De ce n-ai spus c vii din absolut ? Era frunziul lene, desfcut Peste cirei rscoapte-n aternut... Atta var, cnd ai aprut, Era, nct, o, Doamne, n-am tiut C vii cu veste dintr-un alt inut, Ci gnd c ai, de prad, am crezut. O ! tinere, ce dulce ai czut, Att de bun n iarb, de tcut, C iul l-am ascuns i, prefcut, M-am aplecat spre tine s te-ajut: Zmbea n locu-i hoit plpnd de ciut.