ROLUL LIMBII ENGLEZE N SALVAREA PLANETEI

Conform oamenilor de tiin, dac poluarea nu este combtut ct

mai repede, iar emisiile nocive rmn la acelai nivel sau cresc i mai mult,
viitorul imediat al omenirii este pus sub amenin are. Organiza ia Mondial a
Sntii consider c pn n 2030 schimbrile climatice vor duce la
moartea a cel puin 250.000 de oameni pe an, din cauza polurii.
n acest context, devin vital comunicarea att la nivel nalt, ntre
liderii politici ct i la nivelul oamenilor obinuii, pentru ca mesajele i ideile
s poat fi recepionate, nelese i puse n aplicare, pentru binele comun.
n acest sens, un rol esenial l are cunoa terea limbii engleze, ca
limb de comunicare comun la nivel mondial. Engleza este a treia limb
ca rspndire la nivel global, din punct de vedere al numrului de vorbitori
nativi, pe primele locuri fiind chineza i spaniola, dar, dac lum n
considerarea numrul persoanelor care o cunosc, ca a doua limb, sau
chiar a treia, atunci devine evident c aceasta este cea mai rspndit.
Limba englez este ntlnit chiar peste tot, permi nd comunicarea
ntre populaii i culturi diferite, reprezentnd un liant ntre acestea.
De asemenea, limba englez este utilizat la nivel global n afaceri,
ntre marii juctori economici, fie ei din Arabia Saudit sau din Brazilia.
n condiiile accelerrii procesului de globalizare, este natural ca
nevoile de comunicare i interrelaionare s fie de asemenea n cre tere.
Dat fiind situaia, unul din instrumentele esen iale pentru asigurarea
conectivitii este o limb comun. n trecut a fost limba francez, utilizat
n diplomaia secolelor XVIII i XIX, n prezent acest rol revine limbii
engleze.
Pentru salvarea planetei i reducerea efectelor polurii acum, mai
mult ca niciodat este necesar un efort comun concertat, din partea
decidenilor politici dar i a oamenilor obinui i. Viitorul nostru depinde de
noi toi, motiv pentru care ideile trebuie s circule.
Spre exemplu, s ne imaginm un savant din China, care vrea s
colaboreze cu cercettori din Ecuador, pentru gsirea unei solu ii de
combatere a efectelor secetei n Africa de Sud. Avem trei culturi diferite, cu
limbi diferite, respectiv chinez, spaniol i afrikaans, dar to i au studiat
engleza ca a doua limb i o pot folosi pentru a comunica eficient i
productiv.
Astfel, cunoaterii limbii engleze devine un element esen ial pentru
viitorul nostru, n prezent fiind singura capabil s stea la baza unei
comunicri eficiente n toate domeniile i la nivel global.
Copiii trebuie ncurajai s cunoasc aceast limb strin, util att
pentru salvarea planetei ct i la nivel individual, permi nd accesul pe
piaa muncii la nivel global.
5 cauze principale ale nclzirii globale

1. Dioxidul de carbon emis de termocentrale

Cu toat evoluia rapid din ultimii ani a mijloacelor de utilizare a energiilor

regenerabile, adevrul este c omenirea rmne n continuare puternic
dependent de crbuni pentru satisfacerea nevoilor de curent electric. Pe
plan mondial, 60% din necesarul de curent este ob inut prin arderea
crbunilor n termocentrale, n special a lignitului, care este cel mai
poluator, dar i cel mai ieftin carburant fosil.

O termocentral obinuit, de 600 MW, este responsabil de emiterea n

atmosfer a circa 3,5 milioane de tone de CO2 anual. Se estimeaz c, pe
plan global, anual sunt emise peste 20 de miliarde de tone de CO2 prin
arderea crbunilor. O cantitate care nu mai poate fi reciclat de sistemul
planetar, ceea ce duce invariabil la acumularea acestui gaz n atmosfer,
ducnd la nclzirea global.

2. Dioxidul de carbon emis de vehicule

Circa o treime din poluarea industrial provine din sectorul transporturilor.

n lume circul mai mult de un miliard de vehicule avnd motoare cu ardere
intern. Care funcioneaz cu combustibili produ i din petrol, un alt
carburant fosil prin arderea cruia sunt emise multe gaze nocive.

Nivelurile mari de CO2 provenite din motoarele ma inilor sunt cauzate n

principal de reaciile de oxidare a monoxidului de carbon n catalizatoare. n
teorie, diversele norme antipoluare din lume ncearc s limiteze emisiile
de CO2 de exemplu, vehiculele noi vndute n Europa n 2014 au avut, n
medie, emisii de CO2 de circa 130 g/km. Iar vehiculele grele de transport s-
au situat sub 200 g/km.

ns, chiar i n condiiile cele mai optimiste de consum (de i valorile reale
sunt cu 30% mai mari dect n teorie), un vehicul cu motor cu ardere
intern se face responsabil de emiterea a circa o ton de CO2 n
atmosfer. Ceea ce nseamn c, anual, sectorul transporturilor emite cel
puin 1.000.000.000 de tone de CO2 n atmosfer.

3. Metanul provenit din ferme i agricultur, din extrac iile petroliere,

dar i de pe fundul mrii

Metanul este un gaz mult mai periculos dect dioxidul de carbon n materie
de influen a nclzirii globale. Se estimeaz c efectele produse de CO2
n 100 de ani pot fi realizate n numai 10 ani de aceea i cantitate de
metan, pe perioade scurte metanul fiind de zeci de ori mai periculos dect
dioxidul de carbon. Iar sursele de producere a metanului sunt foarte
diverse, 60% dintre ele fiind atribuite direct oamenilor.

n ultimele decenii, creterea animalelor pentru hran, n special a

bovinelor, a crescut exponenial. Ceea ce nseamn i cre terea cantit ii
de metan provenit din procesele care au loc n intestinele acestor
ierbivore. Pe plan mondial, sunt crescute n ferme circa 1,5 miliarde de
vaci, care sunt responsabile pentru producerea a circa 100 de milioane de
tone de metan anual (circa 10-15% din emisiile totale de metan).

Nevoia de hran mai ieftin a privilegiat agricultura intensiv n care se

utilizeaz anumite plante. Cultivarea orezului, de exemplu, se consider c
produce anual ntre 50 i 100 de milioane de tone de metan din cauza
proceselor de descompunere a materiei organice din ngr minte n
condiii anaerobe. De altfel, i acumularea dejec iilor din arealele populate
sau tratarea lor duce la producerea unor cantit i mari de metan.
Industria petrolier se face i ea responsabil pentru emisii importante de
metan, care, pe plan global, sunt echivalate cu o cantitate de circa 10
miliarde de tone CO2 anual. Metanul este eliberat n atmosfer la
extragerea petrolului, dar i la extragerea gazelor naturale. Se estimeaz
c scurgerile de metan ating chiar i 8% din cantitatea de combustibil fosil
extras.

Nu n ultimul rnd, pe fundul oceanelor exist mari acumulri de metan,

considerate de unii specialiti drept o bomb cu ceas n ceea ce prive te
pericolele nclzirii globale. Se estimeaz c, pe fondul topirii ghe ii din
oceanul Arctic, anual sunt eliberate din apa mrii milioane de tone de
metan.

4. Defririle masive, mai ales n zonele tropicale

n rile din America de Sud se nregistreaz cea mai mare rat a

defririlor din ultimul secol. O parte dintre pduri sunt rase pentru a se
folosi terenurile n agricultur, iar lemnul este folosit pentru producerea de
crbuni. Fenomenul, ns, se petrece i alte zone ale Pmntului, iar n
Romnia deja este unul dintre subiectele cele mai fierbin i ale momentului.

Copacii au un rol esenial n echilibrul naturii, deoarece absorb o bun

parte din dioxidul de carbon din atmosfer. Ecua ia e simpl: mai pu ine
pduri, mai mult CO2 n aer. n cifre, e greu de fcut o estimare clar, dar
se crede c defririle din perioada 2000-2010 au dus la cre terea cu
peste 10% a cantitii de CO2 din atmosfer.

5. Fertilizarea chimic intensiv a culturilor agricole

n ultima jumtate de secol, a crescut exponen ial utilizarea fertilizatorilor

bazai pe azot. Problema este c oxizii de azot au capacitatea de a re ine
de 300 de ori mai mult cldur pe unitatea de volum dect dioxidul de
carbon. Aa nct arealele tratate mult timp cu ace ti fertilizatori nglobeaz
mai mult cldur.

Aadar, este uor de neles c activitatea industrial uman, care s-a

amplificat exponenial n ultimul secol, este responsabil pentru
accelerarea nclzirii globale. Chiar dac efectul de ser este influen at
mult i de factori naturali, de la activitatea vulcanic la ciclurile solare,
contribuia oamenilor nu face altceva dect s grbeasc fenomenul de
cretere ireversibil a temperaturii globale. Care vedem n continuare ce
efecte catastrofale are.

5 efecte devastatoare ale nclzirii globale

1. Creterea nivelului mrilor i oceanelor

nclzirea global duce la topirea pturilor de ghea din Antarctica i

Groenlanda, ceea ce, conform scenariilor pesimiste, va duce la cre terea
nivelului apei din mri i oceane cu minimum 2 metri. Deci mari por iuni din
zonele de coast actuale (intens populate n multe zone ale lumii) vor
disprea, cu efecte n lan privind relocarea popula iei.

Creterea nivelului apei ar putea fi chiar i mai mare, cu pn la un metru,

deoarece ptura superioar a oceanelor ar putea cre te n volum din cauza
temperaturilor mai ridicate. Deocamdat, ns, nu exist suficiente
date pentru a face nite estimri mai exacte n aceast privin , dar
specialitii avertizeaz c trebuie s ne pregtim pentru ce este mai ru.

2. Intensificarea urganelor i furtunilor

Oceanul planetar este o parte esenial a echilibrului climatic planetar. Deci

orice modificare a acestuia are efecte directe n fenomenele din atmosfer.
Un lucru cert este c, pe msur ce nclzirea global s-a accentuat, au
aprut i uragane mai puternice, precum i furtuni mai violente.

Mai grav este c, n ciuda evoluiei tehnologiei folosite n meteorologie,

apariia acestor fenomene va avea un grad de impredictibilitate i mai mare
dect acum. Ceea ce va crete riscurile, n special n zonele tropicale i
cele de coast.

3. Secet i deertificare

Pentru muli pare incredibil, dar zonele astzi verzi i n care agricultura
prosper ar putea deveni nite cmpuri sterpe pn la finalul acestui secol
din cauza nclzirii globale. Ceea ce se estimeaz c ar putea duce la
dispariia a circa 3 miliarde (!) de locuitori ai planetei din cauza
imposibilitii de a mai utiliza pmntul pentru a cre te plantele necesare
alimentaiei.

Agricultura intensiv duce la eroziunea solului i la pierderea capacit ii

acestuia de a susine creterea vegetaiei. Utilizarea nesustenabil a
rezervelor de ap de sub pmnt contribuie la degradarea solului, n timp
ce irigaiile necorespunztoare duc la creterea salinit ii solului. Evident,
temperaturile mai mari accelereaz deertificarea, mai ales n urma
defririlor.

4. Acidificarea oceanelor

Oceanul planetar ocup peste 70% din suprafa a planetei i are adncimi
de peste 4 km n unele locuri. Dar mai are un rol important: acela de
acumulator de cldur i de dioxid de carbon. Practic, datorit acestei
caracteristici, nclzirea global este mai lent, chiar dac n ultimii 100 de
ani omul a intensificat procesele care contribuie la nclzirea global.
Totui, emisiile mari de CO2 (i de alte noxe) ntr-o perioad scurt, din
punct de vedere geologic, se reflect n scderea pH-ului oceanului: pn
la jumtatea acestui secol, pH-ul va ajunge s fie mai redus dect n ultimii
50 de milioane de ani. Principalele efecte le vor resim i coralii i planctonul,
elemente de via n lanul biologic marin. Dar va fi afectat i circula ia
oxigenului la adncime, ceea ce va afecta drastic via a marin.

5. Pericolul extinciei totale

Estimrile optimiste afirm c, pn n 2050, mai mult de un milion dintre

speciile cunoscute azi vor disprea. Estimrile pesimiste, ns, afirm c
suntem n pragul celei de-a 6-a extincii globale, care ar putea deveni
realitate nainte de finalul acestui secol!

Acum 250 de milioane de ani, la sfr itul Permianului, s-a nregistrat cea
mai mare extincie din istoria planetei, 95% din via fiind pur i simplu
eradicat. Oamenii de tiin cred c au gsit rspunsul: cre terea
temperaturilor la circa 50-60 de grade celsius pe uscat, respectiv la circa
40 de grade celsius la suprafaa apei oceanelor.

Condiii n care chiar i fotosinteza este afectat, cu efecte de neconceput

n tot lanul din ecosistemul vieii de pe Pmnt. Dup extinc ia din
Permian, viaa a renceput s prospere pe Terra de-abia 5 milioane de ani
mai trziu. Acum suntem periculos de aproape de condiiile de atunci

Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii

inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a
oceanelor.
Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii 60, in
urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu
efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest
fenomen.
Subnutritie
Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima
globala se va incalzi cu 1,1 6,4C in cursul secolului al 21-lea. Estimarile
variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia emisiilor de
gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de incalzire
continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in
domeniu. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice
arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea
consecinte dramatice.

Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in

atmosfera in ultimele secole.
Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia industriala, fiind acum de
430 ppm, adica aproape dubla, iar in anul 2035 ar putea fi de 550 ppm,
daca fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de sera (GES) s-ar mentine
peste capacitatea naturala de absorbtie.
Aceasta ar putea duce in imediata perioada la o crestere cu inca 2C.
Aceasta este probabil sa se intample daca tinem seama de dezvoltarea
impetuoasa a economiilor in China, India, Brazilia, Australia, Asia de Sud-
Est sau in Europa rasariteana si de faptul ca SUA nu a ratificat inca
Protocolul de la Kyoto, in timp ce utilizarea surselor inlocuitoare
regenerabile curate de energie si retinerea CO2 la centralele pe
combustibili fosili avanseaza greu.

Pe langa dezvoltarea industriala, o alta cauza la fel de importanta o

reprezinta defrisarile masive ale padurilor. Acestea duc la o crestere a
concentratiei de noxe, ceea ce provoaca efectul incalzirii globale si
epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate de
aceste defrisari, specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20%
fata de totalul deja existent la nivlul intregului glob.
Efectele incalzirii globale
Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au
lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Potrivit
acestora, o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata de nivelul
mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ urias asupra
tuturor regiunilor planetei.

Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma
penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de
milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si
salinizarii solului.
Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina, zona
mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord.
Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca
pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si
plante. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la
sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor
medii a pustiit planeta.

Pentru a se putea salva, speciile trebuie sa se adapteze acestor schimbari

sau sa migreze odata cu zonele climatice. Acele specii care nu se pot
adapta sau nu pot sa migreze, risca sa dispara din cauza schimbarilor
climatice din habitatul lor. De exemplu, speciile din zonele montane nu vor
avea unde sa se mute in zone mai inalte si mai reci ceea ce ar duce la
disparitia lor daca acestea nu se vor adapta. O situatie similara se va
inregistra in regiunea Arctica. Flora si fauna din zona nu se pot muta mai
spre nord pentru a se feri de incalzirea globala si risca sa dispara.

Valurile de caldura consecinta a incalzirii globale implica unele riscuri

pentru sanatatea populatiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile
sunt mai ridicate.
Se cunoaste ca vremea caniculara poate creste riscul de deces, indeosebi
la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic. Cea
mai mare vulnerabilitate o au, in general persoanele din grupele de varsta
care depasesc 65 de ani.

Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale. Aceasta poate

produce incendii, sau poate intretine incendiile de padure provocate din
neglijenta omului. In acest caz sunt distruse suprafete insemnate de
padure (uneori, zeci de mii de ha), punand, totodata, in pericol viata
persoanelor aflate in apropiere. De asemenea, ele provoaca nori de fum
care impiedica desfasurarea in conditii bune a transporturilor.

Prin impactul asupra productiei de hrana, seceta poate avea efecte

devastatoare asupra sanatatii umane. Aceasta cu atat mai mult cu cat
seceta este un fenomen cu frecventa mare in zone extinse din state in curs
de dezvoltare, cu populatie numeroasa.
Insuficienta de hrana determina un nivel mai ridicat al mortalitatii, cauzata
de o serie de afectiuni, intre care se deosebesc pelagra, anemia feripriva,
hipocalcemia, hipomagnezia, continutul scazut in macro- si, mai ales,
micronutrienti (vitamine, saruri minerale), dar si slabirea rezistentei
organismului fata de factori patogeni.

Anemia, malnutritia si, respectiv, subnutritia sunt efecte ale consumului

inadecvat de hrana. Aproximativ doua miliarde de persoane din tarile in
curs de dezvoltare sunt anemice, iar 1,1 miliarde de persoane din intreaga
lume sunt malnutrite (UNPF, 2001). Frecventa subnutritiei este, de
asemenea, ridicata in multe regiuni ale lumii. Se estimeaza ca numarul
persoanelor subnutrite cronic era, in 1996-1998, de 792 de milioane de
persoane, ceea ce reprezinta 18% din populatia totala a regiunilor
respective.

Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, pana in 2050,

emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel mondial si de
patru ori pentru tarile industrializate.
Exista si un scenariu optimist, conform caruia, pana in 2100, temperatura
va creste cu 1,1 2,9 grade Celsius. Insa specialistii considera ca e putin
probabil acest lucru, de vina fiind inertia sistemelor ecologice si cantitatile
de dioxid de carbon adunate in atmosfera de-a lungul ultimelor sute de ani.