Profesor:

Student:

Roxana Ionescu Sandu
Nicolae Gabriel
 Cuprins:

Introducere
Capitolul I: Tipuri de intermediari
Capitolul II: Societati de servicii de investitii financiare
Capitolul III: Taxe si comisioane de tranzactionare
Bibliografie
 Introducere:

Fluxul de bani de la economie la investitie poate urma trei trasee. Unul este
finantarea interna. Agricultorul sau comerciantul care isi reduce cheltuielile de
consum in raport cu un anumit venit pentru a cumpara un tractor sau pentru a
moderniza magazinul se angajeaza in finantare interna sau autofinantare. Ei
realizeaza simultan actul de economisire si actul de investitie. Intr-o lume a
autofinantarii generale, toti operatorii economici s-ar autosatisface, nu ar exista
surplusuri si nici deficite.

Al doilea traseu este finantarea externa directa. Studentul care se imprumuta de

la parinti sau de la un coleg cu bani pentru a-si cumpara un curs beneficiaza de o
finantare externa directa. Intr-o lume a finantarii externe directe imprumutul
reprezinta o legatura intre cel care economiseste si investitor. Cei care
economisesc nemijlocit au surplus, cei care investesc au deficit, imprumutul se
acorda direct intre ei, fara intermediari.

Intermediarii financiari joaca un rol numai pe un al treilea traseu, anume

finantarea exterioara indirecta. Intr-o lume a finantarii indirecte, banii circula de
la subiecti cu surplus la intermediari si de la acestia la subiecti cu deficit.
Intermediarul financiar face, astfel, legatura intre sursa initiala de bani (cel care
are excedent) si utilizatorul final al banilor (cel care are deficit).
 Capitolul I :
Tipuri de intermediari

1. Intermediarii financiari
Intermediarul, ca atare, nu este niciodata economisitor sau investitor important,
neputand supravietui fara subiecti cu surplus de bani si subiecti cu cerere de
bani.
In economia moderna traseul finantarii externe indirecte reprezinta cel mai
important flux al banilor de la economisitor la investitor. Toate companiile sau
societatile comerciale pe actiuni au nevoie de finantare externa. Chiar si acele
corporatii sau societati comerciale care nu au datorii legal inregistrate in
contabilitatea lor sunt finantate din exterior 'imprumutand de la actionari', prin
intermediari: fonduri mutuale, fonduri de pensii, societati de asigurari. Atunci
cand o firma se imprumuta pe termen scurt, de regula apeleaza la banci
comerciale, care sunt intermediari financiari.
Pe piata monetara principalii intermediari financiari sunt: bancile comerciale,
casele de economii si consemnatiuni, cooperativele de credit, casele de ajutor
reciproc (ca institutii financiare depozitare), societatile de asigurari, fondurile de
pensii si companiile financiare si de investitii (ca institutii financiare
nedepozitare).
Pentru piata de capital, intermediarii sunt societatile de brokeraj, care de
asemenea sunt societati nedepozitare. Firmele de brokeraj (in terminologia
juridica romaneasca 'societati de servicii de investitii financiare' SSIF) sunt
organizatii financiare care cumpara si vand valori mobiliare (actiuni
obligatiuni) si ofera informatii si sfaturi de specialitate clientilor.
In ultimii ani, firmele de brokeraj au inceput sa ofere si servicii bancare. Ele
asigura clientilor conturi de evidenta si de economii sau pot sa le acorde credite,
garantate cu actiuni.
2. Brokeri si dealeri pe piata bursiera
Cea mai mare parte a tranzactiilor facute de investitori pe piata brsiera sunt
executate de societati de servicii de investitii financiare, care actioneaza ca
broker sau ca dealer.
Daca actioneaza in calitate de broker, firma serveste, de fapt, ca agent al
investitorului pentru a gasi o alta persoana care sa preia cealalta fateta a
tranzactiei. De exemplu, daca clientul societatii de brokeraj este un cumparator
de actiuni, aceasta trebuie sa gaseasca un vanzator pentru actiunea respectiva.
Pentru serviciile pe care le presteaza in calitate de broker firma primeste drept
compensare un comision.
In calitate de dealer, societatea de valori mobiliare 'ia pozitie' in diferite actiuni
sau obligatiuni, cu alte cuvinte propune sa cumpere sau sa vanda valori
mobiliare in cont propriu. Desi dealerul poate sa 'ia pozitie' in actiunile pe care
le tranzactioneaza numai pentru o scurta perioada de timp, totusi el isi asuma pe
acea perioada riscurile uzuale ale proprietarului.
Daca dealerul are o pozitie 'long' intr-o anumita actiune, adica o detine si pretul
actiunii scade, el pierde banii. Viceversa, dealerul are o pozitie 'short' intr-o
actiune, daca vinde temporar mai multe actiuni decat detine. In acest caz, daca
pretul actiunii creste, dealerul pierde banii, intrucat el trebuie sa cumpere
diferenta de actiuni vanduta in plus la un pret mai mare decat cel la care le-a
vandut original. Dealerii sunt compensati pentru activitatea lor prin diferenta
intre pretul cu care cumpara o actiune de la un investitor (bid price) si pretul la
care vinde acea actiune unui client (ask price). Intrucat dealerii cumpara si vand
actiuni si obligatiuni in cont propriu pentru a echilibra ordinele clientilor ei sunt
adeseori numiti facatori sau creatori de piata (market maker).
Multe din firmele de valori mobiliare actioneaza atat ca broker, cat si ca dealer.
3. Intermedierea de valori mobiliare
pe piata de capital a Romaniei
Intermedierea de valori mobiliare in Romania este reglementata prin Legea Nr.
297 din 2004.
In conformitate cu reglementarea mentionata, intermedierea de valori mobiliare
consta in cumpararea si/sau vanzarea de valori mobiliare ori drepturi aferente lor
sau derivand din acestea, precum si in operatiuni conexe sau accesorii autorizate
de CNVM. Astfel de activitati pot fi desfasurate numai de societati de servicii de
investitii financiare (SSIF), autorizate de CNVM.
 Capitolul II:
Societati de servicii de investitii financiare

Societati de servicii de investitii financiare

Societatile de servicii de investitii financiare se organizeaza obligatoriu sub
forma de societati pe actiuni, evident cu un numar de actionari minim 5. De
asemenea, societatile trebuie sa dispuna de un capital initial in functie de
activitatile pe care doresc sa le desfasoare.
Activitatile pe care le pot desfasura SSIF-urile sunt:
servicii principale: preluarea si transmiterea ordinelor primite de
la investitori in legatura cu unul sau mai multe instrumente financiare;
executarea ordinelor in legatura cu unul sau mai multe instrumente financiare,
altfel decat pe cont propriu; tranzactionarea instrumentelor financiare pe cont
propriu; administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe
baza discretionara, cu respectarea mandatului dat de acestia, atunci cand aceste
portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare; subscrierea de
instrumente financiare in baza unui angajament ferm si/sau plasamentul de
instrumente financiare;
servicii conexe: custodia si administrarea de instrumente financiare;
inchirierea de casete de siguranta; acordarea de credite sau imprumuturi de
instrumente financiare unui investitor, in vederea executarii unor tranzactii cu
instrumente financiare, in care respectiva societate de servicii de investitii
financiare este implicata in tranzactii; consultanta acordata societatilor cu privire
la orice probleme legate de structura de capital, strategie industriala, precum si
consultanta si servicii privind fuziunile si achizitiile de societati; alte servicii
privind subscrierea de instrumente financiare in baza unui angajament ferm;
consultanta de investitii cu privire la instrumentele financiare; servicii de schimb
valutar in legatura cu activitatile de servicii de investitii financiare prestate.
Capitalul initial al SSIF trebuie sa fie: cel putin 50.000 de euro, caz in care
presteaza toate serviciile mentionate mai sus, cu exceptia detinerii fondurilor
si/sau titlurilor financiare apartinand investitorilor, tranzactionarea titlurilor
financiare pe cont propriu sau subscrierii in cadrul emisiunilor de valori
mobiliare in baza unui angajament ferm; cel putin 125.000 de euro, caz in care
presteaza toate serviciile mentionate mai sus, cu exceptia tranzactionarii de
instrumente financiare pe cont propriu si subscrierii in cadrul emisiunilor de
valori mobiliare in baza unui angajament ferm; cel putin 730.000 de euro, caz in
care presteaza toate serviciile mentionate mai sus.
b) Agenti de servicii de investitii financiare
SSIF-urile isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare special
pregatiti, testati si autorizati. Agentii de servicii de investitii financiare pot
realiza operatiunile de intermediere numai pentru SSIF-ul pentru care a fost
autorizat si le este interzis sa efectueze astfel de operatiuni in nume propriu.
In afara de autorizarea generala, agentii de servicii de investitii financiare pot
obtine autorizari speciale pentru a tranzactiona in cadrul Bursei de Valori
Bucuresti sau in cadrul Bursei Electronice RASDAQ. Sunt, de asemenea,
necesare autorizari speciale pentru persoanele implicate in operatiunile de
transfer in registrul actiunilor, de contabilitate si de control intern.
c) Reguli de conduita
Conform reglementarilor CNVM, SSIF trebuie sa:
sa actioneze onest, impartial si cu diligenta profesionala in scopul protejarii
intereselor investitorilor si a integritatii pietei;
sa angajeze toate resursele, sa elaboreze si sa utilizeze eficient procedurile
interne necesare prestarii serviciilor de investitii financiare;
sa solicite de la investitori informatii referitoare la situatia lor financiara,
experienta investitionala si obiectivele cu privire la serviciile solicitate;
sa transmita investitorilor toate informatiile relevante privind tranzactiile in
care contrapartea este intermediarul;
sa incerce sa evite conflictele de interese, iar in cazul in care acestea nu pot
fi evitate, sa asigure investitorilor un tratament impartial;
sa desfasoare activitatea in conformitate cu reglementarile C.N.V.M.
aplicabile administrarii activitatii, in scopul protejarii intereselor investitorilor si
a integritatii pietei.
SSIF-urile si agentii lor au datoria de a executa ordinele clientilor la cel mai bun
pret in conditiile date ale pietei. Inainte de a negocia o anumita valoare
mobiliara in cont propriu, al unui actionar semnificativ al SSIF, al unui membru
al consiliului de administratie sau al unui angajat al sau, SSIF-ul trebuie sa
execute ordinele primite de la client pentru acea valoare mobiliara, la pretul din
cadrul unui ordin limita sau la un pret mai bun.
SSIF-urilor le este interzis sa efectueze tranzactii in scopul de a influenta in mod
artificial piata, sa afiseze cotatii sau sa introduca ordine de natura sa creeze o
impresie falsa asupra pretului real de piata al unei valori mobiliare, sa efectueze
tranzactii bazate pe informatii confidentiale sau privilegiate sau sa dezvaluie
asemenea informatii unor persoane care ar putea obtine beneficii prin
tranzactionarea pe baza acestor informatii.
SSIF, prin agentul sau, poate face recomandari de tranzactionare clientilor
actuali sau potentiali numai daca dispune de informatii financiare si de alte
documente accesibile publicului si nu are voie sa garanteze in nici un fel
performantele unei valori mobiliare. Pentru a dobandi autoritate discretionara
asupra portofoliului de valori mobiliare ale unui client, SSIF-ul are obligatia de
a obtine autorizatie pentru cont discretionar din partea acestuia, de a-i transmite
o informare despre existenta riscului asupra capitalului investit si de a preciza ca
performantele trecute nu reprezinta garantii ale performantelor viitoare.
In prezent, in Romania sunt autorizate 66 de SSIF-uri. Ele sunt reunite in
Asociatia Nationala a Societatilor de Servicii de Investitii Financiare.

Brokerii
Exista foarte multe conceptii gresite despre brokeri si despre ceea ce fac ei.
Brokerul de actiuni este angajat de o societate de servicii de investitii financiare
sa cumpere si sa vanda actiuni si sa faca alte servicii. Societatea se asteapta de la
brokeri sa genereze comisioane suficiente pentru acoperirea cheltuielilor si
realizarea unui profit net. Pentru brokeri, cuvintele de ordin sunt 'cumpara, vinde
si comision'.
Un broker nu este consultant de investitii. Aceasta profesie este exercitata de
persoane de specialitate, denumite 'consultanti de plasament', a caror activitate
este cuprinsa in Legea Nr. 297 din 2004. Mai mult, se considera ca profesia de
consultant de plasament este incorporabila cu cea de broker.
Brokerul nu poate sa spuna: 'Petrom este actiunea pentru Dumneavoastra. Ea nu
comporta risc si eu am sentimentul ca veti fi castigator'. Dimpotriva, el trebuie
sa spuna; 'Bazat pe analizele facute de societatea mea, va recomand actiunile
Petrom, care ofera potential pe termen lung si un dividend anual rezonabil, dar
decizia va apartine Dumneavoastra in exclusivitate'.
Rezulta ca brokerul nu poate sa spuna unui investitor ce sa cumpere si ce sa
vanda, decizia apartinand numai investitorului. S-ar putea ca pretul actiunii
Petrom sa creasca, dar concomitent sa creasca toata piata, pretul altor actiuni
chiar peste medie. Brokerul nu este un analist de investitii. Analiza actiunilor
este un serviciu separat permanent, consumator de timp, pentru care societatile
de valori mobiliare cheltuiesc sume considerabile.
De asemenea, brokerul nu este nici un administrator de portofoliu. Presupunem
ca un broker are 50 de clienti si fiecare dintre acestia detine actiuni la 20
societati (cifre minime). Clientii pot avea actiunile la 20 societati diferite intre
ele, sa presupunem ca, in total, la 200 societati. Timpul necesar pentru a fi
informat sumar in legatura cu situatia unei societati este de minim 30', de doua
ori pe an, in total 1 ora pe an. Deci timpul de analiza pentru 1000 societati X 1
ora este de 2000 de ore pe an. Presupunand ca saptamana de lucru efectiv este de
20 ore si ca anul are 50 de saptamani lucratoare, rezulta ca numai pentru analiza
societatilor brokerul ar trebui sa consume intregul an de lucru, fara sa se mai
ocupe de altceva (tranzactii, urmarirea pietei, discutii cu clientii, raportari etc.).
Unele societati de intermediere de investitii financiare ofera serviciul de
administrare a portofoliului contra unui comision special.
Rezulta ca brokerul de actiuni este un comerciant de actiuni, al carui venit
depinde de comision. Brokerul nu este un analist de actiuni, un consultant de
investitii sau un administrator de portofoliu. Cu toate acestea, tranzactionand
zilnic in piata, brokerul poate avea pareri utile despre piata, in general si despre
anumite actiuni, in particular. De aceea, sfatul lui, impreuna cu alte informatii
disponibile, trebuie luat in considerare la luarea unei decizii de investitii.
Decizia este insa a investitorului si nimeni altcineva nu trebuie sa-si asume
aceasta responsabilitate. Aceasta pentru a nu pati ca domnul X, care a spus: 'Am
un broker de exceptie, mi-a indicat sa cumpar trei actiuni diferite si la toate trei
pretul a scazut'.
Intre societatile de servicii de investitii financiare existente in prezent in
Romania, a selecta un broker este ca si cand ai alege un doctor sau un avocat.
Daca doresti sa ai pe cineva care sa-ti execute ordinele tale de cumparare sau
vanzare, presupunand ca esti suficient de bine informat, poti sa alegi un SSIF
chiar putin cunoscut, care percepe un comision redus. O astfel de alegere se
recomanda pentru investitii in societati pe care le cunosti bine. Daca, insa, esti
un investitor novice si ai nevoie de o serie de informatii despre piata, atunci este
nevoie sa apelezi la o societate de servicii de investitii financiare mai cunoscuta
sau recomandata de persoane adecvate.
Un criteriu de alegere a SSIF-ului prin care sa tranzactionezi este reputatia, care
se construieste in ani, dar care se poate pierde intr-o zi prin proaste servicii, erori
etc. Prima trasatura a reputatiei se refera la societatea de servicii de investitii
financiare ca atare si se masoara prin: activitate de analiza, seriozitate in
respectarea regulilor jocului, operativitate in indeplinirea ordinelor clientilor,
rigoare profesionala in administrarea conturilor discretionare, garantarea de
plasamente, acordare de credite etc. A doua trasatura a reputatiei se refera la
calitatea peronalului care se ocupa de clienti. Daca ai un frate broker la un SSIF
si esti interesat in a investi in societati din petrol, nu vei apela totusi la SSIF-ul
respectiv stiind ca alte societati sunt specializate in acel domeniu. Reputatia
poate fi confirmata de prieteni sau cunostinte, insa nu intotdeauna interesele
acestora coincid cu ale tale.
Pentru investitor este, de asemenea, important sa nu se astepte la prea mult si
prea repede. Multi oameni, care cumpara pentru prima oara actiuni, cauta o
actiune buna, care este sigura, promite un bun dividend si al carei pret creste
rapid.
Sunt si persoane care intra pe piata de capital pentru a 'da un tun', a deveni
repede bogati. Asemenea persoane devin 'jucatori de noroc', care adesea pierd
banii. Nu este prea mult a sublinia ca actiunile reprezinta o buna investitie si in
economia romaneasca. Pretul lor poate sa creasca pe termen lung numai daca
societatile comerciale pe care le reprezinta sunt capabile sa se dezvolte, sa
prospere, sa faca fata cerintelor viitorului.
 Capitolul III:
Taxe si comisioane de tranzactionare

Cele mai mici comisioane fixe pornesc de la 0,3% si ajung sa

depaseasca 1%, iar in cazuri exceptionale (cupoane) ating
chiar nivelul de 8%. Majoritatea brokerilor au stabilita o grila
de comisioane fixe care variaza in functie de valoarea totala
tranzactionata in fiecare luna, insa exista si brokeri care
stabilesc nivelul comisionului in functie de suma initiala
investita.
Cele mai ieftine tranzactii pentru investitori sunt de departe
cele realizate prin intermediul platformelor online, fara
ajutorul sau asistenta unui broker. In general, conturile asistate
au costuri cu 0,2 0,4 puncte procentuale mai mari decat
conturile online.
Goldring, Ieba Trust si Interdealer sunt singurele case de
brokeraj care percep un comision unic pentru tranzactiile
online, indiferent de suma investita sau rulajul lunar. De
asemenea, exista si firme de brokeraj care incearca sa
incurajeze tranzactiile pe termen foarte scurt acordand
comisioane intra-day reduse, ce pot ajuge si la 0,25%.
nvestitorii au facut tranzactii in valoare de 7,97 miliarde lei in
acest an pe Bursa de Valori Bucuresti, in comparatie cu suma
de 11,2 miliarde lei inregistrata pe parcursul intreg anului
2013.
*Comisioane percepute pentru tranzactiile cu actiuni facute
pe Bursa de Valori Bucuresti
 Bibliografie:

www.wikipedia.ro
www.wall-street.ro
https://laurentiumihai.ro
http://www.creeaza.com