Alexandru Lapusneanul (caracterizare)

Nuvela Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, oper de

referin pentru perioada paoptist, reconstituie a doua domnie a
voievodului amintit. Inspirat din trecutul istoric, nuvela valorific cronicile lui
Grigore Ureche i Miron Costin.

Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de a doua domnii a lui
Alexandru Lapusneanul.

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale

in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea
psihologica, replici memorabile. In desfasurarea narativa, Alexandru
Lapusneanul este principalul element constituitiv, celelalte personaje
gravitand in jurul lui.

Personajul principal al nuvelei, erou romantic, cu atestare istoric - este

alctuit din puternice trsturi de caracter, un personaj excepional, ce
acioneaz n mprejurri exceptionale. Ca orice personaj principal de nuvel,
Alexandru Lpuneanul este foarte riguros conturat, avnd puternice trsturi
de caracter.

Pe Lapusneanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata,provenita dintr-o ura

fara margini,dusa aproape la paroxism fata de boierimea tradatoare,lacoma
de averi. E viclean,ipocrit,de o inteligenta diabolica,isi calca juramintele,e
cinic si de un umor macabru,atunci cand ii arata doamnei Ruxandra,piramida
de capete drept un leac de frica.

Destinul sau este de a impune autoritatea domneasca prin orce mijloace.

Afirmatia "eu nu sunt calugar, eu sunt domn" reflecta dorinta domnitorului de
a se intoarce la tron in ciuda limitelor omenesti (boala, moartea). Crud,
hotarat, viclean, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic,
personajul este puternic individualizat si memorabil.

Este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala,este

orgolios si darz,neabatut in hotararea sa,nu cedeaza si nu renunta usor ,de
aceea respinge categoric si manios pretentia acestora de a nu intra in tara.

Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila si formulata de la

inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor "daca voi nu ma vreti, eu va
vreau". Vointei neabatute i se asociaza si alte trasaturi precum abilitatea in
ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane.
Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti dar care ascund un plan de
razbunare.

Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui

Motoc, pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor. "Leacul de frica" promis
doamnei Ruxanda, piramida din capetele boierilor, reflecta sadismul celui
care stiuse sa-si stapaneasca impulsul violent in momentul cand, prin
rugamintea ei, are impresia ca doamna vrea sa se amestece in conducerea
tarii "muiere nesocotita! striga Lapusneanul sarind drept in picioare, si in
mana lui, prin deprindere, se razama pe junghiul din cingatoarea sa, dar
indata stapanindu-se se pleca si ridicand pe Ruxanda de jos..".

Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul Mediu dominat de luptele pentru

putere, dar in cazul lui Lapusneanul are manifestari care apartin
exceptionalului: asista razand la macelul boierilor, ameninta chiar sa si ucida
propriul fiu, in care vede un inamic.

Este caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje,

autocaracterizarea) si indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament,
relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentatie).

Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin

descrierea vestimentatiei specifice epocii: "purta coroana Paleologilor, si
peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca".
Caracterizarea realizata de celelalte personaje este succinta " crud si cumplit
este omul acesta" (mitropolul Teofan), "sangele cel pangarit al unui tiran ca
tine" (Spancioc) .

Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale "n-as fi un natarau de frunte,

cand m- as increde in tine?".

Caracterizarea indirecte se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera

romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta
boierilor: uciderea lor, distrugerea cetatilor si reducerea ostilor moldovene.

n biseric jur strmb, iar smerenia lui este prefcut, cci i racla sfntului
ar fi tresrit,cnd domnul s-a aplecat pentru a sruta moatele; este, aadar,
sperjur i ipocrit, jucnd o comedie aumilinei, cnd le cere iertare boierilor.

Nu iubete prostimea, dar este contient de puterea acesteia, fiind gritoare,

n acest sens,replica: Proti, dar muli. Proti ar putea nsemna ignorani,
simpli, inculi,dar muli subliniaz intuiia domnitorului cu privire la puterea
ameninrii din partea gloatei nfuriate, agitate, creia pentru a o potoli i-l
va drui pe marele vornic.

Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca motto al

primului si ultimului capitol. Raspunsul dat boierilor -"daca voi nu ma vreti, eu
va vreau"- a devenit o emblema a personajului care se autodefineste prin
vointa de neinfrant.

Ca erou excepional, romantic, Lpuneanul cunoate un destin pe msur, o

evoluie i o cdere spectaculoase. Doamna Ruxanda i otrvete soul care
moare sub privirile neierttoare ale lui Spancioc i Stroici, n chinuri
groaznice: se zvrcolea n spasmele agoniei; spume fcea la gur, dinii i
scrneau i ochii si sngerai se holbaser, pn cnd i dete duhul n
minile clilor lui.

Relaia cu doamna Ruxanda este construit pe antiteza romantic angelic -

demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lpuneanul fa de doamna
Ruxanda reflect ipocrizia, disimularea lui. Se cstorise cu ea ca s atrag
inimile norodului n care via nc pomenirea lui Rare".

Nu o respect nici pentru originea ei nobil (descendent a lui tefan cel

Mare), nici pentru c i este soie sau mam a copiilor si. Iar doamna ar fi
voit s-l iubeasc, dac ar fi aflat n el ct de puin simire omeneasc".

Gesturile, mimica i cuvintelerostite de Lpuneanul n capitolul al II-lea, n

scena discuiei cu doamna Ruxanda, evideniaz ipocrizia lui n relaia so-
soie. In capitolul urmtor, se rzbun pe boieri, pe Mooc, i nu o iart nici pe
Ruxanda pentru ndrzneala de a-i fi cerut s opreasc uciderile. Se bucur
cu cruzime de spaima doamnei care leinase la vederea piramidei de capete:
Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se
sparie."

Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si

umbre, cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului
tiran.