1. Denifii conceptul de expertiz psihologic-judiciar.

Istoricul dezvoltrii
acesteia.
EPJ-activitatea de cercetare a unor mprejurri de fapt, necesare stabilirii
adevrului obiectiv n cauza supus soluionrii de ctre un expert, prin
cunotine specifice fiecrei specialiti,
activitate desfurat la cererea organului judiciar n situaia n care
acest, nu poate singur s lmureasc respectiva mprejurare de fapt
Prima jumatate a secolului XIX.
C. Lavater (1751- 1801) elaboreaza teoria despre fizionomie (fiziognomica),
incercind sa explice dependenta dintre calitatile exteriorului si cele interne.
Apare si un curent psihologic de stabilire a caracterului si trasaturilor de
personalitate pe baza reliefului exterior al craniului frenologia. Initial aceasta
teorie a fost promovata de Fr. J. Gall (1758-1828), care a elaborat o harta a
creierului, indicind zonele si functiile lor.
La aceasta teorie a aderat mai tirziu si C. Lombroso, care a emis ideea despre
decodificarea calitatilor psihice dezoltate sau atrofiate dupa forma craniului - Teoria
frenologica
Tot de aceasta perioada tin incercarile de diagnosticare a comportamentului
infractorului prin aplicarea metodei observatiei.
Prin inregistrarea si decidificarea mimicii, gesturilor, altor conduite expresive,
manifestate de catre inculpat in timpul dezbaterilor judecatoresti, psihologii
cercetau schimbarile pe care le produc actiunile din timpul judecatii in
comportamentul subiectului si explicau semnificatia lor.
In cea de a doua jumatate a secolului XIX - inceputul secolului XX
are loc dezvoltarea si afirmarea psihologiei in calitate de stiinta autonoma.
Sint realizate un sir de cercetari empirice care pot fi considerate pe drept cuvint
expertize psihologice ale fenomenului criminalitatii, ale marturiei, victimei: A. Binet,
W. Stern, C. Marbe.
In Rusia V. M. Bechterev creaza in 1902 la Sankt Peterburg Institutul de
Psihoneurologie, unde pentru prima data se tine un curs de expertiza psihologic-
judiciara
Pe parcursul secolului XX expertiza psihologic- judiciara s-a afirmat in tarile lumii.
2. Expertiz psihologic-judiciar (EPJ) n plan mondial i naional.
Aplicarea EPJ.
Astzi expertiza psihologic-judiciara are un statut inalt in procesul penal i
civil in majoritatea rilor din lume.
Ea i-a format cadrul su conceptual, metodologic, a adaptat metodele
psihologice cerinelor cercetrii juridice.
Concluziile expertului-psiholog sint recunoscute in calitate de probe.
In diverse state din lume, Austria, Cehia, Germania, Polonia, Slovacia,
Suedia, Ungaria, expertiza psihologic-judiciara se realizeaza nu numai in
procesul penal, ci i in cel civil.
Expertiza este aplicata in judecarea litigiilor cu diverse subiecte:
- declararea capacitatii de exercitiu limitate sau a incapacitatii totale,
- adoptarea infierii,
- litigiile provocate de transmiterea dreptului de proprietate sau mai larg,
- de certificarea gresita a unor documente de transmitere si altele.
In Republica Moldova expertiza psihologic-judiciara nu se bucura inca de
popularitate.
Cauzele sint diverse:
- lipsa unor laboratoare specializate si birouri, unde ar putea fi solicitati expertii-
psihologi,
- cunostintele psihologice limitate ale specialistilor din organele de ancheta si a
judecatorilor.
3. Scopul i obiectivele EPJ.
starea psihica deosebita a subiectului cercetat promoveaza in calitate de obiectiv
calificarea ei, stabilirea gravitatii afectarii cu caracter patologic sau nepatologic, a
factorilor care au provocat-o;
influenta perturbarilor psihice asupra comportamentului invinuitului, victimei,
martorului, reclamantului, piritului, manifestat in momentul infractiunii, in procesul
cercetarii penale, al dezbaterilor judiciare solicita aprecierea fortei si a calitatilor
fenomenelor psihice cu carater distorsionant.
Oiectivul/scopul principal al epj
aprecierea prin aplicarea unor cunostinte teoretice si abilitati practice a starii de
responsabilitate a persoanei cercetate, sau,
- a capacitatii ei de a constientiza actele sale, de a prevedea consecintele lor si de a
le dirija in momentul comiterii infractiunii, in cadrul cercetarii penale si anchetei
preliminare sau a sedintei de judecata,
fapt care-i ofera EPJ caracterul de metoda juridica folosita pentru stabilirea
adevarului in procesul penal sau civil.

4. Tipurile de expertiza psihologica judiciara.

Expertiza personala si de comisie.

- Cea dintai este realizata de catre un specialist in domeniu,

- cea de-a doua - de citiva specialisti dintr-un anumit domeniu.

2. Expertiza de baza si suplimentara.

- Expertiza de baza este cea ordonata pentru explicarea intrebarilor inaintate in fata
specialistului.

- Expetiza suplimentara este ordonata in cazul cand concluziile expertizei de baza

sunt incomplete, neclare sau in cazul cand apar dubii vis-a-vis de justetea
concluziilor formulate.

3. Expertiza primara si repetata.

- Expertiza primara este cea realizata prima, in contextul dosarului, si subiectului

respectiv.
- Expertiza repetata se promoveaza de cateva ori in cazul atitudinii rezervate fata
de concluziile formulate anterior.

Deosebirile principale intre expertiza suplimentara si cea repetata:

expertiza suplimentara rezolva problemele ramase in suspensie de la experiza

anterioara si poate fi efectuata fie de acelasi expert, fie de altul;

expertiza repetata explica inca o data aspectele deja cercetate si poate fi

efectuata fie de catre un alt expert sau de un grup de experti.

5. Notiuni generale despre EPJ in procedura penala i civila: obiecte i

obiective, importana

Notiunea de expertiza psihologic-judiciara nu este prevazuta in legislatia procesual-

penala si procesual-civila.
Ea este o parte componenta a unei notiuni mai largi, cea de expertiza judiciara.
EPJ contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare in calificarea actiunilor
subiectului, a comportamentului impus de o situatie afectiv tensionata, de
neconstientizarea motivului si caracterului actiunilor savarsite.
Sarcina principala a expertizei psihologice judiciare este de a ajuta organele de
judecata si de urmarire penala in cercetarea problemelor specifice cu continut
psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor penale si civile; de a obtine
informatii obiective, aprecieri nepartinitoare si principiale, importante pentru analiza
situatiei.

6. Ce este obiectul expertizei psihologice judiciare, enumerai i

exemplificai.
comportamentul caracterizat prin reactii neadecvate la influentele mediului, marcat
de dezechilibru emotional - de agresivitate si violenta, fixaj al conduitelor,
motricitate dezordonata, inclusiv cu caracter verbal, ingustare a cognitiei
(perceptiei, atentiei), deteriorare a constientizarii logice a realitatii;
semnalmentele unei insuficiente intelectuale, exprimate in discrepanta dintre
motive, orientari, mijloace de realizare si scopuri, conditii obiective;
hipertrofia necesitatilor primare (sexuale, de placere);
primitivismul in actiuni, gindire, exprimare comportamental-expresiva, inclusiv
verbala, atitudinea indiferenta fata de rezultatele anchetei preliminare si ale
dezbaterilor judiciare sau, in unele cazuri, conduite de bravada, tendinte
demonstrative, lipsa de sinceritate;
incoerenta in continutul marturiilor, dorinta manifestata de demonstrare a
competentei sau sugestibilitatea si dependenta de opiniile expuse de alte persoane;
comportamentele care denota orientari sexuale perverse;
lipsa de logica in comportament, conduite demonstrative, faptul sustragerii unor
lucruri lipsite de pret si indiferenta fata de altele - mai valoroase si mai accesibile;
calitatile somatice neobitsnuite - asimetria craniului sau a unor parti ale corpului,
infantilismul in exterior si in manifestari, dereglarile mnezice, expresive si motorii.

7. Realizarea expertizei judiciare este reglamentata de legislaia cu privire

la procedura penala
Articolul 142. Temeiurile pentru dispunerea si efectuarea expertizei
1) Expertiza se dispune in cazurile in care pentru constatarea circumstantelor ce pot
avea importanta probatorie pentru cauza penala sint necesare cunostinte speciale
in domeniul stiintei, tehnicii, artei sau mestesugului. Posedarea unor asemenea
cunostinte speciale de catre persoana care efectueaza urmarirea penala sau de
catre judecator nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei
se face, la cererea partilor, de catre organul de urmarire penala sau de catre
instanta de judecata, precum si din oficiu de catre organul de urmarire penala
Articolul 142. Temeiurile pentru dispunerea si efectuarea expertizei
2) Partile, din initiativa proprie si pe cont propriu, sint in drept sa inainteze cerere
despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstantelor care, in opinia lor,
vor putea fi utilizate in apararea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat
expertiza la cererea partilor se prezinta organului de urmarire penala, se anexeaza
la materialele cauzei penale si urmeaza a fi apreciata o data cu alte probe.
3) In calitate de expert poate fi numita orice persoana care poseda cunostinte
necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstantele aparute in
legatura cu cauza penala si pot avea importanta probatorie pentru cauza penala.
Fiecare dintre parti are dreptul sa recomande un expert pentru a participa la
efectuarea expertizei.
Articolul 144. Procedura dispunerii expertizei
1 )Considerind ca este necesara efectuarea expertizei, organul de urmarire penala,
prin ordonanta, iar instanta de judecata, prin incheiere, dispune efectuarea
expertizei.
In ordonanta sau in incheiere se indica: cine a initiat numirea expertizei; temeiurile
pentru care se dispune expertiza;
obiectele, documentele si alte materiale prezentate expertului cu mentiunea cind si
in ce imprejurari au fost descoperite si ridicate;
intrebarile formulate expertului; denumirea institutiei de expertiza, numele si
prenumele persoanei careia i se pune in sarcina efectuarea expertizei.
2) Ordonanta sau incheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru
institutia sau persoana abilitata sa efectueze expertize.
3) La efectuarea expertizei din initiativa si pe contul propriu al partilor, expertului i
se remite lista intrebarilor, obiectele si materialele de care dispun partile sau sint
prezentate, la cererea lor, de catre organul de urmarire penala. Despre aceasta se
intocmeste un proces- verbal.

8. Enumerai Competenele expertizei psihologice judiciare.

1.Stabilirea particularitatilor psihologice individuale ale persoanelor participante la
procesul penal (inculpat, victima, martor) care ar fi putut sa influenteze esential
comportamentul lor intr-o situatie extremala sau psihotraumatizanta:
2.nivelul dezvoltarii intelectuale;
3.prezenta anumitor stari psihofiziologice (anxietate, sugestibilitate inalta,
impulsivitate etc.) care pot influenta considerabil comportamentul si marturiile
depuse.
4.hipertrofia necesitatilor primare (sexuale, de placere);
5.primitivismul in actiuni, gindire, exprimare comportamental-expresiva, inclusiv
verbala, atitudinea indiferenta fata de rezultatele anchetei preliminare si ale
dezbaterilor judiciare sau, in unele cazuri, conduite de bravada, tendinte
demonstrative, lipsa de sinceritate;
6.incoerenta in continutul marturiilor, dorinta manifestata de demonstrare a
competentei sau sugestibilitatea si dependenta de opiniile expuse de alte persoane;

9. Etapele realizarii EPJ.

La I etapa expertul studiaza cauza ordonarii expertizei, problemele pe care le-au
formulat agentii judiciari,
determina obiectivele si obiectele ce urmeaza a fi supuse investigatiei,
intocmeste planul general al cercetarii, prevazind consecutivitatea actiunilor,
decide asupra continutului metodologic si metodelor care pot fi utilizate, iar in cazul
cind a fost ordonata o expertiz complexa grupul de experti aproba un program
comun al actiunilor.
La cea de a II este realizata cercetarea empirica in scopul rezolvarii problemelor
ilustrate in ordonanta.
Cercetarea include in sine doua tipuri de actiuni:
initial expertul decide asupra starii individuale a subiectului cercetat, aceasta fiind
stabilita in baza observatiei, realizeaza aprecierea preliminara a
responsabilitatii/iresponsabilitatii acestuia, a comportamentului lui: adevarat sau
simulat;

- in cadrul cercetarii empirice specializate se utilizeaza diverse metode, tehnici si

instrumente in scopul investigatiei profunde a subiectului uman.
Etapa finala include doua tipuri de activitati:
analiza, sinteza si decodificarea informatiei capatate prin cercetarea subiectului;

- formularea concluziilor despre caracterul proceselor, insusirilor, starilor cercetate

in functie de continutul problemelor inaintate expertului.
Concluziile expertilor sint intocmite in scris si prezentate in forma de document.
Atunci cind se realizeaza o expertiza complexa toate partile participa la intocmirea
lor.

10. Condiiile de ordonare a EPJ n cadrul procesului penal.

a). necesitatea unor cunostinte speciale din domeniul psihologiei in vederea
adunarii probelor pentru desfasurarea rezultativa a cercetarii penale;

b). excluderea problemelor care intra in competenta doar a organelor judiciare si a

celor ce nu tin de domeniul special al psihologiei;

c). posibilitatea reala de realizare a unei cercetari specializate a aspectelor

psihologice - de utilizare a cunostintelor unui expert competent in cercul de
probleme (specialist in domeniu, cu studii superioare), rezolvarea carora poate oferi
probe convingatoare, caracterizat prin posedarea de cunostinte teoretice sI
experienta personala, de folosire in caz de necesitate a tehnicilor si instrumentelor
speciale de diagnosticare.

11. Ordonana pentru executare EPJ: definii i exemplificai.

Expertiza psihologia judiciara se efectueaza in baza ordonantei intocmite de
anchetatorul penal, procurorul sau instanta de judecata, care decid si asupra
componentei ei.

12. Notiunea de discernmant n EPJ.

Conceptul juridic: - discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care

se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de
a aprecia continutul si consecintele acestei fapte.
Conceptul medical-psihiatric: - In literatura de specialitate medicala (Enachescu, C.,
2008) se apreciaza ca discernamantul este capacitatea de a aprecia exact intentia
si motivatia actiunii.
Discernamantul reprezinta o functie a capacitatii psihice si semnifica aptitudinea
unei persoane de a intelege si aprecia critic continutul si consecintele social-
negative ale actelor sau faptelor sale, deci de a putea distinge intre bine si rau, la
un moment dat si raportat strict la o actiune sau inactiune prohibita de lege, fiind o
sinteza intre personalitatea si constiinta ce se realizeaza, la un anumit moment,
cum ar fi de exemplu momentul savarsirii faptei penale sau al exercitarii unui drept
subiectiv (Iftenie, V. & Costea, G., 2006

13. Expertiza starilor afective complexe in procesul penal

Procesele afective - fenomene psihice complexe, manifestate in modificari
fiziologice mai mult sau mai putin extinse, ducind la provocarea unei conduite
marcate de expresii emotionale si de traire subiectiva - se prezinta ca un raspuns la
niste situatii bine definite, caracterizat printr-o combinatie unica de reactii nervoase
si fiziologice, implicind in structura sa un sir de insusiri si procese psihice
individuale. Aceste procese se caracterizeaza prin:
- subiectivitate - apartin unui subiect concret, intrunind caracteristicile lui
individuale si relevind gradul de armonie/contrariere intre trebuintele personale si
evenimentele din ambianta;
- evaluativitate - implica o relatie, o raportare implicita la valorile personale si
sociale, apreciind favorabil sau nefavorabil evenimentele si situatiile concrete;
- motivatie - se prezinta in forma unor motive sau insotitor al motivatiei actiunilor,
stabilind o anumita tensiune in raport cu trebuintele individuale, contribuie la
reflectarea, inregistrarea faptelor, dar si orientarea, reglarea conduitelor;
- polaritate - au forma unor contraste in dinamica afectiva, dictate de gradul
tensiunii emotionale, de tendinta individului spre compensare a unor nevoi si
trebuinte.
Starea de frustrare poate fi agravata de anumite conditii temporare - imbolnaviri
somatice, astenie psihica, graviditate, situatii de nerealizare sociala (somaj, saracie,
conflicte cu ambianta sociala, etc).
Pentru identificarea acestei stari si stabilirea fortei perturbatorii a ei se prezinta
eficienta ordonarea expertizelor complexe - psihologic-psihiatrica, psihologic-
medicala.

Se recomanda folosirea in cadrul investigatiei a mai multor metode psihologice:

teste de personalitate, pentru masurarea temperamentului, caracterului, de
inteligenta, de identificare a sociabilitatii, proiective etc.

De exemplu, utilizarea testului Rorschach permite aprecierea proportiei dintre

manifestarile introvertite si extravertite in comportamentul subiectului cercetat: a
tipului de organizare a perceptiei, tipului de rezonante intime, intereselor,
tendintelor nevrotice, tensiunilor conflictuale, aspectelor inteligentei etc. Testul de
aperceptie tematica (T.A.T.), care solicita tratarea de catre subiect a unor situatii
ilustrate in 30 de planse, permite identificarea unor tendinte cu manifestare latenta
- de agresivitate, independenta/dependenta, dominatie/supunere etc. Utilizarea
testului Rosenzweig, ce cuprinde 24 de planse ce reprezinta doua persoane aflate in
situatii de frustrare, face posibila determinarea indicelui de conformitate la grup.

Stresul este o reactie nespecifica a organismului la solicitarile externe, reiesita dintr-

o incapacitate de adaptare.
Cercetat initial de H.Selye, acest fenomen a fost explicat prin modificarile
organizmului aparute in cazul unor situatii noi, care cer o perioada de adaptare de
durata: schimbari a parametrilor sistemului nervos, hormonal si a nivelului
neurotransmitatorilor.
Aceasta adaptare poate crea o discordanta dintre solicitari si autoevaluarea de sine
- fenomen definit cu notiunea de stres.
In practica judiciara poate fi utilizata EPJ in scopul stabilirii comportamentelor
neadecvate, aparute sub impactul stresului. Inlaturarea factorilor stresanti pe
parcursul cercetarii penale poate optimiza relatia anchetatorului cu persoana
anchetata.
Dintre cele mai potrivite metode psihologice, utilizate in diagnosticarea stresului,
putem nominaliza testul Lusher, testele de personalitate, MMPI, testele proiective.
Mecanismele de aparare de stres, la fel de diferite precum in cazul frustrarii, pot fi
urmatoarele:
- rationalizarea - cautarea de solutii plauzibile, justificari logice ale
comportamentului personal, a unei lumini favorabile pentru proiectarea actiunilor;
- proiectia - atribuirea unei situatii, persoane a propriilor trasaturi negative, greseli
proprii;
- intelectualizarea - concentrarea perceptiei asupra reactiei intelectuale, explicarea
starii personale, disocierea de starea emotiva;
- represia - inlaturarea din constiinta a impulsurilor, ideilor inacceptabile;
- reactia inversa - dezvoltarea subconstienta a unei reactii opuse primului impuls;
- sporirea consideratiei de sine - reevaluarea si cautarea de solutii;
- activitati care diminueaza stresul - la aer liber, sportive, de munca, interesante,
care contribuie la modificari fiziologice in organism, la concentrarea atentiei asupra
unor factori placuti;
- substitutia - inlocuirea unor scopuri fara sanse de succes cu altele, atractive si
pline de sicces.

14. Tipurile de dosare unde se recomanda efectuarea expertizei

psihologice judiciare.
Toate dosarele cu participarea minorilor, indiferent de locul si rolul lor in cadrul
procesului penal: infractor, victima, martor.

In cazul minorului pot aparea intrebari referitoare la:

capacitatea lui de a percepe si reproduce adecvat evenimentele;
de a constientiza cele intamplate;
predispozitia de a exagera cele percepute;
sugestibilitate marita, care conditioneaza posibilitatea de a influenta din exterior
marturiile minorului;
agresivitate si demonstrativitate in comportament;
prezenta unor particularitati psihologice individuale care ar putea sa influnteze
esential comportamentul minorului. In practica expertizei psihologice judiciare, prin
influenta esentiala se subintelege limitarea substantiala a capacitatilor subiectului
de a constientiza si de a- si controla propriile actiuni.
Crimele comise in stare de afect sau in alta stare de tensiune psihica. Concluziile
expertizei psihologice judiciare indica posibilitatea prezentei afectului sau a altei
stari de tensiune psihica (stres, frustrare etc.).
Dosarele de viol. In cazul dosarelor de viol expertiza poate fi dispusa atat in
privinta victimei, cat si in privinta inculpatului.
In privinta victimei, poate fi analizata capacitatea ei de a percepe si reproduce
adecvat evenimentele, de a constientiza actiunile savarsite cu ea si de a opune
rezistenta activa.
In privinta violatorului, se analizeaza capacitatea lui de a percepe si de a aprecia
adecvat actiunile proprii, prezenta particularitatilor psihologice individuale care ar fi
putut sa influenteze esential comportamentul lui in situatia analizata.
Concluziile psihologului pe dosarele de viol sunt foarte importante, dat fiind faptul
ca in practica judiciara persista tendinta de a califica comportamentul victimei, lipsit
de reactii active de autoaparare, drept comportament de acceptare a relatiei
sexuale.

15. Modele de intrebri adresate expertizei psihologice judiciare pe

diferite tipuri de dosare
I. Intrebari care ajuta la constatarea prezentei sau lipsei afectului sau altor stari de
tensiune psihica la inculpat, care au putut sa influenteze esential constiinta si
comportamentul lui in momentul comiterii crimei:
Tinand cont de particularitatile psihologice individuale ale personalitatii, precum si
de specificul situatiei analizate, s-a aflat oare subiectul in momentul savarsiri
actiunilor incriminate in stare de afect? Care au fost cauzele aparitiei afectului?
Tinand cont de particularitatile psihologice individuale ale personalitatii, precum si
de particularitatile situatiei analizate, s-a aflat oare respondentul in momentul
savarsiri actiunilor incriminate intr-o stare emotionala (tensiune psihica, frustrare,
confuzie) care ar fi putut sa influenteze esential constiinta si starea lui psihica? In
caz ca da in ce mod a putut sa se intample acest lucru?
S-a aflat oare inculpatul in stare de tensiune neuropsihica maxima in perioada
premergatoare actiunilor savarsite?
Exista o legatura cauzala intre starea psihica a subiectului, premergatoare
actiunilor, si starea lui psihica in momentul comiterii actiunilor analizate?
In cazul in care in momentul savarsirii actiunilor subiectul s-a aflat in stare de
tensiune neuropsihica si emotionala maxima, in ce masura aceasta stare a
influientat capacitatea lui de a constientiza importanta propriilor actiuni si
capacitatea de a le controla?
Tinand cont de starea psihica a subiectului, de particularitatile lui psihologice, si de
circumstantele cazului, a putut el sa coreleze corect actiunile proprii de autoaparare
cu cerintele obiective ale situatiei in care s-a aflat?
Care particularitati psihologice individuale ale subiectului au putut sa influenteze
esential comportamentul acestuia in situatia analizata?
II. Intrebari care ajuta la stabilirea capacitatilor psihice ale subiectilor (inculpat,
martor, victima), aflati in stare de sanatate psihica, de a percepe corect
circumstantele importante pentru dosar si de a depune marturii adecvate.

Tinand cont de particularitatile individuale si de varsta, precum si de conditiile

concrete in care s-a produs actiunea, a putut oare subiectul sa perceapa corect
circumstantele importante pentru dosar? (de indicat care)

Tinand cont de starea psihica in care s-a aflat subiectul in momentul perceptiei, a
putut el sa inteleaga corect circumstantele importante pentru dosar (de indicat
care)

III.Intrebari care ajuta la stabilirea capacitatilor psihice ale victimelor, aflate in stare
de sanatate psihica, de a intelege corect caracterul si importanta actiunilor
savarsite cu ele si de a opune rezistenta in situatiile de viol:

Poseda oare respondenta (-ul) unele particularitati psihologice individuale care ar fi

putut sa influenteze esential comportamentul in situatia analizata?
Luand in calcul particularitatile psihologice, starea psihica si continutul situatiei
analizate, a putut respondenta (-ul) sa comportamentul in situatia analizata?
Luand in calcul particularitatile psihologice, starea psihica si continutul situatiei
analizate, a putut respondenta (-ul) sa inteleaga corect caracterul si continutul
actiunilor savarsite cu ea (el)?
Tinand cont de particularitatile psihologice individuale, starea psihica si continutul
situatiei analizate, a putut respondenta (-ul) sa opuna rezistenta?
V. Intrebari care ajuta la stabilirea capacitatilor psihice si a particularitatilor
psihologice ale minorului (inculpat, martor, victima):

Tinand cont de particularitatile dezvoltarii psihice a respondentului, a putut el sa

constientizeze actiunile proprii si sa le controleze?
Luand in calcul particularitatile individuale si de varsta, precum si de conditiile
concrete in care s-a produs actiunea, a putut respondentul sa perceapa corect
circumstantele importante pentru dosar, sa le memorizeze si sa le reproduca
adecvat?

In cazul crimelor comise in grup: Tinand cont de particularitatile de varsta si

individuale ale respondentului, ce influenta a putut sa aiba membrii grupului asupra
lui; s-a aflat el in stare de dependenta psihologica de acest grup?
Manifesta respondentul semne de sugestibilitate marita?
Manifesta respondentul predispozitia de a exagera evenimentele produse si de a
fantaza?

V. Intrebari care ajuta la stabilirea capacitatilor minorului inculpat cu retard in

dezvoltare psihica de a constientiza importanta actiunilor proprii si deteminarea
capacitatii lui de a dirija actiunile proprii:

Manifesta minorul semne de retard in dezvoltare psihica, neconditionate de boala

psihica? In cazul prezentei respectivelor semne, prin ce anume se manifesta ele si
cum au influentat acestea comportamentul respondentului in situatia analizata?
Tinand cont de nivelul dezvoltarii psihice, a fost in stare minorul sa constientizeze
impotanta actiunilor proprii?
Luand in calcul nivelul dezvoltarii psihice, a putut minorul sa dirijeze actiunile
proprii?
VI. Intrebari care ajuta la stabilirea starilor psihice, particularitatilor psihologice
individuale care pot sa conditioneze accidentele rutiere sau tehnice:

S-a aflat oare respondentul in momentul savarsirii actiunilor analizate intr-o stare
psihica, ce ar fi putut influienta esential capacitatea lui de a-si realiza functiile?
Tinand cont de particularitatile psihologice individuale, starea psihica si
circumstantele situatiei
analizate, a putut respondentul sa aprecieze adecvat situatia, sa ia decizii corecte si
sa le realizeze?

VII. Intrebari care ajuta la stabilirea prezentei starilor psihice predispozante la suicid:

Tinand cont de particularitatile psihologice individuale si de caracterul situatiei, s-a

aflat respondentul in perioada premergatoare decesului intr-o stare psihica ce a
predispus la suicid? Care au fost cauzele acestei stari?
16. Concluziile specialistului psiholog (model structural) fixate.

17. Cerintele faa de documentul final al EPJ.

intocmirea lui in scris;
- consecutivitatea logica a compartimentelor:
a). in partea introductiva se specifica datele despre tipul expertizei, locul si timpul
efectuarii, componenta comisiei de experti sau date despre expertul care a cercetat
cauza, decizia organului juridic in baza caruia ea a fost efectuata, subiectul,
obiectivele, problemele investigatiei;
b). in partea de baza - divizata in sinteza unor date particulare si concluziile
generale - sint descrise calitatile obiectului cercetat si toata informatia adunata pe
parcursul expertizei, metodele utilizate in investigatie, rezultatele capatate in urma
aplicarii lor si concluziile reiesite din interpretare, iar in final, prin rezumarea tuturor
datelor, concluziile generale ale expertizei;
c). partea finala prevede concluziile decesive, formulate in functie de continutul
ordonantei instantei judiciare.
18. Drepturile i obligaiile expertului psiholog n EPJ.
Expertul este obligat sa se infatiseze la chemarea persoanei care realizeaza
cercetarea penala, a anchetatorului penal, procurorului sau instantei de judecata,
pentru a prezenta concluzii obiective cu privire la intrebarile ce i se pun.

Daca intrebarea pusa depaseste cadrul cunostintelor de specialitate ale expertului,

sau daca materialele puse la dispozitie nu sunt suficiente pentru prezentarea
concluziilor, expertul comunica in scris organului care a dispus expertiza ca nu
poate prezenta concluzii.
1). sa cerceteze materialele din dosar in legatura cu obiectul expertizei;

2). sa ceara sa i se puna la dispozitie materiale suplimentare, necesare pentru

prezentarea concluziilor;

3). sa participe, cu aprobarea persoanei care realizeaza cercetarea penala, a

anchetatorului penal sau procurorului, la interogatorii sau audieri si la alte acte de
urmarire penala;

4). in timpul cercetarii penale, anchetei preliminare si in sedinta de judecata sa

puna celui interogat intrebari in legatura cu obiectul expertizei, dar numai cu
aprobarea persoanei respective, responsabile de realizarea actiunilor de procedura
penala.