Cele mai recente perspective din domeniul discursului istoric (la nouvelle histoire - istoria

nou) se refer la promovarea unei imagini novatoare i globale asupra trecutului, avnd n
vedere modul (sau mai degrab modurile), manierele n care oamenii societilor trecute vd,
percep i i imagineaz cosmosul, lumea care-i nconjoar, cum se vd pe ei nii, cum i vd
pe ceilali, precum i sistemele de valori n funcie de care i modeleaz atitudini,
comportamente, reacii unii fa de ceilali i fa de provocrile mediului natural, social sau
politic. ntr-un cuvnt, paradigma mental specific unui anumit timp istoric. Istoria
mentalitilor a inaugurat o perspectiv dinamic asupra trecutului, ncercnd s evite
capcanele unui determinism rigid, care merge direct de la cauz la efect. Spiritul
pluridisciplinar prin care se caracterizeaz noua viziune istoric (psihologie social, geografie
uman, demografie istoric, lexicologie, semantic, etc.) este unul ditre principalele atribute
ale noului tip de discurs. n centrul investigaiei este aezat nu un om abstract i universal, ci o
fiin concret din punct de vedere istoric, aezat n mijlocul lumii sale i nu rupt de aceasta.
Atenia aste aadar acordat oamenilor cu toate tririle, emoiile, pasiunile, crizele i reveriile
lor, uneori raionali, dar cel mai adesea instinctivi, i nu indivizilor care se reduc la o simpl
proiecie social a unei imagini mascate, fie voit, fie accidental.

Marginalii la un volum de istorie culturala

axiologia mediilor urbane (preponderent proletare) si au generat cultura populara urbana

(8). Istoria culturala. Origini, evolutii, tendinte, studiul Ecaterinei Lung din 2009
trateaza un demers istoriografic inedit istoria culturala , domeniu novator in cercetarea
istoriei, evolutie a institutionalizatei istorii a mentalitatilor colective. Autoarea realizeaza,
mai inti, o sinteza coerenta, cu referire antecedentele disciplinei, apoi la revolutia
istoriografica provocata in secolul XX de Scoala Analelor, fenomen prezentat conform
analizei consacrate de Peter Burke cu referire la evolutiile disciplinei, afirmarea celor trei
generatii ale acestei scoli istoriografice si faptul ca aceasta istorie a mentalitatilor colective
si a imaginarului a ramas fundamentul si resortul progresului istoriografic.
Noua istorie
Incepnd cu capitolul Scoala de la Annales si istoria mentalitatilor, Ecaterina Lung deschide
analiza propriu-zisa a subiectului. La sfrsitul anilor 20, in Franta, la Strasbourg, in jurul lui
Marc Bloch, Lucien Febre si revistei infiintate de ei, Annales dhistoire conomique et
sociale, se va naste istoria culturala. Ceea ce, pna la acel moment, nu a insemnat dect o
serie de initiative mai mult sau mai putin izolate, de acum devenea o miscare organizata.
Pentru prima data de la Ranke se contureaza o miscare (devenita in timp o adevarata
scoala). In vederea analizei acestei miscari, Ecaterina Lung accentueaza aspectele care tin
de contextul istoric, dar mai ales cultural-stiintific. Astfel, este prezentat spatiul confruntarilor
istoriografice, dar si cel al rivalitatilor dintre stiintele socio-umane (disciplinele conexe);
sociologia, antropologia si istoria care au emis pretentia de a detine statutul de lider in cadrul
stiintelor sociale. Istoria, chiar daca a cstigat mai multa popularitate, cititori noi, a reusit sa
preia din metodologiile si din perspectivele celorlalte discipline ale umanului. In timp ce
acestea din urma si-au conservat statutul, istoria a devenit interdisciplinara si, din aceasta
perspectiva, si pragmatica (evident, ne gndim, la ceea ce este New History).
Aceasta adaptare, acest fenomen de emancipare si de modernizare a disciplinei este ilustrat de
autoare si prin prezentarea structurii procentajului de articole publicate in revista Scolii de la
Annales; daca in perioada anilor 29-45, 58% dintre studii erau de istorie economica, 25% de
istorie sociala, 10% de istorie culturala si doar 3% de istorie politica, in deceniile urmatoare
incepe sa domine interesul pentru temele culturale. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,
Annales. Economies. Socits. Civilisations incepe sa seduca spatiul istoriografiei, prin
abordarea de noi teme interdisciplinare, prin spiritul tutelar al lui Fernand Braudel. El va
conduce revista intre anii 1956-1969 si va aduce istoriei o faima nemaiintlnita in rndul
francezilor, att prin eforturile sale de scriitor, ct si prin cele care tineau de vizibilitatea in
media, de atragerea de fonduri, de infiintarea de institute satelit (Maison de Sciences de l
Homme). Mesajul lui Braudel era unul clar, si anume ca istoria trebuie sa aiba rolul dominant
in raport cu celelalte stiinte sociale, dupa ce secole de-a rndul a avut un statut ancilar.
Datorita problemelor sociale din Franta anilor 70, noua generatie de la Annales (Jacques Le
Goff, E. Le Roy Ladurie si Marc Ferro) isi va indrepta atentia spre studierea alteritatii,
inmultindu-se astfel, din nou, studiile de istoria mentalitatilor, oarecum neglijate in perioada
Braudel. Aceasta generatie este prima care isi muta perspectiva vizavi de studierea istoriei
(noua istorie/ nouvelle histoire), adoptnd modelul britanic (history from below), model ce
resemnifica interesul pentru cultura populara, religiozitatea populara etc.
Cei uitati; viata cotidiana
Se spunea ca de acum istoria va aminti de cei uitati, de oamenii simpli, de anonimii istoriei.
Se schimba si imaginea despre statutul istoricului, rolul lui reducndu-se la acela de a oferi
o explicatie plauzibila cu referire la intmplarile trecutului colectiv. Ecaterina Lung incheie
acest capitol cu mentiunea ca, incepnd din ultimele doua decenii, atentia istoricilor s-a
indreptat spre istoria secolului XX; o dovada o constituie si faptul ca revista isi schimba din
nou denumirea, devenind Histoire, Sciences Sociales (1994), emblematica pentru finalitatile
celei de a patra generatie a scolii istoriografice (astfel, Marc Ferro studiaza Rusia bolsevica si
Primul Razboi Mondial, filmul artistic), pentru problemele socio-police ale modernitatii (vezi
echivalenta Modernity: Early si Late = prezent). Astfel, capitolul este o rezumare a intregii
existentei scolii istoriografice a Analelor. In urmatoarele capitole (Antropologia istorica,
Microistoria si istoria vietii cotidiene, Vecinatati: Studiile culturale), Ecaterina Lung,
pentru a oferi o imagine ct mai ampla asupra temei, prezinta, pe larg, curentele paralele cu
rol in geneza si afirmarea istoriei culturale, orientari si microdiscipline pe care aceasta le
asimileaza (ex.: antropologia istorica) incepnd din a doua jumatate a secolului XX.
In capitolul Vecinatati: Studiile culturale, Ecaterina Lung mentioneaza principalele directii
si teme abordate de istoria culturala: a) politicile de reprezentare, circuitele culturale, analiza
textuala a formelor media, literare, culturale legate de productie, distributie si consum; b)
Studiul etnografic, calitativ al acestor forme in viata cotidiana, analiza proceselor sociale si de
comunicare pe care le definesc; c) investigarea a noi practici (pedagogice); preocuparea
pentru texte culturale, experienta traita, relatia intre text, materialitate, viata cotidiana. Pe baza
acestor preferinte tematice sunt prezentate experientele/inovatiile culturale din anii 60
(antropologia istorica din Franta), din anii 70 (microistoria din Italia), redescoperirea vietii
private (1), analiza individului, specifica microistoriei (2) (vezi exemplul lui Carlo Ginzburg,
celebru prin Il formaggio e I vermi, 1976; J. Le Goff cu biografii ale Sfntului Francisc din
Assissi si Ludovic al IX-lea), a familiei, a casatoriei, a gastronomiei si alimentatiei, a
vestimentatiei, a limbajului/discursului, a maladiilor (teme specifice antropologiei istorice),
sau mai curnd a culturii, inteleasa in acceptiunea sa moderna ca sistem contestabil, variabil,
neomogen, conflictual (uneori) de axiologii si practici umane.
Un alt aspect interesant, prezentat in lucrarea de fata este reprezentat de subcapitolul dedicat
curentului Alltagsgeschichte, varianta germana a revolutiei istoriografice. Ecaterina Lung
traseaza liniile principale ale curentului istoriografic, vazut, ca si noi, ca varianta locala a noii
istorii, iar pe de alta parte si ca varianta politica a istoriei culturale; in anii 80 al secolului
XX, fiind stimulata de statul federal, istoriografia se dedica, mai ales prin intermediul
studiilor de microistorie si antropologie (3), istoriei recente. E o maniera, spunem noi, de
disculpare partiala vizavi de Holocaust. Astfel, studii consacrate vietii cotidiene a mediilor
muncitoresti incearca sa convinga asupra faptului ca ideologia nazista nu s-a bucurat de o
asumare integrala, unanima. Pentru a fi mai convingatori, istoricii implicati in acest demers au
folosit interviul, contribuind, astfel, in Europa, la afirmarea istoriei orale (4).
Ecaterina Lung apreciaza ca cel mai interesant aspect al preocuparilor istoricilor germani este
reabilitarea unor teme am spune noi pna atunci exersate de marxism, de istoria marginalilor
si a marginalitatii care propun abandonarea (relativa) istoriei elitelor, a culturii traditionale
si favorizarea unor teme pna atunci periferice (vezi mediile muncitoresti, statutul femeii in
Germania interbelica). Ca studiu reprezentativ al miscarii istoriografice dezvoltate de germani
este mentionata lucrarea lui Christopher Browning, Ordinary Men: Reserve Police Batalion
101 and the Final Solution in Poland. Acest studiu i-a linistit pe cei care vedeau in metoda
curentului Alltagsgeschichte o tentativa de reabilitare subtila a regimului nazist; istoricii
germanii, conform suspiciosilor, ar promova o practica oarecum empatica prin care cititorul,
dupa experienta identificarii cu Celalalt aici omul german orbit de retorica nazista , poate
deveni mai tolerant cu privire la responsabilizarea germanului in raport cu declansarea
razboiului si cu Holocaustul. Acest studiu de proportii restrnse arata insa cum oamenii
obisnuiti (aici politisti hamburghezi cu background muncitoresc si fara sentimente antisemite)
s-au transformat in ucigasi, evolutia lor fiind efectul contextul de atunci. Am spune ca
Christopher Browning ne provoaca, la urma urmei, la reflectie vizavi de avatarul naturii
umane. Dar, totodata, am mai adauga noi, sa nu uitam ca autorul este unul dintre cei mai
cunoscuti istorici americani ai Holocaustului si ca nu apartine culturii germane.
De asemenea, noua ne pare mai reprezentativ pentru aceasta maniera de privire lucida asupra
istoriei un alt demers interdisciplinar (presupune analiza antroplogica si microistoricianista,
elemente de istorie orala), un studiu care, pornind mai ales de la documente penale si
interviuri de istorie orala, reconstituie actul masacrarii comunitatii evreiesti din Jedwabne de
catre populatia (civila) poloneza a localitatii respective (Polonia, iulie 1941, in contextul
retragerii autoritatilor sovietice si al instaurarii celor naziste). Consideram ca att descrierea,
fara artificii literare, ct si interviurile, care demonstreaza refuzul asumarii crimei colective de
catre urmasii criminalilor, spun mult mai multe despre natura umana. Ceva din substanta
cartii, episoadele de o brutalitate explicita si atroce ne evoca atmosfera din scrierile lui
Primo Levi.

De la cum a fost cu adevarat la cum a fost aceasta pentru el, ea, ei

Urmatorul capitol, O noua paradigma istoriografica: istoria culturala, este impartit in doua
subcapitole (1. Istoria culturala anglo-saxona; 2. Noua istorie culturala franceza), in care
sunt analizate istoria culturala din mediul anglo-saxon si noua istorie culturala din Franta.
Neincrederea si relativismul promovate de filosofia postmodernista (anii 80) vor aduce o
noua contestare/schimbare in istoriografia occidentala. Acea mutatie va fi reprezentata de
the cultural turn. Aceasta turnura este practic continuarea a uneia mai vechi (anii 60-
70), the linguistic turn, care punea accent pe valorile limbajelor. Daca pna la acest
moment intrebarea fundamentala a istoricului a fost Cum a fost cu adevarat?, noua intrebare
paradigmatica se va concentra pe felul in care oamenii care au trait istoria au perceput-o si au
suportat-o: Cum a fost (aceasta, n.n.) pentru el, ea, sau ei?; astfel, noua paradigma
istoriografica si culturala se evidentiaza prin caracterul interpretativ si prin relativizarea
acestei interpretari. Din nou, se reia o tema de reflectie culturala, determinata de ambiguitatea
disciplinara a istoriei si de conexiunile irefutabile pe care aceasta le are, din totdeauna, cu
celelalte discipline ale umanului. Asadar, istoricul nu mai are sarcina/finalitatea de a
reconstitui cu exactitate istoria petrecuta (pentru ca un astfel de construct nu este posibil si nu
ar avea credibilitate), ci se concentreaza pe interpretarea acelei istorii, pe incercarea de a
descifra semnificatiile pe care procesele, fenomenele, obiectele culturale le aveau pentru
oamenii care le traiau, sau in preajma carora traiau. Drept reprezentanti ai acestei metodologii,
Ecaternia Lung ii mentioneaza pe Clifford Geertz (SUA) (5), Robert Darnton (vezi The
Great Cat Massacre, aparuta in 1984), Lynn Hunt (The New Cultural History), Pierre
Bourdieu.
Istoria culturala actuala a presupus o mai accelerata dinamica a perspectivelor si
metodologiilor, chiar existenta unui circuit al inovarii, imitarii creative si reinventarii. Astfel,
Ecaterina Lung surprinde maniera in care jocurile se realizeaza intre istoriografiile franceza,
britanica si americana. Printre directiile de cercetare lansate de istoriografia din Statele Unite
si reinventate se numara si gender studies (care va da nastere in spatiul culturii franceze unui
nou gen istoriografic histoire des femmes/istoria femeilor (vezi Georges Duby, Michelle
Perrot). In relationarea istoriografica franco-americane rolul de mediator i se acorda, de catre
autoare, lui Roger Chartier. Acesta si apoi Alain Corbin, Pascal Ory, Jean Franois Sirinelli au
configurat prioritatile istoriei culturale, tranzitia de la istoria sociala a culturii la o istorie
culturala a socialului.
Interferenta celor doua istoriografii a fost responsabila de afirmarea noii istorii culturale
franceze, care va impune teme noi de investigatie, precum: sensibilitatea culturala,
manifestarile ludice, imaginarul, legate de viata palpabila (natura, corp, obiecte banale,
simturi si sentimente, vrste ale vietii, moravuri, cultura festivului, reconstructia mitologica
etc). Noile studii au avut avantajul de a fi mai accesibile dect precedentele si proliferarii
publicatiilor de discurs istoriografic (vezi Mouvement social, Clio, Revue dhistoire de
XIXe sicle). Insa cea mai importanta schimbare pe care o aduce noua istoriografie tine de
faptul ca ea se ocupa de dimensiunile colective ale fenomenelor deja studiate, dar mai ales de
influenta lor intr-un mediu social si cultural. Altfel spus, vorba Ecaterinei Lung, noua istorie
culturala nu se ocupa de istoria fizicii, ci de istoria fizicienilor, nu de istoria presei, ci de
istoria jurnalistilor. Poate era necesara o prezentare mai ampla a inovatiilor istoriografice si a
limitele lor in relatie cu preocuparile unor microdiscipline ce seduc consumatorul de
documentare istorice puternic fictionalizate (vezi egoistoria si psihostoria, recent, din
nefericire si de neocolit, vulgarizate de productiile documentare ale canalelor media
specializate pe abordarea inedita a temelor istorice clasice puterea, Egiptul, Roma, celtii,
masoneria, religiile, etc).
Pe teren romnesc:
obsesia sincronismului
Dupa ce prezinta fenomenul istoriografic al istoriei culturale in Occident, Ecaterina Lung
dedica un capitol (Istoria culturala in Romnia, cu doua subcapitole: 1. Istoria culturii; 2.
Istoria mentalitatilor in Romnia) impactului pe care l-a avut istoria culturala occidentala in
spatiul academic romnesc. Contextul politic al ultimelor doua secole a influentat in mod
direct, uneori in maniera brutala (vezi lichidarea lui Gh. Bratianu in sistemul concentrationar
romnesc) evolutia scrisului istoric in spatiul cultural romnesc. Cercetatoarea isi incepe
capitolul cu un scurt istoric al interesului manifestat pentru cultura si istorie culturala in
spatiul cultural romnesc, preciznd antecedente de acest gen, incepnd cu Iluminismul
(curent cultural foarte iubit de catre istoriografia romna in perioada comunista datorita
faptului ca parea, prin cteva contributii, sincron cu cel din Occident).
Interesul pentru cultura se accentueaza, conform analizei, in secolul XIX, in contextul dorintei
realizarii Unirii, a intelectualitatii romne de atunci, care a gasit in cultura (ca unitate culturala
a romnilor) un argument infinit mai bun dect in politica in vederea construirii unei istorii
comune a romnilor. Cnd vorbim despre istoriografia romna in general si despre evolutiile
acesteia in modernitate, trebuie sa observam existenta unei atitudini culturale constante, si
anume aceea de a fi in sincronism cu evolutiile culturii/istoriografiei occidentale (vezi
demersurile lui Titu Maiorescu, A. D. Xenopol, Ioan Bogdan, Vasile Prvan, Nicolae Iorga,
George Calinescu, dar mai ales Gheorghe Bratinau, oameni de cultura care au constientizat
nevoia depasirii decalajului existent intre culturile occidentale si cele ale estului, respectiv cea
romneasca). Desi dominanta a fost atentia acordata elitelor in calitate de creatoare de
institutii si istorie factologica si culturala, incepuse sa se manifeste, ce-i drept timid, si
interesul pentru oamenii mici (Nicolae Iorga) si cultura lor (cultura populara), pentru o alta
maniera dect cea specifica etnologiei si sociologiei.
Schimbarea regimului politic dupa 1946, lichidarea intelectualitatii cu optiuni anticomuniste,
impunerea interpretarii materialist-dialectice cu referire la istorie mai inti in cheie
internationalist-staliniste, iar apoi marxista si nationalist-comunista au afectat profund
istoriografia, devenita o anexa a politicului, parte a ideologiei oficiale. Relativa liberalizare, la
sfrsitul anilor 60, a regimul ceausist, reluarea contactelor culturale cu Occidentul au facilitat
patrunderea fragmentara si timida a metodelor si temelor specifice istoriei mentalitatilor
colective (in acest caz, Ecaterina Lung, oarecum sincronic, apreciaza antecedentele stiintifice
intreprinse de Alexandru Dutu, Lucian Boia, Pompiliu Teodor, Zoe Petre). Evident, mai mult
spatiu, in economia textului, va fi acordata epocii postcomuniste, eforturilor animate de
promotorii mai inainte mentionati, dar si de tinerii istorici afirmati dupa 1989 (Alexandru
Florin Platon, Mihaela Grancea, Toader Nicoara, Simona Nicoara, Andi Mihalache, Ovidiu
Pecican etc). Ne pare ca, din decenta clasica specifica analistului, precum si dintr-o abordare
restrictiva, a omis nume la fel de interesante, demersuri ale filologilor (vezi Smaranda Vultur,
Dolores Toma).
Autoarea distribuie si anumite roluri istoriografice de referinta in domeniul istoriei
mentalitatilor colective si al literaturii comparate (Al. Dutu, Horia Mazilu), antropologia
politica a antichitatii (Zoe Petre), istoria mortii, a muririi, tanatologie (Toader Nicoara,
Mihaela Grancea) (6), imaginar (Lucian Boia), identitate si alteritate (Toader Nicoara, Sorin
Mitu, Mihaela Grancea). Un important instrument de promovare a unor astfel de demersuri a
fost publicatia clujeana Caiete de antropologie istorica, alaturi de buletinele informative ale
institutelor de cercetare, precum cele editate de Centrul de Istoria Imaginarului (Bucuresti),
Laboratorul de Istoria Mentalitatilor, Centrul de Antropologie si Etnologie si altele.
Consideram ca, in acest domeniu, un rol deosebit l-a indeplinit Xenopoliana, publicatie care
inca de la inceputul primului deceniu postcomunist a lansat numere tematice inspirate din
marile problematici, paradigme dilematice si dezbateri ale noii istorii. Cu toate ca la inceputul
capitolului, autoarea a dat impresia ca vrea sa protejeze imaginea istoriografiei romnesti,
prezentnd-o intr-o maniera cursiva, cu realizari constante, fara a accentua o caracteristica
fundamentala a istoriei culturii romnesti (caracterul izolat, in cadrul operei aceluiasi istoric,
al preocuparilor pentru domeniul istoriei mentalitatilor colective, apoi al istoriei culturale),
Ecaterina Lung isi incheie capitolul dedicat contributiilor romnesti la domeniu intr-o nota
optimista si echilibrata.
Biblioteca albastra
Lucrarii aflate in discutie ii mai sunt atasate doua studii de caz: 1. Cultura populara si 2.
Istoria lecturii. Conceptul de cultura populara, dupa cum ne demonstreaza Ecaterina Lung, se
dovedeste a fi unul greu de definit. La inceput (vezi anii 80) Richard Hoggart (7) afirma
despre cultura populara ca reprezinta un sistem de valori (dependente de cultura elitelor)
reprezentativ pentru masele din mediul rural si ca aceasta este o forma de rezistenta vizavi de
cultura dominanta, de cea elitara. Evident, pe masura ce interesul pentru istoria urbanului a
crescut, s-a constatat, mai inti de catre sociologi si antropologi, ca elemente ale culturii
populare au patruns si in mediul urban, ba mai mult, ca acestea au interactionat original cu
Dupa ce realizeaza aceasta scurta introducere in tema, Ecaterina Lung trece la urmatorul pas,
si anume acela de a stabili maniera in care neinitiatul isi constituie armatura documentara
pentru a studia formele culturii populare. In maniera abordarile clasice, autoarea absolutizeaza
rolul asa-ziselor biblioteci albastre (vezi Bibliothque Bleue de Troyes) compuse din carti
ieftine, almanahuri, horoscoape, romane cavaleresti, carti cumparate de categoriile mai putin
instarite, dar si de catre vechea clasa de mijloc a oraselor, functionari publici, negustori,
asadar un public substantial, dar nu si omogen. Ba, mai mult, am adauga noi, aceste carti sunt
o forma de degradare/simplificare/ readaptare si popularizare a axiologiilor elitare. Don
Quijote este un astfel de personaj alienat de valorile unei societati apuse si indepartate de
mediul sau domestic. Evident, autoarea introduce si o distinctie necesara presupusa de
conceptul de cultura urbana, in conditiile in care, de multe decenii, functional este si
conceptul de cultura de mase. Solutie de delimitare a formelor culturii populare au constat
in emiterea unor definitii concise; astfel, daca cultura populara este animata de valorile
traditionale si indigene, cultura de mase (sau mai bine spus pentru mase), un produs
media, este efectul preluarii unor valori adoptate din alte spatii culturale, care au un mare
impact social. In concluzie, in timp ce cultura populara (fie ea rurala sau urbana) are un rol
esential in procesul de creare a identitatii unei comunitati, cultura de masa este una
dobndita, cu anumite finalitati consumeriste, economice, politice chiar.
Al doilea studiu de caz trateaza tema istoriei lecturii, istoria cartii sau istoria sociala si
culturala a comunicarii prin intermediul tiparului, ca disciplina in cadrul istoriei culturale.
Istoria cartii, ne spune Ecaterina Lung, s-a dezvoltat la intersectia mai multor discipline legate
de procesul comunicarii interumane istorie, sociologie, literatura, bibliologie si
biblioteconomie elementul comun al acestora fiind preocuparea de a intelege cartea ca pe o
forta in istorie, cu functii socio-culturale multiple (mijloc de transmitere a ideilor si factor
amplificator in schimbarile de ordin cultural, religios, politic, social si economic).
Cercetatoarea Ecaterina Lung isi incheie studiul cu un capitol dedicat concluziilor, dintre care
ar fi de mentionat faptul ca autoarea il obliga pe cititor sa constientizeze actualitatea,
importanta cunoasterii factorilor culturali/a documentelor culturale (literatura de fictiune,
iconogafie, cartea ca obiect si forma de comunicare, plastica etc) in intelegerea istoriei
umanitatii, a Celuilalt, sa constientizeze ca la originea unor relatii interumane stau o serie de
aspecte de natura culturala. Tot intr-un registru optimist, Ecaterina Lung sustine ca istoria
culturala cstiga tot mai mult teren in Romnia. Noi suntem oarecum mai sceptici, vaznd,
mai ales, maniera in care se editeaza, in mediile romnesti, acest gen mai nou din familia
naratiunii istorice.
Asadar, Ecaterina Lung ofera un studiu bine realizat, cu explicatii relativ simple, cu exemple
edificatoare pentru subiectul tratat, urmarind constant atingerea finalitati didactice si socio-
culturale, realizarea intelegerii conexiunilor manifeste intre diferite fenomene istorice (vezi, in
acest sens, continuitatile realizate la nivel cultural, si nu numai, intre conceptia romantismului
despre istorie, cultura si natiune legatura devenita fundament teoretic si afectiv in proiectul
identitar german, si, respectiv, ideologia nazista ultranationalista si rasista).

Trimite comentariul
 Rolul femeii n societate ncepe s fie pus sub discuie de la sfritul secolului al XIX-lea,
cnd va aprea acea ,, femme nouvelle, femeia modern, autonom, cu drepturi sociale
nnoite. nc din 1860 femeile din Frana aveau acces n universiti, studiind alturi de
brbai, iar din 1885 spitalele acceptau i doctorie. Aceste inovaii vor fi percepute de ctre
conservatori drept o respingere a rolurilor (sau ndatoririlor) generice, atribuite n mod
tradiional sexelor, aciune pe seama creia vor pune natalitatea n descretere, fapt cu att mai
ngrijortor cu ct n alte ri puternice, precum Germania, sporul natural era destul de mare.
In Romnia, se va cunoate o mbuntire considerabil a sporului natural pn n primul
rzboi mondial, insa nici numrul de copii abandonai, nelegitimi (printre primele ri
europene) sau cu un singur printe nu este neglijabil.

Biologi i antropologi vor aduce nenumrate argumente i exemple demonstrative

pentru a justifica rolul strict casnic al femeii, iar n urma unui studiu ce analiza dimensiunile
craniilor s-a fcut o apropiere ntre femei, infani i rasele inferioare n ce privete capacitile
intelectuale reduse. Continund aceeai idee, n Psychopathia Sexualis, psihologul Richard
von Krafft-Ebing considera masochismul drept o perversitate strict masculin, ntruct la
cellalt sex supunerea benevol n faa sexului masculin este un fenomen inculcat. Aceasta
femme nouvelle amenina s rstoarne toate valorile date ale societii, prin preteniile sale de
a iei din interiorul casei pe care trebuie s o nfrumuseeze decorativ i moralmente i de a
intra n sfera activ, combativ i, mai ales, public, desemnat brbatului. Societi utopice
erau schiate i caricaturizate frecvent, n cadrul crora femeia prelua rolul activ al brbatului,
devenind un androgin fr ,cochetrie feminin, preocupat exclusiv de profesie, complet
independent i sfidtor, dezinteresat de spaiul domestic sau de creterea copiilor, pe care i
ncredina soului.

Dup cum afirm radical anti-feministul Victor Hos (n asentimentul multor

contemporani), femeia este o fiin separat de brbat, aparte, nzestrat cu alte funcii de
ctre Natur comparativ cu brbatul, cu care nu are niciun drept s intre n competiie n viaa
public. O femeie exist doar prin ovarele ei.[1] Sufragetele, campaniile pentru drepturile
civice ale femeilor, gazetele ce le sprijineau demersurile au condus la o schimbare n
mentalitatea masculin dominant, precum i la o nelegere mai profund a ceea ce este, de
fapt, femeia, dincolo de posibilitile sale de perpetuare a speciei.

n ciuda disputelor pe aceast tem, n art noul tip de femeie a fost agreat i
reprezentat cu succes, deoarece, mcar o dat n istoria artei, mina subiectului non-masculin
putea exprima profunzimi ideatice, frmntari interioare i o bogie a spiritului, nu numai a
faldurilor rochiilor somptuoase.[2] Art Nouveau-ul franuzesc[3] scotea femeia din
strnsoarea corsetului, a familiei, a regulilor de conduit i, oferindu-i valene simbolice n
pozele sale de nimf sau naiad eteric, somnambul, vegetal, o aduce la a personifica
idealuri precum Justiia, Credina, Adevrul, Progresul (devine Zna Electricitii i simbolul
depirii performanelor secolului al XIX-lea).

,, Nu m obinuisem cu spiritul nou, Sophie aparine acestei generaii proaspt

venite ce calc dezinvolt n picioare privilegiile rangului, sexului. Acum a ajuns un fapt chiar
banal c doamnele discuta politic mai abitir dect domnii![4], mrturisea pentru sine
profesorul universitar despre soia sa modern, care l va mai surprinde cu intervenia, alturi
de alte doamne din societatea nalt, n diferite proiecte umanitare mai mult sau mai puin
delicate. Doamnele si atribuie de acum dreptul de a lua iniiativa, ncep s ias din tiparul
obinuit al comentrii cu voce sczut, al eventualelor intervenii voalate, dei fructuoase, din
culise, i cer un loc la masa discuiilor, la care oricum ajutau s se ntrein atmosfera.
Implicarea n viaa civic, public din ce n ce mai pregnant era o consecin a acestei
hotrri de a iei, treptat, din umbra soilor.

Concomitent cu acest suflu de iniiativ directoare, se observ un amestec ireal de

naivitate, imaturitate cu o clar nelegere a lucrurilor eseniale, preocupri de adolescent
ntrziat coexista cu un real interes pentru cultivarea aptitudinilor de viitoare soie gospodin
(privind femeia din Viaa ncepe Vineri). Cititul este perceput ca o lecie de via transcris pe
hrtie, nu neaprat substitut pentru experiene proprii, ct adjuvant, un comparativ ,, mai
bine/mai puin bine pentru chipul interior, etic. Unele domnioare precum Iulica (Pe drezin)
erau crescute n ideea c un destin bun si fr vicii este cel ce alturi de un brbat, iar educaia
nu era trebuincioas. Eventualele lecturi romanate se constituiau n nerealiste lecii de via
pentru fetele naive de acest gen. D. D. Ptrcanu consemneaz alte atribute neflatante, n
Inspecie i Condica doamnei Pompiliu: la coala de fete se pred la cursul de limba romn
i arta de a purta dungi verticale sau orizontale, n funcie de conformaie fizic, fete prostue
i emotive se lupt cu declinarea unui substantiv, ,,domn i eueaz n propoziii cu conotaii
nepotrivite, nsi directoare este un monument de nengrijire i impertinen. Inspectorul,
dup o lupt pierdut cu sine, nu o destituie pe doamn, dar i depune demisia, ntr-un gest de
onoare i lehamite. Femeile sunt vzute att de prost nct nicio telegram nu pot scrie astfel
nct mesajul succint s transmit, clar, ceva concret. Femeia nevrotic, apocaliptic n
scenariile nchipuite, cu atacuri de panic, se dezlnuie de neoprit, la citirea telegramei
eliptice (Telegram). Povestea femeilor fr minte, care boceau copilul nevtmat pentru ca o
pisic ar fi putut mica un drob de sare, care s l loveasc mortal, e reluat ntr-un cadru
urban, mai plin de metri de material dect de nelepciune.

Un alt mod (expus pe un ton indignat, dar cu nuane ironice ngroate si poate vag
misogine) de a privi interferena feminin ntr-un domeniu considerat exclusiv masculin, deci
de neprofanat de ctre minile slabe ale cucoanelor mondene i att, este prezentat de ctre D.
D. Ptrcanu n schia n tren. Conversaia nfiortor de superficial dintre dou doamne pe a
cror minte cultura a apucat s prind doar o pojghi subire este auzit pe tot parcursul ei de
ctre un brbat ndeajuns de avizat pentru a vedea prpastia cultural dintre cele dou sexe.
Noutile n vestimentaia de sezon i aprovizionarea srccioas din provincie sunt
subiectele n jurul crora graviteaz cu toat energia vocal i disponibilitatea sufleteasc cele
dou cltoare, iar subiecte politice sunt dezbtute prin spilcuiri haotice din gazete i
consecvente din cotidianul flux verbal al soilor. Logoreea fr sens l nfioar pe cltor, dar
prea mult se dovedete a fi acest colaj naiv de frnturi de idei, pe o baz proprie de informaii
practic inexistent. Cum a spune prea multe despre un subiect masculin era o dovad certa de
lips de cochetrie i, ntr-un fel, de prevedere (deoarece interlocutorului i era aproape
imposibil s contrazic vehement o doamn, n cazul n care opiniile politice erau distincte
sau eronate), este necesar o rsfoire usoar a manualului de elegant-purtare nescris, dar
omnicunoscut n lumea bun a vremii.

Din capul locului, brbailor li se acord o mai mare libertate de micare, ansa la
afirmare, o voce civic i public, prin adjuvani mediatici, iar comportamentul nu le era la fel
de ngrdit precum cel al doamnelor. Insa cerinele minime comune celor dou sexe erau
elegan n purtri i un prestigiul social impecabil, ce presupunea administrarea chibzuit a
bunurilor materiale i armonie n cadrul familiei.

Bunele-maniere sunt fie aplicate din reflex, fie autoritar invocate, precum n schia
Plimbare, de D. D. Ptrcanu, unde Doamna este trecut n brae peste o balt noroioas[5]
de ctre Domn, ca s nu i se vad colunii a jour. Din pcate, Doamna este notat generic, ca
exponent al sexului, cu majuscul, pentru a se distinge masca de auto-suficien si vanitate pe
care i-o punea n societate, n cadrul intim nefiind nimic asemntor, ci mai degrab o femeie
fr minte, care i abrutizeaz verbal soul simitor, critic permanent, e rsfat, ruvoitoare
si crtitoare, cu zmbet fals de purtat pe bulevard, pentru a da iluzia unei familii fericite. Prin
contrast, Domnul devine un domn n purtri i gentilee, cu o rbdare nesecat n faa
capriciilor i mofturilor femeieti i cu neansa de a se fi cstorit extrem de imprudent.
Originile mai umile, de provincie, sunt i ele motiv de umilire, dei provincial(cu sensul
peiorativ oferit de text) sau stngaci se comport tocmai soia, cnd, de exemplu, gust din
toate prjiturile pentru a le refuza pe toate. Pe lng soul ispit, dar cu o probitate serioas,
cert, Doamna pare o domnioar ieit din pension, unde i s-a fcut numai pe plac i nu a
mai apucat s se maturizeze, s se debaraseze de atitudinea de copil rasfat, egocentrist, care
amenin cu scandal i lacrimi de crocodil cnd voia nu i este mplinit i cu o bosumflare
ridicol, demonstrativ, ,,de poz, n caz contrar, pentru c dorina nu a fost anticipat.

n nuvela Un caz special de acelai autor se exploateaz o situaie fr ieire,

dictat i limitat de maniere si buna-cuviin indispensabile la acea vreme, i anume obligaia
fiecrui om bine educat de a fi curtenitor cu prietenii si cunotinele, uitatul cuiva fiind o mare
nesocotin. Chinul domnului Ichimescu de a afla cine era persoana volubil, ce prea c l
tie foarte bine i apelul la subtile ncercri de a extrage informaii minimale de la
interlocutor, fr s admit fi faptul c i era necunoscut, se constituie ntr-un joc al
eleganei verbale si a firii uitat azi, cnd scena s-ar fi epuizat cu o ntrebare direct: ,,cine eti?
. Dei comportamentul acesta puternic normat, supus conveniilor poate prea sufocant i
poate excesiv, delicateea rezultat menaja firi plpnde i orgolii nflcrate. Un joc al
balansului pe grania fin dintre comunicarea ncifrat a emoiilor i vulgarizarea lor prin
comunicare fi permitea pstrarea distanei fa de interlocutor ntr-un moment vulnerabil
i deschiderea discret a unei pri intime, sufleteti.

Distraciile n Belle poque sau ceea ce putea face o doamn

Balul devine un mod de ntreinere a condiiei sociale, iar soia primarului (amanta
lui Leonida din Triptic) se supune conveniilor, dei era tocmai femeia care nu gusta aceste
delicii sezoniere. Pentru bal, de D. D. Ptrcanu, descrie pasiunea cu care se dedica
pregtirilor minuionase o femeie tipic, pentru care sfritul lumii prea s fi venit odat cu
un fir tras de la dresul de o nuan imposibil de (re)gsit. La balul dat de Carol I, n sfrit
de veac n Bucureti, Preedintele funcionarilor publici, Urmatecu, i privete fiica dansnd
cu un posibil pretendent.

O alt doamn va mrturisi, cu nostalgie: ,, Mi-a plcut s cltoresc, s dansez, mi-

a plcut la nebunie s merg la spectacole. Cu Lulu m duceam la toate balurile de la Cercul
Militar, dansam toat noaptea i dimineaa, cnd m ntorceam cu trsura acas, []
stabileam ce avea de gtit [femeia n cas] in ziua aceea, vedeam ce mai este de fcut prin
cas Pe urm ieeam din nou cu trsura, fceam comenzi pentru o sptmn, dup-amiaza
din nou vizite sau la un spectacol.[6]

Urmrind cteva clipe dintr-o zi fr evenimente, una dintr-un ir aparent

nentrerupt n aceast perioad ,,belle, putem zmbi binevoitor naivitii cadrului, a
persoanei nepregtite pentru altceva dect pace i distracii uoare n decoruri bine montate,
cu reguli impecabile sau putem aprecia amar distana dintre lumea aceasta modern i cea
care a cunoscut botezul marelui i dezumanizantului rzboi; este poate una dintre puinele
clipe n istoria societii romne cnd cinismul nu prea s fi fost inventat.
 ,, Totul la fel , exact la fel, mereu aceeai zi, dinainte de Sfinii Constantin i Elena,
sub umbrelua roz, uor decolorat de soare, Muti trece printre straturile de trandafiri din curte
face civa pasi, se apleac, ncearc cu degetele nmnuate s ndrepte un boboc lovit
asear de ploaie. Iar ea exerseaz la pian, ndreptnd prin fereastr mereu aceeai privire iute,
nerbdtoare: pn unde a ajuns linia umbrei care taie n dou pavajul curii? A greit, din nou
da capo, un flanetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flanetar btrn, rtcit cine tie
cum la osea, o clip cutia de muzic acoper pianul, i care odinioar, Da capo, din nou
Da capo, Pe cnd eram pe lume, tu singur i eu.[7]

Copile-domnioare lsau joaca pentru un moment i i construiau un destin idilic,

uneori preluat din romane de dragoste, n care existena li se nvrtea n jurul soului frumos,
inteligent, elegant. Uneori ateptarea unui Ft-Frumos era mai lung, iar cnd o feti
necoapt era aleas n defavoarea unei domnioare batrne, cu zestre puin, dar altfel
excelent gospodin, precum Anicua (Cas grea- I. A. Bassarabescu), orgolii i sentimente
erau rnite. Totul se uit cnd nevrednicul pretendent, care fcuse cererea n cstorie departe
de ochii prinilor, dar nu i de urechile Anicuei, gsete un pretendent fr pretenii bneti
pentru domnioara cu timpanul fin. Moralitatea, in acest caz, ca i gesturile elegante, era
ocazional i situaional.

Momentul primirii vizitelor, alt deliciu permis, este ales de ctre Caragiale pentru a
ilustra fondul limitat de idei i micimea sufleteasc din spatele rochiilor parfumate. Five
oclock e ora la care discuiile a jumtate din ora provoac sughiuri n cealalt jumtate, mai
lent n a despica ultimele zvonuri i calomnii pn la ultimul fir de insignifian trivial. n
afara micilor distracii ngduite menionate anterior, ieirea din tipar sau gesturile de
originalitate, precum mersul pe biciclet la osea, nensoit,[8] sau obrznicia de a purta
pantaloni (rapid sancionat de ctre brbaii-martori) erau puternic descurajate. Se dorea ca
doamnele s i pstreze arealul de virtui cumini i s nu depeasc spaiul sacru al
conveniilor sociale, imperativ dictat tocmai de grupul celor crora libertatea de micare,
gndire i manifestare public le era atribuit fr ngrdiri. Tiparul comportamental trebuia
urmat cu strictee, pentru c orice doamn care l nclca sau depea era totodat un model
pentru alte femei doritoare de o augmentare a importanei sociale a Evei.

Spiritualii brbai

,,Sufletul acestor domni se ascunde sub plrie, gndurile lor au lavalier sau papion,
sentimentele lor poart mnui de piele, mndria lor brbteasc se sprijin n baston.[9]
Elegana interioar a domnilor din belle poque transpare din orice gest, gnd sau intenie
faptic. Domnii din Viaa ncepe Vineri sunt caracterizai de o maturitate calm, lipsit de
amrciune, greutile sunt luate n piept fr auto-comptimire, cu o demnitate i un curaj n
faa vltorii vieii nnscute. Omul-orchestr aprut acum era implicat n nenumrate proiecte
i activiti, mereu activ i informat, n miezul lucrurilor, deschis la tot ce era nou. Ceea ce I.
M. Sadoveanu spunea despre personajul su era aplicabil majoritii brbailor vremii: ,, Darul
lui Urmatecu, ntre altele, era i acesta: s rmn chiar i nspre btrnee deschis pentru
toate ncercrile faptelor i ale gndului.[10]

Trecerea de la pubertate la maturitate se petrecea uneori n cadrul pensionatelor, nu

doar fetele primeau educaie n astfel de internate severe, iar oficial tnrul i primea
drepturile de adult la vrsta de 21 de ani . Felix din Enigma Otiliei, cnd i capt
autonomia financiar, rmne uimit de capitalul pe care i-l atribuise tatl su, pn n acel
moment aceast chestiune era nediscutat, de parc mo Costache i-ar fi refuzat acest drept,
ca unuia necopt nc. Motivele reale erau mai meschine.

Dup ncheierea studiilor, csnicia este urmtorul pas necesar, hotrtor pentru restul
vieii, deoarece, n funcie de ct de inspirat este n alegerea consoartei, i poate asigura un
loc ales n societate i o complementaritate sufleteasc. Aa apar ,, soii de meserie, precum
cel din Atena (I. A. Bassarabescu), care se ndrgostete la fel de repede pe ct divoreaz si
este i ,, btut la datorie. Stlp al familiei n cele mai multe cazuri, soului i este imperativ
necesar o slujb nesezonier politic, prestigioas i rentabil. Struine i Ce cere publicul
de la un deputat, de D. D. Ptrcanu, descriu fuga nesfrit dup propteli, relaii, vorbe bune
de recomandare, dup toate scurtturile ctre un post bun. Odat instalat, emploaiatul poate
ncepe irul de compromisuri care l-au adus unde este. Astfel, o Inim de judector (AL.
Cazaban) ignor o plngere mpotriva nepotului boierului i afl prea trziu c greise n
estimri: boierul scptase, iar reclamantul, un ran bogat, l-ar fi recompensat mult mai
ndestultor. Tipul brbatului pseudo-ngrijorat, rmas fr slujb, dar ntreinut de mici
economii (I. L . Caragiale) ale soiei se adaug i el, listei.

n afara literaturii, divorul lui Atanasiu (Houl I. A. Bassarabescu) s-ar fi

adugat acelui procent motivat de prsirea domiciliului conjugal. Ficionalizat,
impresioneaz prin libertatea implicit, pe care i-o putea lua femeia, cu condiia s se
ndeprteze ndeajuns pentru a nu o ajunge blamul public, i prin duioia unei scene: din casa
golit complet de ctre sora lui fugitiv, cumnatul lui Atanasiu, venit n vizit i de dragul lor,
ia un corn, de foame. Comisarul pus pe urmele lui datorit acuzaiei de furt, i poate trece pe
procesul-verbal jumtatea de corn rmas. Simbolic, doar cu jumtate rmane si personajul
cu un cumnat nelat, dar nduioat de loialitatea rudei prin afiliere.

Ca prini de fete, doresc s aplice aceeai reet n demersurile matrimoniale: sunt

luate n calcul doar partidele cu avere i/sau trecere n lumea bun. De aceea, tnrul
ndrgostit (Dintr-o idil) rmne bulversat cnd tatl iubitei lui de tain l confund cu un
comisionar oarecare, dei i fusese prezentat. Fusese prea srac pentru a mai conta n marea
list a cunotinelor dispensabile. Conveniile sociale de acest tip sunt regsibile n varietatea
aplicrii lor n destule scrieri scurte ale lui Bassarabescu. Un pictor talentat joac tocmai pe
aceast carte i mbrac rolul unui Fane Pomdici ipotetic brbier cu ziua, care, invitnd la
dans o domnioar destul de convenional, o expune ridicolului prin situaia lui implicit
umil i prin comportamentul de mahala prea explicit. Atitudinea acesteia destul de revoltat
se tempereaz cnd afl c n spatele Pomdiciului care o ceruse de soie era de fapt un tnr
educat, manierat i, mai ales, cu potenial social, iar n final, cu un plagiat se ajunge la o
original glum pe seama slbiciunilor naturii sociale i cu o foarte real logodn.

nclcarea conveniilor se refer i la cstoria fr consimmntul prinilor, ca

n Emma, sau la fuga de una, datorit unui smbure rtcit ntr-o dulcea de cas, pe care
pretendentul se vede obligat s l in ascuns printre canini, pentru a nu supra gazda
(Smburele). Telian, nscut srac, iar la maturitate ajuns inginer, cu o situaie financiar
ndestultoare datorit zestrei soiei, refuz s se revolte public mpotriva adulterului
partenerei cu prietenul lui cel mai bun, pentru a-i pstra locul social dobndit cu greu ( De pe
culme; toate de I. A. Bassarabescu). Odat cu divorul, soia i reclama zestrea, iar toate
prghiile necesare supravieuirii sociale cdeau.

Tot o victim a conveniilor este i domnul Tudorache, maior i negustor cu

prvlie, membru onorific al foaiei ,, Scnteia literaturii romne, revist enciclopedic lunar
ce aprea bianual. Se vede nevoit s dea un dejun n cinstea redobndirii puterii a partidului n
care era nscris, pentru aceasta amaneteaz obiecte de valoare de-ale soiei, iar membrul
onorific semneaz cu degetul. Replica soiei este prea delicioas pentru a nu fi notat: ,, mai
mare ruinea, Tudorache, cnd ai sugiuc (sigiliu), s m faci de rs cu detu!.[11] Urmtorul
pas social, pe lng ingerarea eticului i schimbarea strii civile, era obinerea unei funcii.

Funcia cu cele mai multe abordri n literatura vremii este cea a funcionarului
anonim. Acesta pare a exista doar pentru a ilustra imoralitatea, corupia i oportunismul,
slbiciunea uman. ,,Adevrata energie moral a cuiva o putem cunoate i din tria cu care
ine la nite principii morale, afirma Lucian Blaga, dar goana dup funcii, protecii i
recomandri era prea obositoare pentru a pstra o verticalitate moral. ns pentru prima oar,
stereotipul angajatului incorect este contrazis de ctre administratorul de plas Brau (Numai
de mil Caton Theodorian), prototipul brbatului perfect: so iubitor, printe blnd i grijuliu
fa de fiu, angajat meticulos, aspru i riguros, dar nu fr inim, cnd constat nclcri ale
legii. Va fi, bineneles, destituit, iar fiul, bnuindu-l c a furat, pentru c i se explicase c
acesta era singurul motiv pentru care fostul administrator destituia la rndul lui pe cineva, l
sfideaz i, n tcerea lui de copil mic, l reneag. n cele din urm l iart, doar din mil, dar
n continuare nu l crede.

Ambiia este deseori confundat cu vocaia, iar brbaii care nu au la ndemn o

potenial soie cu zestre frumuic, i caut zgomotos o slujb bnoas, cu niscaiva prestigiu
fa de colegii de halb. La I. A. Bassarabescu se pot ntlni destule personaje masculine n
cutarea unei oportuniti de a-i urma vocaia (scrisului, de obicei). Rude care se
mpotrivesc, dispreuitoare ( nvins, Muza romn), situaia financiar precar sau prieteni
interesai, care ncurajeaz un talent inexistent ( Fratele poetului) sunt doar cteva din
obstacolele ce le apar, invariabil, n cale.

Cei care i mplinesc ambiiile scriitoriceti coboar n publicul profan pentru a

primi feed-back. Ego-ul supradimensionat al poetului vede atunci lacrimi de sensibilitate pe
propriul volum de pe msua gazdei, cnd ele erau de fapt pete de grsime. nvins (I. A.
Bassarabescu) este tnarul cu ceva talent scriitoricesc, total dependent de relaiile rudelor
deloc ndatoritoare, dispreuitoare tocmai pentru c sunt n poziia de putere, de a sprijini pe
cel slab socialmente.

Tot o art a penei, jurnalismul romnesc ascundea multe figuri anonime, cu foarte
elastice coloane vertebrale. Gazetele cuprindeau tiri umflate, efemere, cu durat de via
minim i informaii de cele mai multe ori ,, ncondeiate de dragul senzaionalului, demers
jurnalistic ce se baza pe acea fervoare n a exploata noul drept civic de a avea o opinie.
Groaznica sinucidere din str. Fidelitii cuprinde, cu umor, o micro-lupt a dou gazete de a
informa (,,Lumina), respectiv intriga prin senzaional (,,Aurora), abordnd acelai subiect: o
domnioara trecut bine de prima tineree ncercase s se sinucid prin ingerare de fosfor din
motive de amor euat tnarul medic pe care l ntreinuse pn atunci fugise mielete. n
urma campaniei jurnalistice asupra subiectului, medicul devine si logodnic, iar toat lumea
este mpcat.

Asemntor, Obuzul lui Bassarabescu se opunea sptmnalului de provincie

Glonul, dar n definitiv aceeai oameni demagogici ce agitau spirite si manete depindeau
de relaiile, averea i voturile soiilor. Centrul de putere era, n mod surprinzator, n mini
delicate, nmnuate, de doamn. Redacia gazetei Universul descris n Viaa ncepe Vineri
pare animat dintr-o joac, fr s se ia n serios, ca un experiment cu oameni maturi ce
calculeaz reaciile chimice ale cuvintelor n laboratorul propriilor mini, pentru publicul deja
specializat, cu preferine.

ns n pres era loc i pentru dezvoltarea unor idei literare i prezentarea celor mai
recente linii de for n cultura romn, pentru care se gseau partizani sau dumani redutabili
n localurile Regatului. Berrii sau cafenele gzduiau literatorii de ocazie, desprii n dou
tabere: cea a tradiionalitilor i cea a modernitilor. Ambele conin oameni boemi, nepltitori,
logoreici. n acest ambient de spum de idei si de bere se aplic perfect fraza: ,,Cele mai
multe prostii nu le spun protii, ci capetele mijlocii, care vneaz dup originalitate (Lucian
Blaga).

,, n genere, intelectualii sunt cei care nu se ocup cu nimic. Discut numai ce au

fcut alii, i atta tot. De obicei, discuiile astea in de dimineaa pn seara, se ntind ca
pecinginea de la o mas la alta i cteodat continu chiar zile ntregi, fr niciun rezultat
propriu-zis. Verdictul judecii lor este mai totdeauna negativ. Noroc, ns, c omnipotena lor
nu merge dect pn la pedeapsa cu moartea. Altminteri, populaia planetei noastre ar fi
diminuat n mod simitor. N-ar mai rmne pe lume dect intelectualii de cafenea.[12]

Lache si Mache ,,iau parte cu mult succes la toate discuiile ce se ivesc n

cafeneaua lor obinuit: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituionale,
progresele electricitii, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism,
fachirism, lExilee, . cl, . cl.[13]. Un martir al higienei (D. D. Ptrcanu), Sofroni, discuta
cu amicii si despre progresul aguzilor i urmrile lui pentru situaia noastr economic,
starea ranului romn, trebuina unui cor la catedral, despre frumuseile jocului de ah,
planurile sionitilor i epidemia de scarlatin. Literatori de berrie sunt i Stmpineanu,
Punescu et C-nia (I. A. Bassarabescu), demagogi de club semi-doci, cu expresii n latin i
francez greite, introduse la fiecare cteva fraze, pentru a frapa prin erudiia de mprumut.
Discuiile de berrie au deseori miez de scandal sau imoralitate, dup cum I. L. Caragiale
ilustreaz n CFR, iar relaiile ce se cultiv sunt ,,prietenii la foc mic, asemntoare pn la
confuzie cu simpla familiaritate, eventualul prieten devenind eternul amic[14].

O ultim ilustrare a unui tip aparte de a privi ,, cu dioptrii lumea contemporan este
dat de schia Thali a lui Bassarabescu, care descrie drumul sinuos de la apreciere si emulaie
exagerat la renegare a modelului strin, cnd se observa o imixiune a raselor: tnrul
germanofil redevine romn cnd nemoaica la care inea se ndrgostete, fatalmente, de un
daco-roman modern. Existau astfel i acei brbai care preferau mentalitatea i stereotipurile
asociate unei naii i i renegau rdcinile romneti ca pe ceva nedemn i inferior modelului
occidental, dar de obicei erau ridicoli i ridicularizai.

La polul pozitiv, este destul de dificil o eventual comprimare a trsturilor

spirituale comune masculine din belle poque ntr-un singur spirit-robot, tipic. O ncercare
timid ar schia un brbat matur, dar nu prea departe de vrsta majoratului, care se poart i pe
interior, i pe exterior, elegant i discret. Dei se rcorete fizic i mental la o bere cu guler, nu
i spal rufele murdare n public(ul amical). Chiar i demagogia poate fi scuzat drept un
exerciiu perpetuu de oratorie, cu scopul de a ajunge, prin eliminare, la o opinie i crez politic
final. ns atunci cnd libertatea de alegere este prea mare, oviala i impasul sunt inerente.

Despre relaiile cu cei din familie i ataamentul familial:

 ,, O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, nscute din obinuin,
ncredere, comoditate sufleteasc i toleran! Mediocrele i profundele noastre sentimente
familiale care dau vieii necesara stabilitate, care elibereaz spiritul, lsndu-l s se dedice
lucrurilor mai nalte! Aprndu-l[15] i totui, din aceast eliberare rmne doar o
legtur inexorabil fa de familie, un fel de datorie sufleteasc peste care nu se poate trece,
indiferent de trecerea timpului i a moravurilor. Atunci cnd aceast legtur este puternic,
rude srace pesc n casa celor mai fericite financiar fr niciun sentiment de umilire sau
inferioritate. O mndrie cosangvin de a aparine aceluiai filon genetic i unete pe toi cei pe
care Stnic Raiu i numete ,,familie.

Cnd relaiile sunt nefuncionale, mercantile, fete btrne i las bunica s moar
de foame, pentru a scpa de o gur de hrnit, sora pndete moartea fratelui pentru a-i cpta
averea, n operele clinesciene. Obsesia de a acumula, moteni i parveni prin orice mijloc
devine maniacal de la o anumit vrst, cnd renunarea la achiziiile trecutului este
imposibil: ,, aceast ndrtnicie de a cultiva n umbr obiectele decedate era caracterul
esenial al familiei, compus mai cu seam din femei btrne, mai toate celibatare, dar strnse
printr-o solidaritate de spe sub acelai acopermnt. [16]

Privit mai ndeaproape, familia se compune, la Caragiale, din tatl mpiegat,

soia casnic, o soacr (gramama, mamiica sau mamiica mamiichii puiului) i un fiu, de
obicei rsfat. Tatl mai mult lipsete din mijlocul familiei, mereu implicat n multiple
activiti cronofage.[17] Copiii simt interferena brbailor strini drept iniierea unei
competiii i o contestare a autoritii lor n micul grup de mamii protectoare, iar ntregul
spectacol sonor i vizual deranjant este dat pentru a le ntri acest statut imuabil. Aceasta
pentru ca indiferent de ce ar face, este iertat i scuzat de femeile subjugate de un instinct
matern prost neles.

n alte cazuri, figurile materne sunt reprezentate de ctre bunici cu instinctul matern
complet epuizat. La Caton Theodorian, o cucoan Zinca era rstit i scurt la vorb cu copiii,
,,ntindea mna la srutat de cum te vedea intrnd pe u[18], alte dou bunici nu petreceau
mult timp cu nepoeii, pe care i ineau la o distan respectuoas i rece. Copiii erau mai mult
crescui de preceptori. Zenobia din Triptic nu este nici pe departe un exemplu pozitiv, i
dispreuia propriii copii i cu att mai mult pe progeniturile lor.

De regul, copiii sunt ignorai, cresc n umbra adulilor prea nali la vorb i la stat
pentru a le inspira afeciune. Nicu din Viaa ncepe Vineri i crete i susine emoional i
financiar mama alcoolic, alter ego-ul su adult preia toate responsabilitile, fr s cunoasc
vreun pic de comptimire de sine. Meseria, rolul de element de stabilitate emoional i
psihic i de aductor de venit sunt luate foarte n serios, cu toate acestea, comisionarul
Nicu reuete s mai fie i copil.

Tizul su din Numai de mil (de Caton Theodorian) este poate singurul copil care
primete o iubire blnd i neleapt, singurul care aparine unei familii normale, funcionale.
Atunci cnd i sfideaz tatl (crezndu-l ho pentru c fusese demis, iar cei pe care i
concedia la rndu-i aveau acest unic pcat), nu este molestat nici verbal, nici fizic, ci se
ncearc a i se ctiga bunvoina i ncrederea, asemenea unui adult. Un comportament cu
adevrat pricipial, ce dovedete o iubire printeasc ntrit de o profund aprehensiune a
psihologiei copilului, demn de urmat.
 Nu la fel de demn este comportamentul abuziv al unui jurnalist intrat n impas
ideatic. Linitea absolut necesar pentru ncropirea unui articol este ntrerupt de ctre cinele
prea zelos din curte, de ctre ipetele de foame ale infantului din camera alturat. Aproape c
i lovete copilul, soia l ocrotete, dar cinele i cunoate toat mnia, ca apoi s reia
articolul de la titlu: mpotriva celor care bat ( Al. Cazaban). Mhnirea unui tat ce i-a aflat
copilul lovit de un automobil chiar n faa casei nu se refer la rnile suferite de ctre fiu, ci la
pagubele pe care i le-a adus tatlui, prin superficialitatea rnilor. Hrpre, parintele l dduse
n judecat pe conductorul automobilului i contase pe un ctig magnific, iar sntatea
copilului, sperat deficitar, era miza. Neavnd dect nite julituri i o sperietur, copilul aduce
cu el din spital, involuntar, o pagub nsemnat pentru tat i nu vestea ,,bun sperat.

Tat serios, preocupat de ultimele tiri din gazete sau de incidente profesionale,
mam volubil i foarte feminin, preocupat de ultimele zvonuri i tendine vestimentare
occidentale i de gospodrie, copil pur i simplu, preocupat s preia din ceea ce vede i aude
deprinderile uneori viciate, dar voalate ale adulilor (crcoteala, preocuparea mercantil, boala
zvonisticii), dar destul de nelept s pstreze secretul aflrii secretelor celor mari unii,
alctuiesc societatea n mic, n belle poque. Separai nu pot fi, burghezia n numele acestei
celule acumuleaz i prosper. Cel mult, individual pot reprezenta exponenial piesele foarte
diferite ce alctuiau puzzle-ul social al vremii.

autor: Mirela Ianoi

[1] ,,Will we never make our skirted publishers and sociologists in dresses understand that a
woman is neither equal nor inferior nor superior to man, that she is a beig apart, another
thing, endowed with other functions by nature than the man with whom she has no bussiness
competing in public life. A woman exists only through her ovaries. Victor Jose, apud Art
nouveau in fin-de-siecle France: politics, psycology and style, p 72.

[2] Debora Silverman, Art nouveau in fin-de-siecle France: politics, psychology and style,
University of California Press, Los Angeles, 1992, pp 67-72.

[3] Gama limitat de atribute interioare pus la dispoziie de inventarul simbolist este cel
mai bine exprimat de Phillipe Julian, n: ,, Princess or artist s model, sphinx or succubus, the
fin-de-sicle insisted that the face should be moulded by the soul, and this was the mask
which obtained the greatest success. In order to be desirable in a milieu which had turned its
back on materialism, woman had to become a lily if she did not want to be condemned as
vulgar by the Aesthetes. If woman could not be childlike and inocent, she was expected to
inspire evil desires.

Alastair Duncan, Art Nouveau, Editura Thames & Hudson, Londra, 2001, pp 188-191.

[4] Gabriela Adameteanu, op cit, p 190.

[5] D. D. Ptrcanu, Plimbare n vol. Candidat fr noroc, Junimea, Iai, 1987, p 32.

[6] Gabriela Adameteanu, op cit, pp 43- 44.

[7] Ibidem, p 76.

 [8] Ibidem, p 321.

[9] Ioana Prvulescu, n intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, Bucureti, 2005, p 60.

[10] I. .M. Sadoveanu, op cit, p 452.

[11] I. A. Bassarabescu, Un dejun n vol. Scrieri alese, Editura pentru literatur, Bucuresti,
1966, p 54.

[12] Ion Minulescu, op cit, p 207.

[13] Ion Luca Caragiale, Momente i schie, Editura Erc Press, Bucureti, 2009, p 11.

[14] Ioana Prvulescu, n ara Miticilor De apte ori Caragiale, Editura Humanitas,
Bucureti, 2008, p 10.

[15] Gabriela Adameteanu, op cit, p 126.

[16] George Clinescu, Cartea Nunii, p 23.

[17] Ioana Prvulescu, op cit, pp 30-31.

[18] Caton Theodorian, Povestea unei odi, Editura Institutului de Arte Grafice, Bucureti,
1914, p 10.

Share and Enjoy:

This post was written by:

Adrian Majuru - who has written 241 posts on Bucurestii Vechi si Noi.

Contact the author

Calatorie in prezent
(Un titlu oarecare)

Acest articol a fost vazut de 196 ori

Lasa un comentariu

Nume (required)

Mail (nu va fi publicat) (required)

Website

Security Code:

Submit Comment

Codul de securitate

Cauta...

Top 5
Ultimele
Comentarii
Tag
Inscrie-te

Destinul dramatic al strzii Antim

Cazrmii - o strad pierdut n negura vremurilor
Strzile n pant din cartierul Uranus-Antim
Istoria tragic a cartierului Izvor
Cofetarii de Bucuresti

Editorial

O ar devorat de acali
02 iulie 2011

Oamenii sunt topii de plictiseal i de lehamite. Chipul lor pare a fi devorat din interior.
Nimeni nu mai poate zmbi n faa micilor bucurii care ndrznesc s reziste dezndejdii. ...

Citeste tot articolul

Adaugat in: Editorial

Adaugat de: Adrian Majuru ,,Sufletul acestor domni se ascunde sub plrie, gndurile lor au
lavalier sau papion, sentimentele lor poart mnui de piele, mndria lor brbteasc se
sprijin n baston.[1] Elegana interioar a domnilor din belle poque transpare din orice
gest, gnd sau intenie faptic. Domnii din Viaa ncepe Vineri sunt caracterizai de o
maturitate calm, lipsit de amrciune, greutile sunt luate n piept fr auto-comptimire,
cu o demnitate i un curaj n faa vltorii vieii nnscute. Omul-orchestr aprut acum era
implicat n nenumrate proiecte i activiti, mereu activ i informat, n miezul lucrurilor,
deschis la tot ce era nou. Ceea ce I. M. Sadoveanu spunea despre personajul su era aplicabil
majoritii brbailor vremii: ,, Darul lui Urmatecu, ntre altele, era i acesta: s rmn chiar
i nspre btrnee deschis pentru toate ncercrile faptelor i ale gndului.[2]

Trecerea de la pubertate la maturitate se petrecea uneori n cadrul pensionatelor, nu

doar fetele primeau educaie n astfel de internate severe, iar oficial tnrul i primea
drepturile de adult la vrsta de 21 de ani . Felix din Enigma Otiliei, cnd i capt
autonomia financiar, rmne uimit de capitalul pe care i-l atribuise tatl su, pn n acel
moment aceast chestiune era nediscutat, de parc mo Costache i-ar fi refuzat acest drept,
ca unuia necopt nc. Motivele reale erau mai meschine.

Dup ncheierea studiilor, csnicia este urmtorul pas necesar, hotrtor pentru restul
vieii, deoarece, n funcie de ct de inspirat este n alegerea consoartei, i poate asigura un
loc ales n societate i o complementaritate sufleteasc. Aa apar ,, soii de meserie, precum
cel din Atena (I. A. Bassarabescu), care se ndrgostete la fel de repede pe ct divoreaz si
este i ,, btut la datorie. Stlp al familiei n cele mai multe cazuri, soului i este imperativ
necesar o slujb nesezonier politic, prestigioas i rentabil. Struine i Ce cere publicul
de la un deputat, de D. D. Ptrcanu, descriu fuga nesfrit dup propteli, relaii, vorbe bune
de recomandare, dup toate scurtturile ctre un post bun. Odat instalat, emploaiatul poate
ncepe irul de compromisuri care l-au adus unde este. Astfel, o Inim de judector (AL.
Cazaban) ignor o plngere mpotriva nepotului boierului i afl prea trziu c greise n
estimri: boierul scptase, iar reclamantul, un ran bogat, l-ar fi recompensat mult mai
ndestultor. Tipul brbatului pseudo-ngrijorat, rmas fr slujb, dar ntreinut de mici
economii (I. L . Caragiale) ale soiei se adaug i el, listei.

n afara literaturii, divorul lui Atanasiu (Houl I. A. Bassarabescu) s-ar fi

adugat acelui procent motivat de prsirea domiciliului conjugal. Ficionalizat,
impresioneaz prin libertatea implicit, pe care i-o putea lua femeia, cu condiia s se
ndeprteze ndeajuns pentru a nu o ajunge blamul public, i prin duioia unei scene: din casa
golit complet de ctre sora lui fugitiv, cumnatul lui Atanasiu, venit n vizit i de dragul lor,
ia un corn, de foame. Comisarul pus pe urmele lui datorit acuzaiei de furt, i poate trece pe
procesul-verbal jumtatea de corn rmas. Simbolic, doar cu jumtate rmane si personajul
cu un cumnat nelat, dar nduioat de loialitatea rudei prin afiliere.
 Ca prini de fete, doresc s aplice aceeai reet n demersurile matrimoniale: sunt
luate n calcul doar partidele cu avere i/sau trecere n lumea bun. De aceea, tnrul
ndrgostit (Dintr-o idil) rmne bulversat cnd tatl iubitei lui de tain l confund cu un
comisionar oarecare, dei i fusese prezentat. Fusese prea srac pentru a mai conta n marea
list a cunotinelor dispensabile. Conveniile sociale de acest tip sunt regsibile n varietatea
aplicrii lor n destule scrieri scurte ale lui Bassarabescu. Un pictor talentat joac tocmai pe
aceast carte i mbrac rolul unui Fane Pomdici ipotetic brbier cu ziua, care, invitnd la
dans o domnioar destul de convenional, o expune ridicolului prin situaia lui implicit
umil i prin comportamentul de mahala prea explicit. Atitudinea acesteia destul de revoltat
se tempereaz cnd afl c n spatele Pomdiciului care o ceruse de soie era de fapt un tnr
educat, manierat i, mai ales, cu potenial social, iar n final, cu un plagiat se ajunge la o
original glum pe seama slbiciunilor naturii sociale i cu o foarte real logodn.

nclcarea conveniilor se refer i la cstoria fr consimmntul prinilor, ca

n Emma, sau la fuga de una, datorit unui smbure rtcit ntr-o dulcea de cas, pe care
pretendentul se vede obligat s l in ascuns printre canini, pentru a nu supra gazda
(Smburele). Telian, nscut srac, iar la maturitate ajuns inginer, cu o situaie financiar
ndestultoare datorit zestrei soiei, refuz s se revolte public mpotriva adulterului
partenerei cu prietenul lui cel mai bun, pentru a-i pstra locul social dobndit cu greu ( De pe
culme; toate de I. A. Bassarabescu). Odat cu divorul, soia i reclama zestrea, iar toate
prghiile necesare supravieuirii sociale cdeau.

Tot o victim a conveniilor este i domnul Tudorache, maior i negustor cu

prvlie, membru onorific al foaiei ,, Scnteia literaturii romne, revist enciclopedic lunar
ce aprea bianual. Se vede nevoit s dea un dejun n cinstea redobndirii puterii a partidului n
care era nscris, pentru aceasta amaneteaz obiecte de valoare de-ale soiei, iar membrul
onorific semneaz cu degetul. Replica soiei este prea delicioas pentru a nu fi notat: ,, mai
mare ruinea, Tudorache, cnd ai sugiuc (sigiliu), s m faci de rs cu detu!.[3] Urmtorul
pas social, pe lng ingerarea eticului i schimbarea strii civile, era obinerea unei funcii.

Funcia cu cele mai multe abordri n literatura vremii este cea a funcionarului
anonim. Acesta pare a exista doar pentru a ilustra imoralitatea, corupia i oportunismul,
slbiciunea uman. ,,Adevrata energie moral a cuiva o putem cunoate i din tria cu care
ine la nite principii morale, afirma Lucian Blaga, dar goana dup funcii, protecii i
recomandri era prea obositoare pentru a pstra o verticalitate moral. ns pentru prima oar,
stereotipul angajatului incorect este contrazis de ctre administratorul de plas Brau (Numai
de mil Caton Theodorian), prototipul brbatului perfect: so iubitor, printe blnd i grijuliu
fa de fiu, angajat meticulos, aspru i riguros, dar nu fr inim, cnd constat nclcri ale
legii. Va fi, bineneles, destituit, iar fiul, bnuindu-l c a furat, pentru c i se explicase c
acesta era singurul motiv pentru care fostul administrator destituia la rndul lui pe cineva, l
sfideaz i, n tcerea lui de copil mic, l reneag. n cele din urm l iart, doar din mil, dar
n continuare nu l crede.

Ambiia este deseori confundat cu vocaia, iar brbaii care nu au la ndemn o

potenial soie cu zestre frumuic, i caut zgomotos o slujb bnoas, cu niscaiva prestigiu
fa de colegii de halb. La I. A. Bassarabescu se pot ntlni destule personaje masculine n
cutarea unei oportuniti de a-i urma vocaia (scrisului, de obicei). Rude care se
mpotrivesc, dispreuitoare ( nvins, Muza romn), situaia financiar precar sau prieteni
interesai, care ncurajeaz un talent inexistent ( Fratele poetului) sunt doar cteva din
obstacolele ce le apar, invariabil, n cale.
 Cei care i mplinesc ambiiile scriitoriceti coboar n publicul profan pentru a
primi feed-back. Ego-ul supradimensionat al poetului vede atunci lacrimi de sensibilitate pe
propriul volum de pe msua gazdei, cnd ele erau de fapt pete de grsime. nvins (I. A.
Bassarabescu) este tnarul cu ceva talent scriitoricesc, total dependent de relaiile rudelor
deloc ndatoritoare, dispreuitoare tocmai pentru c sunt n poziia de putere, de a sprijini pe
cel slab socialmente.

Tot o art a penei, jurnalismul romnesc ascundea multe figuri anonime, cu foarte
elastice coloane vertebrale. Gazetele cuprindeau tiri umflate, efemere, cu durat de via
minim i informaii de cele mai multe ori ,, ncondeiate de dragul senzaionalului, demers
jurnalistic ce se baza pe acea fervoare n a exploata noul drept civic de a avea o opinie.
Groaznica sinucidere din str. Fidelitii cuprinde, cu umor, o micro-lupt a dou gazete de a
informa (,,Lumina), respectiv intriga prin senzaional (,,Aurora), abordnd acelai subiect: o
domnioara trecut bine de prima tineree ncercase s se sinucid prin ingerare de fosfor din
motive de amor euat tnarul medic pe care l ntreinuse pn atunci fugise mielete. n
urma campaniei jurnalistice asupra subiectului, medicul devine si logodnic, iar toat lumea
este mpcat.

Asemntor, Obuzul lui Bassarabescu se opunea sptmnalului de provincie

Glonul, dar n definitiv aceeai oameni demagogici ce agitau spirite si manete depindeau
de relaiile, averea i voturile soiilor. Centrul de putere era, n mod surprinzator, n mini
delicate, nmnuate, de doamn. Redacia gazetei Universul descris n Viaa ncepe Vineri
pare animat dintr-o joac, fr s se ia n serios, ca un experiment cu oameni maturi ce
calculeaz reaciile chimice ale cuvintelor n laboratorul propriilor mini, pentru publicul deja
specializat, cu preferine.

ns n pres era loc i pentru dezvoltarea unor idei literare i prezentarea celor mai
recente linii de for n cultura romn, pentru care se gseau partizani sau dumani redutabili
n localurile Regatului. Berrii sau cafenele gzduiau literatorii de ocazie, desprii n dou
tabere: cea a tradiionalitilor i cea a modernitilor. Ambele conin oameni boemi, nepltitori,
logoreici. n acest ambient de spum de idei si de bere se aplic perfect fraza: ,,Cele mai
multe prostii nu le spun protii, ci capetele mijlocii, care vneaz dup originalitate (Lucian
Blaga).

,, n genere, intelectualii sunt cei care nu se ocup cu nimic. Discut numai ce au

fcut alii, i atta tot. De obicei, discuiile astea in de dimineaa pn seara, se ntind ca
pecinginea de la o mas la alta i cteodat continu chiar zile ntregi, fr niciun rezultat
propriu-zis. Verdictul judecii lor este mai totdeauna negativ. Noroc, ns, c omnipotena lor
nu merge dect pn la pedeapsa cu moartea. Altminteri, populaia planetei noastre ar fi
diminuat n mod simitor. N-ar mai rmne pe lume dect intelectualii de cafenea.[4]

Lache si Mache ,,iau parte cu mult succes la toate discuiile ce se ivesc n

cafeneaua lor obinuit: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituionale,
progresele electricitii, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism,
fachirism, lExilee, . cl, . cl.[5]. Un martir al higienei (D. D. Ptrcanu), Sofroni, discuta
cu amicii si despre progresul aguzilor i urmrile lui pentru situaia noastr economic,
starea ranului romn, trebuina unui cor la catedral, despre frumuseile jocului de ah,
planurile sionitilor i epidemia de scarlatin. Literatori de berrie sunt i Stmpineanu,
Punescu et C-nia (I. A. Bassarabescu), demagogi de club semi-doci, cu expresii n latin i
francez greite, introduse la fiecare cteva fraze, pentru a frapa prin erudiia de mprumut.
Discuiile de berrie au deseori miez de scandal sau imoralitate, dup cum I. L. Caragiale
ilustreaz n CFR, iar relaiile ce se cultiv sunt ,,prietenii la foc mic, asemntoare pn la
confuzie cu simpla familiaritate, eventualul prieten devenind eternul amic[6].

O ultim ilustrare a unui tip aparte de a privi ,, cu dioptrii lumea contemporan este
dat de schia Thali a lui Bassarabescu, care descrie drumul sinuos de la apreciere si emulaie
exagerat la renegare a modelului strin, cnd se observa o imixiune a raselor: tnrul
germanofil redevine romn cnd nemoaica la care inea se ndrgostete, fatalmente, de un
daco-roman modern. Existau astfel i acei brbai care preferau mentalitatea i stereotipurile
asociate unei naii i i renegau rdcinile romneti ca pe ceva nedemn i inferior modelului
occidental, dar de obicei erau ridicoli i ridicularizai.

La polul pozitiv, este destul de dificil o eventual comprimare a trsturilor

spirituale comune masculine din belle poque ntr-un singur spirit-robot, tipic. O ncercare
timid ar schia un brbat matur, dar nu prea departe de vrsta majoratului, care se poart i pe
interior, i pe exterior, elegant i discret. Dei se rcorete fizic i mental la o bere cu guler, nu
i spal rufele murdare n public(ul amical). Chiar i demagogia poate fi scuzat drept un
exerciiu perpetuu de oratorie, cu scopul de a ajunge, prin eliminare, la o opinie i crez politic
final. ns atunci cnd libertatea de alegere este prea mare, oviala i impasul sunt inerente.

Despre relaiile cu cei din familie i ataamentul familial:

,, O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, nscute din obinuin,

ncredere, comoditate sufleteasc i toleran! Mediocrele i profundele noastre sentimente
familiale care dau vieii necesara stabilitate, care elibereaz spiritul, lsndu-l s se dedice
lucrurilor mai nalte! Aprndu-l[7] i totui, din aceast eliberare rmne doar o legtur
inexorabil fa de familie, un fel de datorie sufleteasc peste care nu se poate trece, indiferent
de trecerea timpului i a moravurilor. Atunci cnd aceast legtur este puternic, rude srace
pesc n casa celor mai fericite financiar fr niciun sentiment de umilire sau inferioritate. O
mndrie cosangvin de a aparine aceluiai filon genetic i unete pe toi cei pe care Stnic
Raiu i numete ,,familie.

Cnd relaiile sunt nefuncionale, mercantile, fete btrne i las bunica s moar
de foame, pentru a scpa de o gur de hrnit, sora pndete moartea fratelui pentru a-i cpta
averea, n operele clinesciene. Obsesia de a acumula, moteni i parveni prin orice mijloc
devine maniacal de la o anumit vrst, cnd renunarea la achiziiile trecutului este
imposibil: ,, aceast ndrtnicie de a cultiva n umbr obiectele decedate era caracterul
esenial al familiei, compus mai cu seam din femei btrne, mai toate celibatare, dar strnse
printr-o solidaritate de spe sub acelai acopermnt. [8]

Privit mai ndeaproape, familia se compune, la Caragiale, din tatl mpiegat,

soia casnic, o soacr (gramama, mamiica sau mamiica mamiichii puiului) i un fiu, de
obicei rsfat. Tatl mai mult lipsete din mijlocul familiei, mereu implicat n multiple
activiti cronofage.[9] Copiii simt interferena brbailor strini drept iniierea unei competiii
i o contestare a autoritii lor n micul grup de mamii protectoare, iar ntregul spectacol
sonor i vizual deranjant este dat pentru a le ntri acest statut imuabil. Aceasta pentru ca
indiferent de ce ar face, este iertat i scuzat de femeile subjugate de un instinct matern prost
neles.
 n alte cazuri, figurile materne sunt reprezentate de ctre bunici cu instinctul matern
complet epuizat. La Caton Theodorian, o cucoan Zinca era rstit i scurt la vorb cu copiii,
,,ntindea mna la srutat de cum te vedea intrnd pe u[10], alte dou bunici nu petreceau
mult timp cu nepoeii, pe care i ineau la o distan respectuoas i rece. Copiii erau mai mult
crescui de preceptori. Zenobia din Triptic nu este nici pe departe un exemplu pozitiv, i
dispreuia propriii copii i cu att mai mult pe progeniturile lor.

De regul, copiii sunt ignorai, cresc n umbra adulilor prea nali la vorb i la stat
pentru a le inspira afeciune. Nicu din Viaa ncepe Vineri i crete i susine emoional i
financiar mama alcoolic, alter ego-ul su adult preia toate responsabilitile, fr s cunoasc
vreun pic de comptimire de sine. Meseria, rolul de element de stabilitate emoional i
psihic i de aductor de venit sunt luate foarte n serios, cu toate acestea, comisionarul
Nicu reuete s mai fie i copil.

Tizul su din Numai de mil (de Caton Theodorian) este poate singurul copil care
primete o iubire blnd i neleapt, singurul care aparine unei familii normale, funcionale.
Atunci cnd i sfideaz tatl (crezndu-l ho pentru c fusese demis, iar cei pe care i
concedia la rndu-i aveau acest unic pcat), nu este molestat nici verbal, nici fizic, ci se
ncearc a i se ctiga bunvoina i ncrederea, asemenea unui adult. Un comportament cu
adevrat pricipial, ce dovedete o iubire printeasc ntrit de o profund aprehensiune a
psihologiei copilului, demn de urmat.

Nu la fel de demn este comportamentul abuziv al unui jurnalist intrat n impas

ideatic. Linitea absolut necesar pentru ncropirea unui articol este ntrerupt de ctre cinele
prea zelos din curte, de ctre ipetele de foame ale infantului din camera alturat. Aproape c
i lovete copilul, soia l ocrotete, dar cinele i cunoate toat mnia, ca apoi s reia
articolul de la titlu: mpotriva celor care bat ( Al. Cazaban). Mhnirea unui tat ce i-a aflat
copilul lovit de un automobil chiar n faa casei nu se refer la rnile suferite de ctre fiu, ci la
pagubele pe care i le-a adus tatlui, prin superficialitatea rnilor. Hrpre, parintele l dduse
n judecat pe conductorul automobilului i contase pe un ctig magnific, iar sntatea
copilului, sperat deficitar, era miza. Neavnd dect nite julituri i o sperietur, copilul aduce
cu el din spital, involuntar, o pagub nsemnat pentru tat i nu vestea ,,bun sperat.

Tat serios, preocupat de ultimele tiri din gazete sau de incidente profesionale,
mam volubil i foarte feminin, preocupat de ultimele zvonuri i tendine vestimentare
occidentale i de gospodrie, copil pur i simplu, preocupat s preia din ceea ce vede i aude
deprinderile uneori viciate, dar voalate ale adulilor (crcoteala, preocuparea mercantil, boala
zvonisticii), dar destul de nelept s pstreze secretul aflrii secretelor celor mari unii,
alctuiesc societatea n mic, n belle poque. Separai nu pot fi, burghezia n numele acestei
celule acumuleaz i prosper. Cel mult, individual pot reprezenta exponenial piesele foarte
diferite ce alctuiau puzzle-ul social al vremii.

autor: Mirela Ianosi

[1] Ioana Prvulescu, n intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, Bucureti, 2005, p 60.

[2] I. .M. Sadoveanu, op cit, p 452.

[3] I. A. Bassarabescu, Un dejun n vol. Scrieri alese, Editura pentru literatur, Bucuresti,
1966, p 54.

[4] Ion Minulescu, op cit, p 207.

[5] Ion Luca Caragiale, Momente i schie, Editura Erc Press, Bucureti, 2009, p 11.

[6] Ioana Prvulescu, n ara Miticilor De apte ori Caragiale, Editura Humanitas,
Bucureti, 2008, p 10.

[7] Gabriela Adameteanu, op cit, p 126.

[8] George Clinescu, Cartea Nunii, p 23.

[9] Ioana Prvulescu, op cit, pp 30-31.

[10] Caton Theodorian, Povestea unei odi, Editura Institutului de Arte Grafice, Bucureti,
1914, p 10.

Share and Enjoy:

Mihu, Achim - Antropologia cultural, Cluj-Napoca, 2002, Editura Dacia;

Panea, Nicolae - Antropologie cultural i social, Craiova, 2000, Editura
Omniscop;
n accepiune particular, antropologia urban poate fi considerat o sub-
ramur a antropologiei culturale care studiaz modul de via al actorilor
urbani, stabilind diferenele i asemnrile sociale i culturale ale acestora.
Interesul pentru cercetarea acestui domeniu a aprut n urm cu cteva
decenii, antropologii dorind, n primul rnd, s stabileasc orientrile acestei
tiine aprute ca urmare a dezvoltrii fulminante a vieii citadine.
Identitatea citadin este creat de cldiri, monumente, nume i
configuraii ale strzilor, gesturi i preocupri ale locuitorilor, modul de
petrecere a timpului liber, etc.
Prin unitatea format din material i spiritual, oraul se constituie ntr-un
organism menit s transmit valorile intelectuale i spirituale, s oglindeasc
transformrile, de orice fel, pe care le traverseaz societatea.
innd cont de calitatea de purttori ai unui trecut rural a subiecilor,
iniial, oraul a fost studiat ca o prelungire a satului, un loc unde se desfurau,
nc, practicile rurale. ns viaa urban s-a dezvoltat cu repeziciune, aprnd,
astfel, moduri de existen diferite de cele arhaice.

o sinteza asupra coordonatelor spatiului urban romanesc

 Imaginile proiectate au fost insotite de comentarii comparative privind relatia intre fizionomie, atitudine,
vestimentatie si conditia sociala a personajelor, situatia sociala si vietile acestora
transformarile petrecute in spatiul oraselor, de la aspectele care tin de alimentatie
, sexualitate sau sanatate pana la aspectele culturale si istorice.

Ce este antropologia urbana?

Antropologia este disciplina academica ce studiaza comparativ caracteristicile umane, atat fizice, cat si sociale,
prin examinarea diverselor populatii si culturi din diverse distributii geografice, in istorie si in prezent.
Antropologia se ocupa cu toate dimensiunile umanitatii: evolutionare, biofizice, socio-politice, economice,
culturale, psihologice etc. Antropologia urbana este o subdisciplina a antropologiei sociale si culturale, conturata
sub acest nume incepand cu anii 60, si reprezinta extinderea domeniului

de studiu al antropologiei la civilizatia contemporana urbana folosind unele dintre metodele dezvoltate de
antropologi pentru studiul civilizatiilor "primitive" si antice. Alaturi de interesul pentru conceptualizarea spatiului
urban si teoretizarea urbanismului, problemele contemporane ale antropologiei urbane includ migratia rural-
urban, demografia, adaptarea si ajustarea indivizilor in medii
dens populate, efectele contextelor urbane asupra pluralismului cultural si al stratificarii sociale, retelele sociale,
angajarea fortei de munca, cresterea oraselor, arhitectura, infractionalitate (si alte probleme urbane), precum si
probleme practice, precum spatiul locativ, transportul, managementul deseurilor si infrastructura urbana.

Intr-o lume supusa tehnologiei avansate, istoria si spatiul cultural reprezinta zone de interes, in
special pentru publicul format din intelectuali, persoane cu educatie peste medie, interesate si
pasionate de arta, istorie, arhitectura sau chiar fotografie.

Ne dorim cresterea vizibilitatii pentru tot ceea ce inseamna orasul Bucuresti si centrul vechi al
acestuia, precum si orientarea atentiei autoritatilor locale spre o zona socio-culturala extrem de
interesanta, nu doar pentru locuitorii capitalei, ci si pentru romanii sau strainii pasionati de aceste
locuri.

De asemenea, website-ul poate fi pus sub semnul unei adevarate campanii de reamintire a
vremurilor apuse, o reorientare catre momente din trecut, valorificate si evidentiate prin
intermediul articolelor, editorialelor, stirilor si noutatilor din zonele vizate.

Bucurestii vechi si noi va reprezenta o asezare in oglinda a doua epoci, diferentiate prin
aparenta, dar si prin intermediul substratului cultural si unite prin publicul consumator si prin
obiectivele strategic delimitate.

...din atmosfera trecutului, la portile prezentului

Dorim sa transmitem, pe de o parte traditia specifica vremurilor trecute, traita in Bucurestii vechi
si regasita in Bucurestii de azi, si, pe de alta parte, ancorarea capitalei ca motiv de socializare,
apropiere intre comunitati ce au aceleasi valori, ganduri si credinte. Bucurestiivechisinoi.ro ar
putea fi considerat primul pas in acest demers.

Bucurestii vechi si noi este un proiect pe termen lung, ce va beneficia de o strategie in pasi
multiplii, cu tactici pe care dorim sa le ritualizam, ducand la o fidelizare a publicului conturat si la
un prestigiu social si cultural fondat pe idei sau fapte cu participare directa si deschisa oricui.

Pentru ca istoria e oarb, nu stie ce, cum, cat sa pastreaze pentru memoria
viitorului, s-a nascut si a crescut un muzeu. Deocamdata in proiect, in curand, in
"carne si oase". Se numeste simplu si firesc: Muzeul National de Antropologie
Urbana. Cand se vorbeste de Paris, se spune "Luvru". Londra se lauda cu
"British Museum"; fala Madridului e "Muzeul Prado". Bucurestiul inca n-are pe
cartea de vizita un institut cu care sa se mandreasca pe toate granitele lumii.
Golul ar putea fi umplut de Muzeu National de Antropologie Urbana. El inca
lipseste Europei.

Un muzeu in cautarea Bucurestiului pierdut care isi pune intrebari si cauta

raspunsuri: Cum era pe vremea caravanseraiului urban? Cum se imbracau
barbatii si femeile in trecut? Ce spun craniile fostilor criminali despre caracterul
lor? Pe ce cale va apuca metropola nascuta dintr-un targ?

Muzeul ne va aminti reflexe uitate ale urbei si oamenilor sai care au trait in oras
de-a lungul timpului, de la modul in care se imbracau la ce si cum mancau, ce
boli aveau, cum priveau sexualitatea, care era fizionomia oraseanului antebelic,
interbelic si postbelic. Despre underground-ul mioritic de pe ieri, pe azi. Despre
relatiile orasenilor, de la calicii medievali la rapperi si manelisti. Radiografierea
unor maladii de peste secole si emiterea de prognoze. Traseul cultural e explicat
picatura cu picatura, din punct de vedere antropologic, istoric, medical.

Brladul, 6 decembrie 1909

Take Ionescu la Brlad
La plecarea de la gar T. Ionescu a fost luat n echipajul lui T: G: Emandi, iar
ceilali fruntai precum i o parte din ceteni n echipajele i trsurile de pia,
prea puine de altfel pentru numeroasa mulime adunat. Relatarea ne indic
dincolo de evenimentul politic n sine o posibil aproximare a numrului de
trsuri, de peste 50 ce existau n acel moment n ora. Desigur numrul era mult
mai ridicat deorece se refer la cele aparinnd simpatizanilor Partidului
Conservator Democrat plus birjele de pia, dar nu i-a i nu poate lua n calcul
celelalte trsuri existente i aparinnd protipendadei brldene.

Destinaia final a convoiului a fost Clubul Partidului Conservator Democrat

situat ntr-un spaios local de deasupra bcniei Avntul.

Brladul, 7 decembrie 1898

Magazin de mode Strada Principal, alturi de Librria coalelor G. P. Vasile
Henriette Witzling
Atelier Ceaprzrie i croitorie Mihalache C. Topal
Strada Principal i tefan cel Mare n col
Progresul, 9 septembrie 1889
Magazinul nou La Ursu
Strada Mare n casele d-lui Jacob Abeles, un Magazin de Manufactur,
Galanterie i Confeciune- ofer frumos asortiment de Mtserie, Lenjrii
pentru Rochii, Paltoane de Dame, Plrii de Dame i Brbteti, nclminte
cele mai elegante de Dame i Brbteti, Stofe pentru haine Brbai. n fine
diferite articole de fantasie i Mruniuri se vor gsi n permanen.