SECRETELE ISTORIEI

Retelele secrete ale Vaticanului (3)

Revirimentul inregistrat de Vatican in a doua jumatate a secolului trecut s-a datorat,
dupa cum am vazut, organizatiei secrete paramasonice Opus Dei, cat si papei Ioan Paul
al II-lea, a carui energie extraordinara a fost pusa in slujba reimprospatarii imaginii
Bisericii Catolice pe toate meridianele globului. Aceasta ofensiva pasnica, in paralel cu
prabusirea imperiului ideologic si social comunist, ce-si intinsese tentaculele pana si in
insulele exotice si slab populate din Oceania, a modificat substantial atitudinea
guvernelor democratice cvasiatee.
Inceputul mileniului al III-lea dupa Hristos - nu al erei noastre! - sta sub semnul unei
tolerante, al unei destinderi de neconceput in urma cu doua decenii. Insolenta castigata
in razboiul purtat vreme de doua secole de Masonerie cu scopul secularizarii societatii
pare a fi disparut. Nici Masoneria nu mai este adversarul din trecut, ireconciliabil si
ipocrit. Structura si relatiile probate sau banuite ale organizatiei Opus Dei sunt o
dovada credibila, la fel si Consiliul Ecumenic. Destinderea s-a manifestat si in relatiile
cu statul Israel, fapt care a imblanzit considerabil atacurile sistematice ale presei
libere de pretutindeni. Urmele vechiului razboi nu au putut fi insa sterse. Carti, studii
si articole sunt martori incontestabili, rodul colaborarii serviciilor secrete de toate
culorile, in mod cel putin suspect aliate impotriva crestinismului, in primul rand contra
Vaticanului, de unde se deduce ca banul e ochiul Diavolului. Or, stim cine era
Diavolul. De ce il deranja Vaticanul? Raspunsul e un truism: spre deosebire de celelalte
forme crestine, catolicismul si institutiile sale nu se aflau la bunul plac al guvernelor,
acestea putandu-le persecuta, nu insa si dirija! Stapanul se afla departe, la Roma. In anii
marii prigoane iudeo-comuniste (1945-1960), cand, sub pretextul colaborarii bisericilor
crestine cu miscarile de dreapta, s-a organizat o adevarata vanatoare de crestini la scara
planetara, catolicii au fost de departe cei mai persecutati, dar si cei mai rezistenti la
reeducare. Daca papa Pius al XII-lea, acuzat ca ar fi colaborat la Holocaust, rezista,
trebuia sa reziste si ei. Ca acuzatia era o minciuna sfruntata, grosoloana precum
sustinatorii ei, o atesta documentele iesite din carantina de 50 de ani. Asta stim astazi.
Atunci, in anii intunecati ai prigoanei, alta era opinia. Intretinuta cu detalii
senzationale de arhanghelii adevarului care misunau prin redactiile presei libere,
aceasta opinie trebuia sa se transforme in convingere. Numai convins crestinul trecea in
tabara adversa, unde - numai pe el - il astepta nobilul titlu de ateu! Era un razboi de
decrestinare... Dinaintea acestei situatii disperate - a cata oara din 1789? -, in iulie 1949
Sfanta Cancelarie a emis decretul de excomunicare a tuturor comunistilor si
sustinatorilor lor, amintind cu tristete pe credinciosii catolici care au uitat atat de repede
suferintele Bisericii din Spania si s-au aliat cu asasinii iudeo-comunisti, parasindu-si
religia. In mod neasteptat, primii care s-au trezit la realitate au fost americanii. Inca
din primii ani ai acestui razboi cu poleiala progresista, ca toate luptele contra lumii
crestine conservatoare, la 23 septembrie 1950 a fost promulgata legea McCarran, o
groaznica lovitura sub centura data iudeo-comunismului care actiona cu infrigurare pe
teritoriul SUA. Cu totul intamplator, cu doua saptamani inainte, Congresul aprobase
Planul Marshall, iar o luna mai tarziu, ONU renunta la condamnarea regimului
franchist. Opus Dei isi spusese raspicat cuvantul. Insa supravegherea Vaticanului si a

1
reprezentantilor sai a continuat, rezultatele fiind fructuoase. Cat sunt de relevante in
privinta implicarii Vaticanului e dificil de spus. Este vorba de persoane si nu de
organizatii, pe de o parte. De cealalta parte, sinceritatea comentatorilor sta hotarat sub
semnul intrebarii, majoritatea fiind evrei sau angajati ai unor institutii patronate de
marea finanta: organe de presa, universitati particulare etc. Stangismul lor
anticrestin si critica orbirii administratiei de la Washington nu pot fi ignorate si, drept
urmare, comentariile lor considerate ca fiind oneste sau stiintifice. Nici vorba de o
asemenea eroare: originea sursei dezvaluie intotdeauna intentiile ascunse. Cum vom
vedea, e vorba numai si numai de legaturi primejdioase, la loc de cinste aflandu-se,
bineinteles, legaturile cu Mafia! Intre mafiotii apropiati Sfantului Scaun criptotovarasii
il arata cu degetul pe Sam Giancana, la un moment dat gangsterul nr. 1 din Chicago.
Intrucat ei stiu sigur ca acesta a fost implicat in asasinarea fratilot Kennedy, sugereaza
fara a sta pe ganduri ca la mijloc s-ar fi aflat mana Vaticanului... Ceea ce se feresc ca de
foc sa precizeze este apartenenta religioasa a ilustrelor victime si a prezumtivilor
asasini. Or, J.F. Kennedy a fost primul - si probabil ultimul - presedinte catolic al SUA!
De ce sa fi lucrat Vaticanul la asasinarea lui? Ignora, de asemenea, sa mentioneze ca
Samuel Giancana, Lee Harvey Oswald si Jack Rubinstein erau evrei. De ce sa fi apelat
Vaticanul tocmai la niste evrei? Cum se poate banui, sunt acuzatii gratuite, proprii
cazurilor de influentare a opiniei publice intr-un sens compromitator. In asemenea
situatii, dreptul la replica, daca nu este refuzat, este tardiv. Otrava a fost injectata in
creiere. O duzina de astfel de productii vor actiona ca picatura chinezeasca, exasperand
bunul-simt si zdruncinand vechea credinta. Dincolo de aceasta tactica, esentiale pentru
reusita sunt tirajul publicatiei si refuzarea dreptului la replica. Cititorului trebuie sa i se
prezeinte un punct de vedere unilateral. Cum majoritatea publicatiilor occidentale erau
si continua sa fie patronate de marea finanta, de cele mai multe ori punctul de vedere
unilateral se regaseste identic in fond aproape pretutindeni. Astfel, impactul dorit este
asigurat. Mecanismul, pus la punct si in Romania, actioneaza la turatia maxima in
strania poveste a antisemitismului romanesc si a Holocaustului, comparabil in ochii
celor care i-au trecut pe romani prin masina de tocat comunista cu cel de care se fac
vinovati nazistii! Aceasta exagerare, aceasta trecere sub tacere a propriilor crime si
ticalosii pentru a nu vedea decat spinii din ochii altora, aceasta, intr-un cuvant, josnicie
a functionat si in tentativa de satanizare a Vaticanului. Nimic nu-i nou sub soare.
Intrucat cardinalul american Spellman, confidentul presedintelui Roosevelt, denuntase
public planul comunist de aservire a intregii Europe lui Stalin, vazut pe atunci in
postura de marioneta a Bnai Brith, s-a inventat un scenariu spectaculos. Nu lipsea nici
un ingredient: Mafia, CIA, comertul cu droguri, fascisti, masoni, cardinali si insusi
Sfantul Parinte. Scenariul urmarea compromiterea cardinalului Spellman si a
protejatului sau, Paul Marcinkus. Intamplator, Marcinkus se nascuse in orasul Cicero,
fostul fief al lui Al Capone. Pornindu-se de la aceasta coincidenta se putea specula la
infinit. Depindea doar de imaginatia si de nerusinarea investigatorilor. Biografia
inventata a lui Marcinkus rivaliza cu cea a marelui Al. Dupa absolvirea Academiei
pontificale, protejatul lui Spellman a lucrat - ca preot? - o vreme la Continental Illinois
Bank, unde a spalat banii Mafiei. Doar era originar din Cicero! Meritele sale au atras
atentia Vaticanului, care l-a recompensat cu functia de nuntiu papal in Columbia.

2
Acolo, se zice, s-a implicat in traficul cu droguri, dar a dat si o mana de ajutor
oficialitatilor columbiene in reperarea luptatorilor comunisti. Din Columbia a fost
transferat in Bolivia, unde a actionat ca un veritabil agent al CIA impotriva patriotilor
care luptau pentru izgonirea imperialistilor americani. O veritabila bestie in sutana!
Articolele scrise in cascada sugerau ca a impanzit America Latina cu o retea de spioni,
care slujeau atat SUA cat si Vaticanul... Era explicatia comunista pentru insuccesul
revolutiei rosii pe acel continent, infrangere care s-a soldat cativa ani mai tarziu cu
moartea lui Che Guevara. In realitate, tocmai crimele bandelor comuniste, care si astazi
insangereaza unele state sud-americane, i-au determinat pe tarani sa-l vanda pe Che
autoritatilor. Decat sa spui un adevar compromitator, nu este mai sanatos sa arunci vina
pe un om, care, fiind american si nuntiu papal, se facea vinovat de doua pacate de
moarte? Fara indoiala, Marcinkus era un bun catolic, un bun american si un
antibolsevic. La recomandarea lui Spellman si a lui David Kennedy, director al
Continental Illinois Bank si amic cu Sam Giancana, obtine functia de sef al securitatii
papei Paul al VI-lea, ca la 6 ianuarie 1969 sa fie numit secretar general al Bancii
Vaticanului. Pentru comunisti, care, treptat, incepusera sa dea crezare propriilor
minciuni, paharul se umpluse... Numai interventia justitiei mai putea face lumina! Cum
justitia italiana era la acea data saturata de comunisti si de simpatizanti ai PCI, se putea
banui o ancheta la sange. Imperialismul american si Vaticanul urmau sa sufere - se
spera - lovituri mortale si orice vestigiu compromitator pentru comunism sa fie sters in
taina. Astfel s-a pus pe roate faimoasa operatiune de purificare politica si sociala a
justitiei italiene, cum s-a putut constata, plina de lacune inexplicabile vizavi de
agentii Moscovei care actionau in Italia si care numai ingeri nu erau. Justitia aceasta,
vigilenta cu unii, oarba cu altii, a produs falimentul Bancii Ambrosiana, intrarea in
adormire a lojii P2 si o adevarata furtuna in sanul Mafiei. Motivul tainic al
investigatiilor, un gigantic complot european anticomunist orchestrat de CIA in
asociere cu Mafia si extrema dreapta europeana, aparea tot mai pregnant. Sarmanii
comunisti, ce monstru aveau de infruntat, dar cu toata cerbicia procurorilor si
judecatorilor de instructie, Vaticanul iesea foarte putin sifonat in aceasta cabala.
Conturile oricat de grase ale unor cardinali nu spuneau mare lucru, la urma urmei erau
oameni de familie buna, majoritatea instariti. In ceea ce-l priveste pe Marcinkus, cauza
secreta a acestei investigatii unilaterale, singura vina care i s-a pus in spinare - o ipoteza
pe cat de senzationala, pe atat de sinistra - a fost contributia sa la asasinarea papei Ioan
Paul I...
Aricol din magazinul Lumea nr. 10 din 2003