al suprafetei de ecuatie vectoriala r = r(u, v) se calculeaza cu formula

p
d = E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv, .
De ce expresia de sub radical este totdeauna pozitiva?

56 Autoevaluare
Capitolul 6
MC. 06 Aplicatii: extreme; functii

definite implicit; extreme conditionate
Exercitiul 6.1.1. S
a se determine valorile extreme ale functiei
z : IR2 IR, z(x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y.
Solutie. Derivatele partiale p

an
a la ordinul doi inclusiv ale functiei sunt:
z z
(x, y) = 3x2 + 3y 2 15, (x, y) = 6xy 12;
x y
2z 2z 2z
2
(x, y) = 6x, (x, y) = 6y, (x, y) = 6x.
x xy y 2
Din anularea derivatelor partiale de ordinul ntai, se obtine

( 2 ( (
x + y 2 = 5, (x + y)2 = 9, x+y = 3,
= =
xy = 2 xy = 2 xy = 2
Rezolvarea ultimelor dou

a sisteme conduce la patru puncte stationare
M1 (1, 2), M2 (2, 1), M3 (1, 2), M4 (2, 1).
Matricele hessiene corespunzatoare celor patru puncte stationare sunt

! !
6 12 12 6
Hz (M1 ) = , Hz (M2 ) = ,
12 6 6 12
! !
6 12 12 6
Hz (M3 ) = , Hz (M4 ) =
12 6 6 12
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor patratice d2 z(M1 ), , d2 z(M4 ) care
se pot scrie n forma
! !
dx dx
d2 z(M1 ) = (dx dy) Hz (M1 ) , , d2 z(M4 ) = (dx dy) Hz (M4 )
dy dy
57
58 Autoevaluare
Se stie c
a valorile proprii ale unei matrice patratice simetrica A (de ordin 2 si cu elementele a11 , a12 = a21 ,
a22 ) sunt radacinile ecuatiei caracteristice P () = 0, unde P () este polinomul caracteristic al matricei

a11 a12

P () = det (A I2 ) = = 2 (a11 + a22 ) + det A,

a21 a22
I2 fiind aici matricea unitate de ordinul al doilea.
O radacin
a a ecuatiei caracteristice a unei matrice patratice simetrica A se numeste fie valoare proprie a
acesteia, fie valoare proprie a formei p atratice f : IR2 IR care n baza canonica din IR2 are matricea A.
O form a p
atratica f : IR IR, care n baza canonica din IR2 are matricea A, are expresia analitic
2
a

x1
!
a11 a12
f (x1 , x2 ) = (x1 x2 ) = a11 x21 + 2a12 x1 x2 + a22 x22 ,
a21 a22 x2
unde x = (x1 , x2 ) este un element oarecare al spatiului IR2 .

Cele patru polinoame caracteristice P1 (), , P4 () ale respectiv celor patru hessiene ale functiei z n
punctele sale stationare sunt
P1 () = ( + 6)( 18), P2 () = ( 6)( 18),
P3 () = ( 6)( + 18), P4 () = ( + 6)( + 18).
Pentru a determina natura unei forme patratice f : IR2 IR, a carei matrice A n baza canonic
a din IR2
are r
ad
acinile caracteristice 1 si 2 vom tine cont de:
dac
a 1 > 0 si 2 > 0, forma p
atratica f este pozitiv definita;
dac
a 1 < 0 si 2 < 0, forma p
atratica f este negativ definita;
dac
a 1 > 0, iar 2 = 0, forma p
atratica f este pozitiv semidefinita;
c
and 1 < 0 si 2 = 0, forma p
atratica f este negativ semidefinita;
dac
a 1 > 0, iar 2 < 0, forma p
atratica f este nedefinita.
Natura punctului stationar analizat depinde de natura diferentialei a doua a functiei n acel punct, aceeasi
cu natura formei patratice cu care se exprima aceasta diferentiala.
Aplic
and functiei z cele de mai sus, stabilim:
M1 si M3 nu sunt puncte de extrem ale functiei z; ele sunt puncte de tip sa;
M2 este un punct de minim local strict al functiei si fmin = f (M2 ) = 28;
M4 este un punct de maxim local strict al functiei si fmax = f (M4 ) = 28.
Exercitiul 6.1.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
z z
F (x, y, z) = x + , y + ,
y x
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real

a de dou a pe un domeniu D IR2 , este
a variabile reale diferentiabil
solutia ecuatiei cu derivate partiale
z z
x +y = z xy.
x y
MC. 06 Aplicatii ale calculului diferential 59
Solutie. Dac
a introducem variabilele intermediare u si v, unde
z z
u = u(x, y, z) = x + , v = v(x, y, z) = y + ,
y x
atunci putem spune c a functia F depinde de variabilele sale x, y si z prin intermediul variabilelor u si v.
ai ale variabilelor intermediare, pe care convenim sa le notam prin:
u,1 (x, y, z); u,2 (x, y, z); u,3 (x, y, z); v,1 (x, y, z); v,2 (x, y, z); v,3 (x, y, z),
sunt date de
z 1
u,1 (x, y, z) = 1,

u,2 (x, y, z) = , u,3 (x, y, z) = ,
y2 y
v,1 (x, y, z) = z , 1

v,2 (x, y, z) = 1, v,3 (x, y, z) = .

x2 x
Daca convenim n plus ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele
ale functiei F prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina din relatiile:
z z 1 1
F,1 (x, y, z) = ,1 ,2 , F,2 (x, y, z) = ,1 + ,2 , F,3 (x, y, z) = ,1 + ,2 .
x2 y2 y x

ai ale functiei definita implicit sunt atunci
z
F ,2 ,1

z =
,1
= x2
,1

F,3 1 1
,1 + ,2

y x

z

,2
2 ,1

F,2 y

z,2 = = .

F,3 1 1

,1 + ,2
y x
Folosind aceste derivate partiale si efectuand combinatia xz,1 + yz,2 constatam ca se obtine z xy, ceea ce
trebuia s
a se arate.
Exercitiul 6.1.3. Dintrun fier cornier de lungime 20 de unit ati si o foaie de sticl
a cu aria egal
a cu 16 unit
ati,
urmeaz
a sa se construiasc
a un acvariu.
Cum trebuiesc croite materialele astfel nc
at capacitatea acvariului s a fie maxim a?
Solutie. Acvariul are forma unui paralelipiped dreptunghic de dimensiuni x, y, z. Evident, x y z > 0.
Atunci, capacitatea acvariului este egal a cu xyz.
Laturile paralelipipedului provenind din fierul cornier, nsumarea lungimilor acestora trebuie sa dea lungimea
materialului. Cum din cele 12 muchii ale paralelipipedului din fiecare dimensiune sunt cate 4, urmeaz a c
a
x + y + z = 5.
Oricare dintre cele 6 fete ale paralelipipedului este un dreptunghi de arie xy, yz, sau zx. Cum sunt c ate 2
dreptunghiuri congruente si pentru c a toate provin din aceeasi foaie de sticla, suma ariilor acestor fete trebuie
s
a fie 16.
Prin urmare,
xy + yz + zx = 8.
Astfel, problema se reduce la o problema de extrem conditionat n care functia scop, definita pe multimea
a D = {M (x, y, z)| x y z > 0}, este f (x, y, z) = xyz, iar legaturile sunt:
deschis
F1 (x, y, z) = x + y + z 5 = 0, F2 (x, y, z) = xy + yz + zx 8 = 0.
60 Autoevaluare
Fie L(x, y, z; , ) functia lui Lagrange corespunzatoare

L(x, y, z; , ) = f (x, y, z) + F1 (x, y, z) + F2 (x, y, z).

ai ale acestei functii sunt:
L

(x, y, z; , ) = yz + + (y + z),

x

L
(x, y, z; , ) = zx + + (z + x),

y

L

(x, y, z; , ) = xy + + (x + y),

z

L
(x, y, z; , ) = F1 (x, y, z),

L (x, y, z; , ) =

F2 (x, y, z).

Sistemul n necunoscutele x, y, z, , , format prin anularea acestor derivate este

yz + + (y + z) = 0,

zx + + (z + x) = 0,

xy + + (x + y) = 0, (6.1)

x+y+z5 = 0,

xy + yz + zx 8 = 0.
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observam ca primele trei ecuatii ale sale pot fi privite ca un sistem
liniar si omogen n necunoscutele 1, si . Fiindca o solutie a acestui sistem este nebanala (prima componenta
este 1), urmeaz a ca rangul matricii sistemului trebuie sa fie mai mic decat 3 si deci

yz 1 y + z

zx 1 z + x = 0 = (z y)(3x2 10x + 8) = 0.

xy 1 x + y
Egalarea cu zero a fiec

arui factor din ecuatia rezultata, la care se adauga ultimele doua ecuatii ale sistemului
(6.1), conduce la doua sisteme de trei ecuatii cu necunoscutele x, y si z

z y = 0,
3x2 10x + 8 = 0,

x + y + z 5 = 0, x + y + z 5 = 0,

xy + yz + zx 8 = 0, xy + yz + zx 8 = 0.

Solutiile acestor sisteme sunt:

7 4 4 4 7 4 4 4 7
(1, 2, 2); , , ; (2, 2, 1); (2, 1, 2); , , ; , , ,
3 3 3 3 3 3 3 3 3
dar numai dou
a se ncadreaz
a n datele problemei si anume:
7 4 4
, , ; (2, 2, 1).
3 3 3
Pentru a determina valorile parametrilor lui Lagrange si corespunzatoare acestor solutii, vom nlocui
pe r
and componentele acestora n primele trei ecuatii ale sistemului (6.1) si astfel gasim pentru perechea (, )
respectiv valorile:
16 4
, ; (4, 2).
9 3
Prin urmare, functia lui Lagrange are doua puncte stationare:

7 4 4 16 4
, , ; , ; (2, 2, 1; 4, 2)
3 3 3 9 3
si deci functia scop are dou a puncte stationare conditionate:
7 4 4
M1 , , ; M2 (2, 2, 1),
3 3 3
corespunz atoare respectiv celor dou a perechi de valori ale lui si .
Diferentierea leg
aturilor ntrun punct arbitrar al multimii D, conduce la
dx + dy + dz = 0, (y + z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz = 0,
care n cele dou
a puncte stationare conditionate, devin
( (
dx + dy + dz = 0, dx + dy + dz = 0,
8dx + 11(dy + dz) = 0, 3(dx + dy) + 4dz = 0.
Din primul sistem obtinem dx = 0 si dz = dy, iar din al doilea dy = dx si dz = 0.
Diferentiala de ordinul al doilea a functiei lui Lagrange, ntrun punct arbitrar al multimii D, are expresia
d2 L(x, y, z; , ) = 2[(z + )dxdy + (x + )dydz + (y + )dzdx]+
2(dx + dy + dz)d + 2[(y + z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz]d.
a puncte stationare ale functiei L, devine:
care, n cele dou
16 4
d2 L M 1 ; , = 2dy 2 ; d2 L(M2 ; 4, 2) = 2dx2 .
9 3
Prima diferential
a este o form a p atratica negativ definita si deci M1 este punct de maxim conditionat strict,
iar cea de a doua este o form a patratic a pozitiv definita, fapt ce atrage ca punctul M2 este punct de minim condi-
112
tionat strict. Valorile extreme corespunz atoare ale functiei scop sunt: fmax = f (M1 ) = ; fmin = f (M2 ) = 4.
27
In concluzie, problema dat a revine la dimensionarea fierului cornier n patru bucati a cate 5 unitati lungime,
fiecare din ele urm and a fi divizat a n c
ate trei bucati cu lungimile:
7 4 4
; ; .
3 3 3
Cat priveste foaia de sticla, aceasta urmeaza a fi croita n doua parti cu arii egale, fiecare parte fiind divizat
a
la r
andui n trei buc ati av
and ariile:
28 28 16
; ; .
9 9 9
8
Asadar, se comand a foaia de sticl
a cu lungimea de 6 unitati si latimea de unitati. Foaia astfel comandat
a
3
4 4
se divizeaza n dou
a parti identice cu dimensiunile 6 si . Din fiecare parte se extrage un patrat cu latura ,
3 3
7 4
iar din cele dou a buc
ati r
amase se croiesc cate doua dreptunghiuri identice de dimensiuni si .
3 3
Exercitiul 6.1.4. Transformati ecuatia

z z
y x = (y x)z
x y
introduc
and noile variabile independente
1 1
u = x2 + y 2 , v= +
x y
a w = x y + ln z.
si noua functie necunoscut
62 Autoevaluare
Solutie. Diferentiind leg

aturile dintre variabile, obtinem

du = 2xdx + 2ydy,

1 1

dv = 2 dx 2 dy,
x y

dw = dx dy + 1 dz.

z
Pe de alt
a parte
w w
dw = du + dv.
u v
Egal
and expresiile diferentialei functiei w, avem
1 w 1 1 w
dx dy + dz = (2xdx + 2ydy) dx + dy ,
z u x2 y2 v
de unde rezult
a w 1 w w 1 w
dz = z 2x 2 + 1 dx + z 2y 2 + 1 dy.
u x v u y v
z z
Pe de alt
a parte, dz = dx + dy. Folosind unicitatea expresiei diferentialei functiei z, deducem
x y

z w 1 w

= z 2x 2 +1 ,
x u x v

z w 1 w
2

= z 2y +1 .
y u y v
Cu acestea, ecuatia initial

a ia forma mai simpla
zx zy w w
2 = 0 = = 0,
y2 x v v
ce se poate integra, solutia sa general
a fiind w = f (u), unde f este o functie diferentiabila arbitrara.
T
in
and cont de leg
atura dintre variabile, gasim ca
2
+y 2 )
z(x, y) = ex+y+f (x
este solutia general

a a ecuatiei initiale.
Exercitiul 6.1.5. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : K IR, f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 ,
definit a K = {x = (x, y, z)| x2 + y 2 + z 2 100} IR3 .

a pe multimea compact
Solutie. Faptul c a pe o multime compacta (bila nchisa n IR3 de raza 10 cu centrul n

a functia f este definit
origine) implica despartirea problemei determinarii valorilor sale extreme ntai n interiorul multimii K si apoi
pe frontiera acesteia.
Deoarece functia f este diferentiabil
a n interiorul multimi K, pentru a afla valorile sale extreme n punctele
interioare ale lui K proced am analog cu determinarea punctelor de extrem local ale unei functii reale de mai
multe variabile reale definit a pe o multime deschisa.
Sistemul format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei f are doar solutia (0, 0, 0) si
deci singurul punct stationar al functiei f este originea reperului.
Diferentiala de ordinul al doilea a functiei f n origine este
d2 f (0, 0, 0) = 2dx2 + 4dy 2 + 6dz 2

si este evident c
a este o forma p a pe IR3 , pozitiv definita.
atratic
Prin urmare, n origine, functia f are un punct de minim iar valoarea minima este zero.
Sa determinam valorile extreme ale functiei f pe frontiera domeniului acesteia care este sfera de ecuatie
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 100 = 0.
Deci trebuie s
a rezolv
am o problema de extrem conditionat.
Pentru aceasta, introducem functia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f (x, y, z) + F (x, y, z)
c
areia i determin
am punctele critice ale caror coordonate sunt solutii ale sistemului

2x( + 1) = 0,

2y( + 2) = 0,

2z( + 3) = 0,

x2 + y 2 + z 2 100 = 0,

format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei L.

asim trei puncte stationare ale functiei L
G
(10, 0, 0; 1), (0, 10, 0; 2), (0, 0, 10; 3)
din care deducem c

a functia f are punctele stationare conditionate
M1 (10, 0, 0), M2 (0, 10, 0), M3 (0, 0, 10)
corespunzatoare respectiv valorilor 1, 2, 3 ale multiplicatorului a lui Lagrange.

Diferentiala de ordinul 2 a functiei lui Lagrange L ntrun punct oarecare de pe sfera are expresia
d2 L(x, y, z; ) = 2( + 1)dx2 + 2( + 2)dy 2 + 2( + 3)dz 2 + 4(xdx + ydy + zdz)d,
expresie ce se modific
a dac
a tinem cont c a ntre diferentialele variabilelor exista legatura xdx + ydy + zdz = 0.
Astfel,
d2 L(x, y, z; ) = 2 ( + 1)dx2 + ( + 2)dy 2 + ( + 3)dz 2 .
iar n punctele stationare avem
d2 L(M1 ; 1) = 2(dy 2 + 2dz 2 ), d2 L(M2 ; 2) = 2(dz 2 dx2 ),

d2 L(M3 ; 3) = 2(2dx2 + dy 2 ).
Prima diferential a este o forma p

atratic a pozitiv definita, a doua este forma patratica nedefinita, n timp ce a
treia diferential
a este form a p
atratica negativ definita.
Rezultatele g asite arat
a c
a pentru functia f M1 este punct de minim conditionat strict, M2 este un punct
de tip sa, iar M3 este punct de maxim conditionat strict.
Prin urmare n punctele sferei de raz a 10 cu centrul n origine, functia f are o valoare minima egal a cu
f (M1 ) = 100 si o valoare maxim a f (M3 ) = 300.
Luand n calcul si valorile pe care le ia functia f n interiorul domeniului de definitie, rezulta ca cea mai
mica valoare a functiei este zero, atins a n origine, iar cea mai mare valoare este 300, luata ntrun punct de pe
frontiera domeniului K.
Exercitiul 6.1.6. S
a se arate c a pe multimea IR2 , are o infinitate
a functia f (x, y) = (1 + ey ) cos x y ey , definit
de maxime si nici un minim.
64 Autoevaluare

f

=0
x

Solutie. Rezolv
and sistemul obtinem punctele stationare:
f

=0
y
M2k (2k, 0); M2k+1 ((2k + 1), 2), k Z,
n care trebuie sa calcul

am diferentiala a doua.
Diferentiala a doua a functiei f ntrun punct curent al domeniului de definitie este diferentiala primei
diferentiale. Se g
aseste
d2 f (x, y) = (1 + ey ) cos xdx2 2ey sin xdxdy + ey (cos x y 2)dy 2 .
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k
d2 f (M2k ) = 2dx2 dy 2
sunt forme patratice negativ definite. Prin urmare M2k sunt puncte de maxim. Evident, sunt o infinitate de
puncte de maxim.
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k+1
d2 f (M2k+1 ) = (1 + e2 )dx2 e2 dy 2
sunt forme p
atratice nedefinite. Deci M2k+1 sunt puncte sa.

aspunsuri
Exercitiul 6.2.1. S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:

a) f (x, y) = sin x + sin y + sin (x + y), (x, y) 0, 0, ;
2 2
y2 z2 1
b) f (x, y, z) = x + + + 2, x > 0, y > 0, z > 0.
4x y z
Indicatie. Se determina punctele stationare. Se calculeaza diferentiala a doua n punctele stationare. Se

studiaz
a natura formelor p
atratice g
asite.

R
aspuns. a) Un singur punct stationar, M , , care este punct de maxim. b) Un singur punct stationar,
1 3 3
M , 1, 1 , care este punct de minim.
2
Exercitiul 6.2.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
F (x, y, z) = (x + y + z, x2 + y 2 + z 2 ),
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real

a de dou a pe un domeniu D IR2 , este
a variabile reale diferentiabil
solutia ecuatiei cu derivate partiale
z z
(y z) + (z x) = x y.
x y
Indicatie. Variabilele intermediare u si v au expresiile

u = u(x, y, z) = x + y + z, v = v(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Daca convenim ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele ale functiei F
prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina folosind regulile de derivare ale unei functii compuse,
z z
iar si se calculeaza dupa formulele
x y
z F,1 z F,2
= , = .
x F,3 y F,3
z ,1 + 2x,2 z ,1 + 2y,2
R
aspuns. Derivatele partiale = si = verifica ecuatia cu derivate partiale
x ,1 + 2z,2 y ,1 + 2z,2
din enunt.
(
u+v =x+y
Exercitiul 6.2.3. Sistemul de ecuatii algebrice defineste implicit functiile u = u(x, y) si
xu + yv = 1
v = v(x, y).
S
a se determine diferentialele acestor functii si s
a se verifice rezultatul.
(
du + dv = dx + dy
Indicatie. Se diferentiaz
a sistemul. Se obtine din care se pot calcula diferenti-
xdu + ydvv = udx vdy
alele. Pe de alta parte, sistemul se poate rezolva n privinta lui u si v, astfel ca verificarea rezultatului se poate
face diferentiind direct expresiile lui u = u(x, y) si v = v(x, y).
y+u y+v x+u x+v

R
aspuns. du = dx + dy, dv = dx + dy.
yx yx xy xy
Exercitiul 6.2.4. S a se determine extremele conditionate ale functiei scop f (x, y, z) = x + y + z cu leg
aturile
F1 (x, y, z) = 0 si F2 (x, y, z) = 0, unde F1 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, F2 (x, y, z) = 2x + y + 2z 1. Dati o
interpretare geometric a problemei rezolvate.
Indicatie. Se scrie functia lui Lagrange L(x, y, z; 1 , 2 ) = f (x, y, z) + 1 F1 (x, y, z) + 2 F2 (x, y, z) c

areia i se
determin a punctele stationare. Rezult a doua asemenea puncte. Se calculeaza diferentiala a doua a functiei
lui Lagrange n aceste puncte tin anduse cont de legaturi. Se constata ca nu este nevoie sa mai diferentiem
leg a d2 L(x, y, z; 1 , 2 ) = 21 (dx2 + dy 2 + dz 2 ).
aturile pentru c
1 1 4 7 4 1 11
R aspuns. M1 (0, 1, 0) pentru 1 = , 2 = si M2 , , pentru 1 = , 2 = . Rezult a M1
4 2 9 9 9 4 18
punct de maxim si M2 punct de minim. In legatura cu interpretarea geometrica, se observa ca functia scop este,
p a la factorul 3, distanta de la punctul M (x, y, z) al curbei de intersectie dintre sfera X 2 + Y 2 + Z 2 1 = 0
an
si planul 2X + Y + 2Z 1 = 0 (un cerc trasat pe sfera) la planul X + Y + Z = 0 care trece prin origine.
a se determine marginile functiei f (x, y) = x2 + 2xy n compactul

Exercitiul 6.2.5. S
K = {(x, y) IR2 | y x2 2, y 2 x2 }.
Indicatie. Sunt trei probleme de rezolvat:

66 Autoevaluare
1) extremele libere locale ale functiei f pe domeniul marginit de parabolele care definesc compactul K;
2) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 y 2 = 0;
3) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 + y 2 = 0.
Pentru prima problem a se g
aseste c
a originea este punct sa.
Problemele 2) si 3) se rezolv
a cu metoda multiplicatorilor a lui Lagrange.
2
14
aspuns. M1 (1, 1) punct de maxim, iar M2
R ,
punct de minim, ambele aflate pe prima parabol a
3 9
care face parte din frontiera multimii compacte K. Pe cea de a doua parabola, punctul M3 (1, 1) este de maxim,
2 14
iar M4 , este punct de minim al functiei f.
3 9
Exercitiul 6.2.6. S
a se determine punctele de extrem ale functiei reale
f (x, y, z) = x + y 2 + 3z 3 ln(x + y + z)
definit
a pe semispatiul x + y + z > 0.
Indicatie. Se determin a punctele critice ale functiei f. In fiecare punct critic se calculeaza diferentiala a
doua a functiei f si se studiaz
a natura sa pentru a vedea daca punctul stationar respectiv este sau nu punct de
extrem.
1 1 1 5 1 1
Raspuns. M1 , , , punct de minim. Punctul stationar M2 , , nu este punct de extrem: este
6 2 3 6 2 3
punct sa.
6.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este conditia necesara de extrem ntrun punct x0 D IRn a unei functii reale de mai multe
variabile reale f diferentiabil
a pe domeniul D?
2 . Cum se numeste punctul x0 n care se anuleaza prima diferentiala a functiei f, dar care nu este punct
de extrem? Dac a df (x0 ) = 0 si f este functie diferentiabil
a de dou
a ori n punctul x0 , care este conditia
suficient
a pentru ca f sa aib
a punct de maxim n x0 ? Dar punct de minim?
3 . Cum se formuleaza teorema functiilor implicite n cazul unei functii reale f de n variabile reale
definit
a implicit de ecuatia F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0? Dati o demonstratie pentru expresia derivatelor partiale
de ordinul nt
ai ale functiei f.
4 . Cum se determina extremele locale ale functiei y = f (x1 , x2 , ..., xn ) definita implicit de ecuatia
F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0,
atunci c
and acest lucru este posibil?
5 . Ce este un punct stationar? Dar un punct stationar conditionat? Cum se determina punctele
stationare conditionate ale functiei scop z = f (x, y) ale carei variabile sunt supuse la leg
aturile F(x, y) = 0,
unde F = (F1 , F2 , ..., Fm ), x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., ym )?
Capitolul 7
MC. 07 Integrale improprii
Exercitiul 7.1.1. Studiati natura integralei improprii de speta nt

ai
Z
dx
In = , n IN
0 (x2 + 1)n
si n caz de convergent
a stabiliti valoarea sa.
Solutie. Pentru a se urm ari studiul naturii integralei improprii reamintim un set de definitii.
Preciz a a si b sunt elemente din IR = IR {, +} cu proprietatile < a < b +, iar
am c
f : [a, b) IR, (7.1)
a Riemann pe orice interval compact [a, t] [a, b) si nemarginita ntro vecinatate a lui
este o functie integrabil
b daca b IR.
Definitia 7.1.1. Limita n punctul t = b a functiei

Z t
F : [a, b) IR, F (t) = f (x)dx (7.2)
a
se numeste integral
a improprie cu limita superioar a de integrare punct singular si se noteaz
a cu
simbolul Z b
f (x)dx. (7.3)
a
Din aceast
a definitie rezult
a
Z b Z t
f (x)dx = lim F (t) = lim f (x)dx. (7.4)
a tb tb a
Definitia 7.1.2. Functia f se numeste integrabil

a n sens generalizat dac
a exist
a si este finit
a limita
functiei F pentru t b.
67
68 Autoevaluare
Definitia 7.1.3. Dac a functia (7.1) este integrabil

a n sens generalizat, spunem ca integrala improprie (7.3)
este convergent a limita pentru t b a functiei (7.2) este infinit
a; dac a sau nu exist
a, integrala improprie
(7.3) se numeste divergent a.
Definitia 7.1.4. Prin natura unei integrale improprii se ntelege proprietatea sa de a fi convergent
a sau
divergent
a.
In baza acestor definitii rezulta ca trebuie sa studiem limita la infinit a functiei

Z t
dx
Fn : [0, ) IR, Fn (t) = 2 + 1)n
, n IN . (7.5)
0 (x
In prealabil, vom stabili o relatie de recurenta ntre termenii sirului de functii (Fn )nIN . Mai ntai avem
t t t
x2 + 1 x2
Z Z Z
dx 1 2x
Fn (t) = dx = x dx,
0 (x2 + 1)n 0
2
(x + 1) n1 2 0 (x2 + 1)n
care se poate scrie si n forma

Z t
1
Fn (t) = Fn1 (t) x (x2 + 1)n (2x) dx. (7.6)
2 0
Folosind metoda integr

arii prin p and u(x) = x, v 0 (x) = (x2 + 1)n (2x)
arti aleg
Z Z
0
u(x) v (x)dx = u(x) v(x) u0 (x) v(x)dx.

(x2 + 1)n+1 1
and u0 (x) = 1 si v(x) =
si utiliz = , din (7.6) obtinem
n + 1 (n 1)(x2 + 1)n1
x t 1
Fn (t) = Fn1 (t) + Fn1 (t).

2(n 1)(x2 + 1)n1 0 2(n 1)
Deducem astfel relatia de recurent

a anuntata
1 t 2n 3
Fn (t) = + Fn1 (t), n IN , n 2. (7.7)
2(n 1) (t2 + 1)n1 2(n 1)
1 t
Deoarece lim = 0, din (7.7) putem afirma ca dac
a integrala improprie
t 2(n 1) (t2 + 1)n1
Z
dx
In1 = 2 + 1)n1
0 (x
este convergent
a, atunci Z
dx
In =
0 (x2 + 1)n
este convergent
a. Z
dx
Se impune asadar s a studiem natura integralei improprii I1 = , ceea ce nseamna c
a trebuie
0 x2+1
Z t
dx
calculat
a limita la infinit a functiei F1 (t) = .
0 1 + x2
MC. 07 Integrale improprii 69
t
Cum F1 (t) = arctg x = arctg t si lim F1 (t) = , rezulta ca integrala improprie I1 este convergent
a si

0 t 2

I1 = . (7.8)
2
Din afirmatia precedent

a rezult
a c
a I2 este convergenta, care antreneaza I3 convergenta si, continuand astfel,
ajungem la concluzia ca In este integral
a improprie convergenta. Deci,
lim Fn (t) = In , n IN . (7.9)

t
Efectu
and limit
a la infinit n relatia de recurenta (7.7) si folosind (7.9), obtinem
2n 3
In = In1 , n IN , n 2. (7.10)
2(n 1)
Asadar,
2n 3 2n 3 2n 5 (2n 3) (2n 5) (2n 7) ... 3 1

In = In1 = In2 = ... = I1 . (7.11)
2n 2 2n 2 2n 4 (2n 2) (2n 4) (2n 6) ... 4 2
Din (7.8) si (7.11) deducem

1 3 5 ... (2n 5) (2n 3)
In = . (7.12)
2 4 6 ... (2n 4) (2n 2) 2
Relatia (7.12) poate fi scris
a si n forma
(2n 3)!!
In = . (7.13)
(2n 2)!! 2
Observatia 7.1.1. Simbolul !! se citeste semifactorial.
De exemplu:
(2n 1)!! = 1 3 5 7 ... (2n 3) (2n 1)
(2n)!! = 2 4 6 8 ... (2n 2) (2n).
Exercitiul 7.1.2. Studiati natura integralei improprii de speta nt

ai
Z
dx
I= 2+x2
2 x
a stabiliti valoarea ei.
Z t
dx
Solutie. Conform exercitiului precedent, trebuie calculata integrala F (t) = . Avem
2 x2 +x2
t Z t
1 x 1 t 4(t 1)
Z
dx 1 1 1 1
F (t) = = dx = ln = ln .
2 (x 1)(x + 2) 3 2 x1 x+2 3 x+2 2 3 t+2
70 Autoevaluare
S
a calcul
am limita la infinit a functiei F (t). Gasim
1 4(t 1) 1 2
lim F (t) = lim ln = ln 4 = ln 2.
t t 3 t+2 3 3
2
Asadar, integrala I este convergent
a si valoarea sa este I = ln 2.
3
atati c
a integrala improprie de speta doua
Z 1
dx
I=
0 (2 x) 1 x
este convergent
a si determinati valoarea sa.
1
Solutie. Functia de integrat f (x) = este definita pe intervalul [0, 1). In vecinatatea punctului
(2 x) 1 x
x = 1 functia f este nem
arginit
a ceea ce arata ca x = 1, limita superioara a intervalului de integrare, este punct
singular.
Convergenta integralei improprii se stabileste folosind criteriul n
1 1 1
lim (1 x)1/2 f (x) = lim (1 x)1/2 = lim 1 x = lim = 1.
x1 x1 (2 x) 1 x x1 (2 x) 1 x x1 2x
1
Deoarece = < 1 rezulta c
a I este convergenta.
2
Pentru determinarea valorii lui I utiliz am metoda schimb arii de variabil a. Prin schimbarea x = 1 t2 =
2
(t), noile limite de integrare sunt 1 si 0, iar functia de integrat este f ((t)) 0 (t) = . Astfel, integrala
1 + t2
improprie I se transform a n integrala proprie
0 1
2
Z Z 1
dt
I= dt = 2 = 2arctg t =2 = .

1 1 + t2 0 1 + t2 0 4 2

Prin urmare I este integral
a improprie convergenta si are valoarea I = .
2
Exercitiul 7.1.4. S
a se studieze integrala improprie
Z
arctg x
I= dx.
0 (1 + x2 ) 1 + x2
arctg x
Solutie. Functia de integrat f (x) = este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem
(1 + x2 ) 1 + x2
de a face cu o integral
a improprie de primul tip.
Pentru studiul naturii integralei improprii I aplicam primul crieriu de comparatie. Majorand functia

arctg x cu si tin a pe intervalul [0, ) are loc inegalitatea (1 + x2 ) 1 + x2 > x3 , rezulta c
and cont c a
2

2
f (x) < .
x3
Z
2
Constat
am apoi c
a integrala improprie de primul tip dx, a > 0 este convergenta.
a x3
Conform criteriului mentionat, integrala improprie I este convergenta.
Dac
a lu
am:
dx
u = arctg x; dv = ,
(1 + x2 ) 1 + x2
se g
aseste
dx x
du = ; v= ,
1 + x2 1 + x2
1
unde v este o primitiv
a a functiei . Aceasta primitiva sa determinat utilizand schimbarea de
(1 + x2 ) 1 + x2
tg t
variabil
a x = tg t, ajung
anduse la o primitiva functiei cos t, care este sin t. Cum sin t = p si tg t = x,
1 + tg 2 x
x
suntem condusi la v = .
1 + x2
Astfel ca Z Z
arctg x x x
dx = arctg x dx.

(1 + x 2 ) 1 + x2 1 + x 2 0 (1 + x 2 ) 1 + x2
0 0
Calculul ultimei integrale se face folosind schimbarea de variabila x = tg t. Intervalul de integrare trece n

compactul [0, ], iar functia de integrat devine sin t
2
Z
arctg x x Z
dx = arctg x 2 sin tdt

2
(1 + x ) 1 + x 2 1+x 2 0
0 0
sau
Z
arctg x x
dx = arctg x + cos t 2 = 1.

0
2
(1 + x ) 1 + x 2 1+x 2 0 0 2

Prin urmare, valoarea integralei I este I = 1.
2
Exercitiul 7.1.5. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 2
dx
I=
2 2
0 (1 + x ) 4 x
a s
a i se determine valoarea.
1
Solutie. Singularitatea functiei de integrat f (x) = se afla n limita superioara de integrare.
(1 + x2 ) 4 x2
1
Av
and n vedere c
a lim 2 xf (x) = , conform criteriului de comparatie n , deducem ca integrala impro-
x2 10
1
prie I este convergenta deoarece = < 1.
2
Pentru calculul integralei se foloseste schimbarea de variabila x = 2 sin t = (t). Prin aceasta schimbare de

variabil
a, intervalul de integrare trece n compactul [0, ], iar functia de integrat devine
2
1
f ((t))0 (t) = .
1 + 4 sin2 t
Se obtine astfel c
a I este integrala proprie
Z
2 dt
I= .
0 1 + 4 sin2 t
Z b
Ultima integral
a fiind de forma R(sin t, cos t)dt, unde R(sin t, cos t) este o functie para n sin t si cos t, se
a
face substitutia tg t = u si astfel integrala I devine o integrala improprie de primul tip, convergent
a, a c
arei
72 Autoevaluare
valoare este
Z
du 1 1 5
I= = arctg u 5 = = .
0 1 + 5u2 5 0 5 2 10

5
Asadar, I = .
10

aspunsuri
Exercitiul 7.2.1. Studiati convergenta integralei improprii

Z
dx
I=
0 1 + x4
si n caz afirmativ calculati valoarea sa.
1
Indicatie. Functia de integrat f (x) = este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem o
1 + x4
integral
Pentru studiul convergentei lui I aplic
am criteriul n . Cum = 4 > 1, I este convergenta.
Pentru calculul valorii lui I scriem
1
f (x) =
(x2 x 2 + 1)((x2 + x 2 + 1))
si descompunem n fractii simple.

2
R
aspuns. I = .
4
Exercitiul 7.2.2. Studiati convergenta integralei improprii

Z
dx
I=
(x + 1) 4x 2+x+1
0
si n caz afirmativ calculati valoarea sa.
1
Indicatie. Functia de integrat f (x) = este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci
(x + 1) 4x2 + x + 1
avem o integral
3
Pentru studiul convergentei lui I aplicam criteriul n . Se gaseste = > 1, deci I este convergent a.
2
Pentru calculul valorii lui I efectu
am schimbarea de variabila (substitutia lui Euler)
p t2 1
4x2 + x + 1 = t 2x = x = = (t).
4t + 1
2
Noul interval de integrare este [0, ), iar functia de integrat devine f ((t))0 (t) = .
t2 + 4t
1
R
aspuns. ln 5.
2
Exercitiul 7.2.3. Studiati natura integralei improprii

Z
x ln x
I= dx.
0 (1 x2 )2
Indicatie. Deoarece pentru x = 1, numitorul fractiei de sub integrala se anuleaza, trebuie studiat
a natura
urm
atoarelor integrale improprii (generalizate):
Z 1 Z 2 Z
x ln x x ln x x ln x
I1 = dx; I2 = dx; I3 = dx.
0 (1 x2 )2 1 (1 x )
2 2
2 (1 x2 )2
Z v
x ln x
Se arat
a ca integrala I1 este divergenta ar
atand ca integrala J(u, v) = dx, unde 0 < u < v < 1, nu
u (1 x2 )2
are limit
a finit and u 0 si v 1. Pentru aceasta se
a c Z vface integrarea prin parti n integrala J(u, v), observ
and
x 1 1 0 1
c
a = . Se ajunge la integrala dx care se calculeaza descompunand fractia
(1 x2 )2 2 1 x2 2
u x(x 1)
1
n fractii simple.
x(x2 1)
R
aspuns. Divergent
a.
Exercitiul 7.2.4. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 1
x1
I=
3
dx.
2
1 x x
x1
Indicatie. Punctul singular al functiei de integrat f (x) =
3
se afla n origine. Se aplica criteriul n .
x x2
R
aspuns. Integrala I este divergent
a.
Exercitiul 7.2.5. S
a se arate c
a integrala improprie de speta a doua
Z b r
xa
I= x dx, a < b,
a bx
este convergent
a si apoi s
a se determine valoarea sa.
1
Indicatie. Integrala este convergent
a n baza criteriului de comparatie n , unde = < 1.
2
Cu substitutia x = a cos2 t + b sin2 t integrala I devine integrala proprie
Z
2
I = 2(b a) sin2 t(a cos2 t + b sin2 t)dt.
0

R
aspuns. I = (b a)(a + 3b).
8
74 Autoevaluare
7.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . In ipoteza ca f : [a, b) IR, unde < a < b < , este o functie nemarginita n vecinatatea lui b si
a Riemann pe orice compact [a, t] [a, b), se poate introduce simbolul
integrabil
Z b
f (x)dx, (7.14)
a
denumit integral a improprie de tipul al doilea cu punctul singular n limita superioara de integrare.
Puteti enunta criteriul lui Cauchy de convergenta a integralei improprii (7.14)? Dar demonstratia, o
puteti prezenta?
Se cere justificare pentru fiecare r
aspuns da.
2 . Enuntati si demonstrati criteriul lui Abel de convergenta a integralei improprii

Z b
f (x)h(x)dx, (7.15)
a
cu integrantul de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
3 . Enuntati si demonstrati criteriul lui Dirichlet de convergenta a integralei improprii (7.15) cu integrantul
de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
4 . Prin ce se deosebesc criteriile de convergenta ale lui Abel si Dirichlet pentru integrale improprii (7.15)?
Z b
5 . Cum se numeste integrala improprie f (x)dx, < a < c < b < , unde f : [a, c) (c, b] IR
a
este functie nem arginit
a ntro vecin
atate a punctului x = c si integrabila Riemann pe orice compact de forma
[a, u] [v, b], cu a < u < c < v < b, care este divergenta, dar pentru care exista si este finita limita
Z c Z b
lim f (x)dx + f (x)dx ? (7.16)
0 a c+
Ce nume poart
a limita din (7.16)?
Capitolul 8
MC. 08 Integrale depinz

and de un
parametru

and posibilitatea deriv
arii sub semnul integral
a s
a se calculeze
Z
2 1 1 + y sin x
J(y) = ln dx.
0 sin x 1 y sin x
Solutie. Functia J(y) este definit a printro integrala proprie deoarece functia de sub semnul integral
a are
limita n origine si deci poate fi prelungita prin continuitate n x = 0.
Fiindc a sunt ndeplinite ipotezele teoremei de derivare a integralelor depinzand de un parametru, putem
scrie Z 2
0 dx
J (y) = 2 .
0 1 y 2 sin2 x
2
Cu substitutia tg x = t obtinem J 0 (y) = p , de unde deducem J(y) = 2 arcsin y + C. Constanta real
aC
1 y2
se determin a din J(0) = 0 si se g aseste C = 0.
Prin urmare J(y) = 2 arcsin y.
Z
2
Exercitiul 8.1.2. S
tiind c
a integrala lui Poisson ez dz este convergent
a si are valoarea , adic
a
0 2
Z
2
ez dz = , (8.1)
0 2
s
a se arate c
a Z
1 2 2
= ez x dz, x > 0. (8.2)
x 0
Folosind acest rezultat s
a se arate c
a au loc urm atoarele egalit
ati:
Z Z r
cos x sin x
dx = dx = ; (8.3)
0 x 0 x 2
Z Z r
1
cos x2 dx = sin x2 dx = ; (8.4)
0 0 2 2
75
76 Autoevaluare

Solutie. Daca n integrala din (8.1) facem schimbarea de variabila z = t x, unde x > 0 se considera fixat, dar
arbitrar, se obtine (8.2).
Pentru determinarea valorii primei integrale din (8.3) folosim (8.2) si integrabilitatea integralelor improprii
depinzand de un parametru. Astfel, avem
Z Z 2 Z Z Z
cos x z 2 x
2 2

dx = cos x e dz dx = ez x cos x dx dz. (8.5)
0 x 0 0 0 0
Folosind de dou
a ori integrarea prin p
arti, obtinem

z2
Z
2
ez x
cos x dx = . (8.6)
0 1 + z4
Din (8.5) si (8.6) rezult

a

z2
Z Z
cos x 2
dx = dz. (8.7)
0 x 0 1 + z4

z2
Z Z
1
Consider
am integralele improprii A = dz din (8.7) si B = dz. Combinatiile A + B si
0 1 + z4 0 1 + z4
A B conduc la
1 0

Z z 1 z 2 1

A+B = z dz = arctg =

0
1 2 2 z 2 0 2
z +2

z

1 0

Z z+ 1 z 2 z 2 + 1

AB = z dz = ln = 0,
1 2

2 2 z2 + z 2 + 1 0

0 z+ 2
z
din care deducem
2
A=B= . (8.8)
4

Z r
cos x
a c
a dx = .
0 x 2
Pentru cealalt a integral
a cerut
Z a n (8.3), calculele sunt similare.

Dac
a n integrala improprie cos x2 dx efectuam schimbarea de variabila x2 = t si folosim (8.3), se obtine
0

Z Z r
1 cos t 1
cos x2 dx = dt = .
0 2 0 t 2 2
Analog se determin a valoarea celeilalte integrale din (8.4).

Integralele din (8.4) sunt cunoscute ca integralele lui Fresnel, utilizate n optica.
Exercitiul 8.1.3. S
a se arate c
a functia J definit
a prin integrala
Z
2 2
J(x) = cos (x sin )d
0
verific
a egalitatea Z
1
eax J(x)dx = , a > 0.
0 1 + a2
and de un parametru 77
Solutie. Utiliz
and integrabilitatea integralelor improprii uniform convergente, putem scrie

Z Z Z Z Z
ax ax 2 2 2 2
e J(x)dx = e cos (x sin )d dx = eax cos (x sin )dx d. (8.9)
0 0 0 0 0
Z
Integrarea prin p
arti de dou
a ori n eax cos (x sin )dx conduce la concluzia
0
Z
a
eax cos (x sin )dx = . (8.10)
0 a2 + sin2
Astfel, se obtine

Z Z
ax 2 2 a
e J(x)dx = d. (8.11)
0 0 a2 + sin2
Dac
a n (8.11) efectu
am schimbarea de variabila tg = t se obtine rezultatul dorit.
Exercitiul 8.1.4. Calcul

and mai nt
ai functia J(y) definit
a prin integrala depinz
and de parametrul y > 0
Z
2 dx
J(y) = ,
0 y + cos2 x
Z
2 dx
s
a se determine functia F (y) = .
0 (y + cos2 x)2
Solutie. Integrala se calculeaz

a efectu
and schimbarea de variabila tg x = t. Noile limite de integrare sunt 0 si
1
, iar functia de integrat devine 2 . Astfel,
yt + 1 + y
Z
1 r y
Z r
dt dt 1 y 1
J(y) = = = arctg t = p .

2
r
0 yt + 1 + y y 0 1+y 2 y 1+y 1+y 0 2 y(y + 1)
t2 +
y
1
0 2
Observ a F (y) = J (y) si folosind pentru J(y) expresia J(y) = (y + y) 2 , deducem
and c
2
(2y + 1)
F (y) = p .
4y(y + 1) y(y + 1)
Exercitiul 8.1.5. S
a se arate c
a pentru functia
3
y e yx , dac
2
a x (0, 1] si y IR
f (x, y) = x2

0, dac
a x=0 si y IR
nu are loc formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz and de un parametru, adic
a
Z 1 Z 1
d f
f (x, y)dx 6= (x, y)dx. (8.12)
dy 0 0 y
78 Autoevaluare
Solutie. Consider and ca punctul (x, y) (0, 1] IR se afla pe parabola y 2 = x si efectuand limita n origine a
restrictiei functiei f la parabol
a, g
asim ca aceasta nu exista. Prin urmare
lim f (x, y) 6= f (0, 0) = 0,

(x,y)(0,0)
ceea ce arat a c
a functia f nu este continua.
In schimb, functia f (x, ) : IR IR, cu valorile date n enunt, este continua oricare ar fi x [0, 1].
Cu schimbarea de variabil a de integrare
y2
= t, (8.13)
x
obtinem c a functia
Z 1 3 y2
y
J(y) = 2
e x dx. (8.14)
0 x
este bine definit

a si
2
J(y) = yey , (8.15)
de unde deducem Z 1
d d 2
J(y) = f (x, y)dx = (1 2y 2 )ey = J 0 (y). (8.16)
dy dy 0
Functia f este derivabil

a partial n raport cu y si

2
y2
2y 2

f

y
(x, y) = e x 3 , y 6= 0 (8.17)
y x2 x

0, y = 0

si atunci pentru y 6= 0
1 1
y2
y2 2y 2
Z Z
f
(x, y)dx = 2
e x 3 dx. (8.18)
0 y 0 x x
Utiliz
and schimbarea de variabil
a (8.13), din (8.18) obtinem
Z 1 Z y 2
f 2
(x, y)dx = (3 + 2t)et dt = (1 2y 2 )ey . (8.19)
0 y
Z 1
Pentru y = 0 vom avea 0 dx = 0, prin urmare
0
Z 1
f
(x, y)dx = 0. (8.20)

0 y y=0
Pe de alt
a parte, din (8.15) deducem
J 0 (0) = 1. (8.21)
Analiz
and rationamentul constat
am c
a are loc (8.12).
Exercitiul 8.1.6. S
a se exprime printro integral a Euler, urm atoarele integrale
Z Z a
dx
I1 = 2 )n
, I2 = (a x)p1 (x b)q1 dx.
0 (1 + x b
1
Solutie. In integrala I1 facem schimbarea de variabila = t. Obtinem
1 + x2
Z 1
1 3 1 1 1 1 1 (n)
I1 = tn 2 (1 t) 2 dt = B n , = .
2 0 2 2 2 2
1 1
n
2 2
In integrala I2 se face schimbarea de variabila t = x b si se obtine

ab
I2 = (a b)p+q1 B(p, q).
Dac a se tine cont c

a B(p, q) = B(q, p), se poate da si alta expresie lui I2 . Aici si B sunt functiile lui
Euler.

aspunsuri

and posibilitatea deriv
arii sub semnul integral
a, s
a se calculeze integralele:
Z Z
2 2 arctg (y sin x)
J1 (y) = ln(y 2 sin2 x) dx, y > 1; J2 (y) = dx.
0 0 sin x
Indicatie. In fiecare dintre integralele obtinute prin derivare

Z Z
2 dx 2 dx
J10 (y) = 2y ; J20 (y) =
0 y sin2 x
2
0 1 + y 2 sin2 x
se face schimbarea de variabil

a tg x = t.
p
|y + y 2 1| p
R
aspuns. J1 (y) = ln , J2 (y) = ln y + 1 + y 2 .
2
Exercitiul 8.2.2. S a pentru a b > 0 avem

tiind c
Z
2 dx
2 = , (8.22)
0 a2 cos2 2
x + b sin x 2ab
s
a se calculeze integrala
Z
2 dx
J(a, b) = .
0 (a2 cos2 x + b2 sin2 x)2
Indicatie. Se deriveaz
a partial n egalitatea (8.22) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale
depinz
and de mai multi parametri.
1 1
R
aspuns. J(a, b) = 2
+ 2 .
4ab a b
80 Autoevaluare
Exercitiul 8.2.3. Ce se poate spune despre functia Bessel de indice ntreg
1
Z
Jn (x) = cos (n x sin )d, n Z (8.23)
0
n leg
atur
a cu ecuatia diferential
a Bessel de ordin ntreg
x2 y 00 + xy 0 + (x2 n2 )y = 0? (8.24)
a de doua ori n (8.23) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz
and
de un parametru, obtinand astfel Jn0 (x) si Jn00 (x). Se arata ca
x2 Jn00 (x) + xJn0 (x) + (x2 n2 )Jn (x) = 0. (8.25)
R
aspuns. Relatia (8.25) arat a c
a functia Bessel de indice ntreg (8.23) este o solutie a ecuatiei diferentiale
Bessel de ordin ntreg (8.24).
Exercitiul 8.2.4. S
a se studieze convergenta integralelor improprii:
Z Z 1
2 dx
I1 = x2n ex dx; I2 = 1 .
0 0 (1 xm ) n
Indicatie. In I1 se face substitutia x2 = t, iar n I2 se schimba variabila de integrare prin xm = t.

1 1 1 1
R
aspuns. I1 = n + , I2 = B ,1 , unde B si sunt functiile lui Euler.
2 m m n
Z 1
1
Exercitiul 8.2.5. Observ
and c
a xy1 dx = , unde y 6= 0, s
a se calculeze integrala depinz
and de parametru
0 y
Z 1
J(y) = xy1 lnm x dx (8.26)
0
ar natural cu m 1.
unde m este num
a de m ori n egalitatea (8.26).
(1)m m!
R
aspuns. J(y) = .
y m+1
8.3 Intreb
ari de autoevaluare
Z b(y) Z
1 . In ce conditii putem calcula J 0 (y) daca J(y) = f (x, y)dx? Dar daca J(y) = f (x, y)dx?
a(y) a
2 . Definiti uniforma convergenta a integralelor improprii de prima speta si a doua speta care depind de
parametrul y.
3 . Enuntati criteriul de convergenta uniforma al lui Weierstrass.
4 . Care sunt integralele si B ale lui Euler? Expuneti cateva dintre proprietatile lor.
5 . Care sunt integralele CauchyFrullani? In ce conditii se poate determina valoarea unei astfel de integrale
si c
at este aceast
a valoare?
82 Autoevaluare
Capitolul 9
MC. 09 Integrale curbilinii
Exercitiul 9.1.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip

x = ln(1 + t2 )
Z
I = yex ds, C : , t [0, 1]
y = 2arctg t t
C
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
ds = (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 dt
s 2 2
2t 2 1
= 2
+ 2
1 dt = (1 + t2 )dt = dt.
1+t 1+t 1 + t2
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
2
I = (2arctg t t)e ln(1+t ) dt;
0
Z 1
arctg t t
I = 2 dt;
0 1 + t2 1 + t2
Z 1 1
1
I = 2 ln(1 + t2 ) ;
arctg t d(arctg t)

0 2 0
1 1 2
I = (arctg t)2 ln 2 = ln 2.

0 2 16
Z
Exercitiul 9.1.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip I = xyzds, curba C av
and ecuatiile
C

x = t

2 3

y = 2t , t [0, 1]
3

1 2

z = t
2
83
84 Autoevaluare
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
ds = (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt;
r
4t4
ds = 1 + 3 + t2 dt = (1 + t)dt.
2t
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
2 1 1
I = t (2t3 ) 2 t2 (1 + t)dt;
0 3 2

1 1
9 11
2 t 2 +1 t 2 +1
I = 9 + 11 ;
3 2 +1
2 +1

0 0

16 2
I = .
143
Exercitiul 9.1.3. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

Z
x = et

I= xdx + xydy + xyzdz, unde curba C are ecuatiile : y = et , t [0, 1]

C
z = 2t
Solutie. T
in
and cont de reprezentarea parametrica a curbei C, avem:

dx = et dt, dy = et dt, dz = 2dt.
Rezult
a atunci
Z 1 h i Z 1
I = et et + et et (et ) + et et 2t 2 dt = (e2t et + 2t)dt =
0 0
1
1 2t 1 1 1 1
e + e + t = e2 + e1 + 1 1 = e2 + e1 .
t 2

=
2 0 2 2 2 2
Exercitiul 9.1.4. S a se calculeze coordonatele centrului de greutate al firului material omogen, av

and densitatea
(x, y) = 1 si reprezentarea parametric a
(
x = a cos3 t
, t [0, ], a > 0.
y = a sin3 t
Z
Solutie. Masa firului material este M = ds. Coordonatele centrului de greutate sunt date de:
C
Z Z
1 1
xG = xds, yG = yds;
M M
C C
MC. 09 Integrale curbilinii 85
p
ds = (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 dt;
x0 = 3a cos2 t( sin t)
(
y 0 = 3a sin2 t cos t.
Conform expresiei elementului de arc, avem

p
ds = 9a2 cos4 t sin2 t + 9a2 sin4 t cos2 tdt = 3a| sin t|| cos t|dt.
Celelalte elemente se determin

a folosind formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip. Se obtin:
Z Z
M = 3a| sin t|| cos t|dt = 3a sin t| cos t|dt =
0 0

Z 2
Z
= 3a sin t cos tdt 3a sin t cos tdt;

0 2

sin2 t 2 sin2 t 3a 3a
M = 3a 3a = (1 0) (0 1) = 3a;
2 0 2 2 2
2
Z Z Z
1 1 1
xG = xds = xds = a cos3 t (3a) sin t| cos t|dt =
M 3a 3a 0
C C

Z 2
Z
= a cos4 t sin tdt a cos4 t sin tdt =

0 2

cos5 t 2 cos5 t a a
= a +a = (0 1) + (1 0) = 0;
5 0 5 5 5
2
Z Z Z
1 1 1
yG = yds = yds = a sin3 t (3a) sin t| cos t|dt =
M 3a 3a 0
C C

Z Z 2
Z
= a sin4 t| cos t|dt = a sin4 t cos tdt a sin4 t cos tdt =

0 0 2
5

sin5 t

sin t 2 1 1 2a
= a a = a 0 a 0 = .
5 0 5 5 5 5
2
k(xi + yj + zk)
Exercitiul 9.1.5. S
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F = p , c
and punctul de aplicatie se
z x2 + y 2 + z 2
deplaseaz
a pe dreapta C de ecuatii parametrice

x = at

y = bt , t [1, 2].

z = ct

Solutie. Lucrul mecanic efectuat de forta F pe dreapta C are expresia

Z Z
L = F dr = Xdx + Y dy + Zdz.
C C
86 Autoevaluare
Avem:
kx ky kz
F = p i p j+ p k;
2 2
z x +y +z 2 2 2
z x +y +z 2 z x + y2 + z2
2
dr = dx i + dy j + dz k;
Z Z
x y z
L = F dr = k p dx + p dy + p dz.
2 2
z x +y +z 2 2 2
z x +y +z 2 z x + y2 + z2
2
C C
Din ecuatiile parametrice ale lui C obtinem:
dx = a dt, dy = b dt, dz = c dt;
2 Z 2 2
at a + bt b + ct c a + b2 + c2 dt
Z
L = k dt = k =
1 c a +b +c t
2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 ct a t + b t + c t
kp 2 2 kp 2
= a + b2 + c2 ln t = a + b2 + c2 ln 2.

c 1 c

aspunsuri
Exercitiul 9.2.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip:
y4
Z
I = y 5 ds; C : x = , y [0, 2]
4
C
Indicatie. Parametrul pe curb

a este y, deci
p p
ds = 1 + (f 0 (y))2 dy = 1 + y 6 dy.
1
R
aspuns. I = 65 65 1 .
9
Exercitiul 9.2.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
(
Z
2 2
x = cos t
I = y dx x dy; C : , t [0, 2].
y = sin t
C
Indicatie. Se aplic
a formula de calcul a unei integrale curbilinii de al doilea tip.
R
aspuns. I = 0.
MC. 09 Integrale curbilinii 87
Exercitiul 9.2.3. S
a se calculeze integrala curbilinie, constat
and n prealabil c
a este independent
a de drum:
Z
I = yzdx + xzdy + xydz.
C
Capetele curbei de integrare sunt punctele A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).
P Q Q R P R
Indicatie. Se arat
a c
a: = ; = ; = . O primitiva a expresiei diferentiale =
y x z y z x
yzdx + zxdy + xydz poate fi U (x, y, z) = xyz.
R
aspuns. I = 6.
Exercitiul 9.2.4. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate a firului material, av

and densitatea = 1
si reprezentarea parametrica
t
x = e cos t

C: y = et sin t , t (, 0].

z = et

Indicatie. Se folosesc expresiile de calcul pentru masa si coordonatele centrului de greutate G.

2 1 1
R
aspuns. M = 3; G , , .
5 5 2
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F = k(xi + yj), c

Exercitiul 9.2.5. S and punctul de aplicatie se
deplaseaz
a pe curba (
x = a cos3 t h i
C: , t 0, .
y = b sin3 t 2
Z
Indicatie. Lucrul mecanic L este dat de L = F dr.
C
k(a2 b2 )
aspuns. L =
R .
2
9.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care sunt proprietatile relatiei de echivalenta n multimea drumurilor din plan?
2 . Daca reprezentarea parametrica a drumului (d) neted n spatiu este:

x = (t)

(d) : y = (t) , t [a, b]

z = (t)

88 Autoevaluare
Ce reprezint
a
Z b q Z b
dr
2 2 2
l(d) = (0 (t)) + ( 0 (t)) + (0 (t)) dt = (t) dt ?
dt
a a
3 . Daca (AB) este un arc de curba din planul Oxy, neted sau
Z neted pe portiuni, iar este o functie continu
a,
pozitiv
a n punctele lui (AB), ce semnificatie are numarul (x, y)ds ?
(AB)
4 . Pentru firul material spatial de configuratie (AB) si densitate (x, y, z), ce reprezinta numerele:
Z
IO = (x2 + y 2 + z 2 )(x, y, z)ds;
(AB)
Z
IOx = (y 2 + z 2 )(x, y, z)ds;
(AB)
Z
IOxz = y 2 (x, y, z)ds ?
(AB)
5 . Daca P, Q si R sunt componentele unei

Z forte F care actioneaza n punctele curbei netede sau netede pe
portiuni (AB), ce reprezint
a expresia I = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz ?
(AB)
Capitolul 10
MC. 10 Integrala dubl

a
a se calculeze
ZZ
dxdy
I= , unde D = [1, 1] [1, 4].
1 + yx2
D
Solutie. Functia de sub semnul integral a este continua. Domeniul D este un interval, deci este simplu n raport
cu ambele axe. Vom aplica, pentru calcul, formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterat a, n
ordinea x, y spre exemplu. Avem
Z 4 Z 1 Z 4 x=1
dx 1
I = 2
dy = arctg x y dy =
1 1 + yx y
1 1 x=1
Z 4" # Z 4
arctg y arctg y arctg y
= dy = 2 dy.
1 y y 1 y

Efectuam substitutia: y = t, y = t2 , dy = 2t dt.
Astfel, Z 2 Z 2 Z 2
arctg t 2 t
I = 2 2t dt = 4 arctg t dt = 4 tarctg t|1 2
dt =
1 t 1 1 1+t
" 2 #
1
= 4 2arctg 2 ln(1 + t2 ) = 8arctg 2 2(ln 5 ln 2) =

4 2 1
4
= 8arctg 2 + ln .
25
a se calculeze ZZ
I= xydxdy,
D
2
dac
a D este limitat de parabola y = x si de dreapta y = 2x + 3.
Solutie. Domeniul D, reprezentat mai jos, este simplu n raport cu ambele axe.
89
90 Autoevaluare
Vom integra n ordinea y, x, deoarece este mai comod sa integram n aceasta ordine decat n ordinea invers
a.
Proiectia domeniului D pe axa Ox este intervalul [1, 3]. Curba care l margineste inferior are reprezentarea
y = x2 (1 x 3), iar curba care l m
argineste superior are reprezentarea y = 2x + 3 (1 x 3). Aplic and
formula de reducere a integralei duble la o integrala definita, obtinem
3 2x+3 3 2x+3 Z 3
xy 2
Z Z Z
x 1
(2x + 3)2 x4 dx = 53 + .

I= dx xy dy = dx =
1 x2 1 2 x2
1 2 3
Exercitiul 10.1.3. Sa se calculeze, cu ajutorul formulei lui RiemannGreen, integrala curbilinie

Z
1h p 2 p i h p i
I= y x + y 2 x2 ln y + x2 + y 2 dx + y 2 xy + ln x + x2 + y 2 dy
2
C
unde
x = 1 + cos t
C: , t [0, ].
y = sin t
Solutie. Sa observ
am ca este dificil s
a calculam direct integrala data. Este firesc sa ncercam o nou
a metod
a
de calcul, folosindu-ne de formula lui RiemannGreen. Imaginea curbei C este semicercul superior
K = {(x, y) IR2 | x2 + y 2 = 2x, y 0}
reprezentat mai jos:

a 91
Curba C este simpl a si rectificabil

a, dar nu este nchisa. Pentru a putea folosi formula lui Green, trebuie
s
a complet
am semicercul K prin imaginea unei noi curbe simple si rectificabile C1 , pana la un contur nchis.
Curba C1 trebuie astfel aleasa, nc
at integrala curbilinie de-a lungul ei sa poata fi calculata cat mai usor. Vom
completa semicercul K prin segmentul OA, unde A = (2, 0). Obtinem astfel domeniul D {x2 + y 2 2x, y 0}.
Pentru curba C1 vom alege reprezentarea parametrica
x = t, y = 0, t [0, 2].
Curbele C si C1 sunt juxtapozabile, iar reuniunea lor = C C1 este o curba nchisa, simpla, rectificabil
a
si determin
a orientarea pozitiv
a a lui D. Sa definim functiile P si Q pe domeniul D prin relatiile
h p p i
1 y x2 + y 2 x2 ln y + x2 + y 2 , (x, y) 6= (0, 0)
2
P (x, y) =
0 , (x, y) = (0, 0)

h p i
y 2 xy + ln x + x2 + y 2 , (x, y) 6= (0, 0)
Q(x, y) =
0 , (x, y) = (0, 0)

si s
a cercetam dac a formula lui Green este aplicabila.
Functiile P si Q sunt, evident, continue pentru (x, y) 6= (0, 0), (x, y) D. Din relatiile
p 1 x2
= x2 ln
2
x ln y + x2 + y 2 x,

p p
y + x2 + y 2 y + x2 + y 2
p 1 y2
= y 2 ln
2
y ln x + x2 + y 2 y,

p p
x + x2 + y 2 x + x2 + y 2
p p
arate pentru x > 0, y > 0, y + x2 + y 2 1 si x + x2 + y 2 1, deducem ca
adev
lim P (x, y) = lim Q(x, y) = 0,

(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
a continuitatea functiilor P si Q n origine. Pentru (x, y) 6= (0, 0) avem

de unde rezult
P y2 Q y2
=p , = y3 + p
y x2 + y 2 x x2 + y 2
In origine, calcul
and derivatele partiale dupa definitie, obtinem
P Q
(0, 0) = 0, (0, 0) = 0.
y x
92 Autoevaluare
y2
Din inegalitatea p y (y 0) deducem ca
x2 + y 2
P Q
lim = lim = 0,
(x,y)(0,0) y (x,y)(0,0) x
P Q
de unde rezult
a continuitatea derivatelor partiale si n origine, si deci, pe tot domeniul D.
y x
In concluzie, sunt verificate conditiile din teorema pentru domenii avand ca frontiera o curba simpl a, nchis
a
si rectificabil
a si formula lui Riemann-Green este aplicabila. Avem:
Z ZZ
Q P
P dx + Qdy = dxdy;
x y
D
Z ZZ
P dx + Qdy = y 3 dxdy.
D
Not
and integrala curbilinie de-a lungul curbei C1 cu I1 si integrala dubla cu J, egalitatea precedenta devine
I + I1 = J.
Integrala I1 o calculam aplic
and formula de reducere a unei integrale curbilinii la o integrala Riemann, iar
integrala J o calcul
am aplic
and formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterata n ordinea y, x.
Avem: Z 2 " 2 Z 2 #
3
1 1 t ln t 1 4
[t2 ln t]dt =

I1 = t2 dt = (1 3 ln 2);
0 2 2 3
0 3 0 9

Z 2 Z 2xx2 Z 2
3 1 4
J
= dx y dy = (2x x2 )2 dx = .
0 0 4 0 15

4 2
Obtinem I = J I1 = ln 2 .
3 15
Exercitiul 10.1.4. Folosind o schimbare de variabile convenabil

a, s
a se calculeze:
ZZ
I= xy dxdy, D : x2 + y 2 r2 , x 0, y 0.
D
Solutie. Domeniul D are urm

atoarea reprezentare:
a 93
Folosim coordonatele polare (

x = cos
y = sin .
Din inegalit
atile care caracterizeaz
a domeniul D vom obtine

0r (
[0, r]

cos 0 = .
0, 2

sin 0.

D(x, y)
Avem: J = = .
D(, )
n o
Domeniul D este transformat n domeniul : 0 r, 0 .
2
Calcul
and integrala, obtinem:
ZZ
I = cos sin dd;

Z 2
Z r Z 2
Z r
I = d cos sin d = cos sin d 3 d;
0 0 0 0
r
sin2 2 4 r4
I = = .
2 0 4 0 8
a se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate ale pl
acii materiale
D : x + y 1, x 0, y 0
av
and densitatea (x, y) = 1 + xy.
Solutie. Domeniul D este simplu n raport cu ambele axe Ox si Oy. Domeniul D are reprezentarea
Vom integra n ordinea y, x:

ZZ Z 1 Z 1x
2 2
Ix = y (x, y)dxdy = y (1 + xy)dy dx;
0 0
D
1 1x Z 1
y3 y 4 (1 x)3
Z
x 4
Ix = +x dx = + (1 x) dx.
0 3 4 0 0 3 4
94 Autoevaluare
Efectu a 1 x = t. Rezulta:
am schimbarea de variabil

x = 0 = t = 1;

x = 1 = t = 0;

dx = dt.

Calcul
and integralele, obtinem:
0 Z 1 3 1
t3 t4 t5
4
t5 t6

1t 4
Z
t t 11
Ix = + t dt(1) = + dt = + = 120
1 3 4 0 3 4 4 12 20 24 0
ZZ
11
Iy = x2 (1 + xy)dxdy = .
120
D

aspunsuri
a se calculeze
ydxdy
ZZ
I= ,
(1 + xy) x
D
unde D : {1 x 3; 0 y 1}.
Indicatie. Functia de sub semnul integrala este continua. Domeniul de integrare este simplu n raport cu
ambele axe. Dac
a folosim ordinea de integrare x, y, obtinem
1 Z 3
ydx
Z
I= dy.
0 1 (1 + xy) x
2
aspuns. I = 2 .
R
3 9
a se calculeze
x2
ZZ
I= dxdy,
y2
D
unde D este m
arginit de dreptele x = 2, y = x si de hiperbola echilater
a xy = 1.
Indicatie. Domeniul D este simplu n raport cu Oy si are reprezentarea

a 95

1x2
D:
1 y x.
x

Z 2 Z x 2
x
Integrala I devine I = 1 dy dx.
1 y2
x
9
R
aspuns. I = .
4
Exercitiul 10.2.3. Folosind o schimbare de variabile convenabil

a, s
a se calculeze:
(
ZZ
dxdy 1 xy 2
I= , unde D
1 + xy x y 3x
D
Indicatie. Scrierea lui D n forma

1 xy 2
D:
1 y 3
x
sugereaz
a schimbarea de variabile
xy = u
y = v,
x
domeniul devenind astfel un dreptunghi cu laturile paralele cu noile axe.
2
ln 3
R
aspuns. I = .
2
a se calculeze volumul elipsoidului de ecuatie
x2 y2 z2
2
+ 2 + 2 1 = 0.
a b c
96 Autoevaluare
Indicatie. Se constat
a c
a r
x2 y2
ZZ
V =2 c 1 2
2 dxdy,
a b
D
2 2
x y
unde D : + 2 1 0 este proiectia elipsoidului pe planul xOy.
a2 b
4abc
R
aspuns. I =
3
2 2 2
a se calculeze aria domeniului D R2 m
Exercitiul 10.2.5. S arginit de curba: x 3 + y 3 = a 3 .
Indicatie. Curba care m

argineste domeniul este astroida cu brate egale
ZZ ZZ
Not
and aria domeniului cu (D), avem (D) = dxdy = 4 dxdy.
D D1
Se efectueaz
a schimbarea de variabile (
x = r cos3 t
y = r sin3 t.
3a2
R
aspuns. Aria domeniului m
arginit de astroida din enunt este .
8
10.3 Intreb
ari de autoevaluare
!
ZZ Z b Z d

1 . Ce interpretare are egalitatea f (x, y)dxdy = f (x, y)dy dx, unde I2 = [a, b] [c, d]?
a c
I2
2 . Enuntati definitia unui domeniu simplu n raport cu axa Oy.
3 . Enuntati definitia unui domeniu simplu n raport cu axa Ox.
4 . Demonstrati formula integrala Riemann Green

Z ZZ
Q P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = dxdy
x y
D
ZZ ZZ
D(, )
5 . Ce reprezinta formula

f (x, y)dxdy = f ((u, v), (u, v)) (u, v) dudv?
D(u, v)
D
In caz c
a o recunoasteti, demonstratio.
Capitolul 11
MC. 11 Integrale de suprafat

a
a se calculeze aria unei emisfere de ecuatii:

x = R cos u sin v
h i
S: y = R sin u sin v , u [0, 2], v 0, .

2
z = R cos v

h i
am: A = aria S; D = [0, 2] 0,
Solutie. Not . Atunci
2
ZZ ZZ p
A= d = EG F 2 dudv.
S D
(
xu = R sin u sin v, yu = R cos u sin v, zu = 0
xv = R cos u cos v, yv = R sin u cos v, zv = R sin v;

E = (xu )2 + (yu )2 + (zu )2 = R2 sin2 v

F = xu xv + yu yv + zu zv = 0

G = (xv )2 + (yv )2 + (zv )2 = R2 ;

EG F 2 = R4 sin2 v;
ZZ Z 2 Z
A= R2 sin v dudv = R2 du 2 sin vdv = 2R2 .
0 0
D
p
a se calculeze aria p
anzei conice S, de ecuatie z = x2 + y 2 , cuprins
a ntre planele z = 0
si z = 1.
97
98 Autoevaluare
anzei conice pe planul xOy. Atunci D = {(x, y) IR2 | x2 + y 2 1} este un disc

Solutie. Fie D proiectia p
nchis de raz
a 1. Not
am cu A = aria S. Atunci
ZZ ZZ p
A= d = 1 + p2 + q 2 dxdy,
S D
unde
z x z y
p= =p , q= =p ;
x 2
x +y 2 y x + y2
2
p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy = 2dxdy.
Astfel, ZZ
A= 2dxdy = 2,
D
deoarece aria discului D este .
Exercitiul 11.1.3.pS
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei p
anze subtiri n form
a de emisfer
a,
de ecuatie S : z = R2 x2 y 2 , densitatea S fiind constanta.
Solutie. Avem:
z x

p= = p

x R 2 x2 y 2
z y
q=

= p ;
y R x2 y 2
2
p R
d = 1 + p2 + q 2 dxdy = p dxdy;
x2 y 2 R2
ZZ ZZ ZZ
p
2 2
dxdy
M= S d = S 1 + p + q dxdy = S R p ,
R x2 y 2
2
S D D
2 2 2 2
unde D = {(x, y) IR | x + y R }. este proiectia lui S pe planul xOy, iar M este masa panzei.
Trec
and la coordonate polare obtinem
Z 2 Z R
d
M = S R d p = 2S R2 .
0 0 R 2 2
In virtutea omogenit
atii p
anzei subtiri S si a simetriei fata de Oz, rezulta ca xG si yG sunt nuli. Prin urmare,
nu avem de calculat dec at pe zG . Avem
ZZ ZZ
M zG = S z d = S R dxdy = S R3 .
S D
R
Rezult
a: xG = 0, yG = 0, zG = .
2
a se calculeze ZZ
x dydz + y dzdx + z dxdy,
S+
+
unde S a a sferei x + y 2 + z 2 = a2 .
fiind fata exterioar 2
a 99
Solutie. Sunt de calculat trei integrale de suprafata. Fie mai ntai,

ZZ
I1 = z dxdy
S+
p
Notand cu S1 emisfera
p a deasupra planului xOy, de ecuatie z = a2 x2 y 2 si cu S2 emisfera inferioar
situat a,
2 2 2
de ecuatie z = a x y , rezult a c
a
ZZ ZZ ZZ ZZ
I1 = z dxdy + z dxdy = z cos d + z cos d,
S1+ S2+ S1+ S2+
unde este unghiul format de normala exterioara la sfera cu axa Oz. Deoarece pe S1+ avem cos > 0, iar pe
S2+ avem cos < 0, rezult
a c
a
ZZ p ZZ p ZZ p
I1 = a2 x2 y 2 dxdy + a2 x2 y 2 dxdy = 2 a2 x2 y 2 dxdy,
D D D
2 2 2
unde D este interiorul cercului x + y = a din planul xOy. Trecand la coordonate polare, rezulta
1 (
ZZ
2 2 2
0 2
I1 = 2 (a ) dd, unde :
0<a

sau a
2 a
4a3
Z Z p 4 p 2
I1 = 2 d a2 2 d = 2 3
(a ) = .
0 0 3 0 3
Ration
and la fel pentru calculul celorlalte doua integrale, rezulta ca integrala
ZZ
I2 = y dxdz
S+
se transform
a ntr-o integral a referitoare la domeniul x2 + z 2 a2 , y = 0, iar integrala
a dubl
ZZ
I3 = x dydz
S+
se reduce la calculul unei integrale duble pe domeniul y 2 + z 2 a2 , x = 0. Valorile lor sunt egale cu cea
obtinut
a pentru I1 . Avem,
I = I1 + I2 + I3 = 4a3 .
a se calculeze
Z
(x2 yz)dx + (y 2 xz)dy + (z 2 xy)dz
_
AmB
de-a lungul arcului de elice

x = a cos t

y = a sin t
z = ht ,

2
situat ntre punctul A(a, 0, 0) si punctul B(a, 0, h), unde a > 0 si b > 0.
Solutie. In figura de mai jos este desenat

a elicea cilindric
a de pas constant.
100 Autoevaluare
Se observ
a c
a punctele A si B sunt situate pe aceeasi paralela la Oz. Deoarece curba nu este nchis
a, sub
_
aceast
a forma nu poate fi aplicata formula lui Stokes. Completand nsa arcul AmB cu segmentul BA se obtine
o curb
a nchis
a. Celelalte conditii de aplicabilitate ale formulei lui Stokes fiind satisfacute, avem

cos cos cos

Z Z ZZ

+ =
x y z d = 0,

_ _

S
AmB BA P Q R
_
S fiind o portiune de suprafat
a m
arginit
a de curba nchisa AmBA.
Ultima integrala este nul
a deoarece integrandul este nul. Urmeaza atunci ca avem
h
h3
Z Z Z Z Z
= = (x2 yz)dx + (y 2 xz)dy + (z 2 xy)dz = z 2 dz = z 2 dz = ,
0 3
_ _ _ _
AmB BA AB AB
_
deoarece pe AB avem y = 0 si x = a.

aspunsuri
a se calculeze aria sferei cu centrul n originea reperului si de raz
a R.
Indicatie. Ecuatiile parametrice ale sferei sunt

x = R cos sin

S: y = R sin sin , [0, 2], [0, ].

z = R cos

ZZ p
Se stie c
a A = aria S = EG F 2 dd, unde D = {(, ) : [0, ], [0, 2]}.
D
aspuns. Aria lui S este 4R2 .

R
a 101
a se calculeze ZZ
I= z d
S
1 2
unde S este portiunea paraboloidului z = (x + y 2 ) decupat
a de cilindrul x2 + y 2 = 8.
2
p p
Indicatie. Calcul
am mai nt
ai d = 1 + p2 + q 2 dxdy, cu p = x si q = y. Astfel d = 1 + x2 + y 2 dxdy.
596
R
aspuns. I = .
15
a se calculeze integrala de suprafat
a de al doilea tip
ZZ
I= y dydz + z dzdx + 3x dxdy
S
unde S este fata interioar

a a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 , situat
a n primul octant.
x y z
a spre interiorul sferei are versorul ~n = , , .
Indicatie. Normala dirijat
a a a
ZZ ZZ
1
Atunci I = (y cos + z cos + 3x cos ) d = (xy + zy + 3xz)d.
a
S S
aspuns. I = 2a3 .
R
a se calculeze
ZZ
(y z)dydz + (z x)dzdx + (x y)dxdy,
S+
p
unde S + este fata exterioar
a nchis
a a conului z = x2 + y 2 , 0 z h.
Indicatie. Suprafata S are reprezentarea

102 Autoevaluare
Se separ
a integrala dat
a n dou
a integrale, dupa portiunile de suprafata S1 - fata laterala a conului si S2 -
capacul z = h, astfel c
a ZZ ZZ ZZ
= + .
S+ S1+ S2+
R
aspuns. I = 0.
Exercit
iul 11.2.5. S
a se determine centrul de greutate G al unei calote sferice omogene de raz
a R si n
altime
21
R.
2
ZZ ZZ
1
Indicatie. Din motive de simetrie xG = yG = 0, iar zG = z d, unde M = d.
M
S S
!
R 2
R
aspuns. G 0, 0, .
2
11.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Sa se scrie ecuatia planului tangent la panza parametrica neteda

x = x(u, v)

y = y(u, v) , (u, v) A R2 ,

z = z(u, v)

ntrun punct curent al ei.
2 . Sa se scrie elementul de arie d al unei suprafete netede cu reprezentarea parametrica data anterior.
a 103
ZZ ZZ
3 . Ce reprezinta egalitatea
p
f (x, y, z)d = f (x, y, z(x, y)) 1 + p2 (x, y) + q 2 (x, y)dxdy?
S D
In caz c
a o recunoasteti, ncercati s
a o demonstrati.
ZZ

4 . Daca S este o panza materiala cu elementul de masa dm, atunci ce semnifica numerele: Ix = (y 2 +
ZZ ZZ S
2 2 2 2 2
z )dm; Iyz = x dm; IO = (x + y + z )dm ?
S S
5 . Care este problema concreta care sugereaza introducerea notiunii de integrala de suprafata de al doilea
tip?
6 . Demonstrati formula lui Stokes

Z ZZ
R Q P R Q P
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz = dydz + dzdx + dxdy
y z z x x y
S
unde = S.
104 Autoevaluare
Capitolul 12
MC. 12 Integrala tripl

a

ZZZ
a se calculeze I = z dxdydz, unde V este domeniul definit de inegalit
atile:
V
x2 + y 2 + z 2 a2 ; x2 + y 2 z 2 ; z 0.
Solutie. Suprafata dat a de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = a2 este o sfera de raza a, iar suprafata z 2 = x2 + y 2 este un
con cu varful n origine si cu ax
a de simetrie Oz. p
Deoarece z 0, din con retinem doar panza superioara z = x2 + y 2 .
Intersectia celor dou a suprafete este curba definita de ecuatiile
a2

x2 + y 2 =

2
z = a 2.

2

a 2 a 2
adica un cerc de raz a situat la n
altimea z = . Proiectia lui V pe planul xOy este deci discul D cu
2 2 p
2 2
centrul
" n origine si raza a 2. Ecuatiile
# " # ale suprafetelor care marginesc pe V sunt z = x + y , z
explicite
a 2 p a 2
0, si z = a2 x2 y 2 , z , a . Deci explicitarea lui V este data de
2 2
n p p o
V = (x, y, z) | x2 + y 2 z a2 x2 y 2 ,
iar integrala tripl

a se reduce astfel
Z a2 x2 y2 ! a2 x2 y2
z 2
ZZZ ZZ ZZ ZZ
1
I= z dxdydz = z dz dxdy = dxdy = (a2 2x2 2y 2 )dxdy.
x2 +y 2 2 x2 +y2 2
V D D D
Pentru calculul acestei integrale duble folosim coordonatele polare. Domeniul D este transformat n

a
= (, ) 0 ; 0 2 ,
2
105
106 Autoevaluare
iar jacobianul transform

arii este J = . Astfel, integrala devine

a 2
Z Z 2
1 2
I = (a2 22 cos2 22 sin2 ) d d =
2 0 0

1
Z 2 Z a 2
2 2 a2 a4
2 2 2 2 2
= d (a 2 ) d = (a 2 ) = .
2 0 0 8 0 8
a se calculeze ZZZ
I= (x2 + y 2 )dxdydz,
V
unde V este definit de inecuatiile: y 0; x + y 2 2x 0; 0 z 1. 2
Solutie. V este un corp cilindric sectionat de planele z = 0, z = 1 si y = 0, cu urmatoarea reprezentare
Prin urmare ZZZ Z Z Z 1

2 2 2 2
I= (x + y )dxdydz = (x + y )dz dxdy,
0
V D
unde D este interiorul semicercului z = 0, y 0, x2 + y 2 2x 0. Rezulta

ZZ
I= (x2 + y 2 )dxdy.
D
ZZ
Integrala dubl
a se calculeaz
a n coordonate polare si se obtine I = 3 dd, unde

n o
= (, ) 0 2 cos , 0 .

2

Z Z 2 cos Z Z
2
3
2
4
2 3
Se g
aseste I = d d = 4 cos d = (1 + cos 2)2 d = .
0 0 0 0 4
a 107
ZZZ p
a se calculeze I = x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul limitat de suprafetele
V
x + y + z = 2a, x2 + y 2 = a2 si z = 0, iar a > 0.
Solutie. Domeniul V este m arginit lateral de cilindrul x2 + y 2 = a2 , inferior de planul de ecuatie z = 0 si

superior de planul x + y + z = 2a, cu urm atoarea reprezentare
Avem ZZ p Z z2
I= x2 + y2 dz dxdy,
z1
D
2 2 2
unde D : z = 0, x + y a , iar z1 = 0, z2 = 2a x y. Urmeaza atunci
ZZ p ZZ
2 2 2axy p
I= x + y z dxdy = (2a x y) x2 + y 2 dxdy.
0
D D
Trec
and n coordonate polare, ultima integrala devine:
ZZ Z 2 Z a
I = (2a cos sin )2 dd = d (2a2 3 cos 3 sin )d;
0 0

2 a Z 2
3 4 4 a3 a4 a4
Z

I = 2a cos sin d = 2a cos sin d =
0 3 4 4 0 0 3 4 4
2 2
4a4 a4 a4 4a4

= sin + cos = .
3 4 0 4 0 3
a se calculeze integrala tripl
a
ZZZ
I= z 2 dxdydz,
V
unde V este definit de inecuatiile x2 + y 2 2z si 0 z 2.
Solutie. Domeniul V este simplu n raport cu Oz, deoarece este interiorul unui paraboloid de rotatie n jurul
axei Oz, limitat de planul z = 2. Avem urmatoarea reprezentare pentru V :
108 Autoevaluare
Avem ZZZ Z Z Z z2
I= z 2 dxdydz = z 2 dz dxdy,
z1
V D
x2 + y 2
unde D : x2 + y 2 4, z = 0, iar z1 = , z2 = 2.
2
(x2 + y 2 )3
ZZ 2 ZZ
1 3 1
I= z x2 +y2 dxdy = 8 dxdy.
3 2
3 8
D D
Trec
and la coordonate polare, se obtine
7
ZZ
1
I= 8 dd,
3 8

unde = {(, ) |0 2, 0 2 }. Mai departe,

2 2 2
7 8
Z Z
1 2 2
I= d 8 d = 4 = 8.
3 0 0 8 3 64 0
a se calculeze
ZZ
I= 2zx2 y dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dydx
S
2 2 2
x + y + z 1=0
folosind formula lui Gauss-Ostrogradski, unde S : a2 b2 c2 .

z 0.
Solutie. Reamintim formula integral

a Gauss-Ostrogradski
ZZ ZZZ
P Q R
P dydz + Q dxdz + R dxdy = + + dxdydz,
x y z
S V
argineste corpul V . In acest caz: P (x, y, z) = 2zx2 y; Q(x, y, z) = z 2 ; R(x, y, z) = xyz 2 si

unde S m
ZZZ ZZZ
P Q R
I= + + dxdydz = 6xyz dxdydz
x y z
V V
a 109
unde V este interiorul elipsoidului pentru z 0. Mai departe,

q
c 1 x22 y22
q
Z c 1 x22 y22 2
x2 y2
ZZ ZZ ZZ
a b z a b
2
I=6 xy z dz dxdy = 6 xy dxdy = 3c xy 1 dxdy,
0 2 0 a2 b2
D D D
2 2
x +y 1
unde D : a 2 b2 .

z=0 (
x = a cos
Trecem la coordonate polare generalizate , jacobianul transformarii fiind J = ab. Astfel,
y = b sin
integrala devine ZZ
I = 3c2 ab2 sin cos (1 2 )ab dd

unde = {(, ) |0 1, 0 2 }. In continuare avem:

Z 2 Z 1 2 Z 1
3c2

2 2 2 2 2 cos 2
I = 3c sin cos d a b (1 ) d; I= a2 b2 3 (1 2 )d = 0.
0 0 2 2
0 0

aspunsuri
a se calculeze
ZZZ p
I= x2 + y 2 + z 2 dxdydz,
V
unde V : x2 + y 2 + z 2 az.
a
Indicatie. Domeniul este interiorul unei sfere cu centrul n A 0, 0, a2 si raza R = . Se utilizeaz

a coordo-
2
natelele sferice.
a4
R
aspuns. I = .
10
a se calculeze

ZZZ
0xa

I= xyz dxdydz, unde V : 0yb .

V 0zc

Indicatie. Domeniul V este simplu n raport cu axa Oz.
R
aspuns.
a2 b2 c2
I= .
8
110 Autoevaluare
a se calculeze ZZZ
I= z dxdydz
V
hp 2
unde V este corpul m
arginit de suprafata conic
az= x + y 2 si planul z = h, cu h > 0.
R
Indicatie. Volumul V este simplu n raport cu axa Oz.
R2 h2
R
aspuns. I = .
4
x2 y 2 z 2
a se calculeze masa corpului m
arginit de elipsoidul + + 2 = 1 stiind c
a densitatea
a2 b2 c
lui variaz
a dup
a legea = k|z|.
ZZZ
Indicatie. Masa solidului este M = k|z|dxdydz.
V
kabc2
R
aspuns. M = .
2
Exercitiul 12.2.5. Folosind formula lui Gauss-Ostrogradski sa se calculeze integrala de suprafat

a
ZZ
I= x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy,
S
a a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 .
unde S este fata exterioar
Indicatie. In formula lui Gauss-Ostrogradski P (x, y, z) = x3 , Q(x, y, z) = y 3 , R(x, y, z) = z 3 .
12a5
R
aspuns. I = .
5
12.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Sa se scrie formula de calcul a unei integrale triple cand domeniul de integrare este simplu n raport cu una
din axele de coordonate. Enuntati definitia integralei triple.
2 . Enuntati proprietatile integralei triple.
3 . Demonstrati formula integrala Gauss-Ostrogradski.
4 . Ce seminificatie au numerele:
ZZZ ZZZ ZZZ
I x = 0 (y 2 + z 2 )dV ; Ixy = z 2 dV ; IO = 0 (x2 + y 2 + z 2 )dV ?
V V V
5 . Care este formula schimbarii de variabile ntr-o integrala tripla cand se trece la coordonate polare generali-
zate? Dar c
and se trece la coordonatele cilindrice?
Capitolul 13
MC. 13 Elemente de teoria

c
ampurilor
Exercitiul 13.1.1. Dac

a:
r = x i+y j+z k este vectorul de pozitie al unui punct oarecare M (x, y, z) din spatiul afin Euclidian
tridimensional IE 3 ;
p
r = krk = r r = x2 + y 2 + z 2 este norma sau lungimea vectorului r;
(r) este un c
amp scalar diferentiabil care depinde compus de variabilele x, y, z prin intermediul lui r;
a este un vector constant;
v este un c
amp vectorial oarecare diferentiabil;

= i+ j+ k este operatorul lui Hamilton,
x y z
atunci au loc egalit
atile:
r r
grad r = r = ; grad (a r) = a; grad (r) = 0 (r) ;
r r (13.1)
div r = r = 3; rot r = r = 0; (v )r = v, (a r) = 0.
Solutie. G
asim
p x y z
grad r = grad x2 + y 2 + z 2 = p i+ p j+ p k=
x2 + y2 + z2 2 2
x +y +z 2 x + y2 + z2
2
xi + yj + zk r
=p = ;
2 2
x +y +z 2 r
grad (a r) = grad (a1 x + a2 y + a3 z) = a1 i + a2 j + a3 k = a;
r r r r
grad (r) = (r) i + (r) j + (r) k = 0 (r) i+ j+ k = 0 (r) ;
x y z x y z r
111
112 Autoevaluare
x y z
div r = + + = 1 + 1 + 1 = 3;
x y z

i j k

rot r = = 0;
x y z

x y z

(v)r = v1 + v2 + v3 r = v1 i + v2 j + v3 k = v;
x y z
a r = (a2 z a3 y)i + (a3 x a1 z)j + (a1 y a2 x)k =

= a r = (a2 z a3 y) + (a3 x a1 z) + (a1 y a2 x) = 0.
x y z
Intruc
at rezultatele (13.1) sunt nt
alnite frecvent n aplicatii, se recomanda memorarea lor.
a c
ampul scalar
br
(M ) = (a r)n + + ln r,
r2
3
pa si b sunt vectori constanti, r = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE ,
unde
r = x2 + y 2 + z 2 este norma sau lungimea vectorului r, iar n 1 este un num ar natural.
a) S
a se calculeze (grad )(M ).
b) Pentru n = 1, a = 2i j si b = j k s
a se g
aseasc a unghiul dintre vectorii (grad )(A) si (grad )(B),
unde punctele A si B au coordonatele A(1, 1, 0) si B(1, 0, 1).
Solutie. Gradientul c
ampului scalar (M ) este vectorul
1 2b r
(grad )(M ) = n(a r)n1 a + (b + r) r,
r2 r4
din care, pentru n = 1, a = i j si b = j k se obtine
1 1 1 1
(grad )(A) = 2i j k, (grad )(B) = j + k.
2 2 2 2
Vectorii g
asiti sunt ortogonali deoarece produsul lor scalar este nul.
a se determine functia real
a de o variabil a x 7 (x) astfel nc
a real at c
ampul vectorial
v(x, y, z) = x(x) i + y(x) j + x2 z k
s
a fie solenoidal. Pentru astfel determinat s
a se determine rotorul c
ampului vectorial v.
Solutie. Divergenta c
ampului vectorial v(x, y, z) este
div v = v = x0 (x) + 2(x) + x2 .
Impun and conditia ca v s amp vectorial solenoidal, ceea ce nseamna v = 0, ajungem la ecuatia
a fie c
diferential
a liniar
a si neomogena de ordinul ntai
2
0 (x) + (x) = x
x
MC. 13 Elemente de teoria c
ampurilor 113
cu solutia general
a
C x2
(x) = .
x2 4
Dup
a nlocuirea functiei n expresia campului vectorial v se obtine
C x3 C x2
v(x, y, z) = i+y 2 i + x2 z k. (13.2)
x 4 x 4
Rotorul c
ampului vectorial (13.2) se determina folosind

i j k

rot v = v = , (13.3)
x y z

P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
unde functiile P, Q si R sunt coordonatele campului vectorial
C x3 C x2
P (x, y, z) = , Q(x, y, z) = y , R(x, y, z) = x2 z. (13.4)
x 4 x2 4
a
2C x
v = 2xz j y k.
x3 2
Exercitiul 13.1.4. Se da campul scalar (x, y, z) = x2 y 2 z 2 . Se cer liniile de c

amp ale c
ampului vectorial
v = = grad si suprafata de c
amp care trece prin curba
(
x=1
:
y 4 + z 4 = 1.
Solutie. Se g
aseste

v= i+ j+ k = 2xy 2 z 2 i + 2x2 yz 2 j + 2x2 y 2 z k.
x y z
Sistemul simetric care d
a liniile de c
amp este
dx dy dz
= 2 2 = 2 2 .
2xy 2 z 2 2x yz 2x y z
Din primele dou
a rapoarte se obtine combinatia integrabila xdx = ydy din care deducem prima integral a prim
a
x2 y 2 = C1 .
A doua integrala prima se obtine similar considerand primul si ultimul raport. Gasim x2 z 2 = C2 .
Din punct de vedere geometric prima integrala prima reprezinta o familie de cilindri hiperbolici cu gene-
ratoarele paralele cu axa Oz, n timp ce a doua este o familie de cilindri hiperbolici cu generatoarele paralele
cu axa Oy.
Ansamblul celor dou a integrale prime reprezinta ecuatiile liniilor de camp
( 2
x y 2 = C1
x2 z 2 = C2
O linie de c
amp este o curba rezultat
a din intersectia unui cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu axa
Oz cu un cilindru hiperbolic avand generatoarele paralele cu axa Oy.
114 Autoevaluare
Liniilor de c
amp le impunem s a treac
a prin curba pentru a genera suprafata de camp cautata. Ajungem
la sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute

2 2
x y = C1

x2 z 2 = C2

x=1

y 4 + z 4 = 1.

Pentru ca acest sistem s

a aib
a solutii, constantele C1 si C2 trebuie sa fie legate prin relatia de conditie sau
conditia de compatibilitate
(1 C1 )2 + (1 C2 )2 = 1.
Inlocuind C1 = x2 y 2 si C2 = x2 z 2 obtinem ecuatia cartezian
a implicit
a a suprefetei de camp
(1 x2 + y 2 )2 + (1 x2 + z 2 )2 1 = 0
n care recunoastem o suprafat

a algebric
a de ordinul patru.
Exercitp
iul 13.1.5. Se d
a campul vectorial v(x, y, z) = (r)grad (r), unde este o functie real
a diferentiabil
a,
iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma vectorului de pozitie r a unui punct arbitrar M IE 3 . Se cere:
a) s
a se calculeze div v;
b) s
a se arate c
a v este un c
amp vectorial irotational;
1
a (r) = , s
c) n ipoteza c a se g
aseasc
a punctele M pentru care div v = 1.
r
Solutie. Pentru primele dou

a puncte folosim formulele:
div ( u) = div u + u grad ; (13.5)
rot ( u) = rot u u grad , (13.6)

unde este un c amp scalar, iar u este un camp vectorial, ambele diferentiabile pe domeniile lor de definitie.
In cazul acestui exercitiu, c
ampul vectorial u = grad .
Aplic
and (13.5), avem
div ((r) (grad )(r)) = (r)div grad (r) + grad (r) grad (r).
Ins
a div grad (r) = 2 (r), unde 2 este operatorul lui Laplace
2 2 2
2 = 2
+ 2 + 2.
x y z
Se obtine
div ((r) (grad )(r)) = (r)2 (r) + kgrad (r)k2 . (13.7)
Pentru al doilea punct aplic

am (13.6) si gasim
rot ((r)grad (r)) = (r) rot grad (r) grad (r) grad (r).
Ins
a, rot grad (r) = 0, iar grad (r) grad (r) = 0, prima fiind evidenta daca se foloseste (13.3), a doua
rezultand din faptul c
a produsul vectorial a doi vectori coliniari este vectorul nul. Asadar,
rot ((r)grad (r)) = 0,

ampurilor 115
ceea ce trebuia demonstrat.

1
Pentru cel de al treilea punct folosim (13.7) n care (r) = . Avem
r
1 1 grad r r
2 = div grad = div = div . (13.8)
r r r2 r3
Calcul
and ultimul termen din (13.8) folosind formula (13.5), obtinem
r
r 1 r 3 3r2 3 3
div 3 = 3 div r + r grad 3 = 3 + r r = 3 3 = 0. (13.9)
r r r r r 6 r r
1 2 r 2 1

a div v = grad
Din (13.7) si (13.9) rezult = 3 = 4.

r r r
Din conditia div v = 1 rezulta x2 + y 2 + z 2 = 1, ceea ce nseamna ca punctele M (x, y, z) se afla pe sfera de
raz
a 1 cu centrul n origine.

aspunsuri
Exercitiul 13.2.1. Se dau c

ampurile vectoriale:
2 (r)
v(x, y, z) = r + (r) r; v(x, y, z) = (r + a r); v(x, y, z) = (r)r + (r + (r))(a r).
r2
p
unde: r =OM = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE 3 ; r = x2 + y 2 + z 2 este
norma vectorului r; a IR3 este un vector constant; iar (r) este o functie diferentiabila.
Pentru fiecare dintre aceste c
ampuri vectoriale s
a se determine functia astfel nc
at v s
a fie c
amp vectorial
solenoidal.
Indicatie. In toate cazurile se impune conditia div v = 0. In fiecare caz aceasta conditie conduce la c
ate
0 3
a. De exemplu, prima ecuatie diferentiala este + = 4, iar a treia are forma
o ecuatie diferential
0
r
3 + r = 0 care este o ecuatie diferential
a cu variabile separabile.
R
aspuns. Pentru fiecare din cele trei c
ampuri vectoriale functia este:
C C C
(r) = r; (r) = ; (r) = .
r3 r r3
In toate cazurile C este o constant
a real
a de integrare, arbitrara.

Exercitiul 13.2.2. Se d a campul vectorial v(x,
p y, z) = (r)r, unde r =OM = x i + y j + z k este vectorul de
3
pozitie al punctului M (x, y, z) IE , iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma sa.
a) S
a se arate c
a v este c
amp vectorial irotational, sau lamelar;
b) S
a se g
aseasc at div v = 3r2 + r grad (r);
a functia astfel nc
ipoteza c 1
c) In a (r) = , s
a se determine functia f (M ) astfel nc
at v(M ) = grad f (M ).
r
Indicatie. Se arat
a c
a rot v = 0.
nR
aspuns. (r) = r2 = x2 + y 2 + z 2 ; f (M ) = f (x, y, z) = r + C, unde C este constanta arbitrar
a.
116 Autoevaluare
ampul scalar (x, y, z) = xy + yz + zx; punctul A(1, 1, 2) IE 3 ; punctul

Exercitiul 13.2.3. Se dau: c
3
B(3, 1, 1) IE . Se cere:
a) ecuatia suprafetei de nivel care trece prin punctul A;

b) derivata c
ampului scalar , n punctul A, dup
a directia AB;
c) derivatele c
ampului scalar dup
a directiile axelor de coordonate Ox, Oy, Oz;
d) s
a se g
aseasc
a directia dup
a care derivata c
ampului scalar n punctul A este maxim
a si s
a se calculeze
valoarea acestei derivate;
e) s
a se calculeze produsul vectorial al vectorilor (grad )(A) si (grad )(B).
R
aspuns.
a) Suprafata de nivel, de ecuatie xy + yz + zx + 1 = 0, este o cuadric
a adica o suprafat
a algebric
a de
ordinul doi ;

AB 2 2 1 d 8
b) AB= 2i + 2j k, s = = i + j k, (A) = ;
k AB k 3 3 3 ds 3
d d d
c) (A) = 1; (A) = 3; (A) = 0;
di dj dk
d) derivata este maxim
a dup
a directia normalei n n punctul A la suprafata de nivel. Avem
N 1 3 d
N = (grad )(A) = i + 3j = n= = i+ j = (A) = 10;
kNk 10 10 dn
c) (grad )(A) = i + 3j, (grad )(B) = 2i + 4j + 4k = (grad )(A) (grad )(B) = 12i 4j 2k.
Exercitiul 13.2.4. Se cer liniile de c

amp ale c
ampului vectorial
v(x, y, z) = (x2 yz)i + (y 2 zx)j + (z 2 xy)k.
Indicatie. Se scrie sistemul simetric al liniilor de c

amp
dx dy dz
= 2 = 2
x2 yz y zx z xy
si se determin
a dou
a integrale prime independente functional. Acestea pot fi:
xy yz
= C1 ; = C2
yz zx
R
aspuns. Liniile de c
amp sunt dreptele n spatiu
(
x (1 + C1 )y + C1 z = 0
C2 x + y (1 + C2 )z = 0.
ampurilor 117
a se determine functia (x) astfel nc
at c
ampul vectorial
v(M ) = 2x(x)i y(x)j + 6x2 zk
s
a fie solenoidal.
Indicatie. Din conditia ca (div v)(M ) = 0 rezulta ecuatia diferential

a liniar
a neomogen
a
1
0 (x) + (x) = 3x.
2x
1 d 1 dx
Se afl ai solutia ecuatiei omogene 0 (x) +
a nt (x) = 0, care daca se scrie n forma + = 0. Se
2x 2 x
C
a o = , unde C este o constanta arbitrara. Se cauta apoi solutia ecuatiei neomogene n forma
determin
x
u(x) 6
aseste u(x) = C x2 x si apoi functia (x).
(x) = . Se g
x 5
C 6
aspuns. (x) = x2 .
R
x 5
13.3 Intreb
ari de autoevaluare
1 . Definiti notiunile: camp vectorial potential ; potentialul scalar al unui camp vectorial; camp
conservativ de forte; functie de fort
a; c amp gravitational si demonstrati ca un c amp gravitational este
un c
amp conservativ de forte. Determinati functia de forta a campului gravitational.
Indicatie. Forta F cu care este atras de catre Pamant un punct material M de vector de pozitie r este
C
F(M ) = r,
r3
unde C este o constant
a pozitiv
a, iar r este norma vectorului r. Functia de forta U se determina din definitia
acesteia, adic
a din F(M ) = (grad U )(M ).
C
R
aspuns. Se g
aseste U (M ) = .
r
2 . Presupunem ca v : D IR3 este un camp vectorial continuu diferentiabil pe domeniul D IR3 care are
coordonatele v1 (x, y, z), v2 (x, y, z) si v3 (x, y, z).
Demonstrati c
a urm atoarele afirmatii sunt echivalente:
v este c
amp vectorial potential;
Z Z
integrala curbilinie v dr = v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz este independent
a de drum
C C
pe D;
expresia diferential
a
= v dr = v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz
este diferential
a total
a pe D.
3 . Demonstrati ca un camp vectorial potential v : D IR3 IR3 al carui potential C 2 (D) este camp
118 Autoevaluare
vectorial lamelar.
4 . Scrieti sub diverse forme formula integrala GaussOstrogradski si demonstrati ca

ZZ
ni xj d = ij vol V,
S
unde V este un domeniu cubabil, vol V este volumul domeniului V, S este este frontiera lui V care este
o suprafata nchis
a neteda pe portiuni, n1 , n2 , n3 sunt cosinusii directori ai normalei exterioare n
ntrun punct regulat de coordonate x1 , x2 , x3 al frontierei S.
5 . Scrieti:
formula integral
a a gradientului;
formula integral
a a rotorului;
prima identitate a lui Green;
a doua identitate a lui Green.
Index de notiuni
sir de functii reale de o variabil

a real
a uniform conver- definitia cu siruri a limitei unei functii ntrun punct,
gent, 21 21
sir de puncte derivate partiale de ordinul ntai, 66
convergent, 24 diferentiala totala, 117
dintrun spatiu metric, 24 diferentiala de ordinul ntai a unei functii, 66
fundamental, 24 discriminantul unui trinom de gradul doi, 23
sir numeric fundamental, 16, 24 distanta Euclidiana, 21
multime m arginit
a n IR, 9 divergenta unei serii numerice, 16
domeniu, 66
a doua identitate a lui Green, 118 domeniu cubabil, 118
bil
a deschis
a ntrun spatiu metric, 19 ecuatia carteziana implicita a unei suprefete, 114
ecuatia diferentiala Bessel de ordin ntreg, 80
c
amp ecuatie cu derivate partiale, 58, 64
conservativ de forte, 117 ecuatie diferentiala, 115
gravitational, 117 cu variabile separabile, 115
c
amp vectorial liniara neomogena, 117
irotational, 114 elicea cilindrica de pas constant, 42, 99
lamelar, 115 expresie diferentiala, 117
potential, 117 extreme locale, 66
solenoidal, 112
formula integrala
cazuri de nedeterminare, 9
a gradientului, 118
cilindru
a rotorului, 118
hiperbolic, 113 formula integrala Gauss-Ostrogradski, 108
clase de echivalent a pe o multime, 9 frecventa, 40
conditie de compatibilitate, 114 frontiera unui domeniu, 118
conditie necesar a de extrem, 66 functia
conjugatul unui num ar complex, 24 Bessel de indice ntreg, 80
constant a reala de integrare, 115 identitate, 8
constanta lui Euler, 12 functie
continuitate, 36 armonica, 44
contractie pe un spatiu metric, 20 continua pe o multime conexa, 36
convergenta unei serii numerice, 16 de forta, 117
coordonatele unui c amp vectorial, 117 diferentiabila, 66
cosinusi directori, 118 diferentiabila de doua ori, 66
criteriul Holder, 36
n pentru studiul naturii unei integrale impro- holderiana, 36
prii, 72 injectiva, 6
lui Abel, 74 integrabila n sens generalizat, 67
lui Cauchy de convergent a a unei integralei impro- Lipschitz, 36
prii, 74 reala de n variabile reale definita implicit, 66
lui Dirichlet, 74 reala de mai multe variabile reale, 66
criteriul general de convergent a (Cauchy) al unui sir scop, 66
numeric, 16 surjectiva, 6
criteriul lui DAlembert, 14 functiile lui Euler, 79
criteriul raportului, 14
cuadric a, 116 generatoare, 113
119
120 Index de notiuni
independenta de drum a unei integrale curbilinii, 117 punct fix, 24

inegalitatea punct fix al unei aplicatii, 20
Cauchy Buniakowski Schwarz, 9 punct stationar, 66
lui Bernoulli, 8, 11 puncte critice ale unei functii diferentiabile, 66
integrala Euler, 78
integrala improprie relatie
cu limita superioar a de integrare punct singular, de conditie, 114
67 relatie de ordine pe o multime, 9
convergent a, 68 relatie de recurenta, 20
divergenta, 68 relpe atie de echivalenta ntro multime, 9
integrala improprie de tipul al doilea, 74
integrala lui Poisson, 75 semifactorial, 69
integrale prime independente functional, 116 seria
integralele lui Fresnel, 76 geometrica, 16
lui Riemann, 16
leg
aturi, 66 seria lui Riemann, 14
limit
a fundamantal a, 21 serie alternant a, 17
limita punctual a a unui sir de functii, 22 serie numeric a alternanta, 17
lungimea, 111 serii numerice absolut convergente, 17
lungimea unui vector, 112 sistemul simetric al liniilor de camp, 116
solutia generala a unei ecuatii diferentiale, 113
marginea solutie a ecuatiei diferentiale, 80
inferioara a unei multimi de numere reale, 9 spatiu Euclidian real, 25
superioar a a unei multimi de numere reale, 9 spatiu
marginea superioar a a unei functii, 22 afin Eucliidian tridimensional, 111
metoda schimb arii de variabil a pentru calculul unei in- Banach, 20
tegrale improprii, 70 spatiu metric
metrica complet, 24
Euclidian a, 19, 21, 25, 33 conex, 36
lui Ceb asev, 22 conex prin arce, 36
metrici echivalente, 19 spatiul metric Euclidian al numerelor reale, 20
metrici echivalente pe o acceasi multime nevida, 19 suprafata
modulul unui num ar complex, 24 nchisa neteda pe portiuni, 118
multime m arginita si nchis
a, 36 de nivel, 116
multime total ordonat a, 9 suprafata algebrica
de ordinul doi, 116
natura unei integrale improprii, 68 de ordinul patru, 114
norm a pe un spatiu vectorial real, 22
norma, 111 tensor metric pe un spatiu vectorial real, 25
norma Euclidian a, 20 teorema
norma unui vector, 112 de punct fix a lui Banach, 20
normala exterioar a ntr-un punct regulat al unei supra- functiilor implicite, 66
fete, 118 traiectoria unui drum parametrizat, 42
operatorul lui unghiul dintre doi vectori, 112
Hamilton, 111 uniform convergent, 21
Laplace, 114 uniforma continuitate, 36
partitie, 6 variabile intermediare, 59, 65
potentialul scalar al unui c
amp vectorial, 117 vectori
prima identitate a lui Green, 118 coliniari, 26
primul crieriu de comparatie, 70 liniar dependenti, 26
principiul contractiei, 20 vectori ortogonali, 112
produs scalar pe un spatiu vectorial real, 25 vectorul de pozitie al unui punct, 111, 112
punct sa, 66 volumul unui domeniu cubabil, 118
punct de maxim, 66
punct de minim, 66
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Baranenkov, G., Chostak, R., Demidovitch, B., Efimenko, V., Frolov, S, Kogan, S., Lountz, G, Porchneva,
E., Sytcheva, E., Yanpolski, A. Recueil dexercices et de problemes danalyse mathematique, sous la
direction de Demidovitch, B., cinqueme edition revue, Editions Mir, Moscou, 1974.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz

a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[5] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[6] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] Corduneanu, Silvia Otilia Capitole de analiz

a matematic
a, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2011.
[8] Craiu, M., T

anase, V. Analiz
a matematic
[9] Craciun, A., Cr aciun, I., Ispas, M. Analiz

a matematic
a. Partea I. Culegere de probleme de calcul
diferential, Editura POLITEHNIUM, Iasi, 2004.
[10] Cr aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniara, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[11] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engi-
neering, Iassy 1992.
[12] Cruceanu, Vasile Algebr

a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[13] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris 1963.
[14] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto 1981.
[15] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bu-
curesti, 1993.
[16] Flondor, P., St

anasil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[17] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York 1978.
[18] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966.
[19] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz

a matematic
[20] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
121
122 MC.15 Autoevaluare
[21] Marinescu, Gheorghe Analiz

a matematic
a, vol. I, Editia a Va, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bu-
curesti, 1980.
[22] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiz
a matematic
a, vol. I, editia a patra, Editura Didactic
a
si Pedagogic
a, Bucuresti, 1971.
[23] Olariu, Valter Analiz

a matematic
[24] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[25] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[26] Rosculet, Marcel Analiz

a matematic
[27] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[28] Siretchi, Gheorghe Calcul diferential si integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.

[29] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme Editions, Mir, Moscou 1972.
[30] St
an
asil
a, Octavian Analiz
a matematic
[31] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientific Publishers,
Warszawa, 1969.
[32] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.

Am2012 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Am2012 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC.

1 MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor 5

2 MC. 02 S iruri si serii numerice 11

3 MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice 19

4 MC. 04 Limite si continuitate 27

5 MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale 37

6 MC. 06 Aplicatii: extreme; functii definite implicit; extreme conditionate 57

7 MC. 07 Integrale improprii 67

9 MC. 09 Integrale curbilinii 83

10 MC. 10 Integrala dubl a 89

11 MC. 11 Integrale de suprafat a 97

12 MC. 12 Integrala tripl a 105

13 MC. 13 Elemente de teoria c ampurilor 111

Index de notiuni 119

MC. 01 Notiuni fundamentale de

1.1 Exercitii rezolvate

Exercitiul 1.1.1. Fie A, B IR si IR. Se consider

b) inf A + inf B = inf(A + B) sup(A + B) = sup A + sup B

c) a A, B [0, ) atunci (inf A)(inf B) = inf(A B) sup(A B) = (sup A)(sup B).

a = 0 atunci A = {0} si inf({0}) = 0.

Demonstratia pentru a2 ) este similar

b). Fie mA = inf A si mB = inf B. Deci mA a, a A si mB b, b B adica mA + mB a + b. Apoi

sup (A B) = sup A sup B,

ceea ce trebuia de demonstrat.

Exercit iul 1.1.2. Fie a IR fixat. S

Exercitiul 1.1.3. Fie f : X Y o aplicatie. Atunci avem

a B1 , B2 Y cu f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) rezult

Solutie. a). . Fie A1 , A2 X fixate si f (A1 ) f (A2 ). Atunci

x1 A1 = f (x1 ) f (A1 ) f (A2 ), deci x 2 A2 cu f (x1 ) = f (x2 )

si cum f este injectiv a x1 = x2 , adica A1 A2 .

b). . Fie B1 , B2 Y fixate si f 1 (B1 ) f 1 (B2 ). Atunci

y1 B1 , x1 X cu f (x1 ) = y1 deci x1 f 1 (B1 ) f 1 (B2 )

si atunci y1 = f (x1 ) B2 adic

Exercitiul 1.1.4. Fie aplicatia f : X Y si multimile arbitrare A X, B Y. Atunci

. Fie y B fixat. Deoarece B f (X), x X cu f (x) = y, deci x f 1 (B) si atunci

b). y f (A) B y f (A) si y B y B si x A cu f (x) = y x A f 1 (B) cu

Ce devine aceast a a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ) si n num

Solutie. Folosim metoda inductiei matematice.

Inegalitatea (1.2) demonstreaz a c

1.2 Exercitii propuse cu indicatii si r

a a1 , a2 , ..., an IR+ sunt astfel nc

and de la inegalitatea evidenta (1 ai )2 0 obtinem (1 + ai )2 4ai de unde, dupa extragerea

din care, dac

Exercitiul 1.2.2. Fie aplicatia f : X X cu proprietatea f f = iX , unde iX este functia identitate pe

Indicatie. Utilizati inegalitatea Cauchy Buniakowski Schwarz

si alegeti apoi valori pentru bk .

3 . Cand spunem ca o submultime A din IR este o multime marginita?

4 . Enumerati operatiile algebrice definite pe IR care pot fi extinse pe multimea IR = IR {, +}.

5 . Care este axioma lui Arhimede referitoare la multimea numerelor reale?

2.1 Exercitii rezolvate

Exercitiul 2.1.1. (Num

Solutie. T and cont de inegalitatea lui Bernoulli1

(1 + x)n > 1 + nx, x (1, +) {0}, n IN , n 2,

deci seria este absolut convergent

care este suma primei serii, deci

2.2 Exercitii propuse cu indicatii si r

Exercitiul 2.2.1. Utiliz

sin a sin 2a sin na 1 1 1

n functie de parametrul a IR.

pentru punctul (a), criteriul raportului;

pentru punctul (b), criteriul lui Raabe;

pentru punctul (c), criteriul logaritmic;

pentru punctul (d), criteriul radicalului.