3.

Evolutia liberalismului in secolul XX

Liberalismul in secolul XX a cunoscut o divizare ideatica, provocata de

atitudinea diferita a doa grupari liberale fata de problemele pe care le
provocase industrializarea.

Din a doua jumatate a secolului al XIX- lea, dateaza astfel diferentierea a

doua curente liberale:
1. Liberalismul neoclasic
Acesta sustinea ca statul are ca si sarcina protejarea persoanei si a
proprietatii private, precum si supravegherea regulilor liberei competitii
intre indivizi.
Statul nu trebuie sa intervina in mersul natural al competitiei dintre
oameni.
2. Liberalismul bunastarii
Credea ca statul are nu numai sarcina garantarii liberei
competitiiintre indivizi, ci si datoria de a promova egalitatea sanselor.
Statul ar trebui sa intervina, el ar trebui sa organizeze scoli si spitale
publice, sa reglementeze conditiile de munca,pentru a inlatura saracia,
lipsa de educatie si boala.

Disputa dintre cele doua curente liberale a pus in circulatie doua concepte
de libertate:
a. Libertatea negativa, inseamna absenta constrangerii, statul nu
poate sa ia de la cei bogati si sa dea la cei saraci.
b. Libertatea pozitiva. Statul incearca sa ii ajute pe oamenii saraci, le
ofera sansa de autorealizare.

Potrivit lui John Maynard Keynes, statul avea la dispozitie politica

impozitelor si controlul masei monetare pe piata, prin aceste mijloace
regland consumul, inflatia si somajul.
John K. Galbraith pornea de la ideea ca universul economic este
format din sistemul pietei si din sistemul planificat al marilor corpolatii si
companii.
Neoliberalismul doctrinar porneste de la ideea ca in secolul XX
bunele principii ale liberalismului au fost deturnate prin politica etatista,
iar etatismul a luat doua infatisari: socialismul si interventionismul.
In prezent, liberalismul se zbate intre tentatiile interventioniste si
dorinta de a proteja spatiul libertatii si al initiativei private.