Stomatita herpetica

Leziunea herpetica, uneori numita si leziunea produsa de febra este o grupare de mici
vezicule localizata la nivelul buzei si pe marginea exterioara a gurii. Pielea din jurul veziculelor
este adesea rosie si inflamata. Veziculele se rup si se exteriorizeaza (se elimina) un lichid clar,
iar peste cateva zile se formeaza o crusta. Vindecarea completa poate dura pana la 7 -10 zile.

Cauzele
Leziunea herpetica este cauzata de virusul herpes simplex (HSV). Exista doua tipuri de
virus herpes simplex (HSV). Tipul 1 de virus herpes simplex (HSV-1) duce la aparitia de leziuni
la nivelul buzei si gurii (herpes labial), in timp ce tipul 2 de virus herpetic (HSV-2) cel mai
adesea produce herpes genital. Oricum cele doua tipuri de virus pot cauza leziunea herpetica
cu cele doua localizari daca pielea vine in contact cu virusul.

Simptomele
Leziunea herpetica e formata din vezicule care sunt localizate la nivelul buzelor si la
marginea externa (unghiul extern) a gurii, fiind cauzate de infectia cu virusul herpes simplex.
Veziculele se rup, se elimina spontan un lichid si apoi se formeaza o crusta; vindecarea se
produce dupa cateva zile. Alte simptome pot fi:
-inflamarea gurii care face ca activitatile uzuale, de exemplu consumul de alimente, lichide si
somnul, sa fie inconfortabile. Leziunea herpetica poate fi dureroasa
- febra
- inflamarea gatului
- cresterea in dimensiuni a nodulilor limfatici de la nivelul gatului
- salivare excesiva la copiii mici.
Exista posibilitatea ca in momentul infectarii cu virusul herpes simplex sa nu apara si leziunea.
Daca totusi apare, leziunea herpetica poate fi mai severa decat la urmatoarele recurente. In
timpul primei recurente veziculele se pot raspandi in orice parte a gurii.
Odata pacientul infectat, virusul herpes simplex ramane in corp si poate duce la reaparitia
leziunii herpetice pe parcursul intregii vieti (leziunea herpetica recurenta). Majoritatea pacientilor
au 3 pana la 4 recurente pe an, desi un numar mic de pacienti au mai mult de o recurenta pe
luna.
Leziunea herpetica recurenta se dezvolta de obicei la nivelul zonei de intersectie dintre buza si
pielea faciala. Inainte cu 6 pana la 48 de ore ca leziunea herpetica sa devina vizibila pacientul
poate simti usturime, arsura, prurit genital (mancarime a pielii), parestezie (amorteala),
cresterea sensibilitatii sau durere la nivelul zonei afectate, ceea ce este cunoscut sub numele
de stadiul prodromal.

Unii din factorii care pot declansa recurenta leziunilor herpetice sunt:
-expunerea la nivelul razelor solare, in special a buzelor
-stresul
-oboseala
-alte infectii, ca de exemplu raceala sau gripa
-alergiile alimentare
-tratamentul dentar
1
-leziuni ale buzelor sau a gingiilor
-o slabire a sistemului imunitar, datorata fie medicamentelor (ca de exemplu corticosteroizii) sau
unei boli autoimune
-o operatie estetica, ca de exemplu inlaturarea straturilor superficiale ale pielii (o abraziune
controlata) sau lifting facial cu ajutorul laserului
-variatiile hormonale cauzate de ciclul menstrual feminin
-sarcina
-persoanele cu un sistem imun deficitar sunt mai susceptibile la recurente ale leziunilor
herpetice, mai severe si de durata mai lunga decat cei cu un sistem imunitar normal. Infectia cu
virusul herpes simplex poate pune in pericol starea de sanatate la persoanele cu un sistem
imun deficitar.

Factori de risc
Orice persoana care este expusa virusului herpes simplex (HSV) risca sa dezvolte leziuni
herpetice. Oricum unele persoane pot avea virusul, dar este posibil sa nu dezvolte niciodata
leziunile.
Persoanele cu un sistem imun deficitar au un risc mare de a dezvolta recurente ale leziunilor
herpetice mai severe si pe o perioada mai mare de timp.
Exista o forma a infectiei cu virus herpetic care este mai frecventa la copii intre 1 si 3 ani. Acest
tip de infectie cu virusul herpetic (numita stomatita herpetica primara) poate cauza febra inalta
si vezicule localizate oriunde in jurul gurii, care pot interfera cu actul alimentatiei. Afectiunea
poate fi serioasa la copii - starea lor generala poate fi sever alterata - cu toate ca ei se
insanatosesc fara alte probleme pe termen lung.

Investigatii
Medicul specialist poate diagnostica leziunea herpetica prin anamneza, punand intrebari
pacientului pentru a afla daca acesta a fost expus infectiei cu virusul herpes simplex (HSV) si
prin examinarea pacientului. Nu sunt necesare in mod normal investigatii ulterioare.
Exista doua tipuri de virus herpes simplex. Tipul 1 da leziuni la nivelul buzei si gurii (herpes
labial), in timp ce tipul 2 cauzeaza herpes genital.
Oricum daca pielea vine in contact cu cele doua tipuri de virus, ele pot cauza leziuni herpetice
cu ambele localizari.

2
Daca diagnosticul de leziune herpetica nu este sigur, trebuie efectuat testul care confirma
existenta virusului herpetic. Medicul specialist recolteaza o mica cantitate de lichid dintr-o
vezicula si il trimite pentru a fi testat. Recoltarea este de obicei lipsita de disconfort pentru
pacient, chiar daca leziunea e sensibila sau dureroasa.

Tratament medical
Nu exista tratament pentru leziunea herpetica, asa cum nu exista tratament pentru virusul
herpes simplex care o cauzeaza. Majoritatea leziunilor herpetice vor disparea de la sine. Dar,
totusi, medicamentele pot reduce usor durata persistentei leziunilor si uneori preveni o viitoare
recadere.
Tratamentul medicamentos depinde de evolutia in timp a leziunilor herpetice (daca pacientul e
la prima recurenta, daca a avut mai multe recurente) sau daca se incearca sa se previna
viitoarele recurente.
Cand se trateaza prima recurenta herpetica medicamentele antivirale pe cale orala pot reduce
durerea si scurta durata vindecarii.
In tratamentul leziunilor herpetice recurente urmatoarele medicamente pot reduce severitatea si
durata afectiunii:
- cremele topice sau unguentele, care pot fi cumparate cu sau fara prescriptie medicala, pot
reduce durerea, pruritul genital (mancarimea) sau durata vindecarii
- medicamentele antivirale pe cale orala, care pot fi cumparate doar cu prescriptie medicala, se
folosesc cand apar primele simptome (ca senzatia de arsura sau de mancarime). Aceste
medicamente au efect minim cand leziunea deja s-a dezvoltat
-antiviralele pe cale orala pot fi de asemeni administrate zilnic in special celor care au recurente
dureroase si frecvente tocmai pentru a preveni aceste recaderi.
Daca un pacient are un sistem imun deficitar si face leziuni herpetice, acesta poate avea nevoie
de doze mari de medicamente pentru a controla simptomele sau de medicatie zilnica pentru a
preveni recurentele.
Desi rar, copiii si adultii cu un sistem imun deficitar necesita antibiotice in timpul unui episod mai
sever de herpes pentru a trata infectia bacteriana care poate aparea.

Primul episod de herpes poate fi atat de dureros, incat pacientul poate avea dificultati in
momentul in care incearca sa manance, sa bea sau sa doarma. Un copil care are febra si
leziune herpetica la nivelul gurii trebuie ajutat sa bea apa si alte lichide pentru a
preveni deshidratarea.
Adultii sau alti copii cu un prim episod dureros de herpes pot uneori necesita medicamente
eliberate prin prescriptie medicala pentru a reduce durerea.

Medicina alternative
Nici o alternativa de tratament la medicina clasica nu s-a dovedit prin studii clinice a fi
eficienta in tratamentul sau preventia herpesului. Oricum cateva tratamente complementare
sunt disponibile daca pacientul vrea sa incerce o metoda alternativa pentru a reduce
simptomatologia.
Vitamina C, suplimentii cu lizina, balsamul cu lamaie sunt cateva exemple de tratamente
complementare si pot oferi o ameliorare a simptomelor in timpul recidivelor herpetice.
3
Un studiu a aratat ca o crema topica cu oxid de zinc/glicina poate trata in mod eficient herpesul
si reduce durata recidivei herpetice cu pana la 5 zile.
Crema trebuie aplicata de 4 ori pe zi cat mai curand in cursul recidivei (in timpul primelor 24 de
ore de la aparitia leziunii) pentru a fi eficienta. Sunt necesare mai multe studii pentru a confirma
rezultatul.

Tratament ambulatoriu
Majoritatea leziunilor herpetice se vindeca de la sine. Oricum pacientul isi poate ameliora
simptomele acasa prin urmatoarele actiuni:
- aplicand un prosop umed si rece pe leziuni de 3 ori pe zi timp de 20 de minute la fiecare
aplicare pentru a reduce roseata si tumefactia
- luand ibuprofen sau acetaminofen pentru a reduce durerea. Nu trebuie sa se administreze
aspirina nici unei persoane sub varsta de 20 de ani din cauza riscului dezvoltarii sindromului
Reye
- folosind o solutie care contine baking soda pentru clatirea gurii in scopul reducerii inflamatiei
- evitand alimentele care contin acid (ca de exemplu citricele sau tomatele)
- folosind unguente (alifii) fara prescriptie (ca de exemplu Orajel sau Anbesol) care amortesc
zona inflamata din gura sau de pe buze.
Se poate reduce frecventa recidivelor herpetice avand grija sa:
- se evite expunerea prelungita a buzelor la razele ultraviolete (se poate purta o palarie pentru a
umbri regiunea gurii)
- se evite contactul intim (ca de exemplu sarutul) cu persoane care au herpes labial sau genital
- se foloseasca creme cu filtru solar UV care sa se aplice zilnic atat pe buze cat si pe fata, in
special in zonele unde exista posibilitatea sa apara leziunile herpetice
- se evite alimentele care pot cauza recidive herpetice
- se evite folosirea in comun a prosoapelor, aparatelor de ras, veselei (argintariei) sau a altor
obiecte pe care o persoana cu herpes le-ar fi putut folosi.
Urmatoarele masuri pot preveni contaminarea cu virusul herpetic la copii:
- spalarea cat mai frecventa a mainilor
- interzicerea folosirii jucariilor pe care alti copii le-au bagat in gura
- dezinfectarea la o anumita perioada de timp a jucariilor
- izolarea copiilor la domiciliu atunci cand veziculele herpetice se sparg spontan si se elimina
acel lichid care contine virusul pana in momentul cand se formeaza crusta peste leziuni
- sa nu se lase copiii sa se sarute intre ei cand au herpes sau saliveaza excesiv
- folosirea manusilor cand se aplica unguente peste leziunile herpetice ale copiilor.

4
Stomatitele acute

Sunt inflamatii ale mucoasei bucale, frecvent diagnosticate la nou-nascuti si sugari. Frecvent
originea descrisa este de tip viral, la care se adauga suprainfectii cu ciuperci de tipul Candida
Albicans.

Stomatita albicans (muguet, margaritarel) este produsa de Candida Albicans. Apare la nou-
nascuti , la sugari cu rezistenta antinfectioasa scazuta, dar si la varste mai mari in cazuri tratate
vreme indelungata cu antibiotice sau la persoanele cu imunitate scazuta, cum ar fi cei cu SIDA.
Aspectul stomatitei candidozice este al unor depozite albe, de intindere diferita, care se observa
pe mucoasa interna a obrajilor, limba si uneori pe amigdale. Incomodeaza pe sugar la supt.

Tratamentul local consta in administrarea, in cavitatea bucala a Glicerinei boraxate 10% la care
se adauga pulbere de Nistatina.
In cazurile cu extindere mai mare si rezistente la tratament, se administreaza Nistatin pe cale
orala.

Stomatita aftoasa este de origine virala si se caracterizeaza prin vezicule mici, care se rup
imediat lasand o mica pierdere de substanta superficiala inconjurata de un guleras. Acestea
sunt localizate in diferite zone ale cavitatii bucale, produc usturimi si chiar dureri ale mucoasei
bucale, impiedica alimentatia, sunt insotite de salivatie abundenta, marirea ganglionilor
submandibulari si uneori si de febra.

Tratamentul local consta in administrare de Neomicina, vitamina A, Hidrocortizon acetat in

Glicerina boraxata 10% sau o solutie contra aftelor bucale, continuand cu Fenosept.

Tratamentul sistemic va consta in administrarea de Amoxicilina pe cale orala, timp de cateva

zile.

Stomatita ulcero-necrotica este forma cea mai grava produsa de flora bacteriana, pe fondul
scaderii puterii de aparare antiinfectioasa. Apare sub form unor ulceratii (leziuni prin distrugeri si
pierderi de substanta) de intindere variabila, avand fundul murder cenusiu prin necroza produsa
la acest nivel, vizibila in diferite zone ale mucoasei bucale, extreme de dureroase, urat
mirositoare, impiedicand complet alimetatia, sunt insotite de salivatie abundenta, marirea
ganglionilor submandibulari, febra ridicata si stare toxico-septica.

5
Tratamentul local consta in administrarea de solutii bucale de 5-6 ori/zi cu suspensie de
Neomicina + vitamina A +Vitamina B2 + Hidrocortizon acetate in Glicerina boraxata 10%.

Tratamentul sistemic consta in administrarea de cefalosporina injectabila intravenos sau

Penicilina G intramuscular.
Daca bolnavul nu se poate alimenta, se vor institui perfuzii cu solutii nutritive cuprinzand solutii
Glucoza 5% si 10%, aminoacizi, solutii hidroelectrolitice.
Alimentatia va incepe cu preparate lichide si semilichide imediat ce le poate primi.