Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student:
Roxana Ionescu Sandu
Nicolae Gabriel
Cuprins:
Introducere
Capitolul I: Tipuri de intermediari
Capitolul II: Societati de servicii de investitii financiare
Capitolul III: Taxe si comisioane de tranzactionare
Bibliografie
Introducere:
Fluxul de bani de la economie la investitie poate urma trei trasee. Unul este
finantarea interna. Agricultorul sau comerciantul care isi reduce cheltuielile de
consum in raport cu un anumit venit pentru a cumpara un tractor sau pentru a
moderniza magazinul se angajeaza in finantare interna sau autofinantare. Ei
realizeaza simultan actul de economisire si actul de investitie. Intr-o lume a
autofinantarii generale, toti operatorii economici s-ar autosatisface, nu ar exista
surplusuri si nici deficite.
1. Intermediarii financiari
Intermediarul, ca atare, nu este niciodata economisitor sau investitor important,
neputand supravietui fara subiecti cu surplus de bani si subiecti cu cerere de
bani.
In economia moderna traseul finantarii externe indirecte reprezinta cel mai
important flux al banilor de la economisitor la investitor. Toate companiile sau
societatile comerciale pe actiuni au nevoie de finantare externa. Chiar si acele
corporatii sau societati comerciale care nu au datorii legal inregistrate in
contabilitatea lor sunt finantate din exterior 'imprumutand de la actionari', prin
intermediari: fonduri mutuale, fonduri de pensii, societati de asigurari. Atunci
cand o firma se imprumuta pe termen scurt, de regula apeleaza la banci
comerciale, care sunt intermediari financiari.
Pe piata monetara principalii intermediari financiari sunt: bancile comerciale,
casele de economii si consemnatiuni, cooperativele de credit, casele de ajutor
reciproc (ca institutii financiare depozitare), societatile de asigurari, fondurile de
pensii si companiile financiare si de investitii (ca institutii financiare
nedepozitare).
Pentru piata de capital, intermediarii sunt societatile de brokeraj, care de
asemenea sunt societati nedepozitare. Firmele de brokeraj (in terminologia
juridica romaneasca 'societati de servicii de investitii financiare' SSIF) sunt
organizatii financiare care cumpara si vand valori mobiliare (actiuni
obligatiuni) si ofera informatii si sfaturi de specialitate clientilor.
In ultimii ani, firmele de brokeraj au inceput sa ofere si servicii bancare. Ele
asigura clientilor conturi de evidenta si de economii sau pot sa le acorde credite,
garantate cu actiuni.
2. Brokeri si dealeri pe piata bursiera
Cea mai mare parte a tranzactiilor facute de investitori pe piata brsiera sunt
executate de societati de servicii de investitii financiare, care actioneaza ca
broker sau ca dealer.
Daca actioneaza in calitate de broker, firma serveste, de fapt, ca agent al
investitorului pentru a gasi o alta persoana care sa preia cealalta fateta a
tranzactiei. De exemplu, daca clientul societatii de brokeraj este un cumparator
de actiuni, aceasta trebuie sa gaseasca un vanzator pentru actiunea respectiva.
Pentru serviciile pe care le presteaza in calitate de broker firma primeste drept
compensare un comision.
In calitate de dealer, societatea de valori mobiliare 'ia pozitie' in diferite actiuni
sau obligatiuni, cu alte cuvinte propune sa cumpere sau sa vanda valori
mobiliare in cont propriu. Desi dealerul poate sa 'ia pozitie' in actiunile pe care
le tranzactioneaza numai pentru o scurta perioada de timp, totusi el isi asuma pe
acea perioada riscurile uzuale ale proprietarului.
Daca dealerul are o pozitie 'long' intr-o anumita actiune, adica o detine si pretul
actiunii scade, el pierde banii. Viceversa, dealerul are o pozitie 'short' intr-o
actiune, daca vinde temporar mai multe actiuni decat detine. In acest caz, daca
pretul actiunii creste, dealerul pierde banii, intrucat el trebuie sa cumpere
diferenta de actiuni vanduta in plus la un pret mai mare decat cel la care le-a
vandut original. Dealerii sunt compensati pentru activitatea lor prin diferenta
intre pretul cu care cumpara o actiune de la un investitor (bid price) si pretul la
care vinde acea actiune unui client (ask price). Intrucat dealerii cumpara si vand
actiuni si obligatiuni in cont propriu pentru a echilibra ordinele clientilor ei sunt
adeseori numiti facatori sau creatori de piata (market maker).
Multe din firmele de valori mobiliare actioneaza atat ca broker, cat si ca dealer.
3. Intermedierea de valori mobiliare
pe piata de capital a Romaniei
Intermedierea de valori mobiliare in Romania este reglementata prin Legea Nr.
297 din 2004.
In conformitate cu reglementarea mentionata, intermedierea de valori mobiliare
consta in cumpararea si/sau vanzarea de valori mobiliare ori drepturi aferente lor
sau derivand din acestea, precum si in operatiuni conexe sau accesorii autorizate
de CNVM. Astfel de activitati pot fi desfasurate numai de societati de servicii de
investitii financiare (SSIF), autorizate de CNVM.
Capitolul II:
Societati de servicii de investitii financiare
Brokerii
Exista foarte multe conceptii gresite despre brokeri si despre ceea ce fac ei.
Brokerul de actiuni este angajat de o societate de servicii de investitii financiare
sa cumpere si sa vanda actiuni si sa faca alte servicii. Societatea se asteapta de la
brokeri sa genereze comisioane suficiente pentru acoperirea cheltuielilor si
realizarea unui profit net. Pentru brokeri, cuvintele de ordin sunt 'cumpara, vinde
si comision'.
Un broker nu este consultant de investitii. Aceasta profesie este exercitata de
persoane de specialitate, denumite 'consultanti de plasament', a caror activitate
este cuprinsa in Legea Nr. 297 din 2004. Mai mult, se considera ca profesia de
consultant de plasament este incorporabila cu cea de broker.
Brokerul nu poate sa spuna: 'Petrom este actiunea pentru Dumneavoastra. Ea nu
comporta risc si eu am sentimentul ca veti fi castigator'. Dimpotriva, el trebuie
sa spuna; 'Bazat pe analizele facute de societatea mea, va recomand actiunile
Petrom, care ofera potential pe termen lung si un dividend anual rezonabil, dar
decizia va apartine Dumneavoastra in exclusivitate'.
Rezulta ca brokerul nu poate sa spuna unui investitor ce sa cumpere si ce sa
vanda, decizia apartinand numai investitorului. S-ar putea ca pretul actiunii
Petrom sa creasca, dar concomitent sa creasca toata piata, pretul altor actiuni
chiar peste medie. Brokerul nu este un analist de investitii. Analiza actiunilor
este un serviciu separat permanent, consumator de timp, pentru care societatile
de valori mobiliare cheltuiesc sume considerabile.
De asemenea, brokerul nu este nici un administrator de portofoliu. Presupunem
ca un broker are 50 de clienti si fiecare dintre acestia detine actiuni la 20
societati (cifre minime). Clientii pot avea actiunile la 20 societati diferite intre
ele, sa presupunem ca, in total, la 200 societati. Timpul necesar pentru a fi
informat sumar in legatura cu situatia unei societati este de minim 30', de doua
ori pe an, in total 1 ora pe an. Deci timpul de analiza pentru 1000 societati X 1
ora este de 2000 de ore pe an. Presupunand ca saptamana de lucru efectiv este de
20 ore si ca anul are 50 de saptamani lucratoare, rezulta ca numai pentru analiza
societatilor brokerul ar trebui sa consume intregul an de lucru, fara sa se mai
ocupe de altceva (tranzactii, urmarirea pietei, discutii cu clientii, raportari etc.).
Unele societati de intermediere de investitii financiare ofera serviciul de
administrare a portofoliului contra unui comision special.
Rezulta ca brokerul de actiuni este un comerciant de actiuni, al carui venit
depinde de comision. Brokerul nu este un analist de actiuni, un consultant de
investitii sau un administrator de portofoliu. Cu toate acestea, tranzactionand
zilnic in piata, brokerul poate avea pareri utile despre piata, in general si despre
anumite actiuni, in particular. De aceea, sfatul lui, impreuna cu alte informatii
disponibile, trebuie luat in considerare la luarea unei decizii de investitii.
Decizia este insa a investitorului si nimeni altcineva nu trebuie sa-si asume
aceasta responsabilitate. Aceasta pentru a nu pati ca domnul X, care a spus: 'Am
un broker de exceptie, mi-a indicat sa cumpar trei actiuni diferite si la toate trei
pretul a scazut'.
Intre societatile de servicii de investitii financiare existente in prezent in
Romania, a selecta un broker este ca si cand ai alege un doctor sau un avocat.
Daca doresti sa ai pe cineva care sa-ti execute ordinele tale de cumparare sau
vanzare, presupunand ca esti suficient de bine informat, poti sa alegi un SSIF
chiar putin cunoscut, care percepe un comision redus. O astfel de alegere se
recomanda pentru investitii in societati pe care le cunosti bine. Daca, insa, esti
un investitor novice si ai nevoie de o serie de informatii despre piata, atunci este
nevoie sa apelezi la o societate de servicii de investitii financiare mai cunoscuta
sau recomandata de persoane adecvate.
Un criteriu de alegere a SSIF-ului prin care sa tranzactionezi este reputatia, care
se construieste in ani, dar care se poate pierde intr-o zi prin proaste servicii, erori
etc. Prima trasatura a reputatiei se refera la societatea de servicii de investitii
financiare ca atare si se masoara prin: activitate de analiza, seriozitate in
respectarea regulilor jocului, operativitate in indeplinirea ordinelor clientilor,
rigoare profesionala in administrarea conturilor discretionare, garantarea de
plasamente, acordare de credite etc. A doua trasatura a reputatiei se refera la
calitatea peronalului care se ocupa de clienti. Daca ai un frate broker la un SSIF
si esti interesat in a investi in societati din petrol, nu vei apela totusi la SSIF-ul
respectiv stiind ca alte societati sunt specializate in acel domeniu. Reputatia
poate fi confirmata de prieteni sau cunostinte, insa nu intotdeauna interesele
acestora coincid cu ale tale.
Pentru investitor este, de asemenea, important sa nu se astepte la prea mult si
prea repede. Multi oameni, care cumpara pentru prima oara actiuni, cauta o
actiune buna, care este sigura, promite un bun dividend si al carei pret creste
rapid.
Sunt si persoane care intra pe piata de capital pentru a 'da un tun', a deveni
repede bogati. Asemenea persoane devin 'jucatori de noroc', care adesea pierd
banii. Nu este prea mult a sublinia ca actiunile reprezinta o buna investitie si in
economia romaneasca. Pretul lor poate sa creasca pe termen lung numai daca
societatile comerciale pe care le reprezinta sunt capabile sa se dezvolte, sa
prospere, sa faca fata cerintelor viitorului.
Capitolul III:
Taxe si comisioane de tranzactionare
www.wikipedia.ro
www.wall-street.ro
https://laurentiumihai.ro
http://www.creeaza.com